EVRIKA

Cunoscutul actor Cornel Dumitraş ne anunţă că de acum înainte teatrul Giuleşti se numeşte Odeon. E-n regulă! S-ar putea însă ca prietenul nostru Miki Grecu să ceară atenienilor săi rebotezarea templului Thaliei cu numele de – aţi ghicit – Giuleşti.

COMUNICAT

Agenţia Rompres a primit, spre difuzare, următorul comunicat:
Departamentul Poliţiei şi Sindicatul Şoferilor din România informează că, pînă la elaborarea Codului rutier, măsura reţinerii permisului de conducere se va lua în conformitate cu prevederile legale, numai în situaţiile de conducere a autovehiculului sub influenţa alcoolului, precum şi în cazurile în care se pune în pericol grav siguranţa circulaţiei, existînd pericol iminent de accident.
Contestaţiile conducătorilor auto profesionişti privind măsura reţinerii permisului, vor fi analizate, de îndată, de directorul Poliţiei. La analizarea acestora vor participa şi reprezentanţi ai Sindicatului Şoferilor.
În vederea definitivării proiectului noului Cod rutier aflat în prezent în fază avansată de elaborare Sindicatele şoferilor sint invitate să participe cu propuneri, care să ţină seama de reglementările existente în acest domeniu pe plan internaţional.
Comunicatul este semnat de şeful Direcţiei Circulaţiei, din Departamentul Poliţiei, dl. general-maior Stoleru Mihalache si preşedintele Sindicatului Şoferilor din România, dl. ing. Mitrea Miron Todor.

AVERTISMENTELE N-AU FOST LUATE ÎN SEAMĂ

Accident la centrala nucleară Koslodui

SOFIA. – În dimineaţa zilei de 30 octombrie, la centrala atomo-electrică de la Koslodui s-a produs un accident, ce a dus la întreruperea a două generatoare; cel de 1 000 Mw şi cel de 440 Mw, anunţă agenţia BTA, citind oficialităţi de la Comitetul naţional pentru energie, contactate telefonic. Accidentul s-a produs în afara centrului reactorului şi afectează generatoarele de curent electric. In cursul după-amiezii, unitatea de 400 Mw a fost repusă în funcţiune, iar la cealaltă se efectuează reparaţii. 
Agenţia precizează că a fost afectat întregul sistem energetic naţional, înregistrîndu-se întreruperi ale furnizării curentului electric.
BTA adaugă că, în urmă cu cinci zile, o misiune a Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică a inspectat parţial operaţiunile de la unitatea numărul 5 de la Kozloduj. Experţii au subliniat că unitatea se află într-o „fază critică” a activităţii, precizează agenţia.

Ziarul Libertatea din 31 octombrie 1990 pag. 1-a ► Click pe imagine pentru mărire!

Povestea unui pui de urs

Primăvara vieţii domnului Silviu Brucan a fost revoluţia comunistă transportată pe pămîntul românesc de senilele ursului sovietic. Înflorea atunci o ideologie totalitară la cultivarea căreia domnul Brucan a pus un umăr de grădinar devotat şi exigent. Cînd ciulinii au invadat irevocabil paradisul Epocii de Aur, marele cultivator de conştiinţă comunistă a părăsit paragina dictaturii, păşind în vara fierbinte a disidenţei deja coapte în întregul Gulag. Sfîrşitul ultimului patriarh roşu l-a propulsat printre marii protagonişti ai crîncenului dezgheţ din decembrie, dar capriciosul anotimp al rocadelor, s-a consumat rapid şi domnul Brucan s-a aruncat cu pieptul gol în nămeţii unei noi disidenţi.
Tuşa aspră a graficii satirice îl imortalizează la sfîrsitul acestui ciclu politic retras in bîrlogul unei hibernări încruntate. Puterea nu-l vrea, opoziţia nu-l acceptă. Ultima şansă pentru un urs politic iesit din arenă este cariera de exponat.

Ziarul Libertatea din 31 octombrie 1990 pag. a 2-a ► Click pe imagine pentru mărire!

Ziarul Libertatea din 31 octombrie 1990 pag. a 3-a ► Click pe imagine pentru mărire!

Ziarul Libertatea din 31 octombrie 1990 pag. a 4-a ► Click pe imagine pentru mărire!

„Ziariştii români înţeleg într-un mod foarte original libertatea presei”

Articol semnat de D. Diakov în ziarul „Komsomolskaia Pravda” nr. 219/1990

Românii cred în cuvîntul tipărit. Cozile lungi dimineaţa la ziare dovedesc acest lucru. Este adevărat, unul din ziariştii locali se plîngea că după revoluţie cititorii au devenit capricioşi: nu-i mai cred aşa de mult pe reporterii români şi cer să fie publicaţi autorii străini. Ei, pasămite, sînt mai operativi, mai corecţi şi mai exacţi. De aceea, spunea cunoscutul meu, cînd trebuie să-l convingem pe cititor îi propunem „o opinie străină”: „Uitaţi-vă, concetăţeni, ce cred despre această problemă francezii”.

La drept vorbind, eu nu prea am crezut toate acestea. Insă reproducerea unei ştiri dintr-o publicaţie franceză m-a făcut să mă îndoiesc, de concluziile mele iniţiale. După citirea primei părţi am dat telefon cîtorva ziarişti de la cotidianul „Libertatea” – care a devenit şi mai popular prin tipărirea acelei ştiri senzaţionale – pentru a putea citi, cel puţin în şpalt, partea a doua din ştire. Nerezolvînd această problemă, a doua zi m-am dus la chioşcul de ziare unde se adunaseră deja 400 de cetăţeni. Un ziarist francez descurcăreţ de la publicaţia „Apostrophe” a prezentat cititorilor români, în exclusivitate „o variantă îndrăzneaţă” a unor evenimente cunoscute întregii lumi, despre care nimeni nu a ştiut nimic.

După cum reiese din ziar, pe nava sovietică „Maxim Gorki”, care în iarna anului trecut i-a primit la Malta pe preşedinţii U.R.S.S. şi S.U.A., a lucrat ca bucătar un fost artist de circ din oraşul moldovenesc Bălţi – G. Băltacea. Acesta nu era numai artist de circ, ci şi cel mai bun prieten al autorului acelei ştiri, căruia i-a povestit ce s-a petrecut în realitate în timpul întîlnirii.

În momentul cel mai important, cînd, nemaisuportînd furtuna şi whisky-ul, agenţii KGB, îmbrăcaţi în costume cafenii, zăceau pe podele, bucătarul-circar a reuşit să se strecoare în încăperea în care, cu feţe plictisite, şedeau cei doi preşedinţi. Acest lucru nu l-a mirat şi nu l-a tulburat. Căci doar toţi ştiau că preşedinţii se află pe navă. Bucătarul a încremenit la vederea unui oaspete neaşteptat în cabină – preşedintele irakian, Saddam Hussein. 

Peste două zile am întîlnit-o pe cunoştinţa mea – ziaristul de la „Libertatea” – pe care l-am rugat să-mi povestească cum se termină, totuşi, istoria aceea.

– Înţelegi, mi-a spus el, conspirativ, fantezia noastră a secat, iar aceşti francezi ne-au dat în judecată. Cică, îi defăimăm. Ce defăimare? – se enervă el. Şi mi-a mai dezvăluit un secret. Se pare că nu a existat nici un autor francez şi o asemenea publicaţie nu există acolo. Această istorie au inventat-o şi au pus-o în scenă chiar colaboratorii titulari ai ziarului „Libertatea”. De ce? – Ca să-i distrăm pe cititori, mi-a răspuns simplu şi netulburat colegul inventatorilor.

N-am să ascund, că, după revoluţie, cînd ziariştii români s-au eliberat în sfîrşit de cenzură, ziarele au devenit mult mai interesante. Ziariştii au început să scrie curajos şi convingător despre problemele ţării şi împreună cu cititorii luptă pentru instaurarea în România a democraţiei. Totuşi, una din teme, chiar din primele săptămîni de după revoluţie este în permanenţă prezentă în paginile aproape tuturor publicaţiilor, în special ale celor de opoziţi „independente şi total independente.” Ea s-ar putea numi în două cuvinte – „mîna Moscovei”.

Iată, de exemplu, afirmaţiile unuia dintre autorii săptămînalului „Baricada”. El scrie foarte serios despre faptul că, „în România, începind din 16 decembrie, unităţi specializate militare ale KGB” au creat o „diversiune radioetectronică de mari proporţii”. Mai mult decît atît, se pare că „agenţii KGB, care se dădeau drept corespondenţa TASS”, nu numai că i-au împînzit Timişoara in acele zile de decembrie, dar „au şi otrăvit presa internaţională cu informaţii false” (deşi nici unul dintre noi – cei de la TASS nu am putut, din păcate, să nimerim acolo).

Dacă prima afirmaţie e tot atît de sinceră ca şi a doua, atunci pot spune cu siguranţă că autorul ei minte fără să se gîndească. Şi e puţin probabil că el ar fi citit măcar o singură ştire a corespondenţilor TASS, transmisă din Bucureşti în acele zile. 

Doar Ceauşescu mai infricoşa poporul afirmînd că la Timişoara acţionează „agenţi străini”. Totuşi, după citeva luni de la procesul care a avut loc în acest oraş, doi dintre foştii conducători ai serviciului de contrainformaţii român – generalul Macri şi coloneIul Teodorescu – au declarat ferm că în zilele tulburărilor de la Timişoara nu au fost descoperiţi agenţi ai unor servicii de informaţii străine. Revoluţia a fost o manifestare a unui popor chinuit de dictatură, au declarat ei. Afirmaţiile unui dictator în agonie pot fi, într-un fel, explicabile. Dar cum să explici faptul că multe articole „despre rolul KGB” au început să apară imediat după evenimentele din ianuarie din Piaţa Victoriei din Capitală? Sau tot KGB a vrut să răstoarne şi noua conducere a României? Ar fi interesant de întrebat de ce tocmai KGB-ul?

Unii ziarişti români răspund la întrebările noastre nedumerite: nu-i băgaţi în seamă, totul e în glumă, „lupta pentru atragerea cititorilor”. Dar oare toate acestea nu constituie o jignire adusă sutelor de mii de cetăţeni ai ţării, care, riscindu-şi viaţa, au pornit la luptă, împotriva dictaturii?

Şi încă ceva. Unele dintre aceste materiale sînt semnate de autori serioşi, pe care cititorii îi cred. Afirmaţiile că „Uniunea Sovietică rămine din toate punctele de vedere o ţară pe care noi nu putem conta” (Zig zag) şi că principalul scop al lui Gorbaciov este „salvarea comunismului şi a imperiului sovietic”, iar ţări ca România trebuie să devină doar „un poligon pentru verificarea principiilor restructurării” („Dreptatea”) cu greu pot fi numite obiective.

Unii ziarişti care incă nu de mult se interesau, practic, în ilegalitate, de procesele care au loc în Uniunea Sovietică, visînd la ziua cînd ţara va scăpa de dictatură, astazi, s-au integrat complet „în lupta împotriva influentei comuniste a Moscovei” care, cică, împiedică societatea românească , „să intre în Europa”.

„Să foloseşti Moscova drept sperietoare”, se pare că e convenabil nu numai in lupta pentru atragerea cititorilor. Acestea sînt intrigi politice ale celor cărora nu le este pe plac actuala conducere a ţării. Epuizîndu-şi fantezia, unele publicaţii au început, deja „să glumească”. Pentru a-şi da mai multă importanţă – cu referiri „la Europa”. Numai că eu consider că „în lumea veche” s-au dumirit de-acum cine sînt „luptătorii împotriva neocomunismului”. Aşa că merită oare să depui atâta zel?