Actualitate
Mihai Morar: ”Cea ma fericită zi” (OPINIE)
Acesta este discursul pe care l-am ținut ieri, de ziua mea, la reședința Excelenței Sale, Andrew Noble, ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, cu ocazia primirii titlului de ambasador al organizației Hope and Homes for Children România:
“Am să vă spun de ce azi e, probabil, cea mai fericită de naștere dintre cele 39 pe care le-am sărbătorit până acum. Și pentru asta o să vă rog să vă intoarceți puțin cu mine, în copilăria mea. Sunt fabricat în anii 80 și am trăit copilăria anilor 90 cu tot ce a însemnat ea și magic, și tragic.
Poeta Louise Gluck, laureata săptămâna trecută cu Premiul Nobel pentru Literatură, spunea că ”privim lumea o singură dată, în copilărie. Restul vieții este o amintire.”
Iar vouă o să vă povestesc două ”imagini” foarte puternice din copilărie. Iarna, când mergeam la săniuș cu tovarășii de la bloc pe ”Pârtia Morții” de pe un deal din Baia Mare, treceam mereu pe lângă un loc ciudat, pe strada Victor Babeș, iar de după gardurile lui auzeam mereu plânsete de bebeluși și țipete de copii. E atît de marcantă această imagine, încât până și azi, după mai bine de 30 de ani, acum cțnd vă povestesc, în urechile mele răsună perfect aceste sunete. La un moment-dat, țin minte, i-am întrebat pe ai mei de ce plâng, după gardul acela, atât de mulți copii. Și știu că am primit un răspuns pe care nu am cum să îl uit: ”Copiii de acolo nu au mamă și tată.” E prima oară când am aflat că există și astfel de copilării. Copilăria noastră, din stradă, din curtea blocului, a țipetelor de pe ”Pârtia Morții”. Și, dincolo de gard, copilăria lor, din casa de copii, a țipetelor după dragostea maternă și paternă, a plânsetelor după nedreptatea sorții.
Iar a doua imagine marcantă din copilărie e un ”tablou” de vară. În vacanțele de vară, tot cu gașca de la scară, evadam cu bicicletele noastre Pegas până pe Valea Borcutului, la câțiva kilometri de centrul Universului nostru, curtea blocului. Dacă și tu ai copliărit în anii 90, știi că asta era expresia supremă a libertății generației noastre. Să fugi din curtea blocului. Acolo, pe Valea Borcutului, într-un castel al unui fost primar al Băii Mari, aflat încă de atunci în ruină, ființa un orfelinat. Și fotografia pe care memoria nu reușște nici azi, după atâta amar de vreme, să o blureze este următoarea: noi călare pe caii noștri Pegas, înaripați, iar după gratiile de la ferestrele mari ale castelului, uitându-se lung la zborul nostru zeci de copii, de seama noastră, prinși cu mânuțele de grilajul de fier ruginit. Iar fotografia asta are atașat un fișier audio pe care cred că o să îl recunoșteți fiecare dintre cei care ați copilărit atunci în România. Erau chiar părinți care în acele vremuri obișnuiau să spună copiilor lor: ”Dacă nu ești cuminte, te duc la casa de copii.”
Între cele două povești sumbre, cu garduri groase și gratii, care despărțeau copilăria noastră de copilăria lor, am crescut eu mare. Povestea orfelinatului pentru copii preșcolari de pe strada Victor Babeș. Și povestea orfelinatului de pe Valea Borcutului. În anul 2000, Hope and Homes for Children Romania a început închiderea orfelinatului de pe Victor Babeș. 86 de copii între 0 și 3 ani au fost reintegrați în familiile naturale sau încredințați asistenților maternali. În anul 2006, aceeași organziație închidea și orfelinatul de pe Valea Borcutului.
În peste 20 de ani, Hope and Homes for Children a inchis peste 58 de centre de plasament în toată România, iar alte 15 sunt în curs de închidere. Mii de copilării au fost vindecate de cea mai cruntă boală a coplăriei: lipsa de copilărie. Dar a mai rămas ceva nevindecat. Copilăria mea.
Și am să mă întorc la orfelinatul din castelul de pe Valea Borcutului. Eram deja adolescent, prin anii de liceu, participam la o tabără națională de Georgrafie și, într-una dintre zile, se organizase o vizită la copiii de acolo. Fiecare dintre noi, copiii din tabără, trebuia să ia câte o jucărie și un pachețel pentru un suflet de acolo. Eram în anii aceia încă timid, încerc și în ziua de azi să îmi tratez timididatea, așa că, țin minte, nu m-am înghesuit când am intrat în castel să îmi caut perechea printre copiii fără pereche. După ce s-a liniștit grămada neorganizată, rămas cu ursulețul de pluș fără destinatar, răsare din coridorul întunecat al castelului-ruină un puști. Trebuia să aibă câșiva ani mai puțin decât mine. Dar la fel de timid. Și ochii…vi s-a întâmplat vreodată să vă uitați în ochii cuiva și să aveți senzația că vă priviți pe sine, în oglindă. Mie mi s-a întâmplat doar de două ori în viață.
Puștiul, cu mucișorii înnodați deasupra buzei de sus și cu aceiași ochi precum ai mei, a îmbrățișat ursul. În următoarea jumătate de oră, cât am stat împreună, aproape că nu a vorbit. Abia am aflat că îl cheamă Marius. Dar atunci când întâlnești un suflet geamăn, cuvintele sunt, oricum, în plus. Am trăit, atunci, o stare de ”n-aș-mai-pleca”. Și, totuși, după o jumătate de oră, când autocarul taberei pornise deja motoarele pentru plecare, l-am lăsat pe Marius cu cel mai trist chip pe care l-am văzut vreodată. V-a privit vreodată cineva lung, după o poartă de fier greu, fără să scoată un cuvânt, dar să vă implore din tot sufletul să îl luați cu voi? Sau măcar să vă întoarceți curând?
Aceasta e imaginea care m-a urmărit toată viața mea. Și despre care nu am vorbit nicicând, nimănui. Nu m-am întors niciodată la Marius. Și nici nu știu ce s-a ales de Marius după ce a plecat din castelul dărâmat de pe Valea Borcutului. Dar știu că, de atunci, de fiecare dată când am mai vizitat un orfelinat, de fiecare dată când am ajutat un copil fără copilărie, mintea mea developa fotografia tristeții lui Marius și umbra vinovăției mele că nu am făcut nimic.

Compasiune e un cuvânt mare. Tradus exact din latină înseamnă ”a suferi alături de…”. Dar suferința nu e suficientă. Lacrimile nu sunt de ajuns. Am învățat în anii aceștia lecția asta: compasiune fără acțiune e doar deșertăciune.
Vreau să vă mulțumesc, tuturor celor care, prin Hope and Homes for Children, ați făcut din compasiune și acțiune o misiune. Colaborăm de câțiva ani și vă sunt recunoscător că azi mă pot alătura drept ambasador al organizației a cărei misiune e să redea copilăria copiilor fără copilărie. Spuneam la început că ”privim lumea o singură dată, în copilărie, restul vieții este o amintire.” Și, de fapt, Hope and Homes for Children asta face: redă dreptul fundamental al oricărui copil care e condamnat să nu aibă copilărie, deci să trăiască toată viața fără amintiri.
Pentru mine, personal, rolul pe care îl primesc azi e o cale spre vindecarea acelei traume. Trauma de a nu face nimic pentru Marius.
Vă mulțumesc că mi-ați ascultat povestea nespusă din copilărie. Și, dacă eu, adolescent, nu am facut nimic pentru Marius, eu, cel mare de azi, pot să fac asta: să lupt alături de voi ca fiicele mele, Mara, Cezara și Roua, să nu rămână cu o astfel de amintire din copilăria lor: un alt copil, după gratii, ținând un ursuleț de pluș în brațe, implorând să fie salvat. Copilăria niciunui copil nu trebuie să fie despărțită de copilăria altui copil nici de ziduri, nici de garduri, nici de gratii. Când nu vom mai vedea asta, atunci vom trăi cea mai fericită zi.”
Mihai Morar
Actualitate
Miliarde de dolari și ambiții Arctice: Garda de Coastă americană, pe drumul reîntineririi majore
Garda de Coastă a Statelor Unite se pregătește pentru o transformare fără precedent, vizând „supraalimentarea” activelor sale cu o infuzie masivă de 25 de miliarde de dolari, provenind din recentul proiect de lege de reconciliere a cheltuielilor. Noul comandant, amiralul Kevin Lunday, a confirmat că serviciul analizează opțiunile industriale pentru a construi spărgătoare de gheață suplimentare pe teritoriul SUA și accelerează retragerea flotei de elicoptere MH-65 Dolphin, mai devreme decât fusese prevăzut.
Viziunea noului comandant: O „super-autostradă” a achizițiilor
„«Supraalimentarea» este exact cuvântul potrivit,” a declarat comandantul în fața legislatorilor. „Este ceea ce alimentează succesul planului «Force Design 2028» și apropie oamenii de liniile din față pentru a simplifica și a crea o super-autostradă a achizițiilor și contractărilor.” Lunday, învestit în funcția de al 28-lea comandant al Gărzii de Coastă pe 15 ianuarie, a făcut aceste declarații în cadrul subcomitetului pentru Garda de Coastă, Maritim și Pescuit al Senatului, unde a răspuns la o serie de întrebări, inclusiv despre mixul de spărgătoare de gheață ușoare și medii.
Flota Arctică, în extindere: Nave noi și producție internă
Garda de Coastă vizează achiziționarea a unsprezece noi nave spărgătoare de gheață. Până în prezent, au fost semnate contracte pentru șase noi Cuttere de Securitate Arctice de clasă medie, două urmând să fie construite în Finlanda, iar până la patru în Statele Unite. Celelalte cinci nave ar putea fi un amestec de Cuttere de Securitate Arctică și variante mai ușoare, serviciul insistând ca acestea să fie construite pe plan intern.
„Lucrăm la atribuirea de contracte suplimentare pentru încă cinci, ceea ce va reloca mai multă construcție navală în șantierele navale din SUA și va consolida baza industrială a Americii,” a precizat Lunday. Comandantul a adăugat că a primit deja feedback din partea industriei atât pentru variantele ușoare, cât și pentru cele medii, informații analizate în prezent pentru a elabora un plan de achiziții. Astfel, o decizie specifică privind numărul exact de nave din fiecare variantă nu a fost încă luată.
Alaska, poartă Arctică: Baze strategice în așteptare
Subcomitetul, prin vocea președintelui său, senatorul Dan Sullivan, R-Alaska, l-a interogat pe comandant despre planurile de a acosta unele dintre aceste nave în Alaska. Lunday a confirmat că echipa sa lucrează la diferite opțiuni, iar până la patru dintre aceste spărgătoare de gheață ar putea fi destinate statului arctic.
„Va trebui să alocăm personalul foarte curând și va trebui să luăm decizii în consultare cu Departamentul (Securității Interne) și apoi în comunicare cu Congresul cu privire la deciziile de bazare acasă, iar acest lucru se va întâmpla în 2026,” a explicat comandantul. Anul trecut, fostul președinte Donald Trump a solicitat Gărzii de Coastă să achiziționeze până la 40 de nave spărgătoare de gheață în total, ca parte a unui efort de modernizare pe termen lung, inclusiv câteva Cuttere de Securitate Polare de clasă grea.
Adio elicopterelor Dolphin: O retragere accelerată și avioane noi la orizont
Pe lângă extinderea flotei de spărgătoare de gheață, legislatorii au discutat și despre planurile de modernizare a flotei de elicoptere, inclusiv achiziționarea de aeronave MH-60 Jayhawk de la Sikorsky. Lunday a declarat că serviciul încă decide ce va face cu elicopterele sale mai vechi MH-65 Dolphin, fabricate de Airbus, însă în prezent se pare că aceste aeronave vor fi retrase din serviciu mai devreme de data inițială prevăzută pentru 2037.
„Dolphin-ul este mult mai greu de întreținut. Producătorul de echipamente originale nu mai furnizează piese, așa că le eliminăm treptat… dar credem că retragerea se va produce mult mai repede, având în vedere obsolescența,” a precizat el membrilor subcomitetului.
Actualitate
SpaceX lansează „Stargaze”: Un far de siguranță gratuit pe autostrada orbitală?
SpaceX a dezvăluit recent o platformă online inedită, denumită „Stargaze”, concepută pentru a monitoriza obiectele spațiale și a emite avertismente în cazul unor potențiale coliziuni pe orbită. Compania a promis că va oferi gratuit datele de conștientizare situațională spațială (SSA) generate de acest sistem altor operatori de sateliți, marcând un moment potențial decisiv în gestionarea traficului orbital.
O nouă eră în monitorizarea spațială
Necesitatea stringentă a unei astfel de inovații a devenit evidentă în decembrie, când un satelit chinez a efectuat o manevră neanunțată în apropierea unuia dintre sateliții de comunicații Starlink ai SpaceX, generând un pericol iminent de coliziune. Acest incident, alături de alte situații la limită înregistrate pe parcursul anului trecut, a determinat compania să coboare aproximativ 4.400 de sateliți Starlink la o altitudine de circa 480 de kilometri. Această decizie strategică reduce riscul de aglomerație, având în vedere că, la această altitudine, sateliții morți și alte deșeuri spațiale sunt eliminate mai rapid de pe orbită datorită atracției gravitaționale mai puternice a Pământului.
Platforma Stargaze generează date SSA utilizând informațiile de auto-orientare colectate de aproape 9.600 de sateliți Starlink. Potrivit SpaceX, acest sistem „îmbunătățește semnificativ siguranța și sustenabilitatea operațiunilor satelitare pe orbita terestră joasă (LEO)”. Sistemul detectează autonom observațiile obiectelor aflate pe orbită, le agregă pentru a genera estimări precise ale orbitei și predicții de poziție și viteză pentru toate obiectele detectate, aproape în timp real. Aceste predicții sunt integrate într-o platformă de management al traficului spațial care identifică potențialele abordări periculoase între obiecte și generează Mesaje de Date de Conjuncție (MDC). Un avantaj major este că Stargaze furnizează aceste rezultate în doar câteva minute, spre deosebire de standardul actual al industriei, care poate dura ore.
O soluție proactivă pentru traficul orbital
SpaceX a declarat că va pune la dispoziția operatorilor de sateliți aceste MDC-uri, cu condiția ca aceștia să partajeze, la rândul lor, date despre locația și mișcările propriilor sateliți. Prin oferirea gratuită a acestui serviciu de partajare a efemeridelor și de screening al conjuncțiilor, compania speră să „motiveze operatorii să ia măsuri similare pentru partajarea efemeridelor și pentru un zbor sigur”. Această inițiativă nu este doar un pas tehnologic, ci și un apel la colaborare în spațiul aglomerat.
Unde inovația intâlnește controversele
Intrarea SpaceX în arena SSA comercială, având în vedere resursele considerabile ale lui Elon Musk și poziția sa dominantă pe piața spațială americană, ar putea crea valuri puternice. Această mișcare ar putea afecta atât firmele concurente de monitorizare spațială, cât și efortul de ani de zile al Departamentului Comerțului (DoC) de a dezvolta un serviciu civil de urmărire spațială. Acest program, Traffic Coordination System for Space (TraCSS), este conceput pentru a elibera Departamentul Apărării, permițându-i să-și concentreze capacitățile de monitorizare spațială asupra potențialelor amenințări orbitale din partea adversarilor.
Administrația Trump, în solicitarea sa de buget pentru anul fiscal 2026, a încercat să anuleze programul TraCSS al DoC, argumentând că societățile private, orientate spre profit, sunt mai mult decât pregătite să preia sarcina de a urmări obiectele spațiale și de a oferi avertismente de coliziune operatorilor, utilizând baza de date gratuită Space-Track.org a DoD. Un fost expert guvernamental a avertizat că această situație „are consecințe potențiale asupra comunității SSA comerciale emergente și asupra TraCSS”.
Limite și necesități ale unui sistem complet
Pe de altă parte, mai mulți experți au subliniat că Stargaze, în configurația sa actuală, nu este, din punct de vedere tehnic, capabil să ofere o soluție universală de SSA pentru operatorii spațiali. De exemplu, Stargaze va furniza date SSA relevante doar pentru operatorii cu sateliți aflați pe „orbita terestră joasă inferioară” (low LEO), deoarece nu poate monitoriza alte regimuri orbitale. Un expert guvernamental a precizat că „sistemele lor de urmărire a stelelor nu sunt telescoape”, indicând o limitare inerentă a tehnologiei folosite.
Richard DalBello, fostul șef al Oficiului pentru Comerț Spațial și responsabil cu programul TraCSS, a salutat inițiativa SpaceX ca o contribuție la siguranța și securitatea spațială. Cu toate acestea, el a avertizat că un sistem civil de SSA este în continuare absolut necesar. Într-o postare pe LinkedIn, DalBello a subliniat că „TraCSS încă contează. Coordonarea traficului spațial civil are nevoie de o coloană vertebrală neutră, bazată pe standarde, care să nu fie legată de platforma, stimulentele sau termenii de serviciu ai unui singur operator. Un strat de arhitectură deschisă, administrat public, este cel care construiește interoperabilitatea, încrederea și durabilitatea întregului ecosistem – și pe care guvernul SUA îl poate susține alături de aliați și parteneri.”
În concluzie, lansarea Stargaze de către SpaceX reprezintă un pas important spre o mai bună conștientizare situațională în spațiu, aducând un instrument puternic și accesibil. Totuși, ea reaprinde și dezbaterea fundamentală despre rolul sectorului privat versus cel public în asigurarea siguranței spațiale globale și despre necesitatea unui cadru cuprinzător și independent pentru gestionarea traficului orbital, un domeniu în care miza este din ce în ce mai mare.
Actualitate
Garda de Coastă a SUA, pe drumul unei modernizări fără precedent: Miliarde investite în flota viitorului
Garda de Coastă a Statelor Unite se pregătește pentru o transformare monumentală, alimentată de o infuzie masivă de capital de 25 de miliarde de dolari provenind din recenta lege de reconciliere a cheltuielilor. Noul comandant, amiralul Kevin Lunday, proaspăt învestit în funcție, a subliniat ambiția de a „supraîncărca” capacitățile forței, cu planuri concrete pentru extinderea flotei de spărgătoare de gheață construite pe teritoriul american și o retragere accelerată a elicopterelor MH-65 Dolphin.
Infuzia de capital și viziunea strategică
„Supraîncărcare este exact cuvântul potrivit,” a declarat amiralul Lunday în fața parlamentarilor. „Acesta este motorul succesului programului ‘Force Design 2028’… și mută oamenii mai aproape de liniile frontului pentru a eficientiza și a crea o ‘superautostradă’ de achiziții și contractare.” Lunday, care a preluat comanda ca al 28-lea șef al Gărzii de Coastă a SUA pe 15 ianuarie, și-a prezentat viziunea în cadrul Subcomitetului pentru Garda de Coastă, Afaceri Maritime și Pescuit al Comitetului Senatului pentru Comerț, Știință și Transport, răspunzând la o serie de întrebări, inclusiv cele referitoare la tipurile de spărgătoare de gheață.
Revoluția spărgătoarelor de gheață: Prioritate națională
În centrul acestei modernizări stă o ambiție navală considerabilă: o flotă de 11 noi spărgătoare de gheață. Până în prezent, șase contracte pentru noi nave de securitate arctice de tip mediu (Arctic Security Cutters – ASC) au fost deja atribuite, dintre care două urmează să fie construite în Finlanda și până la patru, pe teritoriul Statelor Unite. Cu toate acestea, atenția se îndreaptă acum spre celelalte cinci vase rămase, care ar putea fi o combinație de ASC-uri și variante mai ușoare, cu o cerință fermă ca acestea să fie construite integral în SUA. „Lucrăm la atribuirea de contracte suplimentare pentru încă cinci, care vor aduce mai multă construcție navală în șantierele navale americane și vor consolida baza industrială a Americii,” a subliniat Lunday. Oficialii analizează intens feedback-ul din industrie privind ambele variante (ușoară și medie) pentru a elabora un plan de achiziții. „Nu avem încă o defalcare specifică a numărului de nave pentru fiecare variantă,” a adăugat comandantul.
Alaska, un nou punct strategic pe harta maritimă
Un aspect cheie al planurilor viitoare îl reprezintă potențiala bază permanentă a spărgătoarelor de gheață în Alaska. Senatorul Dan Sullivan, președintele subcomitetului, a insistat pe acest subiect, iar amiralul Lunday a confirmat că echipa sa analizează opțiunile, indicând că până la patru dintre aceste nave ar putea fi staționate în statul arctic. „Va trebui să alocăm personalul foarte curând și va trebui să luăm decizii în consultare cu Departamentul [de Securitate Internă] și apoi în comunicare cu Congresul cu privire la deciziile de bazare acasă, iar acest lucru se va întâmpla în 2026,” a explicat comandantul. Această mișcare vine în contextul unei cereri anterioare din partea fostului președinte Donald Trump, care, anul trecut, a pledat pentru achiziționarea a până la 40 de spărgătoare de gheață în total, ca parte a unui efort pe termen lung de modernizare.
Flota aeriană la răscruce: Adio Dolphin, bun venit Jayhawk?
Pe lângă discuțiile despre nave, comitetul a abordat și planurile de modernizare a flotei de elicoptere, inclusiv posibila achiziție de aeronave MH-60 Jayhawk de la Sikorsky. Lunday a recunoscut că serviciul analizează încă ce să facă cu elicopterele mai vechi MH-65 Dolphin, fabricate de Airbus. Cu toate acestea, pare din ce în ce mai probabil ca aceste aeronave să fie retrase din serviciu mult mai devreme decât data inițială prevăzută, 2037. „Dolphin-ul este mult mai dificil de întreținut. Producătorul original de echipamente nu mai furnizează piese, așa că le eliminăm treptat… dar credem că retragerea va veni mult mai repede, având în vedere obsolescența,” a informat el membrii subcomitetului, semnalând o schimbare semnificativă în strategia aeriană a Gărzii de Coastă.
-
Exclusivacum 3 zileClanul contabililor fericiți” din Boldești-Scăeni: Cifra de afaceri a rudei, profitul din banii publici!(I)
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova: „Clanul nod în papură” – Când moralitatea e o păpușă gonflabilă și poliția, o afacere de „famiglie”!
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova: „Clanul nod în papură” contra adevărului! Când amenințările legale vin de la… analfabeții juridici în uniformă!
-
Featuredacum 2 zileȘeful Poliției Capitalei, criticat de Europol pentru nerespectarea protocolului la intonarea Imnului Național
-
Exclusivacum 2 zile„Il Capo”, milionar din evaziune? Fiscul ii pune dosarul la „fond”, White Tower așteaptă!
-
Exclusivacum 3 zileVărbilău S.A. – Apă fără acte, balastieră cu acte, iar candidații se dau fecioare politice”
-
Exclusivacum 4 zileMAI, CAMPION LA JAF LEGALIZAT: Cum Ministerul fura 50% din salariul polițiștilor, cu justiția la mână!
-
Exclusivacum 3 zileCoca-Cola sub domnia absurdului: Cum „Lordul” Nan și clanul său au transformat fabrica de fericire într-un focar de incompetență și ilegalități!



