Anchete
Despre imbecili. Orban și neomarxiștii USR
Mărturisesc că după ce am văzut „minunea” comisă de Ludovic Orban cu ocazia vizitei de lucru în judeţul Argeş, unde, la un moment dat a întâlnit un bărbat în vârstă, aflat într-un scaun cu rotile şi l-a întrebat: „Ce viteză prinde?”, m-am gândit că e cea mai imbecilă întrebare (formă de adresare) cu care un om citav poate aborda un semen al său cu un handicap motor, așezat într-un cărucior.
Să fii prim ministru și să te intereseze, ca pe un copil de 4 ani, cât „bagă” pe oră căruciorul electric al unui handicapat, mi se pare de neimaginat și arată, oricum am lua-o, nivelul actului cerebral al întrebătorului. Aruncând o privire în DEX, vom constata următoarele definiții pentru o anume categorie de oameni, din care sigur fac parte mulți dintre actualii miniștri care de care mai vașnic urmaș al lui Brătianu, una mai dură decât alta:
IMBECÍL, -Ă, imbecili (Adesea termen de ocară) Persoană cu capacități mintale foarte reduse, lipsită de facultatea de a înțelege ușor; slab de minte, neghiob, nătărău. Numai imbecililor le e indiferent ce opinie au.
IMBECÍL, -Ă s.m. și f., adj. (Om) slab de minte, cu capacități mintale foarte reduse; tâmpit. // adj. Care prezintă imbecilitate. Doar Lazăr Șăineanu, în celebrul său dicționar, ediția VI, din 1929 pare a fi mai „moale” în explicații”
Imbecil – 1. slab de minte; 2. care vorbește sau lucrează neghiobește.
Altfel cum să explicăm că acest grup (organizat),care conduce țara a calificat încă de la începutul pandemiei, prin dl. premier drept „o prostie” testarea gratuită în masă a românilor, iar acum închid restaurantele și cafenelele, deși aceste locuri sunt pe ultimul loc la crearea focare de Covid???
După alegerile locale, marii câștigători fiind neomarxiștii lui Barna, Clotilde Armand, Fritz, Vlad Voiculescu, Cosette Chichirău și majoritatea, ejusdem farianae, constatăm că ne-am procopsit, spre nenorocul nostru, pe prima scenă a politicii, în plus față de imbecilii cunoscuți ai partidelor, cu ceea ce Mihai Eminescu numea „Junii corupți”. „La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite,/Şi ca să vă ard fierea, o, spirite-ameţite,/Blestemul îl invoc;/Blestemul mizantropic, cu vânăta lui gheară,/Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară/Cu fierul ars în foc.”
Cu infatuarea lor infantilă, – cum ar spune profesorul Zaciu -, fără un pic de umor, endimanches, după moda vestică, fără umilitate față de lumea din afara lor, o „nouă clasă”, care își dorește să fie băgată în seamă, să conducă și să se îmbogățească, la adăpostul puterii încă vii a securiștilor care i-au creeat.
„Deşi ştiu c-a mea liră d-a surda o să bată/În preajma minţii voastre de patimi îmbătată,/De-al patimilor dor;/În preajma minţii voastre ucisă de orgie,/Şi putredă de spasmuri, şi arsă de beţie,/Şi seacă de amor./O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite,/În ochii stinşi de moarte, pe frunţi învineţite/De sânge putrezit;/Că-n veci nu se va teme Profetul vreodată/De braţele slăbite, puterea leşinată/A junelui cănit./
Ce am de-alege oare în seaca-vă fiinţă?/Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi minţă,/O, oameni morţi de vii!/Să vă admir curajul în vinure vărsate,/În sticle sfărâmate, hurii neruşinate/Ce chiuie-n orgii?/”
Sunt sigur că de la acești tineri cu sângele în putrefacție, de la acești juni căniți va apărea, până la urmă, când vor mai prinde putere, un referendum esențial pentru o Lege care să facă ordine în România: fără credincioși, fără heterosexuali, fără familiști, și, de ce nu, fără români în funcții publice…
Nu mi-au plăcut niciodată adresările „tari”, mitocănești, de aceea mi a fost greu să folosesc termenul „imbecil”, însă ceea ce m-a făcut să uzez de el, este că de acest gen de imbecilitate manifestă tot mai mult în politică și societate, au ajuns să se ocupe oameni ca celebrul istoric Carlo M. Cippola, fost mare profesor la University of California, Berkley, Institutul European din Florența.
Lectura cărții lui, „The Basics Laws of Human Stupidity” apărută în 1988 la Bologna, îmi justifică în totalitate foslosirea acestui cuvânt. Întâmplarea sus-amintită a premierului pare a fi desprinsă din ceeace profesorul Cippola numea drept treia Lege Fundamentală a imbecilității: „Un imbecil este o persoană care cauzează pierderi unui alt individ sau grup de indivizi fără a câștiga nimic în schimb, uneori chiar suferind pierderi de pe urma acțiunilor sale.”
Bunăoară, imbecila frază a dlui Orban cu siguranță că l-a mâhnit pe omul din scaunul cu rotile, constatând că premierul care stătea în fața lui nu are nici un fel de empatie cu suferința lui, situație care nu i-a adus primului ministru vreun folos, ba chiar dinpotrivă, aceasta cauzându-i imense prejudicii de imagine, tocmai în campania electorală…
Observ, de vreo câtva timp încoace, că din ce în ce mai multe „persoane publice”, – politicieni sau ziariști, formatori de opinie, până la urmă -, fac trimitere în discursul lor, tot mai des, la monumentala operă a lui Robert Musil, „Omul fără însușiri”.
Nu mi permit să cred, măcar, că toți acești vorbitori nu au citit și recitit cartea cu pricina, dar, mai ales, sunt sigur că au înțeles tema fundamentală pe care Musil o propune – cea a prostiei, dar și cea din subsidiar. Anume faptul că Ulrich ajunge să fie un „om fără însușiri”, tocmai din cauza timpurilor care se schimbă.
După cum știm cu toții, din carte, încă de mic copil Ulrich era un om excepțional. Toată lumea din jurul lui avea convingerea că acest tânăr matematician a fost atins de pana geniului. Însă o dată cu schimbarea timpurilor, – acțiunea se petrece în 1913 -, actul de a fi genial începea să nu mai fie pus în legătură directă cu spiritul sau cultura. Societatea începuse să-i considere, (încă de atunci”), drept genii pe fotbaliști, cantautori, artiști și chiar… cai de curse.
O epocă în care calitățile de geniu ale lui Ulrich, pur și simplu nu mai erau actuale. Urmează îndepărtarea de aceste însușiri ale spiritului, ceeace duce la „degenerarea barbară până la esența sinelui, adică ceeace el numise un om fără însușiri”.
Cred că aceasta este explicația și pentru eșecul spiritual al oamenilor noștri publici, sub presiunea schimbării vremurilor. Acum genii sunt considerați „creeatorii de conținut”, „Youtuberii”, haștagii de la multinaționale, actorii mediocri, care „joacă” prin cârciumi, sau în reclamele de otravă de șoareci, divele și vulpițele, sau, chiar tinerii neomarxiști apăruți dintr-un Sybaris mai mult decât productiv, în ultimii ani. Și atunci, cum să se vadă geniul într-o astfel de lume?
România acestor alegeri forțate, în plină pandemie, cu un cinism imbecil și furate în mod grosolan, care au creat o bună parte din catastrofa Covid pe care o vedem acum, este tabloul în aquaforte care reia tema prostiei din cartea lui Musil. Modul în care puterea socială, politică sau instituțională, -așa cum bine spunea profesorul Cippola -, amplifică potențialul dăunător al unui imbecil este simplu de constatat, dacă înțelegem ce anume îl face pe imbecil periculos pentru semenii săi.
Acțiunile unui imbecil nu pot fi înțelese și vor lua pe toată lumea prin surprindere; chiar dacă le anticipezi, este imposibil să te aperi împotriva lor, fiindcă nu au nici un fel de structură logică. În cazul nostru, chiar dacă nu înțelegem manevrele lor, scopul este ușor de dedus. Obținerea cu orice preț a Puterii, a resurselor, ca mijloc de căpătuire a lor și a grupurilor de imbecili din care provin.
Imbecilii, deci, sunt „cel mai periculos tip de persoană, mai periculos decât un răufăcător: iar numărul imbecililor în viață este mereu și în mod inevitabil subestimat de toată lumea.”, după cum spune Cippola. „Într-un sistem democratic, un procent din cei care votează sunt imbecili, iar posibilitatea de a vota le oferă tuturor ocazia remarcabilă de a le cauza pierderi altora, fără a câștiga nimic în schimb, prin menținerea procentului de imbecili aflați la putere”.
În ceeace îi privește pe neomarxiștii tot mai vizibili și mai nocivi la adresa a tot ceeace este românesc, acualitatea lui Eminescu este evidenta, și nu mai are nevoie de nici un comentariu: „Vă văd lungiţi pe patul juneţii ce-aţi spurcat-o,/Suflând din gură boala vieţii ce-aţi urmat-o, Şi arşi pân-în rărunchi;/Sau bestiilor care pe azi îl ţin în fiară,/Cum linguşiţi privirea cea stearpă şi amară,/Cum cădeţi în genunchi!/Sculaţi-vă!… căci tromba de moarte purtătoare/Cu glasul ei lugubru răcneşte la popoare./
Octavian Hoandra
Anchete
Circul Constituțional al României: Cum vrem un judecător, dar primim un „expert” fără drept și un CV improvizat!
Zi de foc la Curtea de Apel: Azi, judecata unei numiri de scandal!
Pe scena absurdului judiciar românesc, cortina se ridică din nou, promițând un spectacol de proporții. Azi, vineri, 30 ianuarie 2026, la Curtea de Apel București, se anunță o zi de foc, una care ar putea zgudui din temelii credibilitatea celei mai înalte instanțe a țării: Curtea Constituțională a României (CCR). Judecătoarea Olimpiea Crețeanu va pronunța verdictul în dosarul 8100/2/2025, dosar în care avocata Silvia Uscov a aruncat mănușa, cerând, nici mai mult, nici mai puțin, decât suspendarea Decretului prezidențial prin care Nicușor Dan l-a cocoțat pe profesorul Dacian Dragoș în fotoliul de judecător CCR! Adevărul, dezvăluit inițial de publicația Lumea Justiției, este mult mai murdar decât o simplă „eroare”. Este o lecție despre cum poți ajunge la vârful justiției fără să îndeplinești, de fapt, condițiile elementare.
Profesorul fără drept: Când CV-ul sună a farsă penală!
Acuzația principală, o adevărată torpilă lansată de avocata Uscov, este de o gravitate rară: domnul Dragoș ar fi prestat servicii de consultanță juridică pentru filiala românească a gigantului francez Systra fără să aibă absolut nicio calitate legală pentru asta! Nici avocat, nici măcar consilier juridic! O ilegalitate crasă, o bătaie de joc la adresa unei profesii reglementate. Lumea Justiției a disecat CV-ul „ilustrului” profesor, arătând că prin intermediul unui PFA, Dacian-Cosmin Dragoș a colaborat cu Systra SA din 2016 până aproape de momentul numirii sale la CCR. Or, pentru asemenea „prestări servicii” – fie și prin PFA – trebuia să dețină atestarea de avocat sau de consilier juridic. Dar, surpriză! Niciuna! Și, culmea tupeului, nu este o presupunere malitioasă! Chiar domnul judecător CCR în devenire, în propriul CV publicat pe site-ul Curții, recunoaște negru pe alb că a prestat „activități de consultanță juridică”! Mai mult, în întâmpinarea depusă în instanță, se autodefinește ca „expert juridic” și confirmă „consultanța juridică” pentru Systra. Așadar, avem un domn care, după spusele avocatei Uscov, ar fi practicat avocatura ilegal, iar acum ar trebui să judece legea la nivel constituțional! O ironie amară, demnă de dosarul penal invocat de Silvia Uscov, conform art. 348 din Codul penal, care sancționează exercitarea fără drept a unei profesii pentru care legea cere autorizație.
Matematica vechimii, rezultate dezastruoase: 18 ani sau o minciună gogonată?
Dar scandalul nu se oprește aici. Vechimea, acea condiție esențială și cumulativă de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior, cerută de Legea CCR și Constituție, pare să fie o poveste pentru alți ochi, nu pentru cei ai decidenților. Avocata Uscov demontează cu precizie elvețiană fiecare punct din „palmaresul” domnului Dragoș. Din cei peste 26 de ani invocați, doar o mică parte, 3 ani și 4 luni, la Facultatea de Drept a Universității Dimitrie Cantemir Cluj-Napoca, ar putea fi considerate învățământ juridic superior în sensul strict constituțional. Restul de peste două decenii la Facultatea de Științe Politice și Administrative, deși „valoroase academic”, nu reprezintă învățământ juridic superior! Cu alte cuvinte, profesorul nostru a predat administrație publică, nu drept, pentru majoritatea „vechimii” sale academice.
Jonglerii administrative: Experți, președinți și membri – De la ce se face vechime la CCR?
Și dacă vechimea în învățământ este subțire ca o foaie de hârtie, activitatea juridică este inexistentă! Iată cum demontează S. Uscov „vechimea” domnului Dragoș, invocată cu atâta fală:
- Funcțiile de consultanță administrativă (consilier ministerial, expert în comisii): O simplă muncă de secretariat sau de „șef de proiect”, nicidecum profesii juridice reglementate. ÎCCJ a spus-o clar: funcțiile nu se echivalează după „atribuții”, ci după încadrarea formală în profesii recunoscute!
- Activități de expert în proiecte internaționale și arbitraje ICSID: Dacă nu ești avocat cu drept de exercițiu sau consilier juridic angajat, e doar consultanță pe contract civil. Adică, la fel de juridic ca un mecanic auto care citește Codul Rutier.
- Expert achiziții publice: O activitate „tehnico-administrativă”, consultativă, care nu are nicio legătură cu „funcțiile de specialitate juridică” cerute de lege. E ca și cum ai număra anii de stat la coadă la taxe ca experiență în contabilitate!
- Președinte al Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECSDTI) și Membru în Comisia de științe juridice CNATDCU: Două „titluri” pompoase, dar care reprezintă, în esență, calități în organisme consultative, plătite la ședință, nu „funcții de specialitate juridică” cu vechime recunoscută. Așadar, domnul Dragoș a fost un „expert academic”, un „evaluator”, un „șef de comisie”, dar nicidecum un jurist în sensul cerut de Constituție!
În concluzie, matematica este crudă: doar aproximativ 3 ani și 4 luni în învățământul juridic superior și ZERO ani în activitate juridică validă!
Președintele (In)competent și riscul colapsului constituțional!
Cu toate aceste „dezvăluiri”, devine evident că Decretul Președintelui Nicușor Dan (nr. 774/2025) prin care a fost numit profesorul Dragoș este, la fel ca „vechimea” acestuia, profund nelegal. Această numire, o palmă dată bunului simț și legii fundamentale, încalcă dispozițiile clare ale Art. 143 din Constituție. Suspendarea imediată a acestui decret nu este o simplă formalitate, ci o măsură imperativă pentru a proteja ordinea de drept, pentru a salva ce a mai rămas din prestigiul Curții Constituționale și pentru a preveni un prejudiciu ireversibil asupra întregului sistem juridic. Interesul public superior nu poate fi sacrificat pe altarul unor interpretări „creative” ale legii sau, mai grav, pe cel al unor numiri pe criterii necunoscute, în detrimentul legalității și profesionalismului.
Mâine, ochii României trebuie să fie ațintiți spre Curtea de Apel. Rămâne de văzut dacă judecătorii vor permite ca o instituție esențială a democrației să fie condusă de un judecător cu un CV „rearanjat” și o „vechime” fantomă. Justiția română este din nou la examen. Și, de data aceasta, miza este chiar Constituția! (Irinel I.).
Anchete
O nouă frontieră legală: Magistrații, excluși de la conducerea Facultăților de Drept
Sursa citată, Lumea Justiției, dezvăluie o nouă incompatibilitate adăugată pe lista deja lungă de restricții profesionale pentru magistrați. Într-un context în care dezbaterea publică se concentrează adesea pe beneficiile de care se bucură judecătorii și procurorii, cum ar fi pensiile de serviciu, puțini sunt cei care analizează complexitatea impedimentelor cu care aceștia se confruntă în cariera lor. Zilele acestea, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a confirmat o altă limitare semnificativă.
Din justiție, dar nu și la cârma Academiei: Decanat interzis
Mai exact, o decizie recentă a CSM stipulează că judecătorii și procurorii nu pot deține funcția de decan al unei facultăți de drept. Aceasta înseamnă că o instituție de învățământ superior de specialitate, care formează viitorii juriști, nu poate fi condusă de un magistrat activ, indiferent de expertiza sa juridică sau academică.
Verdictul Comisiei CSM: Profesor Da, Decan Nu!
Clarificarea a venit din partea Comisiei de lucru nr. 1-reunită „Legislație și cooperare interinstituțională” din cadrul CSM. Aceasta a stabilit explicit că „funcţia de judecător este incompatibilă cu funcţia de decan al unei facultăți de drept”. Astfel, deși un magistrat poate preda în cadrul unei facultăți de drept, calitatea de profesor universitar fiind permisă, accesul la funcția de conducere de decan este acum oficial blocat. Această decizie trasează o linie clară între rolul didactic și cel administrativ în mediul academic pentru magistrați.
Cererea de clarificare, venită de la Cluj
Potrivit informațiilor obținute, această clarificare importantă a fost solicitată de către judecătorul Sergiu-Nicolae Cârlan de la Tribunalul Cluj, subliniind nevoia constantă de delimitare clară a sferelor de activitate în sistemul juridic românesc. Decizia CSM adaugă o nouă nuanță regimului de incompatibilități, redefinind, implicit, rolul magistraților în peisajul academic și administrativ al educației juridice. (Irinel I.).
Anchete
Justiția română în agitație: Plângerea fostei judecătoare Camelia Bogdan, respinsă de CSM, un magistrat, suspendat în circumstanțe „misterioase”
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a fost astăzi în centrul atenției, pronunțându-se în două cazuri distincte, dar relevante pentru sistemul judiciar românesc. Pe de o parte, Secția pentru judecători a respins o plângere prealabilă formulată de fosta judecătoare Camelia Bogdan, iar pe de altă parte, a decis suspendarea unui magistrat, decizie învăluită în mister, nefiind comunicate oficial nici numele, nici motivele.
Răspuns negativ pentru fosta judecătoare Camelia Bogdan
Fosta judecătoare Camelia Bogdan, cunoscută publicului larg și radiată definitiv din magistratură, a primit un răspuns defavorabil la prima sa acțiune din anul 2026. Potrivit publicației Lumea Justiției, Bogdan formulase o plângere prealabilă contestând pasaje din regulamentul instanțelor, care vizează soluționarea cererilor de recuzare și abținere, precum și repartizarea cauzelor.
Deși solicitase amânarea discutării plângerii, Camelia Bogdan a primit astăzi, 27 ianuarie 2026, decizia Secției pentru judecători a CSM: plângerea a fost respinsă. Observatorii din lumea justiției anticipează însă că perseverența fostei judecătoare o va determina să continue demersurile legale.
Suspiciuni și mister în cazul suspendării unui magistrat
În aceeași zi de marți, 27 ianuarie 2026, Secția pentru judecători a CSM a luat o altă decizie de importanță majoră, hotărând suspendarea din funcție a unui magistrat. Cu toate acestea, secretul planează asupra acestei măsuri, întrucât minuta hotărârii nu precizează nici temeiurile exacte ale suspendării, nici identitatea judecătorului vizat.
Lipsa detaliilor a alimentat speculațiile. Ziarul Incisiv de Prahova a fost printre primele publicații care, citând lipsa motivelor explicite, a sugerat că ar putea fi vorba despre o „suspendare pe motive psihice”. Publicația se întreabă, cu o notă de ambiguitate, dacă magistratul suspendat ar putea fi una dintre judecătoarele despre care a mai dezvăluit informații în trecut.
Până la comunicarea oficială a detaliilor de către CSM, motivele rămân învăluite în incertitudine. (Irinel I.).;
-
Exclusivacum 5 zileVărbilău, SRL-ul „Cărbunaru & Co.”: Unde banul public e afacere de familie, cu happy hour la corupție! (II)
-
Exclusivacum 14 oreClanul contabililor fericiți” din Boldești-Scăeni: Cifra de afaceri a rudei, profitul din banii publici!(I)
-
Exclusivacum 5 zileJilava: „Arhiva Neagră” a „Văduvei” și „Filmul” cu Pian care nu se mai vede! Teoroc, de la „baroneasă” la „suspectă de curățat probe” – Un blockbuster penal de neratat!
-
Exclusivacum 5 zileRăsturnare de situație la CCR: Pensiile militare, sub scut constituțional! Sindicatul Diamantul avertizează Guvernul pe tema unui „OUG” misterios
-
Exclusivacum 3 zileCircul de la Ploiești: Poliția Locală Ploiesti, azilul „ospătarilor” și coșmarul paraclinicilor politic activi – Statul de drept, în vacanță la „Revelion”!
-
Exclusivacum 5 zilePloiești, Mecca Țepelor: Il Capo și marionetele, in paradisul impunității (cu BMW și lacrimi de crocodil?)
-
Exclusivacum 3 zilePenitenciarul Giurgiu: Unde „spionii” au rămas fără baterii, iar informațiile critice mor pe drumul spre sefi
-
Exclusivacum 14 oreIPJ Prahova: „Clanul nod în papură” – Când moralitatea e o păpușă gonflabilă și poliția, o afacere de „famiglie”!



