Lunea trecută, când afirmam că prezența la vot „va atinge cu greu 30%”, contrazicând optimiștii politici care profețeau aiurea un procentaj de 40-45%, puneam absenteismul pe seama prea multelor nemulțumiri ale populației, ca și a campaniei electorale de doi lei pe care o oferiseră partidele.

Departe de mine gândul de a mă bucura că m-am înscris în marja de eroare, dar cred că semnalul dat de electorat oamenilor politici, cel mai sever de după ‘89, trebuie perceput ca atare și urmat de măsuri în consecință. Avem în față aproape patru ani fără alegeri (dacă nu cumva vor apărea și niște anticipate, care nu pot fi excluse!), așa că circul parlamentar și vorbăria goală, de care ne-am săturat, trebuie să lase loc adevăratei modernizări a României, predicată și promisă de toate formațiunile care s-au perindat la putere în aceste trei decenii. Mai ales că, iată, încheiem anul într-o criză sanitară fără precedent, ne paște și una economică de anvergură similară, așa că trebuie să ne mișcăm cât mai repede și mai concret, lucru complicat o dată în plus de demisia lui Ludovic Orban și de nominalizarea ca premier interimar a generalului (r) Nicolae Ciucă.

Sigur, ex-premierul Orban și-a depus demisia de onoare (nu înainte însă de a fi urcat în Dealul Cotrocenilor pentru… 8 minute, după cum se aude), plătind în acest fel pierderea alegerilor și oalele sparte. Cabinetul său – gândit inițial doar pentru termen scurt, ca să pregătească alegerile anticipate! – a fost unul de încropeală, cu prea mulți neaveniți, pe care presa i-a și făcut harcea-parcea, pe bună dreptate, în anul care s-a scurs. Și totuși, premierul Orban a refuzat să-i înlocuiască rapid pe Ion Ștefan, Monica Anisie, Violeta Alexandru sau Bogdan Gheorghiu, ca să dau doar câteva exemple. Că peste guvernul liberal s-a prăvălit apoi și pandemia, cu toate nenorocirile ei, e la fel de adevărat și se adaugă explicațiilor privind distanțarea electoratului, dar lista motivațiilor e infinit mai lungă.

Aici se adaugă circul alocațiilor, al pensiilor, închiderea școlilor, a piețelor, scandalul spitalului de la Piatra Neamț, ca să nu mai vorbim și despre răfuiala absolut prostească și cu Biserica, în preajma sărbătorilor de iarnă. Cu fiecare dintre ele, Cabinetul Orban și implicit PNL-ul mai pierdeau câte ceva și mi se pare greu de crezut că liberalii nu erau conștienți de această continuă scădere. De aici şi ofensiva electorală disperată – evident, neconstituțională și amendată ca atare inclusiv de observatorii OSCE! – declanșată de președintele Iohannis. Era perfect vizibil că șeful statului încerca să salveze liberalii de la dezastrul înfrângerii după un singur an de guvernare, președintele      asumându-şi acest risc politic deloc neglijabil. Calculele sale s-au dovedit însă greșite, de vreme ce, aruncând permanent responsabilitățile pe seama… PSD-ului, efectul avea să fie exact invers, trezind din letargie electoratul social-democraților, dar nereușind să capaciteze în aceași măsură și alegătorii liberalilor!

Și, drept urmare, palma zdravănă primită de PNL la aceste alegeri a fost recepționată în mod egal și de Klaus Iohannis, în calitatea sa de prim agent electoral al liberalilor. Fapt recunoscut, de altfel, de chiar șeful statului, în speech-ul de luni seară, când a început enumerarea responsabililor înfrângerii cu el însuși! Nu l-a iertat însă nici pe Orban, care s-a ales cu…brânciul de la Palatul Victoria, iar în compensație pare că va fi răsplătit cu dregătoria de Mare Vizir al Camerei Deputaților! Pe de altă parte, Iohannis a scăpat de hărțuirea tandemului Ponta-Tăriceanu, care au ratat pragul electoral, în timp ce PMP-ul lui Traian Băsescu va trece linia de sosire gîfâind, dar prinzând totuși parlamentul, exact ca în urmă cu patru ani!

Numirea generalului Ciucă în funcția de premier interimar e semnalul clar că va fi ministrul apărării și în viitorul guvern. Nu cred însă în posibilitatea de a fi și prim-ministru, cum exclud categoric și varianta retragerii acasă a lui Vasile Siegfried Mureșan, portavocea PPE-ului de la Bruxelles. Cum să-l rupi de Mutti Merkel tocmai pe el și să-l aduci la tăvălit în cloaca politică de la București? Cel mai nimerit pentru Palatul Victoria mi se pare Ilie Bolojan, gospodarul de la Oradea, care a fost la un moment dat chiar vicepreședinte al PNL, poziție din care s-a retras de bunăvoie și nesilit de nimeni, ca să se întoarcă în orașul său natal și să facă toate minunile pe care le-a reușit acolo.

Mai circulă și zvonul că în cărți pentru funcția de şef al guvernului ar fi și Eduard Hellvig, cel care a reformat SRI-ul, dar nu cred că va fi dislocat de acolo. Decât, poate, pentru a-l schimba pe predecesorul său, George Maior, ca ambasador la Washington! Aaa, și mai vrea o dată la „butoane” și Dacian Cioloș, premierul care a fericit… PSD-ul în 2016. Nici ca glumă proastă n-ar merge, dar eu îl sfătuiesc pe el, ca și pe Barna, să-și rezolve fuziunea și să pună de congresul partidului unificat. Trăgând eventual cu coada ochiului la… Nicușor Dan, fondatorul USR-ului, care se încălzește pe margine. Sau poate mi se pare mie!

Că PSD-ul a câștigat din nou alegerile, tot din opoziție, dă bine la palmares, dar în rest, nu e mare scofală, de vreme ce nu se alege cu nimic. Ciolacu anunțase din timp că nu-l interesează o guvernare cu liberalii, cu useriștii – nici atât, iar cu UDMR-ul poate doar la vreo moțiune de cenzură sau la anticipate. Până acolo, cu Rafila și Străinu-Cercel lideri parlamentari, social-democrații pot veghea la felul în care dreapta continuă să gestioneze pandemia și să pregătească vaccinarea, despre care cei doi chiar știu despre ce e vorba.

Și-acum, marea surpriză care este AUR și care a reușit această performanță mișcându-se spectaculos atât online, cât și în teren, door to door, adunând peste 500.000 de voturi! Naționaliști radicali declarați, ei vor trezi la viață Parlamentul, cum făceau și useriștii acum patru ani, vor hingheri puterea și UDMR-ul, cum făcea PRM-ul, vor apăra Biserica, cum făcea PNȚCD-ul, și vor contesta    non-stop globaliștii, multinaționalele și Uniunea Europeană- potrivit lui George Simion, care a preluat din mers programul economic al lui Călin Georgescu, pe care AUR-iştii îl doresc prim-ministru. Cât despre pandemia de Covid-19, sloganul lor spune totul: „Jos masca!”…

Horia Alexandrescu