■ DEMISIA LUI CLAUDIU IORDACHE” După Şevardnadze, iată că şi Claudiu Iordache demisionează, din toate funcţiile şi calităţile, pe care le deţinea. Isteria timişoreană este contaminantă, chiar dacă Iordache n-a mai strigat, ca Mazilu şi Caramitru, „Moarte feseniştilor!” ■ MEDITAŢIE. „În cele 19 zile în care n-am mîncat, am gîndit cu luciditate” – a declarat Dumitru Iuga la încheierea grevei foamei. Dacă aceasta ar fi soluţia lucidităţii, probabil că am putea deveni cea mai lucidă naţiune… ■ DEPEŞĂ. Printr-o depeşă trimisă Ia Rompres, Doru Braia explică faptul că, fiind luptător împotriva umilinţei, s-a simţit dator să-l elibereze de acest sentiment, în public, pe Claudiu lordache, pe care acoliţii săi l-au încolţit într-o agenţie Loto-Prono-sport ■ PROTECŢIE. La manifestaţia de la Timişoara a asistat, oferindu-i protecţie liderului fese-nist, însuşi colonelul Oancea, şeful poliţiei judeţene – şi după cum se zice – şi şeful neoficial al CADA ■ ACTIVITATE FEBRILA. In portul Constanţa se descarcă de zor citrice. Sperăm s-ajungă şi-n Bucureşti pînă la Anul Nou ■ CONCLUZIE AMARĂ. La dezbaterea de aseară la care au participat revoluţionarii din Piaţa Universităţii s-a tras o concluzie amară: de ce în 21 am fost cu toţii de aceeaşi parte a baricadei, iar azi sîntem de părţi diferite? ■ ANCHETA. Ieri a depus mărturie in faţa Comisiei de anchetă a evenimentelor din 13-15 iunie şi preşedintele Iliescu. După aceste ultime depoziţii se pare că se vor trage concluziile ■ GREVĂ ORIGINALĂ. După cum aflăm, greva studenţilor va continua – într-un mod deosebit de original – şi în vacanţă!

O. K.

DINCĂ dixit.
O zicere memorabilă, ca toate zicerile lui Dumitru Dincă: „Domnii mei, dacă Dan losif voia, putea să fie azi preşedinte, iar eu prim-ministru!” Credem că Nica Leon s-a simţit vexat…

Ziarul Libertatea din 21 decembrie 1990 pag. 1-a ► Click pe imagine pentru mărire

De la mînă pînă la gură…

UN INTERVIU ACORDAT DE MINISTRUL DE EXTERNE ROMÂN, DL. ADRIAN NĂSTASE, POSTULUI DE RADlO BUDAPESTA ŞI „ECOUL” SĂU LA ACELAŞI POST

– În ce priveşte relaţiile dintre România şi Ungaria; Tratatul de Ia Varşovia este practic terminat; odată cu acest lucru, apreciaţi că relaţiile vor fi mai proaste, sau mai bune? Credeţi că întâlnirea dintre domnii I. Iliescu şi A. Goncz va fi cu adevărat utilă pentru cele două ţări, pentru diplomaţia română şi ungară?
– Evident, Tratatul de la Varşovia, care avea un fundament ideologic, şi-a pierdut raţiunea de a fi. Oricum, dimensiunea lui militară nu poate constitui un cadru pentru relaţiile dintre ţările noastre. Din punctul nostru de vedere, a avea relaţii directe, inclusiv pe plan militar, este foarte important. De altfel, miniştrii apărării din ţările noastre au avut consultări foarte importante şi fructuoase în ultimele săptămîni, au semnat de altfel, un protocol. Cred că dacă se pot stabili în plan bilateral relaţii bune în plan militar, cu atit mai mult trebuie să lucrăm şi în celelalte domenii. Din punctul meu de vedere, destructurarea Tratatului de la Varşovia va avea mai degrabă efecte pozitive in ceea ce priveşte relaţiile politice şi diplomatice. Noi considerăm că doar prin intermediul unor contacte directe foarte deschise se poate avea o abordare pragmatică, se pot realiza proiecte concrete, care să influenţeze mentalitatea, percepţia şl relaţiile bilaterale – din punct de Vedere politie, istoric, să contribuie la depăşirea dificultăţilor, care au – trebuie să recunosc – rădăcini-vechi, unele de decenii întregi. Întâlnirile regulate la nivel înalt sînt necesare – cum a sugerat şi dl. Tom Lantos care a vizitat recent Românîa şi pe preşedintele Ion Iliescu – ca să se poată discuta direct relaţiile, problemele – (ce se poate face, care e stadiul într-un proiect sau altul). In ce priveşte întâlnirea celor doi preşedinţi – această întâlnire trebuie gîndită într-o dinamică pe termen lung. Această întâlnire trebuie să fie o primă etapă între doi şefi de stat responsabili, care să se poată cunoaşte mai bine, să-şi transmită percepţia reciprocă privind stadiul raporturilor bilaterale. In al doilea rind; consider că prin această întâlnire se poate da un impuls politic negocierilor, consultărilor care au loc la nivel de experţi (în cadrul MAE şi în alte ministere), accelerind dinamica acestor convorbiri şi negocieri. Aşa cum stiţi, există contacte, proiecte concrete între ministerele de externe român şi ungar, există un protocol cu 33 de proiecte concrete, sînt evident şi alte lucruri care aşteaptă să fie discutate. Este important ca întâlnirea şefilor de state să dea o „umbrelă” de nivel înalt, de încredere şi bunăvoinţă, pentru a impulsiona dialogul la nivel intermediar.

– In ziarele din România există din cind în cînd articole care critică destul de direct Ungaria, guvernul ungar şi uneori pe reprezentanţii minorităţii maghiare care trăieşte în România. Sigur, este libertatea presei să publice, dar întrebarea mea este: dacă guvernul român găseste că nu e bine, de ce nu găseşte din cînd în cînd totuşi ocazia de a spune că uneori se exagerează. De exemplu, cum a fost cazul cu acuzarea episcopului L. Tokes ca trădător al României, poate că e prea mult. Socotiţi că e greu de făcut aceasta sau de ce?    
– Ştiţi în România, după revoluţie, s-a produs o adevărată explozie a presei – există acum peste 1700 de publicaţii. Presa, este însă în acelaşi timp şi o industrie care aduce mulţi bani si care implică concurenţa de unde preocuparea de a introduce mereu ceva senzaţional. Am impresia că si la dvs. există aceeaşi tentaţie si din cite ştim; există de asemenea articole care în România nu ne plac în ce priveste liderii români. România în general: problemele minorităţii ungare. Dar e dificil să ne angajăm intr-o discuţie la acest nivel. Presa acum e liberă şi cred că trebuie să
ne concentrăm mai bine la nivel oficial, politic – aici ştim precis cu cine vorbim. Şi dacă la acest nivel putem demonstra şi crea o impresie mai bună de înţelegere, cel puţin în ceea ce priveşte disponibilitatea de a discuta toate problemele – atunci şi presa va reflecta acest lucru. E greu să ne angajăm de o parţe sau de alta a presei.
Cu privire la relaţiile româno-ungare, guvernul român a căutat întotdeauna să aibă poziţia sa proprie, foarte demnă, foarte fermă, care însă, întotdeauna, a fost formulată cu expresii, formule absolut normale, în termenii adecvaţi unei diplomaţii moderne.
Evident, revenind la întrebarea dvs., sint exagerări regretabile in toate direcţiile. Pe de altă parte, cred că e limpede, ca şi la dvs., că guvernul nu poate interveni ca arbitru în disputele presei. În ceea ce-l priveşte pe dl. Tokes, problema care s-a creat la noi s-a născut, din cîte am înţeles din presă, de la televizor, în urma publicării în Italia şi Austria a unor articole despre care se afirma că sînt interviuri acordate de dînsul (însoţite şi de fotografii), cu comentarii foarte incitante la o a doua revoluţie în România, la violenţă. Ceea ce i s-a reproşat avea la bază tocmai aceste articole care au apărut şi care au avut efectul necesar prin faptul că au existat. Aceste articole au creat o anumită imagine a României. Din punct de vedere obiectiv aceste articole există – e vorba de Corriere della Sera, suplimentul „7”, sînt articole foarte critice şi foarte negative despre procesele din România, despre care se spune că aparţin episcopului Tokes. Deci, cred că în loc să se facă procesul conducerii, româneşti, al Parlamentului român, el ar trebui să scrie acestor ziare pentru a cere clarificarea problemelor, a cere daune, a-i urmări chiar în justiţie dacă au publicat informaţii defăimătoare privind România. Deci el trebuie să acţioneze centru a demonstra că nu a dat interviurile care s-au publicat.

– Din cînd in cînd Ungaria este criticată că manifestă interes exagerat pentru minoritatea ungară care trăieşte în România – din punctul de vedere al Bucureştiului. Dar constatăm că uneori interesul pentru românii care trăiesc în URSS este aici destul de viu, destul de important pentru viata politică românească. Se pot citi lucruri în presă care de asemenea poate că incită Ia violenţă. De aceea, aş bune întrebarea: în condiţiile cînd România respectă frontiera cu Uniunea Sovietică ce credeţi despre situaţia Moldovei sovietice?
– Întâi: în ce priveşte minoritatea ungară în România cred că avem multe lucruri pozitive de prezentat, înfăptuite dună Revoluţia din Decembrie. Însuşi faptul că această minoritate se poate exprima în Parlament prin 41 de deputaţi şi senatori ai săi este un fapt pozitiv prin ei însuşi: există de asemenea numeroase elemente pozitive în ce priveste învăţămintul, cultura, teatrul etc. Sigur oricind este loc de a face şi mai mult. Guvernul român este el însuşi interesat să respecte normele internaţionale în domeniul minorităţilor; consideră că este responsabilitatea sa în primul rindi de a se ocupa de aceste probleme. Noi susţinem iniţiativa d-lui Jeszensky privind organizarea de reuniuni de experţi în cadrul CSCE pentru stabilirea de standarde comune europene privind drepturile persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale. Nu este nimic ascuns, secret, nu există nici o rezervă din partea guvernului român în ce priveşte statutul, drepturile minorităţilor naţionale în România, inclusiv minoritatea ungară.
In ce priveşte Moldova Sovietică, evident, văd că se vrea a se face o paralelă între Moldova şi Transilvania. Dar trebuie să vă reamintesc că românii din Moldova nu sînt o minoritate, ei reprezintă majoritatea populaţiei şi vă reamintesc elementele unei istorii, destul de recente pe care o cunoaşteţi. După părerea mea nu se poate face o paralelă între minoritatea ungară din România şi românii din Moldova sovietică. Pe de altă parte poziţia guvernului român a fost foarte clară: se respectă frontierele, principiile Actului final de la Helsinki şi se consideră că toate pro-problemele din acel teritoriu sînt probleme interne ale Moldovei şi probleme ale Uniunii Sovietice in general. La nivel politic nu cred că aţi putut vedea vreo declaraţie cu, să zicem, alte idei care să lase să se creadă că guvernul român ar vrea să facă o imixtiune în chestiunile politice ale Moldovei Sovietice.

– Dar în ce priveşte unirea României cu Moldova Sovietică, în viitor? Credeţi că este o posibilitate sau credeţi că e un lucru care nu este chiar atât de important din punctul de vedere al diplomaţiei româneşti.
– Ceea ce vă pot spune este că guvernul român nu are pretentii teritoriale faţă de Uniunea Sovietică.
– Aţi spus şi aveţi perfectă dreptate, că populaţia românească de acolo e majoritară. Dacă de exemplu, românii care trăiesc acolo vor vrea unirea cu patria mamă ce va spune guvernul român – da sau nu?

– Este mult mai complex. Răspunsul ţine de o istorie, de o Europă a viitorului. Trebuie văzut exact care vor fi structurile Uniunii Sovietice, cum va evolua statutul republicilor! Nu cred că se poate da un răspuns acum, într-o problemă care ţine de mulţi factori ai unei istorii viitoare. Cred că a încerca să dăm un răspuns acum înseamnă a crea o problemă acolo unde nu există.
– Încă o întrebare: sînteţi specialist în drept internaţional. Din cind în cînd se spune că frontierele – în ziare emanind de Ia Guvern sau dl. Petre Roman a spus la Bonn – se pot schimba dacă popoarele care
trăiesc între ele doresc aceasta. Care este opinia dv. ca jurist, ca specialist de drept internaţional?

– Ca specialist de drept internaţional, răspunsul este foarte simplu: trebuie să ne raportăm la textul Actului final de la Helsinki, care, evident, dă posibilitatea de a face o schimbare de frontieră cînd există o înţelegere, în mod paşnic se poate face o schimbare de frontieră – este un text, care face parte din ansamblul normativ şi politic al Europei. De altfel, prin intermediul acestuia s-a făcut reunificarea germană. Noi nu avem aici o concepţie specifică sau proprie. Noi recunoaştem standardele care există în Europa care a început să se făurească după 1975 (CSCE). Dar, evident, există multe alte elemente care sînt foarte importante; acest aspect e legat de respectarea celorlalte principii de drept internaţional, căci toate principiile sînt legate între ele. Un principiu foarte important este dreptul la autodeterminare – acesta e valabil pe tot teritoriul unei ţări. Nu se pot crea entităţi, insule, unde se poate încerca aplicarea dreptului la autodeterminare pentru a utiliza apoi acest argument la schimbarea frontierelor. Şi, după părerea mea, e foarte important să se înţeleagă un lucru, pentru a ajunge la un al doilea nivel, de „spiritualizare” a frontierelor, de a dezvolta schimburile intre popoare; trebuie în primul rînd să se respecte frontierele şi apoi să se regîndească „spiritualizarea” lor cum spune un mare diplomat român, ministru al afacerilor externe între cele două războaie mondiale, Titulescu.

– Am început cu strategia diplomatică a României după Tratatul de Ia Varşovia. Puteţi să-mi spuneţi care sînt marile axe ale diplomaţiei româneşti în acest moment – căci relaţiile între România şi ţările limitrofe nu sint întotdeauna bune există unele probleme şi cred că nu-i vorba doar de România sînt greutăţi şi-n celelalte ţări, foste membre ale Tratatului de la Varşovia. România trebuie să găsească şi ea o nouă concepţie -strategică privind diplomaţia naţională.

– Sigur, restructurarea Tratatului de la Varşovia a pus în faţa tuturor ţărilor din Europa de Est problema regîndirii securităţii naţionale şi a
apărării intereselor naţionale. Am încercat şi noi să facem o politică externa coerentă cu accent pe Europa. Este firesc. S-a mai pus şi problema valorilor, care au reprezentat baza filozofică a Revoluţiei române: drepturile omului, democratizarea societăţii.

Socotim că este important să fim implicaţi în structurile, în instituţiile europene pentru a accelera procesul de democratizare. Aşa cum am mai spus, nu poţi cere unui copil să scrie şi să citească înainte de a merge la şcoală. Considerăm că integrarea în instituţiile europene este calea cea mai bună de a învăţa şi impulsiona democraţia, încercăm să participăm la toate aceste eforturi pentru a învăţa din experienţa lor şi a aduce şi noi propria noastră specificitate.

In ce priveşte relaţiile cu ţările vecine, n-aş spune că există probleme. In Bulgaria am făcut o vizită oficială cu puţin timp în urmă, cu rezultate fructuoase. Erau unele probleme ecologice (legate de zona Giurgiu-Ruse şi de centrala nucleară bulgară) care s-au rezolvat foarte civilizat. Cu Iugoslavia avem relaţii foarte bune; preşedintele Iliescu a făcut o vizită în această tară, au fost iniţiate numeroase contacte bilaterale. Cu Uniunea Sovietică relaţiile decurg absolut normal.

Sperăm că şi relaţiile cu Ungaria vor fi bazate pe un fapt geografic şi istoric, că pornind de la faptul că sintem alături, ne putem angaja intr-o politică de bună vecinătate.

Sigur, în relaţiile României cu alte ţări au existat dificultăţi din cauza propriilor noastre realităţi interne (evenimentele din iunie etc.) dar aceste probleme au început să fie depăşite. Chiar ieri, Departamentul de Stat al SUA a formulat o declaraţie în rare arată că – în ciuda tuturor dificultăţilor care există sînt apreciate rezultatele pozitive ale revoluţiei din ultimele 12Iuni din România. 

…Şl ECOURILE LUI MAGHIARE
(Emisiune în limba româna, 16 decembrie 1990, ora 6.15)

Potrivit ministrului de externe român, graniţele europene pot fi modificate pe cale paşnică. Într-o declaraţie dată corespondentului Radiodifuziunii ungare, Adrian Năstase a comparat pretentiile României asupra Moldaviei socialiste cu unificarea Germaniei. Ministrul român a subliniat că acolo românii sînt in majoritate, la fel ca si in Transilvania şi aexprimat speranţa, că o dată cu dispariţia Tratatului de la Varşovia relaţiile ungaro-române se vor imbunătăţi. A repetat că Bucureştiul este gata pentru întâlnirea preşedinţilor celor două tări, dar locul si data acesteia încă nu au fost stabilite.    

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

DIN GÎNDIREA FILOSOFICA ŞI SOCIAL POLITICA A PROFESORULUI EMERIT DE DEMOCRAŢIE
CUVÎNTAREA DOMNULUI BRAIA LA IAŞI (Simpozion la Teatrul Naţional, in 14 decembrie)

„…Am fost martor în Bucureşti la unele acte de cruzime ce par a deveni simptomatice actualei societăţi române… „.

În continuare, a menţionat că miile de oameni care pling după o viată spirituală, au aplaudat scene de o cruzime de neînchipuit, comise de mineri, pe care i-a numit trupe de asalt, iar dacă pînă în iunie se mobilizaseră oraşe întregi din Europa, întrebîndu-se ce să facă pentru noi, după aceasta a devenit obsedantă întrebarea ce fel de oameni sintem noi si cum am putut aplauda asa ceva. Doru Braia a precizat că a încercat să le spună tuturor că în această tară mai există omenie, dar din păcate cel ce aplaudă sînt 65%, arătînd că noi „cei putini, trebuie să trezim conştiinţele şi cu siguranţă, cu indemînarea şi tenacitatea filozofului vom reuşi”.

Referindu-se la conducerea ţării, dînsul a apreciat că „actuala conducere a cedat la cea mal mică presiune aşa ră este vulnerabilă si de aceea dacă ne unim, reuşim”. In încheierea cuvîntului a menţionat că „iarna trecută a fost a lor, iarna aceasta va fi a noastră”, spunînd că „cu tenacitatea picăturii chinezeşti, vom reuşi”.

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 21 decembrie 1990 pag. a 2-a ► Click pe imagine pentru mărire

Trei senatori despre pământ

CRONICĂ PARLAMENTARĂ

După cum se ştie, începînd de marţi, Senatul dezbate proiectul Legii fondului funciar. Cum spaţiul nu ne permite redarea tuturor discuţiilor pe această temă din plen am’adresat, ieri dimineaţă unor senatori două întrebări – • Consideraţi că Legea fondului funciar, in formula propusă, rezolvă „problema pămintului”? şi • Ce amendament doriţi să avansaţi in legătură cu acest proiect de lege.

Acad. CAIUS IACOB, PNŢcd. 1. Am impresia că legea propusă nu rezolvă decit parţial problema. Ea va genera nemulţumiri şi eventuale procese. Ar fi fost mai simplu poate să se fi trecut, la o acţiune reparatoare de restituire a terenurilor luate forţat şi de redistribuire apoi a eventualului disponibil rămas, date fiind decesele şi plecările de la sate. 2. Aş propune să se redea parohiilor bisericeşti terenurile avute. De asemenea, să se dea in folosinţă terenuri medicilor, învăţătorilor care activează la sate.

ANTONIE IORGOVAN – independent. 1. Formula propusă de guvern a fost discutată şi îmbunătăţită substanţial de comisii. In realitate se discută o altă variantă, cea pe care o susţine comisia sesizată în fond, adică comisia agrară. La aceasta s-a ajuns in urma unor pertractări intre comisia respectivă şi cea juridică a Senatului, cu participarea şi a reprezentanţilor guvernului, respectiv ai Ministerului A-griculturii. Comisia juridică a Senatului are anumite amendamente şi la varianta actuală. Pînă acum lucrurile merg bine, au fost votate formulările pe care le-am propus noi. Vor fi discuţii grele şi în continuare; sper ca în final, din Senat, să rezulte o soluţie înţeleaptă. Mai precizez că acest proiect se discută intr-o procedură excepţională: după ce au fost votate un număr de articole, atît in Senat cit şi în Adunarea Deputaţilor, imediat se întrunesc cele două comisii de mediere, astfel incit după dezbaterea întregii legi să se prezinte in cel mai scurt timp posibil şi raportul comisiilor de mediere. 2. Amendamentele mele sînt aceleaşi cu cele ale comisiei juridice, de fapt a comisiilor juridice reunite, deoarece am lucrat împreună citeva săptămini. Cum am subliniat mai sus multe din ele au fost însuşite de comisia juridică a Senatului care prezintă raportul de fond.

ADRIAN MANOLACHE – P.E.R. 1. Legea actuală este inoperantă. Punerea ei în aplicare poate duce la procese şi răfuieli în fiecare sat sau comună, într-o foştii proprietari şi cei care nu au văzut pămint, dar sint stabili la ţară. În foarte multe sate suprafeţele sint insuficiente pentru o împroprietărire echitabilă. Nu există o corelaţie intre cei care au lucrat sau lucrează pămintul şi cei care l-au avut în proprietate, dar nu mai domiciliază în satele respective. 2. O parte din IAS-uri să fie arendate unor asociaţii familiale sau grupuri de specialişti care să rentabilizeze aceste unităti şi care în timp să le transforme în ferme de producţie mare după sistemul din ţările capitaliste dezvoltate. 

Neli LUCHIAN

Ziarul Libertatea din 21 decembrie 1990 pag. a 3-a ► Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 21 decembrie 1990 pag. a 4-a ► Click pe imagine pentru mărire

Presa acum 50 de ani

21 decembrie 1940

• OFICIUL NAŢIONAL DE TURISM a deschis în sala din str. Wilson nr. 8, o expoziţie da „fotografii documentare?” consacrate Transilvaniei de Nord si Nord-Est (inclusiv Maramureşul) • A MURIT GRIGORE IUNIAN: „Ca parlamentar s’a caracterizat printr-o ţinută demnă, iar ca jurist s’a ilustrat atât ca autor al unor valoroase studii de specialitate cât şi ca un maestru al barei”• PRINTR-UN DECRET-LEGE semnat de generalul Antonescu se organizează Regia comercială pentru aprovizionarea cu carne a Capitalei • SUB TITLUL „DESPRE BUNA CREDINŢA a BUDAPESTEI”, cotidianul „Cuvântul” publică un articol de răspuns: .”Presa maghiară de la Budapesta se preocupă cu vădită rea, credinţă de reportajul corespondentului nostru din Timisoara publicat Ia 8 Decembrie în ziarul Cuvântul. Orgoliul şi iracibilitatea maghiară nu are frâna bunului simţ si a judecăţii cinstite. Adevărul este siluit, vorbele denaturate, toată puterea cugetului se rezumă la o dezgustătoare linguşire a magnaţilor maghiari. Pentru a face pe placul plutocraţiei maghiare, dl. Merly Istvan fură pâinea si dreptul la viaţă nu numai a celor 1.400.000 de Români din Ardealul cedat Ungariei, dar chiar şi a populaţiei ungare. Conflictul se pune în toată brutalitatea si dârzenia lui. De-o parte grofii acaparatori, privilegiaţi de un regim politic anacronic si care nu se încadrează în noua structură socială a Europei; de cealaltă parte, ţărănimea, si clasele productive ale Ungariei de ieri şi de azi • „CINE IA URODONOL SE SIMTE BINE. Puterea lui de dezintoxicare a fostrecunoscută de Profesorii cei mai eminenţi”.

Rubrică realizată de Ion BUTNARU