(Preluare Inpolitics):

Președintele ”pas cu pas” a sperat tot anul că se va întîmpla o minune și va duce PSD în lada de gunoi a istoriei prin alegeri parlamentare, anticipate ori la termen. A ajuns, din păcate pentru el, într-o situație politică de lose-lose, sau chiar lose-lose-lose-lose…, pentru că cele cîteva variante posibile în acest moment pentru încropirea unui nou guvern, sunt toate proaste ori chiar groaznice pentru președinte.

Să o luăm metodic.

Prima variantă. Florin Cîțu premier al PNL-USRPLUS-UDMR. Rău pentru președinte. Majoritatea ar fi una fragilă, iar în interior tensiunile ar da permanent în clocot, fiind vorba de trei formațiuni care nu se înghit neam fiecare cu fiecare și un premier care s-ar afla la cuțite cu gruparea Orban din PNL. În plus, deja s-a intrat în blocaj, dat fiind că PNL nu vrea să cedeze șefia Camerei către USRPLUS. Și sunt multe alte amănunte de pus la punct care se anunță la fel de insurmontabile. Cum ar fi stipularea, la solicitarea USRPLUS, în protocolul noii alianțe a interdicției numirilor politice de la secretar de stat în jos. Ca să înțelegem cum stau lucrurile aici, să spunem că această interdicție o bate la scor pe cea din 1996, cînd președintele autoritar Ion Iliescu a cerut, la presiunea imensă a publicului, retragerea pesediștilor din AGA și CA-uri. L-au sfidat toți cu zîmbetul pe buze, iar marele Iliescu a încasat o lovitură de imagine usturătoare. Poate chiar una care i-a fost fatală în acel an.

A doua variantă. Guvern PNL cu sprijin minoritar din partea PSD, după modelul guvernării Tăriceanu din 2007-08. Și mai rău pentru președinte. Discursul despre ciuma roșie ar trebui abandonat urgent, iar liberalii ar satisface pe loc orice pretenție a PSD. Iohannis s-ar trezi, indirect, înhămat exact la căruța pe care visase să o bage în șanț.

A treia variantă. Guvern de uniune națională pînă la trecerea pandemiei, cu, să zicem, generalul Nicolae Ciucă premier. Fezabilă, dar cu premise clare de naștere a unor conflicte interne explozive în partidul prezidențial. Ciucă nici nu a ajuns bine premier interimar și deja s-a declanșat jihadul în PNL. Ce va fi după cîteva luni ca premier plin, cînd războiul va include și fotoliul de președinte al partidului, poate chiar înaintea congresului de anul viitor? Nimic promițător pentru Klaus Iohannis, care va trebui să joace permanent rolul care îl prinde cel mai puțin, acela de mediator. Pe deasupra, cu cel mai mare scor în alegeri și intrat la guvernare, PSD are șansa să recupereze în timp din parlamentarii transferați la PNL ori chiar să ia liberali pur-sînge neumulțumiți – întotdeauna există așa ceva – pentru a-și întări poziția. Cu un scor zdrobitor în 2016, PSD a pierdut guvernarea la un moment dat în favoarea unui partid mult mai subțire. Se poate oricînd întîmpla și invers.

A patra variantă. Guvern PNL-USRPLUS-UDMR, cu Ludovic Orban renominalizat după retragerea lui Cîțu și șefia Camerei cedate lui Dan Barna. Rîsul absolut al curcilor! Pentru Iohannis, repetarea unuia dintre cele mai stupide episoade din istoria post-decembristă, cel din primăvară, cînd Florin Cîțu a fost retras cu 5 minute înaintea votului din parlament, ar fi un Waterloo de imagine. Lumea l-ar percepe pe omul de la Cotroceni drept un politician fără soluții, în schimb cu idei puține, proaste și fixe. În plus, președintele ar cam pierde definitiv lupta pentru putere cu Ludovic Orban pînă la finele mandatului.

A cincea variantă. Iohannis desemnează premier de la PSD-AUR și-i lasă să-și facă o majoritate. Case closed pentru susținătorii săi.

A șasea variantă. Iohannis se riscă în parlament cu un un guvern minoritar al PNL mizînd pe tradiționala spaimă a parlamentarilor de alegeri anticipate în caz de trîntire a două nominalizări de premier.
Spre ghinionul lui, președintele aproape am spune că nu are acum această armă la îndemînă. Pentru că listele sunt prea proaspăt făcute ca cei plasați pe ele să se teamă că își pierd locurile. Șantajul cu dizolvarea parlamentului funcționează nu imediat după validarea sa, ci după o anume perioadă de timp în care aleșii pot lua în calcul niște riscuri produse de eventuale schimbări în conducerile partidelor. E greu de crezut, însă, că Ciolacu, Hunor ori Dan Barna ar modifica listele recent trimise în alegeri; ele ar păstra în proporție zdrobitoare aceeași formă.
Pentru Iohannis, însă, a aduce alegătorii iar la urne în pademie, undeva prin martie, ar fi de-a dreptul catastrofal din toate punctele de vedere. Și nu doar pentru el, ci și pentru al său partid de suflet. Marii beneficiari ai unei asemenea manevre nesăbuite nu ar fi decît PSD și AUR.

Una peste alta, pentru Klaus Iohannis, alegerile pe care și le-a dorit cu ardoare în acest an, s-au dovedit o confirmare a vorbei din bătrîni că mai binele e dușmanul binelui.