Actualitate
Pentru prima oară Donald Trump evocă posibilitatea de a pierde alegerile
Donald Trump nu a zăcut în spital. A lucrat. Au fost probabil cele mai rodnice trei zile din mandatul său.
A ordonat să fie declasificate toate documentele legate de scandalurile „Russia Gate” și „E-mail-urile lui Hillary Clinton”. Absolut toate și „fără editări”. Adică fără porțiuni, nume sau cifre, acoperite cu tuș negru.
Este vorba de 1.000 de pagini de documente care ar trebui să facă lumină în ceea ce Trump a numit „cea mai mare crimă politică din istoria țării noastre”.
În baza acestor documente declasificate, care ar conține „dovezi din abundență” despreStatul Paralel („Deep State”), președintele i-a cerut Procurorului General să îi pună sub acuzare pe vinovați, „inclusiv peObama, inclusiv peBiden”.
Cutremurul politic este colosal. Prin comparație, scandalul „Watergate” pare o gâlceavă de puști în curtea școlii. Când s-a mai auzit ca un președinte în exercițiu al Statelor Unite (sau al oricărei țări nebananiere) să ceară fățiș, frontal, direct, punerea sub acuzare a contracandidatului său în alegeri și a fostului președinte al țării? Mai ales că până la alegeri nu mai este timpul fizic pentru așa ceva.
Prima întrebare pe care orice om normal la cap și-o pune este: de ce a ales Trump să declasifice aceste documente abia acum?
Iar primul răspuns care îi vine în minte aceluiași om rațional este că Trump încearcă să provoace un uriaș tămbălău pe ultima sută de metri înaintea alegerilor, fiind disperat să recupereze terenul pierdut în fața lui Biden.
Ar trebui să trecem repede peste faptul că, după experiența din 2016, când Donald Trump a câștigat detașat în fața lui Hillary Clinton, deși era cotat cu 8-10-12% mai puțin, sondajele americane nu mai au nici o relevanță. Cu atât mai mult acum, când valul de violențe Black Lives Matter și Antifa, încurajate de Democrați, i-a făcut pe oameni să se teamă să spună că votează cu Trump.
Pentru că în presa românească, la fel ca în presa americană și în cea europeană, puteți să citiți sau să auziți rareori ce spune Trump și foarte des ce spun alții despre ce spune el, iată cum și-a explicat președintele SUA gestul declasificării și tardivitatea sa:
„Dacă (Procurorul General) Bill Barr nu îi acționează în judecată pe acești oameni pentru infracțiuni penale, cea mai mare crimă politică din istoria țării noastre, atunci nu se va mai face niciodată dreptate, afară de cazul când câștig (alegerile) și atunci va trebui să acționăm, deoarece eu nu o să uit.
„Aceștia sunt oameni care au spionat echipa mea de campanie electorală și avem toate dovezile. Acum, ei spun că au mult mai multe (dovezi). OK? Iar eu spun, Bill, avem destule, nu ai nevoie de mai multe. Avem atât de multe – uitați-vă la raportul despre (fostul director FBI James) Comey, 78 de pagini nimicioare, întocmit de (Inspectorul General Michael) Horowitz, pentru care am foarte mult respect, și care a zis să fie începută o acțiune în justiție.
„El a recomandat acțiunea în justiție, dar ei nu au făcut-o. Nu-mi venea să cred, dar ei nu au făcut-o, deoarece au spus că mai sunt pești mult mai mari de prăjit…”
Trump spune că „Sistemul” l-a dus cu vorba și că vinovații ar putea scăpa dacă el nu va fi reales.
(Atenție: Este pentru prima dată când Trump evocă posibilitatea de a pierde alegerile!)
Declasificarea celor 1000 de pagini de documente pare așadar să fie mai degrabă gestul unui om exasperat, decât al unuia disperat. O nuanță extrem de importantă.
Dar ce ar putea conține atât de devastator aceste hârtii, încât Trump să vorbească de „cea mai mare crimă politică din istoria Americii”?
Câteva rezumate și note ale unor oficiali din serviciile secrete, desecretizate sporadic până acum, ne dau câteva indicii.
Acuzațiile de complicitate cu Rusia și de imixtiune a Kremlinului în alegeri în favoarea lui Trump l-au hărțuit pe acesta de-a lungul întregului mandat. Nici măcar după ce raportul Procurorului Special Robert Mueller l-a exonerat pe Trump, acuzațiile nu au încetat.
Or, o notă CIA, declasificată recent, arată că, iulie 2016, Hillary Clinton a aprobat „o propunere a unuia dintre consilierii ei pentru politică externă pentru a-l defăima pe candidatul prezidențial Donald Trump prin provocarea unui scandal care să pretindă un amestec în alegeri al serviciilor de informații ruse”.
Obiectivul lucrăturii, ne spune nota CIA era „de a distrage atenția opiniei publice de la scandalul privind folosirea de către ea (Clinton) a unui server privat de e-mail”, pe vremea când era secretar de stat, fapt care a pus în pericol securitatea națională.
Altă notă CIA afirmă că Obama însuși a fost informat de către directorul Agenției, John Brennan, despre diversiunea pusă la cale de Clinton. Și că despre planul acesteia de a-l compromite pe Trump aflaseră și serviciile secrete ruse.
Nu-i așa că întreaga perspectivă care a fost servită în ultimii patru ani opiniei publice de către presă se răstoarnă total?
Or, acestea sunt doar câteva crâmpeie de informații. Vârful vârfului aisbergului.
Pentru a încerca să completăm – deocamdată doar imaginar – tabloul, să ne mai amintim că, pe 5 ianuarie 2017, cu numai două săptămâni înainte de instalarea oficială ca președinte a lui Donald Trump, a avut loc în Biroul Oval o ședință de taină convocată de Barack Obama. La ea au participat toți oficialii responsabili cu securitatea națională: directorul FBI – James Comey, Procurorul General Adjunct – Sally Yates, directorul CIA – John Brennan, directorul National Intelligence – James Clapper, consiliera pentru securitate națională a lui Obama – Susan Rice, alți câțiva membri ai consiliului de securitate și… JoeBiden.
Potrivit unui e-mail al lui Susan Rice, declasificat anterior, se știe că Obama a aprobat ca lui Michael Flynn, viitorul consilier pentru securitate al lui Trump, să i se ascundă o serie de informații, legate în special de implicarea Rusiei în alegeri. Lucru de o gravitate extremă.
Or, Michael Flynn va fi calul de bătaie al întregului scandal fabricat împotriva lui Trump, conform planului aprobat de Clinton și supervizat de Obama și Biden.
La doar cinci zile după reuniunea de taină din Biroul Oval, pe 10 ianuarie 2017, exploda în presă Dosarul Steele, în care se afirma că serviciile secrete ruse au înregistrări video de la o orgie cu prostituate a lui Trump, organizată la un hotel din Moscova, cu care l-ar avea la mână pe cel care urma să fie înscăunat peste 10 zile președinte al Statelor Unite.
S-a dovedit ulterior că autorul dosarului, Christopher Steele, un fost spion britanic, plătit de Hillary Clinton pentru a însăila mizerii despre Trump, nu avea nici o dovadă pentru cele afirmate.
Singura „sursă” a sa fusese Igor Dancenko, agent al serviciilor ruse, om de încredere al miliardarului Oleg Deripaska, la rândul său omul lui Vladimir Putin. Cel care l-a ajutat pe președintele rus în câteva rânduri să-și spele averea.
Faptul că Steele nu avea nici o dovadă pentru afirmațiile sale – lucru recunoscut de acesta în cadrul audierilor oficiale ale FBI – nu a împiedicat Biroul Federal să ceară mandat de supraveghere, pe motive de siguranță națională, pentru Carter Page, unul dintre membrii importanți ai echipei de campanie a lui Trump. Și să-l obțină.
Așa au ajuns serviciile secrete să îl spioneze „legal” pe Trump înaintea alegerilor.
Potrivit unor informații recente, persoana care se opune cu cea mai mare ferocitate declasificărilor cerute de Trump este Gina Haspel, actuala directoare aCIA.
Lucru perfect explicabil, de vreme ce Haspel, fostă subordonată a lui Brennan, a fost până în 2016 șefa antenei de spionaj a CIA la… Londra. Adică locul de baștină al lui Steele. Și unde își făcea Deripaska veacul. Și Dancenko.
Iată în câteva (foarte puține) cuvinte, o schiță a întregii conspirații împotriva lui Trump.
În ea sunt implicați oameni din vechea și actuala administrație. O dovedește faptul că indicația lui BarackObama de a-l pune la zid pe Michael Flynn a fost aplicată cu sfințenie de oamenii săi rămași în funcții cheie în administrația următoare.
Statul Paralel transgresează politica.
Cele 1000 de pagini declasificate ar putea să demonstreze că acea ședință din Biroul Oval, de pe 5 ianuarie 2017, a avut ca scop organizarea gherilei împotriva lui Trump. Repartizarea misiunilor pentru „cârtițele” deja implantate peste tot în administrație de către Obama și care urmau să rămână în sistem și după instalarea lui Trump.
Este posibil ca acesta să fi fost nucleul „Societății secrete” de care îi vorbea Peter Strzok, fost șef al Contrainformațiilor din FBI, amantei sale, Lisa Page, din cadrul serviciului juridic al Biroului Federal, când discutau despre blocarea lui Trump.
În ciuda tuturor acestor atacuri furibunde și extrem de bine organizate, am fost întotdeauna optimist că, până la urmă, Donald Trump va învinge
Acum nu mai sunt. Este singur. Mult prea singur. Are în spatele său o parte importantă din populație, dar aceasta este timorată și năucită de ce se petrece cu cea mai puternică țară din lume și cu cel mai liber popor. Și are împotriva lui serviciile secrete și armata, clasa politică (inclusiv cea mai mare parte dintre Republicani), presa, lumea întreagă (cu China în frunte și cu Europa Occidentală urmându-i supusă).
Un colosal aparat de propagandă și control, capabil să pună la cale un jaf electoral fără precedent, facilitat de votul prin corespondență. (S-au descoperit deja sute de mii de morți pe listele de alegători și aproape un milion de voturi deja completate pentru Biden.)
Și o monstruoasă mașinărie căreia i-am văzut câteva luni în această vară puțin din fața hâdă, în timpul haosului social provocat de Black Lives Matter și Antifa. Această mașinărie s-a oprit la comandă, când s-a observat că valul de crime și violențe îi oripilează pe americani, riscând să pericliteze voturile pentru Biden.
Însă, dacă printr-un miracol, Trump va câștiga, nimic nu va mai împiedica reactivarea monstruoasei mașinării. Sub pretexul unor nereguli la vot, aceasta va declanșa Războiul Civil pentru a-l răsturna pe Trump, după cum o dovedesc declarațiile liderilor mai multor organizații „civice”, finanțate de Soros și dirijate de Obama.
După cele două lovituri năucitoare primite în 2016 (Brexitul și victoria lui Trump), Sistemul pur și simplu nu își mai poate permite o nouă înfrângere.
Pentru că aceasta nu ar însemna doar alți patru ani pierduți, în care globalizarea ar bate pasul pe loc, ci și o serie de măsuri prin care Trump ar putea bloca ori chiar distruge acest tăvălug mondial.
De exemplu, numirea judecătoarei Amy Coney Barrett ar schimba, nu doar pentru următorii patru ani, ci pentru decenii de acum încolo echilibrul din Curtea Supremă a SUA în favoarea Dreptei conservatoare, pro-viață, pro-familie și pro-Dumnezeu.
Alți patru ani cu Donald Trump ar mai însemna, între altele, zădărnicirea „Green Deal” la nivel planetar, noi bețe în roatele globalizării industriale – adică exodul masiv al investițiilor și corporațiilor către China -, împiedicarea implementării Pactului Global pentru Migrație al ONU, întârzierea adoptării unor măsuri agresive de control al populației. Adică pierderi de trilioane și trilioane de dolari pentru Sistem.
În fine, dar nu în cele din urmă, o nouă victorie a lui Trump ar duce la ratarea actualului „moment revoluționar, în care putem realiza ceea ce părea de neconceput”, după cum afirma George Soros pe 11 mai.
Toată mizanscena mondială, legată de COVID, prin transformarea unui virus banal în Bau Bau global, va fi fost inutilă.
Donald Trump este conștient de miza enormă care este în joc, de prețul uriaș care s-a pus pe capul lui și de forțele colosale care se mobilizează împotriva sa. De aceea, pentru prima oară de când este politician, el evocă posibilitatea unei înfrângeri electorale. De aceea, recurge la această lovitură politică de grație care este declasificarea celor 1000 de pagini de documente.
Nu ca pe o ultimă și disperată manevră de a câștiga alegerile, ci ca pe un gest de a alege să moară în picioare, în luptă, cu fața la dușman.
Pentru ca, în „cea mai mare crimă politică din istoria Americii să se facă dreptate”. Pentru ca Adevărul să fie scos la lumină.
Este Testamentul lui Trump. Asemenea Cidului Campeador, el vrea ca și după moartea sa (politică) să continue lupta împotriva dușmanilor.
Cardinalul Carlo Maria Vigano numea alegerile prezidențiale din Statele Unite o „bătălie între Copiii Luminii și Copiii Întunericului”, decisivă nu doar pentru viitorul Americii ci și „pentru întreaga umanitate”.
Pentru că, oricât ar suna de patetic, Trump este ultimul obstacol în calea tăvălugului globalizării. Singurul om care mai poate împiedica moartea civilizației creștine.
În faimoasa sa scrisoare deschisă de la începutul lunii iunie, monseniorul Vigano, fost nunțiu papal la Washington și exilat de Papa Francisc la Kosovo, pentru vederile sale conservatoare, sesiza că, în această bătălie apocaliptică, Donald Trump nu prea are pe cine se bizui dintre puterile lumești:
„Este nevoie ca cei buni, Copiii Luminii, să se unească și să-și facă auzite vocile. Ce alt mijloc mai eficient este de a realiza asta, Domnule Președinte, decât prin rugăciune, cerând Domnului să vă apere pe dumneavoastră, Statele Unite și întreaga umanitate de acest colosal atac al Vrăjmașului?
„În fața puterii rugăciunii, înșelăciunile Copiilor Întunericului se vor nărui, comploturile lor vor fi dezvăluite, trădarea lor va fi vădită, înfricoșătoarea lor putere se va spulbera, adusă în lumină și expusă drept ceea ce este: o înșelăciune infernală.”
Rămas singur în tranșee, într-un ultim gest politic de anvergură, Trump exact asta face: dezvăluie complotul, scoate la lumină înșelăciunea diabolică.
De acum, soarta alegerilor din Statele Unite nu mai depinde de el.
Soarta țării sale și a lumii sunt la Mâna lui Dumnezeu.
Actualitate
Revoluție tehnologică în Armata Statelor Unite: Înființarea unei comenzi dedicate sistemelor autonome
Armata Statelor Unite marchează o schimbare majoră în structura și prioritățile sale operaționale, prin înființarea unei noi comenzi și a unui birou de achiziții dedicate exclusiv tehnologiilor autonome. Această inițiativă strategică vizează accelerarea procesului de modernizare și integrarea rapidă a sistemelor avansate în dotarea trupelor, transformând fundamental modul în care forțele americane se pregătesc pentru viitoarele scenarii de conflict.
O mișcare decisivă împotriva birocrației
Decizia, care vine în completarea eforturilor la nivelul Pentagonului, vizează crearea Comandamentului pentru Viitor și Sisteme Autonome (FASCOM). Scopul principal al acestei noi structuri este eliminarea inerției birocratice care a frânat până acum adoptarea tehnologiilor de ultimă oră. Această inițiativă este menită să mențină avantajul tactic al forțelor americane, punând un accent major pe autonomie în formarea, achiziția și antrenarea militarilor, cu scopul declarat de a domina viitorul teatrului de război.
Obiective concrete pentru 2028
În cadrul acestui plan de acțiune, a fost instituit un nou Executiv pentru Achiziții de Programe dedicat autonomiei. Acesta are sarcina clară de a prioritiza achiziția și utilizarea unor capabilități avansate, precum sisteme de foc autonome, vehicule de luptă, tehnologii pentru realimentare și parteneriate între platforme pilotate și cele autonome. Termenul limită pentru implementarea acestor tehnologii la nivelul forțelor operaționale este anul fiscal 2028.
Extinderea resurselor umane specializate
Paralel cu dezvoltarea tehnologică, Armata SUA va extinde autorizațiile pentru unitățile de specialiști în sisteme aeriene tactice fără pilot și tehnicieni în robotică. Această măsură, aplicabilă tuturor unităților armatei, vine în completarea altor programe de anvergură menite să scaleze producția de drone și să integreze eficient aceste arme în cadrul forțelor terestre, consolidând capacitatea de răspuns a armatei în fața noilor provocări tehnologice.
Actualitate
Pentagonul pierde până la 830 de milioane de dolari din fondurile neangajate
Aproximativ 10 miliarde de dolari au rămas nealocați înainte de termenul-limită
Pentagonul a angajat aproximativ 142 de miliarde de dolari din fondurile pentru apărare prevăzute anul trecut în legea bugetară „One Big Beautiful Bill”. Circa 7% din suma totală — aproximativ 10 miliarde de dolari — a rămas însă neangajată și este acum supusă reducerilor bugetare automate.
Un oficial din domeniul apărării a confirmat că, înainte de începerea anului fiscal 2027, fusese angajat 93% din totalul fondurilor. Acesta nu a precizat însă ce programe sau linii bugetare au rămas nefinanțate.
Reducere automată de 8,3%
Legea adoptată anul trecut de republicani prin procedura de reconciliere bugetară a prevăzut aproximativ 152 de miliarde de dolari pentru apărare. Banii erau destinați unor priorități precum programul de apărare antirachetă Golden Dome, două distrugătoare din clasa Arleigh Burke, muniții și avioane de luptă.
Fondurile puteau fi cheltuite pe parcursul mai multor ani, dar sumele care nu erau angajate până la 1 octombrie urmau să fie reduse cu 8,3%, prin mecanismul cunoscut drept sechestrare bugetară. Aplicată celor aproximativ 10 miliarde de dolari rămași neangajați, reducerea ar însemna o pierdere de circa 830 de milioane de dolari din puterea de cumpărare a Pentagonului.
Presiuni pentru accelerarea contractelor
Deblocarea fondurilor a fost lentă la început, stârnind nemulțumirea Congresului. Legislatorii au cerut oficialilor Pentagonului să încheie contracte înainte de expirarea termenului.
La sfârșitul lunii aprilie, secretarul Apărării, Pete Hegseth, le-a spus senatorilor că fuseseră atribuiți contracte pentru numai 26 de miliarde de dolari. În iunie, un oficial de rang înalt al Departamentului Apărării a declarat că instituția transmisese birourilor de programe instrucțiuni pentru accelerarea cheltuirii banilor, dar și pentru utilizarea lor responsabilă.
La sfârșitul lunii iulie, Hegseth a informat Comisia pentru alocări bugetare a Senatului că aproximativ 75 de miliarde de dolari erau încă neangajate. El a estimat atunci că 95% din fonduri vor fi contractate până la încheierea anului fiscal, inclusiv pentru proiecte precum sistemul Golden Dome.
Reacția Congresului rămâne incertă
Nu este clar dacă fondurile pierdute vor provoca nemulțumirea legislatorilor. Întrebat miercuri dacă toate sumele alocate apărării vor fi cheltuite până la finalul anului fiscal 2026, președintele Comisiei pentru servicii armate a Senatului, Roger Wicker, a declarat că este „foarte mulțumit de nivelul de execuție”, fără a oferi detalii suplimentare.
Elaine McCusker, cercetătoare principală la American Enterprise Institute și fostă comptroller interimară a Pentagonului, a avertizat anterior că departamentul are nevoie de fiecare dolar disponibil pentru a remedia probleme structurale de durată. Chiar și o reducere de 8,3% la reportarea fondurilor poate avea consecințe, a spus ea.
Actualitate
DIA publică un cadru de analiză pentru evaluarea „voinței de a lupta”
Agenția de Informații a Apărării din SUA (DIA) a făcut publică metodologia prin care încearcă să evalueze unul dintre cele mai greu de anticipat aspecte ale capacității unei armate străine: disponibilitatea de a continua lupta atunci când izbucnește un conflict.
„Voința de a lupta” este dificil de analizat tocmai pentru că ține de factori intangibili. Spre deosebire de numărul tancurilor sau de starea avioanelor, multe dintre elementele care o determină nu pot fi măsurate direct și nici observate cu ușurință.
DIA precizează că documentul, actualizat ultima dată în septembrie 2024, este destinat sprijinirii analizelor comunității de informații. Totodată, face parte dintr-o serie de materiale publice menite să explice provocări relevante pentru securitatea națională a SUA. Agenția a anunțat publicarea în contextul împlinirii a cinci ani de la retragerea americană din Afganistan, încheiată la 30 august 2021.
Lecțiile Afganistanului și Ucrainei
Prăbușirea rapidă a forțelor afgane în fața ofensivei talibane, în 2021, a luat prin surprindere atât comunitatea de informații americană, cât și Casa Albă. Mai multe zone strategice au fost abandonate fără luptă, iar președintele de atunci, Ashraf Ghani, a fugit din țară pe 15 august, în timp ce talibanii se apropiau de Kabul.
În cazul Ucrainei, evaluările inițiale au greșit în direcția opusă. După invazia rusă din februarie 2022, Kievul era așteptat să cadă în câteva zile. În schimb, armata ucraineană a respins înaintarea forțelor ruse și a continuat să lupte, până la instalarea unui impas sângeros în estul țării.
În 2024, fostul director al DIA, general-locotenentul Jeffrey Kruse, a recunoscut că agenția a subestimat hotărârea ucrainenilor de a-și apăra țara. Aceștia au manifestat o voință de luptă mult mai puternică decât anticipaseră analiștii, a spus el la un eveniment organizat de Alianța pentru Informații și Securitate Națională.
De la conducerea statului la moralul soldaților
Noul cadru își propune să structureze evaluarea unor factori care nu pot fi reduși la cifre. Analiștii sunt îndrumați să examineze dinamici de la nivelul conducerii naționale — inclusiv autoritatea și integritatea acesteia — până la spiritul de corp al militarilor.
Metodologia include și evaluarea mizelor conflictului: analiștii trebuie să stabilească dacă victoria sau înfrângerea ar reprezenta o amenințare existențială pentru stat, organizație ori regim. Sprijinul perceput din partea aliaților este, de asemenea, un factor relevant.
În acest sens, documentul ar fi putut evidenția hotărârea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski de a rămâne la Kiev în primele zile ale invaziei, în timp ce forțele ruse se apropiau de capitală. Refuzând oferta de evacuare, Zelenski i-ar fi transmis atunci președintelui american Joe Biden că avea nevoie de muniție, nu de o mașină pentru a pleca.
O evaluare care trebuie revizuită pe parcurs
DIA avertizează că voința de a lupta nu este fixă. Ea se poate schimba rapid și radical pe parcursul unui conflict, pentru fiecare dintre părțile implicate. O schimbare ulterioară nu înseamnă neapărat că evaluarea inițială a fost greșită; analiștii trebuie să identifice evenimentele și condițiile care au produs-o.
Kruse a declarat în 2024 că DIA folosise deja metodologia pentru a evalua China, considerată principala prioritate strategică a SUA. Agenția nu a precizat ce alte armate au fost analizate și nici ce concluzii au rezultat.
Voința de a lupta reprezintă doar unul dintre factorii intangibili luați în calcul în evaluarea capacităților militare. Imaginea de ansamblu include și pregătirea trupelor, structura demografică a personalului activ și a rezerviștilor, bugetele de apărare și doctrina militară.
DIA susține că o analiză sistematică a acestor factori poate ajuta la orientarea culegerii de informații și la identificarea elementelor care contează cel mai mult în diferite etape ale unui conflict. Miza este reducerea riscului unor erori de anticipare precum cele din Afganistan, în 2021, și Ucraina, în 2022.
-
Exclusivacum 3 zileÎn Poliția Penitenciară, „schimbarea” e doar ciorbă stricată plimbată dintr-o farfurie în alta
-
Exclusivacum 4 zile„Organigrama cu chiloți” intră la vot: Nae Comisionaru’ trage sforile, consilierii locali dau examen la furt avansat?
-
Administratieacum 4 zileDumitru Dragoș, polițist de penitenciare și mentor pentru copiii din Vărbilău
-
Exclusivacum o zi„Prințul bicicletelor confiscate” de la IPJ Bacău: comisarul-șef care ar lua roțile de la popor, dar nu-și lasă mașina la corpuri delicte
-
Exclusivacum 4 zileFlorin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 2 – Stația fantomă de la Corlătești și ședința de yoga pe conducta de ape uzate
-
Exclusivacum 3 zileAcordul Colectiv 2026: Cum a vândut MAI polițiștii la preț de hârtie A4
-
Exclusivacum 3 zileInstanța dă dreptate, parțial, fostului membru CA al RASP Ploiești: decizia de anulare a concursului pentru director, desființată de judecători (Documente)
-
Exclusivacum 4 zileDosarul Antigrindină – Partea a VII‑a. Rachete pe cer, foamete pe câmp: subminarea securității alimentare a României



