(Preluare Inpolitics):

Nu știm cît de mult va influența tragedia de la Piatra Neamț rezultatul alegerilor din 6 decembrie. Dar știm un lucru: în incendiu a ars categoric și definitiv tefelismul mioritic, acel civism exacerbat care a apărut aproape peste noapte, în regimul Iohannis, într-o Românie pasivă prin excelență și care chiar a reușit să convingă unii naivi că ar fi fost motorul unei revolte sincere și demne. O vreme, românii se vor întreba care au fost cauzele tragediei nemțene; poate vor primi un răspuns, poate, în buna noastră tradiție, nu. Sigur e însă că mai toți se vor întreba multă vreme ce a mișcat munții și apele după Colectiv, dar abia a susurat după Piatra Neamț.

De vină suntem toți, zice ministrul Sănătății.
Îmi pare rău și condoleanțe, zice președintele Klaus Iohannis.
Promit pedepsirea vinovaților, zice premierul Orban.
Au murit în flăcări 10 bolnavi grav de covid, e prea mult, nu se poate așa ceva, zice Mircea Cărtărescu.

Și cam atît.
The rest is silence, vorba lui Hamlet.

Să o spunem pe șleau, ce s-a întîmplat la Piatra Neamț e mai dramatic decît la Colectiv, din anumite puncte de vedere. La Colectiv au murit tineri care s-au înghesuit cu bună știință într-un spațiu impropriu, cu rock, alcool și fum de țigară în dotare, doritori de artificii în interiorul unui club improvizat într-o veche întreprindere comunistă dezafectată. Mare mirare să afle ulterior că aceasta nu avea diverse acte și autorizații, începînd cu cea de la ISU, pe care nu o au nici marile clădiri guvermentale. Au avut ghinion, s-a produs o tragedie, Dumnezeu să-i odihnească. La Piatra Neamț, însă, au murit oameni aduși de stat spre a fi vindecați. A fost o moarte de stat și nu în privat, dacă putem spune astfel. I-a ucis nu sistemul particular menit să-i distreze pe ritmuri de heavy metal, ci sistemul statal creat și întreținut spre a le salva viețile.
La Piatra Neamț nu a ucis indiferența ori neatenția, ci de-a dreptul incapacitatea autorităților de a gestiona o situație.

Ce să vezi, însă, nimic din toate astea nu pare a impresiona pe cineva.
S-a ajuns la situația absolut ridicolă ca ambasadorul SUA să lase fără să vrea autoritățile în ofsaid coborînd steagul american în bernă, cel românesc fîlfîind falnic, pe mai departe.
În România, nici doliul național nu se declară altfel decît pe bază de calcule strict politicianiste.

În 2015, la 27 de morți am avut trei zile de doliu național.
La 32 de morți a căzut guvernul.
Dincolo de 32 de morți s-a cerut Revoluție.
Acum, e liniște la (doar) 11 morți.

Să reamintim istoria primelor zile de după Colectiv. Nu e metodă mai bună de a face comparații.

31 octombrie

Prima dimineață după incendiu. Klaus Iohannis, în singurul său week-end din mandat în care nu plecase la Sibiu(?!!), merge la 9 dimineața la spitalul Floreasca, la răniți, apoi depune prompt flori la locul tragediei, unde muriseră deja 27 de oameni. Are și primele opinii: ”Este de neimaginat că în acel spațiu au putut să fie atâția oameni la un concert” și ”tragedia s-a produs pentru că au fost ignorate norme simple. Sunt îndurerat și cutremurat, dar și revoltat că o astfel de tragedie de proporții s-a putut întâmpla chiar în mijlocul Bucureștiului. Atâția oameni tineri care au mers pur și simplu să se distreze au murit”.
Aproape imediat, guvernul Ponta declară trei zile de doliu național.
Toate balurile liceenilor sunt anulate de Inspectoratul Școlar, la competițiile sportive se țin momente de reculegere, diverși artiști își anulează concertele, avalanșă de condoleanțe exprimate pe toate căile de nume sonore din toate domeniile, de la Oana Pellea la Mircea Cărtărescu, cel care scrie pe Facebook: ”Ar trebui în următoarea perioadă să facem ceva împotriva nepăsării criminale a edililor noștri. Vina e a lor pentru tragedia de la Club Colectiv și pentru cele ce mai urmează”.

1 noiembrie

În toată țara se depun sute de mii de flori și se aprind lumînări în altare improvizate. Miid e oameni se adună pentru un marș al tăcerii, în Piața Universității

2 noiembrie

Încep mobilizările civice: bucureștenii sunt chemați, pe Facebook, la un miting pe 3 noiembrie pentru demisia primarului Piedone.

3 noiembrie

Trupa Taxi lansează o melodie în memoria victimelor tragediei din Colectiv. La locul tragediei e veritabil pelerinaj, mii de români vin cu flori, lumânări și mesaje. E criticat aspru Patriarhul Daniel pentru că nu și-a făcut apariția: „E Patriarhia la doi paşi, n-au tras un clopot în memoria copiilor. Să nu vină să le facă o slujbă nici în a treia zi!”.
Mircea Cărtărescu, mai activ ca oricînd spune că: „Noua societate civilă formată în ultimii ani pe rețelele de socializare a identificat corect vinovații adevărați ai tragediei de la clubul Colectiv. E vorba, sunt perfect de acord, de clasa politică în totalitatea ei. E cel mai falimentar organ al comunității românești, cel care-a distrus, de la revoluție-ncoace, tot ce e mai bun în țara asta.”
Piața Universității e blocată de manifestanți. Oamenii au venit cu steaguri naționale și cu pancarte pe care scrie „Corupția ucide”, „Corupția, indiferența și lăcomia ucid toată România”, „Politicieni, toți sunteți vinovați de masacrarea României”.
25.000 de oameni manifestă în stradă, cerînd demisia guvernului.

4 noiembrie

32 de morți. Victor Ponta își prezintă demisia din fruntea guvernului, la fel și primarul Piedone
Mircea Cărtărescu continuă lupta: „Omul care-a făcut cel mai mult rău României, Victor Ponta, a demisionat. Sistemul e însă în picioare. Urmează zile decisive. Parlamentul trebuie dizolvat şi trebuie să urmeze alegeri anticipate. Reset la sistem”.
Bucureştenii sunt chemaţi din nou în Piaţa Universităţii, după demisiile lui Ponta şi Piedone.
Tefeliștii cer guvern de tehnocrați și înființarea de partide noi, curate.
Iohannis lansează celebra butadă: ”A fost nevoie să moară oameni ca Guvernul să demisioneze”
PNL se întrunește în şedinţă, apoi cere organizarea alegerilor anticipate şi cheamă partidele la discuţii.
Boc, despre demisiile lui Ponta și Piedone: ”Mai bine mai târziu decât niciodată. Este un act de normalitate într-o societate democratică ceea ce s-a întâmplat astăzi şi mă refer la demisiile care au avut loc”.
În Piața Universității, blocată de manifestanți, este împărțit ”Ziarul Colectiv”.
Protestatarii scandează ”Rușine să vă fie”, „Peste tot corupție, nicăieri justiție”, „Toate partidele, aceeași mizerie”, „Vrem spitale, nu catedrale”, „Colectiv”, „România, trezește-te”, „Corupția ucide” și „Jos sistemul mafiot”, cerând totodată alegeri anticipate.

5 noiembrie

Piața Universității: Peste 3.000 de oameni scandează ”Plecați, plecați și nu mai candidați!”
Mai multe ONG-uri îi trimit lui Iohannis revendicări, printr-o scrisoare deschisă, între care „un set de măsuri fezabile şi neutre politic”.
Reprezentanții societății civile îi cer președintelui „desemnarea unui premier credibil şi cu voinţă pentru a introduce schimbarea de profunzime cerută de români atât în noiembrie 2014 cât şi în noiembrie 2015”.
Scrisoarea deschisă include solicitări și pentru Parlament și premierul nou învestit.
Astfel, se cere „revenirea la alegerea primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene în două tururi de scrutin, pentru a înlătura pericolul de oligopol al partidelor mari. Termen: 10 decembrie”, și „anularea mandatelor celor 552 primari şi 4.791 consilieri migratori pe OUG 55/2014. (…) Termen: 1 decembrie”.
Totodată, ONG-urile solicită „dizolvarea actualelor Comisii SRI și SIE și desemnarea unor parlamentari credibili, care să efectueze anchete serioase și să ofere explicații publice pentru activitățile serviciilor secrete, plus un control bugetar eficient. Termen: 1 decembrie”, „întărirea DNA și a Parchetelor prin oferirea posibilității tehnice de a efectua interceptări, pentru a nu ma depinde de tehnica SRI”, „respingerea inițiativelor existente în Parlament care vizează slăbirea mecanismelor de luptă anticorupție. Termen: 1 decembrie” și „aprobarea înființării Agenției Naționale de Gestionare a Bunurilor Sechestrate. Termen: 10 decembrie”.

„Înlocuirea actualului Avocat al Poporului cu o persoană competentă, neutră politic şi aptă să-şi îndeplinească mandatul în interes public”, este o altă măsură cerută, cu termen la 1 decembrie.
În plus, ONG-urile solicită ca premierul învestit să procedeze urgent la demiterea şefilor de companii publice cu probleme legale, ca în cazul CE Oltenia.
Pe o altă listă, se cere „scăderea numarului de deputați și senatori din Parlamenul României”, „deblocarea tuturor anchetelor care îi vizează pe parlamentari, confiscarea averilor și simplificarea procedurii de ridicare a imunității acestora pentru a permite anchetarea lor”, „majorarea bugetului pentru sănătate și majorarea salariilor medicilor și cadrelor medicale”, „majorarea bugetului pentru educație și majorarea salariilor profesorilor”, „stoparea finanțării Bisericii Ortodoxe Române și impozitarea veniturilor Bisericii Ortodoxe Române” și „revizuirea și scăderea birocrației și simplificarea și clarificarea cadrului legislativ privind funcționarea societățiilor comerciale”.
Noi manifestații de stradă au loc în întreaga țară.

6 noiembrie

Ambasadorul SUA vine la Guvern pentru discuții cu premierul interimar Sorin Cîmpeanu.
La Timișoara se organizează „Partidul Colectiv”, din „nevoia oamenilor de a scăpa de corupție”
Cărtărescu continuă: ”Vrem să schimbăm sistemul mafiotic în politică, nu vom face nimic câtă vreme el e în noi”
Reprezentanţii societăţii civile vin la Palatul Cotroceni, și cer preşedintelui un guvern fără corupţi şi o nouă clasă politică, replica şefului statului fiind, potrivit unor participanţi, ca aceştia să se implice politic, eventual înfiinţând noi partide.

9 noiembrie

Cărtărescu cere control public asupra presei audo-vizuale: ”Televiziunile publice au fost, de-a lungul acestor lungi ani postdecembrişti, mijloace de minţire, manipulare, cretinizare şi învrăjbire a comunităţii românești. Această mocirlă în care s-au scufundat televiziunile nu mai poate continua. Nu sunt pentru cenzură, ci pentru o integrare a televiziunilor în planul unei societăţi mai bune”.

După cum se vede, tragedia de la Colectiv, petrecută sub guvernarea PSD, a zguduit toată România, a dărîmat un guvern, a fost aproape de dizolvarea parlamentului și a adus cu sine cereri tefeliste teribil de precise, mergînd pînă la dotarea DNA cu aparatură de interceptare, schimbarea legislației electorale, schimbări la CE Oltenia(?!), impozitarea Bisericii ori punerea presei sub un control strict.

2020. Cinci ani mai tîrziu.
Același accident banal, alți acrobați, alt salt mortal.
Nu sunt 27 de morți prin ardere, ci ”doar” 11.

Nu mai e guvernul pesedist corupt, ci unul democrat și bine intenționat, liberal. Și nu își dă demisia. Nici ministrul Sănătății nu și-o dă.
Președintele e același, ce-i drept, dar cu cinci ani de mandat în plus, în care a schimbat România, nu-i așa?, din temelii.
Așa cum i-au cerut-o tefeliștii, după tragedia de la Colectiv.
Și nu se mai duce nici la spital cu flori.
Nu mai dă declarații ca pentru cartea de istorie.
Ambasadorul SUA nu mai e oripilat de tragedie, ci e fericit că guvernul Orban s-a mișcat atît de performant.
Nimeni nu mai iese în stradă să protesteze și să revendice.
Cărtărescu a scîncit trei vorbe și apoi s-a calat pe alegerile din Moldova.
Mihai Șora se supără că a fost făcut parte a vinovaților, apoi se ocupă pe larg de Maia Sandu.
Oana Pellea & comp nu mai resimt revoltă sfîșîietoare în suflete.
”Taxi” nu mai dedică melodii.
Nu se mai declară doliul național.

Repetarea după doar cinci ani a unei tragedii ca cea de la Colectiv ar fi trebuit să fie picătura care să umple paharul românilor.
Ar fi trebuit să provoace un cutremur fără precedent, să reverse exasperarea din suflete, mai ales în condițiile vitrege ale pandemiei.
E liniște însă.
Pare că tefelismul, motorul resetării României din epoca Iohannis, s-a făcut scrum în incendiul de la Piatra Neamț.