Când Europa bagă poliție în gări, România o scoate la plimbare prin mall

În timp ce statele europene își îndeasă polițiștii în gări, metrouri și aeroporturi ca să mai taie din terorism și infracționalitate, România vine, ca de obicei, cu inovația balcanică: scoate Poliția Transporturi Feroviare din gări din motive de… chirie. Nu de strategie de securitate, nu de reformă inteligentă, ci de „n-avem bani de birou la gară”.

Informațiile au fost făcute publice de Sindicatul EUROPOL, care a devoalat grotescul: Poliția e evacuată din gări nu pentru că ar fi inutilă, ci pentru că nu-și permite să plătească spațiul în care ar trebui să asigure ordinea.

CFR Infrastructură – contabilul șef al (in)securității publice

CFR Infrastructură, companie de stat aflată în subordinea Ministerului Transporturilor, a decis că toți cei care au spații în gară, publici sau privați, plătesc aceeași chirie: 10 euro/mp. Fără excepții. Nici măcar pentru Poliția Română.

Consecința acestei „viziuni de business”:

• Structurile de Poliție Transporturi sunt împinse afară din gări,
• Birourile renovate din bani publici rămân goale, dar „moderne”,
• Călătorii rămân cu panourile decorative și fără polițiști.

Pe scurt, statul român își taxează propria poliție până o scoate în stradă, iar singura logică rămasă în picioare este cea contabilă, nu cea a siguranței publice.

Polițiști prin mall, aeroport și pe unde s-o nimeri

Efectele se văd deja pe teren și arată ca un exercițiu național de improvizație:

• La Alba, poliția de la transporturi a ajuns într-un mall, la circa 7 km de gară. Bonus: noaptea rămâne de văzut cum mai intră cineva, că mallul se închide la 22.
• La Bistrița, posturile se comasează, iar noul sediu IPJ e în ceață: nu se știe unde va fi, dar știm sigur că nu mai e în gară.
• La Maramureș, polițiștii de la transporturi sunt mutați la aeroport. Adică dacă ești jefuit în tren, poate prinzi și un zbor cu ocazia plângerii.
• La Sălaj, s-a discutat serios cum să facă rost de bani doar ca să plătească chiria impusă de CFR.

Descentralizarea nu mai e reformă, e haos oficializat: fiecare IPJ se descurcă „pe persoană fizică”, negociază local, caută sedii de avarie, cârpește cum poate. De la centru, tăcere. Nimeni nu semnează, nimeni nu-și asumă.

Victima: „Unde e Poliția?” Statul: „La mall, revine mâine”

Omul obișnuit – cel care coboară din tren după ce a fost furat, agresat sau hărțuit – știe un singur lucru: în gară există un birou al Poliției Transporturi. Acolo bate, acolo depune plângerea, acolo găsește pe cineva în uniformă.

Acum, în loc de polițiști, va găsi:

• un lacăt,
• și un afiș lipit cu scotch, care îl trimite la IPJ, la aeroport sau la mall.

Imaginați-vă un călător străin de oraș, fără mașină, poate în stare de șoc. Statul îi spune, practic:
„Te-au furat? Bravo, acum descurcă-te singur până la sediul nostru, noaptea, printr-un oraș necunoscut. Dacă ajungi cu bine, îți luăm plângerea.”

Drumul victimei spre justiție devine a doua pedeapsă după infracțiune. Și această realitate, evident, nu apare în niciun referat „de oportunitate” al CFR Infrastructură. Acolo apar doar metri pătrați și euro, nu oameni și traume.

Incompetență cu ștampilă: nimeni nu răspunde, toți „aplică proceduri”

Lipsa de asumare e, de fapt, miezul scandalului.

• Șefii de logistică,
• conducerile IPJ-urilor,
  sunt lăsați să se descurce singuri cu o problemă care ține de securitate națională și ordine publică, nu de „mutatul mobilei”.

Investițiile făcute recent în spațiile din gări, tot din bani publici, se duc pe apa sâmbetei. Birouri renovate, cablaje, dotări – toate rămân în urmă ca niște decoruri de muzeu. Nicio explicație, nicio demisie, niciun vinovat. Doar tăcere instituțională.

Gările, noul paradis pentru hoți: când statul dă cu poliția afară

Dincolo de costuri și hârtii, miza e simplă: siguranța călătorilor.

Gările fără poliție devin, într-un timp record:

• zone cu risc criminogen ridicat,
• locuri perfecte pentru furturi, agresiuni și hărțuiri,
• trasee discrete pentru traficul de persoane,
• culoare ideale pentru traficul de droguri și alte infracțiuni.

Timpii de intervenție cresc direct proporțional cu distanța sediului de la gară. Dacă poliția e la 7 km distanță, și hoțul are cel puțin 7 km avans. Statul îi asigură, practic, un coridor de fugă.

Când contabilul decide poliția: România își sapă singură siguranța publică

România își permite, se pare, un lux periculos: să transforme gările în teritorii slab supravegheate, doar pentru că o companie de stat a decis să aplice o „logică de piață” peste o problemă de siguranță publică.

O decizie administrativă a CFR Infrastructură ajunge să dezmembreze, în fapt, o structură de protecție esențială pentru cetățeni.

Este nevoie de:

• intervenție urgentă la nivel de minister,
• analiză de impact reală, nu fișe de Excel,
• responsabilitate asumată, nu pasată de la o instituție la alta până dispare.

Până atunci, mesajul statului către călători e clar și cinic:
„Bilet aveți, poliție nu. Dacă pățiți ceva, ne găsiți la mall.” (Irinel I.).