(Preluare Inpolitics):

Se spune că principala spaimă a unui naufragiat în derivă pe ocean e să nu i se scufunde bărcuța, lăsîndu-l complet descoperit în fața morții. În egală măsură, probabil cea mai mare spaimă a unui politician e să nu rămînă fără temă de campanie fix în buza bătăliei. Adică exact ce li se întîmplă acum PNL și lui Iohannis, cînd ”ciuma roșie” dă semne clare de vindecare. Cu ce discurs vor mai intra în alegeri? Dragnea, Dăncilă, Bădălău, Oprișan, Nicolae, Carmen Dan, naționalistul Pleșoianu etc sunt duși pe aripile vîntului, ba chiar s-ar putea să fie mai mulți pesediști cu probleme în PNL decît în PSD, la ora asta. Să te mai miri văzînd că guvernanții încep să dea semne de nervozitate maximă?

Ceea ce s-a petrecut în PSD în ultimele zile ține de domeniul SF: niciodată nu a existat un lot atît de mare de oameni vechi și grei în partid care să fie aruncați peste bord dintr-o mișcare.
Mai grav de atît, partidul s-a chinuit să aducă pe liste nume de prestigiu, mai ales din domeniul-vedetă al momentului, cel medical, și a adus sindicaliști, încercînd să refacă o legătură pierdută de ani de zile. Nu a mai încheiat alianțe electorale cu partide neprincipiale, conform standardelor occidentale. Iar Ciolacu a mers și mai departe, anunțînd că nu sunt primiți pe listă oameni aflați în procese penale, în diverse stadii, adică ceea ce nu a fost în stare să facă nici măcar PNL, care a pus pe liste în ultimii ani penali aflați între două instanțe. Ludovic Orban a devenit președintele PNL înaintea achitării definitive.

Nu e o garanție, cum spune și Adrian Năstase, că noua garnitură va aduce și voturi cu găleata.
Dar sigur e un lucru: PSD i-a lăsat pe Iohannis și PNL fără marea, imensa și, poate, unica lor temă de atac de ani și ani de zile: ”ciuma roșie”.
Debarasîndu-se de vechile nume, PSD redevine rapid frecventabil; la urma-urmei s-a conformat cererii venite ani de-a rîndul din toate părțile, de la socialiștii europeni și cancelariile vestice la opozanții din interior, societatea civilă și presă: să se reformeze și să de debaraseze de cei cu imagine proastă.

Pentru Iohannis și PNL, reforma din PSD e, însă, cea mai groaznică veste.
Pentru că o vorbă veche spune ai grijă ce-ți dorești.
Nu doar că reforma îi lasă fără temă de campanie, dar deschide drum celui mai teribil coșmar: o alianță la guvernare a social-democraților cu USR-PLUS.

Partidul lui Barna a cerut mereu ”fără penali”; ar fi o chestie de mîndrie să se alieze cu un partener pe care ar putea clama că l-a curățat, prin pozițiile susținute.

Vedem în ultima vreme tendința disperată de reactivare a temei pesediștilor care nu sunt încă înfrînți, zdrobiți șamd și constituie încă un mare pericol pentru țară. ”PSD nu a murit, nu e înfrânt, se zvârcolește. Alegerile din 6 decembrie sunt decisive” trîmbițează Orban.

Nu, PSD nu a murit. Doar se străduiește mult să lase impresia că e pasărea Phoenix renăscînd din cenușă. Și culmea, s-ar putea să-i iasă.

Ceea ce s-a întîmplat la votul din parlament pentru șefia Consiliului Legislativ face lucrurile și mai ciudate. Nu e o sinecură chiar atît de fenomenală pe cît ar crede unii, și oricum nu are legătură cu elucubrațiile Anei Birchall, care scrie, negru pe alb, despre ”periculozitatea” Consiliului: „Daca cuiva ii trece prin cap sa adopte in Guvern un act normativ FARA avizul Consilului Legislativ, ar fi bine sa se gandeasca de 2 ori pentru simplul motiv ca actul respectiv poate fi declarat neconstitutional in baza deciziilor CCR!(…) Sub acest aspect, nesolicitarea avizului consultativ al Consiliului Legislativ duce la neconstitutionalitatea legii sau ordonantei – simpla sau de urgenta”.
Ați reținut bine: CL e periculos pentru că guvernul ar putea să nu-i ceară avizul obligatoriu legal.
Bezna minții, nu altceva.

CL nu poate bloca nicio lege, are termene fixe pentru a da avizele oricum consultative, iar depășirea lor dă mînă liberă votării legilor fără avizele respective.

Deci puteri aproape zero.
Devine ciudat, în aceste condiții, de ce a promovat PSD la CL poate cel mai înjurat pesedist al ultimilor ani, autorul celebrei ordonanțe 13?

Dacă era vorba de o funcție atît de importantă, de ce PNL l-a contactat pe Augustin Zegrean ieri la orele 12,00 spre a-i propune candidatura, cu 4 ore înaintea votului și exact cînd expira termenul limită pentru depunerea candidaturilor?
De ce nu avea PNL un candidat stabilit de mai multe zile, cum ar fi fost normal la un partid serios și responsabil?
Ce se întîmpla dacă Zegrean refuza? Rămînea PNL fără candidat?
Cum se explică misterele votului, în urma căruia Zegrean a luat doar 41 de voturi? Unde au fost liberalii, minoritățile care sprijină guvernul, eventuali aliați de conjunctură?
De ce nu a protestat PNL că ședința a început fără cvorumul legal, cu doar 189 de parlamentari, iar votul a fost cu încălcarea legii de funcționare CL, care reclamă majoritatea absolută a parlamentarilor?
De ce s-au trezit liberalii să conteste formal abia azi, după ce decizia de numire a fost publicată în Monitorul Oficial?

De ce nu au aplicat ei strategia pomenită și de Iohannis în conferința de presă de azi, adică părăsirea sălii pentru anularea cvorumului: ”Ar fi fost o variantă bună, nu știu de ce nu au făcut-o, nu am discutat cu ei. La proxima ocazie fiți sigură că voi pune această întrebare”.

Întrebări legitime, am spune.

Același Iohannis nu a ezitat să pună azi toate tunurile pe Iordache:

”Și pentru a vedea nivelul de toxicitate atins de această majoritate să ne uităm nu mai departe de ziua de ieri când celebrul autor al Ordonanței 13, Florin Iordache, a fost votat în Parlamentul României în funcția de președinte al Consiliului Legislativ. După cum ne-a obișnuit în ultimii 30 de ani, PSD, în ciuda încercărilor disperate de a-și cosmetiza imaginea, rămâne același partid nereformat și toxic. Pesediștii găsesc mereu o cale să își recompenseze servanții care au slujit cu obediență interesele obscure de partid, oferindu-le funcții plătite generos din banii publici. Totul pentru ai lor, nimic pentru cetățeni. Sfidarea pesediștilor la adresa românilor este intolerabilă și lucrurile nu mai pot continua așa”.

Fără alegerea de ieri a lui Iordache, președintele chiar ar fi fost în pomul cu vrăbii.
Pe cine ar mai fi înjurat și înfierat?

Mai că te trece gîndul că promovarea – repetăm, greu de explicat! – a lui Iordache a fost un mic blat între Iohannis/PNL și Ciolacu, o concesie făcută de liderul pesedist din motive încă neștiute taberei adverse ca să nu o lase chiar complet fără teme de atac.

Chiar și așa, însă, numele lui Iordache se va estompa rapid la noul loc de muncă, unul foarte discret – cine i-a reținut în amar de ani numele lui Dragoș Iliescu, spre exemplu? – iar liberalii și Iohannis se vor trezi în plină campanie fără teza favorită: penalii propuși de PSD pentru Parlament.

E extrem de interesant, în consecință, de urmărit cu ce vor încerca guvernanții să umple golul lăsat de sucombarea temei ”ciuma roșie”. Pe cine va mai înfiera Iohannis la conferința de miercurea viitoare?
Și la fel de interesant e de urmărit, de aici încolo, evoluția relației PSD-USR/PLUS – partid care tocmai a anunțat că nu îl va accepta pe Orban premier -, cum spuneam, coșmarul cel mai teribil al Cotrocenilor și al Victoriei.