MAI dă cu interlopul de pereți, ANP dă cu filtrul pe Instagram

În timp ce Ministerul Afacerilor Interne (MAI) își face treaba cu o campanie de prevenire a infracțiunilor care chiar arată a secolul XXI, Ministerul Justiției (MJ) și Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) par blocate în epoca „Poza cu gardianul lângă calorifer”.

Cosmin Dorobanțu, președintele FSANP (Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor), pune degetul pe rană și apasă tare: Poliția Națională știe să facă prevenție și comunicare modernă, Poliția Penitenciară știe să facă… poze. Multe. Peste tot. Cu orice. Și cu nimic.

Interlopul „bombardier” – vedetă educativă în campania MAI

Exemplul invocat de Cosmin Dorobanțu este clar și usturător: Poliția Națională a derulat o campanie de PR în mass-media și pe rețelele de socializare, cu mesaje clare împotriva amenințărilor, agresiunilor, violențelor și altor infracțiuni.

Unul dintre momentele-cheie: postarea în care un interlop, gen „bombardier de internet”, își amenință iubita cu moartea online și chiar îi invită pe polițiști să vină să-l „salte”. Poliția nu mai stă la discuții: mascații îl iau ca la manual, iar imaginile sunt spectaculoase și – atenție! – educative.

Asta înseamnă, subliniază Dorobanțu, o comunicare publică ce nu doar spune, ci arată: „Statul vede, reacționează și sancționează”. Mesaj simplu, direct, care ajunge la public, la potențiali infractori și la restul societății.

Cosmin Dorobanțu spune răspicat că așteaptă și de la Poliția Penitenciară o campanie „care să se apropie de cea a colegilor din MAI”. Momentan, apropierea e doar geografică, nu și profesională.

ANP – captivă în eternul album foto din pușcării

În schimb, ce face ANP? Potrivit președintelui FSANP, Poliția Penitenciară a rămas „captivă activității de poze prin pușcării”.

Pe scurt: niște fotografii fade, forțate, complet rupte de realitatea dură a sistemului, însoțite de texte insipide care par scrise la normă, doar ca să fie ceva postat. În loc să transmită profesionalism, emoție și să apropie instituția de oameni, aceste texte reușesc performanța inversă: irită, plictisesc și provoacă grimase.

Formulările sunt atât de artificiale, sugerează Dorobanțu, încât par scoase dintr-un generator de limbaj de lemn: o comunicare fără puls, fără mesaj, fără efect. Cu alte cuvinte, în timp ce polițiștii din MAI arată cum se pune interlopul cu botul pe labe, ANP arată cum se pune filigran pe poza cu o bară de la fereastră.

Comunicare modernă vs. recuzită de muzeu instituțional

Cosmin Dorobanțu explică limpede ce înseamnă o comunicare publică modernă:

• nu doar să prezinți ce se întâmplă în interiorul sistemului prin poze și texte moarte-n păpușoi;
• ci să transmiți un mesaj clar celor care cochetează cu ideea de a încălca legea: statul vede, reacționează și sancționează.

Asta ar trebui să fie ținta prioritară: descurajarea infractorilor și prevenirea evenimentelor negative. Nu colecția de imagini cu „activități specifice în penitenciare”, în care singura emoție e că te întrebi cât a costat aparatul foto.

În prezent, comunicarea ANP, spune Dorobanțu, „provoacă mai mult grimase” decât respect sau încredere. Când oamenii râd, dar nu pentru că ești inteligent, ci pentru că pari desprins din altă epocă, ai o problemă. Iar MJ/ANP par exact în situația asta.

MJ/ANP, blocate în logica „Să postăm ceva, orice, dar să fie lung”

Președintele FSANP consideră că a venit vremea ca Ministerul Justiției și ANP să iasă din „logica” actuală a comunicării: o combinație de limbaj de lemn, texte fără vlagă și imagini lipsite de relevanță.

În loc de asta, comunicarea publică trebuie reconstruită pe baze clare:

• prevenție – să descurajeze comportamentele negative, inclusiv în interiorul penitenciarelor;
• educație – să formeze mentalități și să transmită valori;
• descurajarea evenimentelor negative – să reducă incidentele, nu doar să le consemneze după ce au explodat.

Cu alte cuvinte, nu e suficient să treci în revistă ce se întâmplă între zidurile penitenciarelor. Trebuie să arăți că sistemul penitenciar este o parte activă a mecanismului de siguranță publică, iar comunicarea să fie o armă strategică, nu o anexă plictisită.

Comunicarea, din corvoadă de birou în instrument de formare profesională

Dorobanțu merge mai departe și spune că rețelele sociale ale ANP ar trebui să fie, în sine, un instrument de educare a personalului, nu doar un panou de afișaj.

Fiecare mesaj oficial, subliniază el, ar trebui:

• să contribuie la consolidarea culturii profesionale;
• să întărească standardele de conduită;
• să fie un atribut al formării profesionale, nu doar o obligație birocratică de bifat.

Pe românește, comunicarea ANP ar trebui să-i învețe ceva pe cei din sistem, să le transmită modele, să le ofere repere, nu doar să-i pună în poze cu mâinile la spate, într-un colț întunecat de penitenciar.

Concluzie: de la „album cu pușcării” la comunicare cu coloană vertebrală

Mesajul lui Cosmin Dorobanțu, președintele FSANP, e tăios:

• dacă Poliția Națională poate să transforme un interlop „bombardier” într-un exemplu public de „așa NU”,
• atunci și Poliția Penitenciară, aflată în subordinea MJ/ANP, poate – și trebuie – să iasă din bucla ridicolă a pozelor fără mesaj.

În loc de comunicare care „provoacă grimase”, sistemul penitenciar are nevoie de o comunicare care provoacă respect și teamă de lege.

Până atunci, rămâne diferența: la MAI, mascații urcă în dube interlopi; la ANP, urcă pe Facebook poze. (Irinel I.).