Actualitate
Regizorul Alexandru Solomon, despre proiectul ,,One World România’’ – primul festival de film documentar din București și unicul dedicat drepturilor omului din România: ,,Festivalul a fost gândit ca un nod între societatea civilă, cineaști și publicul larg, prin documentar’’ (INTERVIU ÎN EXCLUSIVITATE)
„CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” vă prezintă, în fiecare zi, oameni remarcabili care au cunoscut excelența în diferite domenii precum educație, cercetare, cinematografie, teatru, muzică, afaceri, informatică, administrație sau sport.
„CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” se dorește a fi, cotidian, o întâlnire motivantă cu adevărate personalități ale țării. În cuprinsul acestei rubrici cu totul speciale veți face cunoștință cu oameni pentru care locul întâi al unui podium – fie el și metaforic – se transformă, de fiecare dată, într-o realitate palpabilă. Oameni pentru care un microscop devine o a doua natură, iar camera de luat vederi o prelungire, firească, a gândului și a sufletului.
„CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o ”scenă” unde ”actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei și sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.
Alexandru Solomon, unul dintre cei mai importanți regizori de filme documentare din România, a debutat ca operator la filmul Priveşte înainte cu mânie, regizat de Nicolae Mărgineanu, pentru care a fost premiat la International Camera Festival. Totodată, este președintele Asociației One World România, primul festival de film documentar din București și unicul dedicat drepturilor omului din țară, care organizează, pe lângă festival, mai multe proiecte educaționale adresate tinerilor sau profesorilor, precum și demersuri prin care încercă recuperarea arhivelor istorice de film documentar românesc.
Alexandru Solomon vorbește într-un interviu pentru cititorii Gândul.ro despre experiența de a fi premiat la International Camera Festival, ce l-a inspirat să scrie filmul Viață de câine, precum și despre proiectul One World România.
Gândul.ro: Aţi debutat ca operator la filmul Priveşte înainte cu mânie, regizat de Nicolae Mărgineanu, pentru care aţi fost premiat la International Camera Festival. Cum ați descrie această experiență?
Alexandru Solomon: Am avut mare noroc pentru că am debutat ca director de fotografie la 2 ani după absolvire: în ultimii ani de școală l-am avut ca profesor pe Florin Mihăilescu, care mi-a dat șansa să lucrez întâi ca asistent și apoi m-a recomandat lui Nicolae Mărgineanu. El însuși operator, domnul Mărgineanu m-a susținut foarte mult, fără să îmi dea lecții (deși ar fi putut) sau să intervină peste mine. Cred că Privește înainte cu mânie e un film pe nedrept uitat, care ar fi putut să deschidă încă de la începutul anilor ‘90 o direcție către actualitatea socială în cinema-ul românesc. Mi se pare un film important atât prin temă (e vorba de privatizarea mafiotă a unei uzine navale), cât și prin tratamentul estetic foarte frust, de cine-verité. Din păcate, această dorință de a reflecta marile schimbări sociale de pe o poziție cinematică sinceră, fără pretenții metaforice și literare, a întârziat multă vreme în cinematografie. Mă includ și pe mine aici.
Gândul.ro: În paralel cu activitatea de director de imagine la filme de ficțiune, ați scris și regizat, începând cu anul 1993, mai multe filme documentare. Realizate ca producții independente, acestea au fost premiate atât în țară, cât și în străinătate. Ce au însemnat atunci, la începutul carierei dumneavoastră, aceste premii?
Alexandru Solomon: Prin 1992, am început să lucrez cu Radu Igazsag subiecte legate de avangarda românească interbelică, filme aflate mai degrabă aproape de arta video. Exista, totuși, un impuls documentar în aceste demersuri ale noastre și acest impuls a devenit tot mai puternic în ce mă privește în următorii ani. Toate aceste filme, cu mici excepții, au fost produse de Fundația Arte Vizuale, un mic paradis al producției independente din anii ‘90, gândit și condus de Vivi Drăgan Vasile. Singurul loc unde au putut fi văzute aceste filme, timp de mulți ani, erau festivalurile. Nu exista internetul, iar televiziunile au fost multă vreme insensibile la potențialul acestor filme. Așa încât premiile însemnau un pic de vizibilitate și, deseori, singura recompensă materială.
Gândul.ro: Viață de câine este un film pe care l-ați regizat în anul 1998 și care a fost distins cu Premiul Pentru Film Documentar la Festivalul de Film DaKINO. Ce v-a inspirat să îl scrieți?
Alexandru Solomon: Lumea câinilor din București era un subiect la îndemână: străzile erau pline de maidanezi și știrile despre adăposturi și oameni mușcați au continuat să domine prima pagină încă 7-8 ani. Abandonul acestor animale era un semn frapant al iresponsabilității oamenilor și instituțiilor. Mi s-a părut că un film care să prezinte straturile societății canine – cu bogații și săracii ei – ca pe o oglindă a societății umane ar fi necesar. Ideea ca imaginile să fie însoțite de un text al lui Mircea Cărtărescu i-a venit lui Velvet Moraru, producătoare, care pe atunci lucra la Fundația Arte Vizuale. Cărtărescu a fost inițial reticent, pentru că nu avea simpatie pentru câini, însă a văzut montajul și a înțeles perfect „unde băteam”. M-am regăsit total în sarcasmul și disperarea textului scris de Cărtărescu, text care a plasat filmul într-o altă dimensiune. Sunt câteva fraze care-mi sună și azi în minte, cum ar fi „România pare să fie astăzi un sat fără câini, Bucureștiul este, fără îndoială, un oraș cu câini”. Sigur, dacă ne uităm azi la București, am scăpat de această problemă a maidanezilor, adică – există progres. Dar el e totdeauna reversibil.
Gândul.ro: România: Patru patrii este un film românesc pe care l-ați regizat în anul 2015, în care rolurile principale au fost interpretate de actorii Norman Manea, Gabriela Adameșteanu, Mircea Cărtărescu și Florin Lăzărescu. Ce ne puteți spune despre acest film?
Alexandru Solomon: Putem spune că este în egală măsură un film francez: România: Patru patrii mi-a fost încredințat de un producător francez pentru a fi inclus în colecția de filme Europa scriitorilor produsă de canalul Arte. Am mai lucrat o dată în acest regim (să-i spunem „comandat”) pentru o docu-ficțiune intitulată Clara B., tot pentru Arte. Filmul despre care vorbiți trebuia să fie un portret al României prin prisma câtorva dintre cei mai apreciați scriitori ai ei. E o temă grea, mi s-a părut întotdeauna riscant să definești o țară. Personal, cred că specificul național – ca predispoziție genetică, ca dat înscris în sânge – nu există. Există o sumă de rădăcini personale și istorice și un mănunchi de cutume sociale și culturale legate de un spațiu geografic care se schimbă non-stop. E un proces viu, nu o definiție înghețată și fixă, și am încercat să-l surprind. Am căutat ca cei patru protagoniști ai filmului să fie cât mai diferiți din multe puncte de vedere și ca ei să transmită vibrația complexă a relațiilor lor cu spațiul, cultura și istoria acestui loc. A fost o experiență frumoasă, am citit și recitit mult și m-am bucurat să lucrez din nou cu Sophie Reiter, monteuza cu care am lucrat și de la care am învățat cel mai mult, de la Marele jaf comunist până la Ouăle lui Tarzan.
Gândul.ro: Care credeți că este numitorul comun al tuturor filmelor pe care le-ați regizat? De ce?
Alexandru Solomon: Îmi cereți să fac un exercițiu critic, cronologic și oarecum necrologic. Nu mi-e la îndemână. Cred că e mai important să evoluez, nu să rămân pe loc. Să conserv doar nevoia de a exprima lucruri prin film, dar și puterea de a schimba felul în care mă exprim.
Gândul.ro: Organizați One World România, primul festival de film documentar din Bucureşti şi unicul dedicat drepturilor omului din România. Cum a luat naștere această inițiativă?
Alexandru Solomon: În 2008, Monika Stepanova, directoarea Centrului Ceh de la acea dată, a inițiat festivalul, ca pe o mică replică a festivalului omonim de la Praga. Cred că a avut o intuiție excepțională, a fost și este nevoie la noi de această platformă în care filmul documentar să exprime probleme de drepturile omului. În 2009, m-a chemat să mă ocup de programul festivalului – care și-a găsit în timp propria identitate – și am fondat împreună cu echipa de atunci asociația One World Romania care există și azi.
Gândul.ro: Cum ați reușit să mențineți viu festivalul One World Romania atâția ani, mai precis din 2008?
Alexandru Solomon: Festivalul a fost gândit ca un nod între societatea civilă, cineaști și publicul larg, prin documentar. El se hrănește din această interacțiune, asta îl face probabil viu. Apoi, trebuie spus că echipa n-a mers niciodată pe formule bătute, comode, ci și-a pus mereu în discuție practicile, uneori trecând prin procese inflamate și dureroase. O altă condiție de supraviețuire mi s-a părut totdeauna instituționalizarea festivalului, de aceea, la un moment dat, am vrut să cedez direcția lui artistică (în 2016 această răspundere a revenit Mădălinei Roșca, din 2019 programul este curatoriat de Andrei Rus și de Vanina Vignal). Am rămas la conducerea asociației, dar programele ei funcționează, cred, și fără mine.
Pentru că festivalul e un eveniment sezonier, Asociația a început treptat să lucreze pe mai multe planuri, am înființat împreună mai multe programe: de distribuție alternativă de documentare creative (KineDok), de recuperarea patrimoniului de film (Sahia Vintage), de educație pentru drepturile omului – prin documentar – în licee (One World Romania la Școală), de ateliere pentru documentariști (Civil Society Pitch), de cinefilie (CineClubul OWR) și altele. A fost greu de construit ceva cât de cât peren, în condițiile în care noi în fiecare an trebuie să luăm de la capăt tot procesul de aplicații și cereri pentru aceste proiecte, nu există nicio siguranță că vor fi finanțate pe termen mediu, iar echipa e constant supra-încărcată.
Dar aici e o problemă generală a sectorului non-guvernamental. În esență, mai toate aceste hulite ONG-uri fac câte un serviciu public, social, pe care statul și administrațiile locale nu-l acoperă. Fie că e vorba de sănătate, de educație sau de cultură. În schimb, statul și funcționarii lui suspectează aceste organizații de toate relele și le pun bețe în roate. Îmi pare rău dacă există și excepții care se vor simți nedreptățite de această generalizare.
Gândul.ro: Aveți și alte pasiuni?
Alexandru Solomon: Predau la departamentul de Fotografie și Imagine Dinamică din cadrul UNArte. E pasionant.
Gândul.ro: La ce proiecte creative lucrați în perioada următoare?
Alexandru Solomon: Am câștigat concursul CNC (Centrul Național al Cinematografiei) din primăvară cu un lung-metraj intitulat Viața de apoi, continuă cumva o temă enunțată în Ouăle lui Tarzan – aceea a conflictelor dintre credințe în secolul XXI. În timpul izolării impuse de starea de urgență, am făcut trei scurt-metraje: Călătorii reciclate, Noli me tangere și Poem Imun. Primul dintre ele a fost inclus prin grija și inițiativa lui Andrei Tănăsescu și a Ancăi Hrab într-un omnibus cu încă alte 5 filme regizate de Alina Manolache, Laura Pop, Andra Tarara și David Schwartz, Vlad Petri, Teona Galgoțiu. Omnibusul, intitulat Journey around the home in 60 days¸ a fost selectat în competiția festivalului de la Jihlava, din Republica Cehă, unde va fi prezentat la sfârșitul lui octombrie. Mă bucur de succesul documentarului de debut al lui Adrian Pîrvu și Helena Maksyom, Totul nu va fi bine, un film în care am fost implicat vreo 5 ani în calitate de coproducător. În rest, mai am idei pentru alte filme, dar trăiesc și eu neliniștea acestor vremuri care au repus total în discuție practicile de producție, finanțare și difuzare ale oricăror forme de spectacol cultural – fie că e vorba de cinema, de teatru sau de dans. Rețeaua de săli cinematografice de artă era oricum redusă la minimum, probabil că după pandemie nu va mai rămâne nici atât. Ceea ce mă aduce la următoarea dvs. întrebare.
Gândul.ro: Câteva gânduri de final pentru cititorii noștri?
Alexandru Solomon: Pe pachetele de țigări și în reclamele de băuturi alcoolice sau alimente sunt trecute avertismente care îndeamnă oamenii să cumpere și să consume responsabil. Mi-aș dori ca publicul din România să fie la fel de atent la ce conținut cultural consumă – inclusiv pe internet și în rețelele sociale. Să nu fie toxic, să nu fie „expirat”, să nu fie produs prin exploatare și furt. Ca oamenii să înțeleagă că lucrurile au un cost. Să ia în seamă valoarea socială, pentru comunitate a ceea ce produc artiștii și instituțiile independente de cultură din România. Aceste categorii sunt oricum cele mai fragile și sunt lipsite de orice plasă de siguranță. Ele au puterea și imaginația să își regândească modul de lucru, dar nu vor putea supraviețui singure.
Așa cum arată lucrurile acum, pare că sectorul cultural independent va dispărea primul. De luni de zile, nu s-au putut găsi scheme de susținere. Guvernul consideră că teatrele și cinematografele sunt printre primele instituții care trebuie închise, deși cu foarte puține excepții, acestea nu au produs focare de infecție. În schimb, în avioane sau în supermarket-uri, suflăm unul în ceafa celuilalt, închiși într-un spațiu mai mic.
Politicienii de toate culorile consideră sectorul cultural independent ca pe un potențial adversar aducător de necazuri și critică, atunci când nu îl desconsideră total. Viitorul depinde foarte mult de felul în care societatea va înțelege să consume cultură și să pună presiune pe autorități pentru ca România să nu devină mai săracă, mai provincială, mai întunecoasă.
Armata americană dezvoltă componenta de inteligență artificială a arhitecturii Next Generation Command and Control (NGC2) împreună cu firma de software și tehnologie Striveworks, au declarat oficiali militari americani.
Anunțul vine într-un moment în care armata se pregătește să extindă, anul viitor, utilizarea platformei la nivel de corp de armată, cu o atenție specială acordată operațiunilor din regiunea Indo-Pacifică.
Mai multe date, presiune mai mare asupra structurilor de comandă
Trecerea de la nivelul diviziei la cel al corpului de armată va presupune procesarea unui volum considerabil mai mare de date și informații provenite din sisteme software, senzori și surse operaționale.
Joseph Welch, responsabil pentru achiziții în domeniul comandamentului, controlului și contracarării sistemelor de comandă adverse, a explicat că extinderea operațională va crește importanța instrumentelor bazate pe inteligență artificială.
Aceste soluții vor avea rolul de a sprijini procesarea informațiilor și de a ajuta comandanții să ia decizii într-un ritm adecvat unui câmp de luptă dominat de fluxuri de date în timp real.
Striveworks va construi fundația AI a sistemului NGC2
În luna iunie, Armata SUA a anunțat că Anduril va dezvolta stratul de date de bază al arhitecturii NGC2. Acesta este considerat fundația sistemului, deoarece oferă un cadru comun pentru aplicațiile software și serviciile care urmează să fie integrate.
Striveworks va completa această infrastructură prin dezvoltarea stratului de inteligență artificială. Compania, cu sediul în Austin, Texas, este specializată în operațiuni AI și în gestionarea modelelor utilizate pentru analiza datelor.
Obiectivul este transformarea volumului uriaș de informații colectate de pe câmpul de luptă în date utile pentru misiune. Potrivit directorului general al companiei, Jim Rebesco, activități care necesită astăzi ore întregi de muncă din partea statelor-majore ar putea fi realizate în doar câteva secunde.
De la drone și senzori la decizii operative
Noua arhitectură este concepută pentru a reuni date provenite de la drone, senzori și alte fluxuri operaționale. Cantitatea de informații generată de aceste sisteme depășește însă capacitatea de procesare manuală a personalului militar.
Stratul de date ar urma să elimine izolarea informațiilor în sisteme separate, în timp ce componenta AI va permite asocierea modelului potrivit cu setul de date relevant și cu obiectivul specific al misiunii.
În același timp, arhitectura va păstra mecanismele de supraveghere umană și de guvernanță, astfel încât rezultatele furnizate de algoritmi să poată fi verificate și utilizate în condiții de încredere operațională.
Testele de la nivel de divizie fac loc extinderii regionale
Prototipurile NGC2 au fost deja testate la nivelul diviziilor 4 Infanterie și 25 Infanterie. Următoarea etapă presupune adaptarea arhitecturii pentru operațiuni la nivel de corp de armată, unde volumul și complexitatea datelor sunt semnificativ mai mari.
În anul fiscal 2027, armata intenționează să introducă și să extindă sistemul în cadrul I Corps, cu sediul la Joint Base Lewis-McChord, în statul Washington. Structura are responsabilități asupra unităților americane desfășurate în regiunea Asia-Pacific.
Un registru comun pentru algoritmi și modele AI
Striveworks va furniza mai multe funcții esențiale pentru componenta de inteligență artificială: un registru de modele, instrumente de validare, mecanisme de implementare și sisteme de monitorizare.
Această infrastructură va permite urmărirea modelelor pe întregul lor ciclu de utilizare — de la dezvoltare și testare până la implementarea în teren și supravegherea performanței.
Un alt obiectiv este crearea unui depozit comun pentru algoritmii dezvoltați de militari și de alte structuri pentru nevoi specifice. În loc ca un model să rămână disponibil doar unei singure unități, acesta va putea fi accesat și adaptat de alți utilizatori din ecosistemul NGC2.
Armata vrea să reducă timpul dintre dezvoltare și utilizare
Prin stabilirea unor standarde comune, noul strat AI va permite integrarea mai rapidă a unor tehnologii dezvoltate de industrie sau de structurile militare.
Sistemul ar trebui să reducă intervalul dintre apariția unei noi capabilități și folosirea ei efectivă în operațiuni. În loc ca adoptarea unui algoritm să dureze luni sau ani, unitățile ar putea beneficia de soluții noi într-un timp mult mai scurt, cu condiția ca acestea să fie validate și compatibile cu arhitectura comună.
NGC2 este astfel construită ca o infrastructură digitală menită să unifice comunicațiile de pe câmpul de luptă, să elimine blocajele dintre sistemele informatice și să accelereze procesul de decizie la nivel tactic și operațional.
Actualitate
SUA reduc amploarea exercițiului militar cu Coreea de Sud, pe fondul tensiunilor cu Phenianul
Trump invocă mesajul „ostil” transmis Coreei de Nord și costurile ridicate
Statele Unite își vor diminua participarea la exercițiul militar comun cu Coreea de Sud, programat pentru această lună, a anunțat președintele Donald Trump într-un mesaj publicat duminică pe rețelele sociale.
Liderul american a susținut că astfel de manevre sunt costisitoare și transmit Phenianului „un semnal complet nepotrivit și ostil”. În același timp, Trump a invocat relația sa „foarte bună” cu liderul nord-coreean Kim Jong Un.
Decizia a fost asociată și cu refuzul Seulului de a participa la eventuale acțiuni militare împotriva Iranului. Trump a relatat că l-a întrebat recent pe președintele sud-coreean dacă țara sa dorește să se alăture eforturilor americane pentru denuclearizarea Republicii Islamice Iran, însă răspunsul ar fi fost negativ.
Exercițiul Ulchi Freedom Shield începe în această săptămână
Ulchi Freedom Shield, unul dintre cele mai importante exerciții militare anuale organizate de Statele Unite și Coreea de Sud, urma să înceapă luni și să se desfășoare până pe 27 august.
Donald Trump a precizat că anularea participării americane nu mai este posibilă, având în vedere apropierea debutului exercițiului. Totuși, el i-a cerut secretarului Apărării, Pete Hegseth, să reducă „substanțial” amploarea întregului program.
În anii precedenți, exercițiul a inclus trageri reale de amploare, misiuni de sprijin aerian apropiat și operațiuni de interdicție aeriană. La manevre au participat mii de aeronave în cadrul unor scenarii de antrenament, precum și forțe pentru operațiuni speciale însărcinate cu contracararea unor amenințări simulate cu arme de distrugere în masă.
Pentagonul evită să explice impactul concret al reducerilor
Un purtător de cuvânt al Pentagonului nu a oferit detalii despre modul în care va fi modificat exercițiul și a direcționat întrebările către Casa Albă.
În paralel, pagina dedicată exercițiului de pe site-ul Forțelor Americane din Coreea afișa luni dimineață un mesaj de eroare, indicând că materialul solicitat nu mai era disponibil.
Anunțul a stârnit reacții critice în Congres. Senatorul Mark Kelly, democrat de Arizona și membru al Comisiei pentru Forțele Armate, a calificat decizia drept „miopă” și „o greșeală”.
„Coreea de Nord și Coreea de Sud se află încă, din punct de vedere tehnic, în stare de război. Capacitatea noastră de a ne apăra aliatul în fața Coreei de Nord depinde de faptul că forțele noastre sunt bine instruite și pot coopera eficient cu armata sud-coreeană”, a avertizat Kelly.
La rândul său, senatorul Andy Kim, democrat de New Jersey, a declarat că mesajul președintelui ridică semne de întrebare și sugerează o lipsă de considerație față de relația bilaterală.
„Deciziile privind exercițiile comune trebuie luate împreună, nu anunțate unilateral pe rețelele sociale”, a afirmat acesta.
Relația Washington-Seul, afectată de discuțiile privind trupele americane
Anunțul lui Trump vine într-un moment în care relațiile Statelor Unite cu mai mulți aliați tradiționali traversează o perioadă de instabilitate. Una dintre principalele surse de tensiune este reticența unor parteneri de a sprijini campania militară americană împotriva Iranului.
Coreea de Sud se află în centrul acestor dispute. Administrația americană ar analiza inclusiv posibilitatea reducerii efectivelor militare staționate în Peninsula Coreeană.
Noua Strategie Națională de Apărare a Statelor Unite, publicată în ianuarie, a sugerat că Washingtonul dorește o redistribuire a responsabilităților în cadrul alianței cu Seulul. Documentul afirmă că armata sud-coreeană este capabilă să-și asume rolul principal în descurajarea Coreei de Nord, beneficiind de un sprijin american mai limitat, dar esențial.
Potrivit strategiei, această schimbare ar reflecta atât capacitățile Coreei de Sud, cât și interesul Statelor Unite de a-și adapta dispozitivul militar din Peninsula Coreeană.
Pentagonul ia în calcul noi reduceri ale exercițiilor
Alte diminuări ale exercițiilor militare americane ar putea urma, în condițiile în care administrația de la Washington și conducerea Pentagonului încearcă să reducă presiunea financiară și să aloce mai multe resurse Comandamentului Central al SUA, responsabil inclusiv de operațiunile din Orientul Mijlociu.
Generalul Kevin Schneider, comandantul Forțelor Aeriene americane din Pacific, a declarat recent că armata își reevaluează calendarul exercițiilor pentru a menține nivelul de pregătire operațională în fața angajamentelor tot mai numeroase de pe glob.
El a explicat că responsabilii militari analizează unde pot accepta riscuri și cum pot gestiona nivelul de pregătire, în timp ce prioritățile sunt concentrate asupra regiunii aflate sub responsabilitatea Comandamentului Central.
Actualitate
Armata SUA testează o rețea de producție 3D pentru aprovizionarea rapidă în războiul din Pacific
Într-un eventual conflict cu China, desfășurat la mii de kilometri de teritoriul american, lanțurile logistice ale Statelor Unite ar putea fi supuse unei presiuni fără precedent. Pentru a reduce dependența de transporturile clasice și de centrele îndepărtate de reparații, Marina SUA testează o soluție bazată pe fabricarea locală, la cerere, a pieselor de schimb — inclusiv la bordul navelor aflate pe mare.
Peste 50 de locații conectate într-o rețea securizată
Experimentul a fost desfășurat în cadrul exercițiului multinațional RIMPAC, la care au participat 31 de țări. Proiectul, coordonat de Naval Postgraduate School împreună cu organizația nonprofit FLEETWERX, urmărește dezvoltarea unui sistem de „producție avansată distribuită”.
Conceptul conectează, printr-un cloud securizat și neclasificat, peste 50 de locații dotate cu imprimante 3D, strunguri și mașini de frezat cu comandă numerică, precum și alte echipamente avansate. În rețea au fost incluse nave, baze militare, centre logistice, universități și companii din Statele Unite.
Unele piese au fost fabricate direct în timpul exercițiului, în timp ce altele au fost produse în centre aflate pe teritoriul american și expediate ulterior către utilizatori prin servicii comerciale de livrare. Sistemul a inclus și ambarcațiuni robotizate folosite pentru transporturi autonome de aprovizionare.
2.741 de solicitări în numai două săptămâni
Cererea depășită de capacitatea experimentală a rețelei a demonstrat amploarea problemei logistice. În decurs de două săptămâni au fost înregistrate 2.741 de solicitări pentru piese.
Rețeaua nu a putut răspunde decât unei fracțiuni din aceste cereri. Unele componente nu puteau fi produse prin imprimare 3D sau prelucrare CNC, iar echipa a fabricat în final aproximativ 75 de tipuri diferite de piese compatibile cu tehnologia disponibilă.
Unul dintre cele mai relevante rezultate a fost obținerea unor coliere metalice de mare rezistență, utilizate pentru fixarea conductelor de combustibil în timpul realimentării navelor pe mare. Prin procedurile tradiționale, obținerea unei oferte pentru o piesă de schimb putea dura aproximativ două luni. Prin imprimare 3D, colierele au fost fabricate în câteva zile, tratate împotriva coroziunii și aprobate în urma inspecțiilor.
Imprimarea 3D nu poate produce orice componentă
Testele au evidențiat însă și limite importante. Bateriile și plăcile electronice, de exemplu, nu pot fi fabricate în mod practic prin imprimare 3D. În alte cazuri, piesele au trecut de inspecția inițială și de testele preliminare, dar au cedat după instalare.
Un astfel de incident a implicat o componentă din titan, prelucrată prin tehnologie CNC pentru sistemul hidraulic al unui elicopter. Piesa a dezvoltat o scurgere minoră în timpul verificărilor de dinaintea zborului. O a doua versiune a componentei se află în prezent în testare.
Rezultatele confirmă că fabricarea aditivă poate accelera reparațiile, dar nu poate înlocui complet lanțurile tradiționale de aprovizionare și producție.
Argonul, o resursă esențială și dificil de transportat
Imprimantele 3D de înaltă performanță nu funcționează fără materii prime și consumabile specializate. Procesul utilizează pulberi fine de metal sau plastic, depuse strat cu strat și îmbinate cu ajutorul laserelor.
Procedura este extrem de sensibilă la contaminanți, iar oxigenul reprezintă una dintre principalele amenințări. În prezența oxigenului, procesul de sudare poate genera porozități, găuri și îmbinări defectuoase, compromițând rezistența piesei.
Din acest motiv, imprimarea se realizează într-o cameră etanșă, inundată cu argon — un gaz inert care împiedică reacțiile nedorite. În timpul exercițiului, au fost consumate numeroase recipiente de argon, a căror depozitare a ocupat aproximativ 7.000 de metri pătrați de spațiu la bordul unei nave.
Problema este amplificată de faptul că argonul este rar și costisitor de produs, reprezentând aproximativ 1% din atmosfera terestră.
Azotul ar putea reduce presiunea asupra logisticii
Pentru a diminua necesarul de argon, echipele de testare analizează dezvoltarea unor generatoare suficient de compacte pentru a fi instalate la bordul navelor, ideal într-un container standard de transport.
În timpul exercițiului desfășurat la bordul navei USS Essex a fost testată și utilizarea azotului, care poate fi extras din aer cu dispozitive suficient de mici pentru a fi integrate într-un sistem de imprimare 3D.
Azotul este mai reactiv decât argonul, ceea ce crește riscul apariției defectelor. Totuși, pentru anumite componente, performanța sa poate fi suficientă. Una dintre provocările următoarei etape este stabilirea exactă a pieselor care pot fi produse în siguranță cu azot și a celor care necesită argon.
Inteligența artificială trebuie să aleagă echipamentul potrivit
Testele au arătat că nu există o singură imprimantă 3D capabilă să răspundă tuturor solicitărilor. Rețeaua are nevoie de o combinație de imprimante, strunguri CNC, mașini de frezat și alte echipamente, coordonate de un sistem inteligent care să stabilească rapid ce utilaj este potrivit pentru fiecare piesă.
În cadrul ediției anterioare a exercițiului, instrumentele de inteligență artificială erau folosite în principal pentru căutări manuale și copierea informațiilor în aplicații conversaționale. Acest mod de lucru s-a dovedit prea lent și dificil de aplicat la scară largă.
În etapa actuală au fost testate două modele lingvistice de mari dimensiuni. Primul a fost antrenat pe politici, proceduri și standarde tehnice ale Marinei SUA, iar al doilea pe capacitățile diferitelor imprimante 3D și ale altor echipamente de producție.
Împreună, cele două sisteme au furnizat aproximativ 70% din răspunsul necesar pentru alegerea utilajului potrivit. Decizia finală a rămas în responsabilitatea experților umani.
Obiectivul este creșterea preciziei la 95%, astfel încât intervenția umană să fie redusă la minimum, iar sistemul să poată direcționa automat majoritatea comenzilor către echipamentul adecvat.
„Programul prezentului”, nu încă soluția finală
Rețeaua de producție avansată distribuită se află încă într-o etapă de dezvoltare și necesită numeroase îmbunătățiri. Nu există, deocamdată, o soluție capabilă să răspundă tuturor cerințelor logistice ale unui conflict de mare intensitate.
Scopul proiectului nu este impunerea unui sistem unic pentru întreaga armată americană, ci testarea unor tehnologii care pot reduce timpul de reparație și dependența de livrările pe distanțe lungi.
În forma sa actuală, inițiativa reprezintă mai degrabă „programul prezentului” decât un sistem operațional definitiv. Totuși, testele RIMPAC au demonstrat că o rețea conectată de echipamente de producție, experți și sisteme de inteligență artificială ar putea deveni un instrument important pentru menținerea forțelor americane în luptă, chiar și atunci când liniile logistice tradiționale sunt amenințate.
Episodul 47 – I.P.J. Prahova – „Grădinița de cadre”: Manelistul Mocanu își șterge pozele, Iolanda filmează la șliț, iar Iacob „evadează” cu foliile pe spate
Episodul 47 – „Grădinița de cadre” IPJ Prahova: De la „Pinochio bolnav cu girofar” și „Sifonul-șef” la proxenți, funcții la...
Operațiunea „Reorganizarea”: cum vrea MEDAT să taie statul în felii și să-l servească intereselor de partid
În ministerul care ar trebui să aibă grijă de economie, digitalizare, antreprenoriat și turism se coace, potrivit criticilor proiectului, o...
MEDAT își face reorganizarea cu toporul: DINA dispare, CSAT-ul află din ziar
Când „eficientizarea” miroase a demolare strategică Proiectul de Hotărâre a Guvernului privind modificarea HG nr. 189/2025, pus în transparență publică...
PLOIESTI – La Barieră, gunoiul se adună, nota de plată crește: administrația ploieșteană joacă „ruleta deșeurilor”
La Ploiești, în zona Barieră Rudului, molozul pare să fi devenit mai mult decât o simplă problemă de șantier: este...
HUMINT cu „aromă de inginerie”: IGPR plătește peste 1,35 milioane de lei pentru instruirea polițiștilor de către o firmă cu doi angajați
Sindicatul Europol cere explicații privind oportunitatea contractului, experiența prestatorului și documentele care au stat la baza achiziției. Când transparența intră...
Episodul 46 – «IPJ Prahova – Grădinița de cadre»: Mocanu Horia cântă tata la altă masă! SIPI și DGA joacă după ureche?
Serialul nostru despre decăderea IPJ Prahova continuă. În episodul 46 al telenovelei „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, Incisiv de...
Bombă sindicală la Economie. Cum încearcă „garnitura Darău–Miron” să pună ministerul pe persoană fizică
Puci de birou la MEDAT: când reorganizarea miroase a lovitură de palat Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a...
IGPR, fabrica de „aproape demnitari”: cum a ajuns cabinetul șefului Poliției să semene cu o anexă de partid
De la funcție de poliție la poziție cu parfum de secretariat de stat Potrivit Sindicatului Diamantul, până în anul 2015,...
UNIFORMA LUI PAPUC: CÂND POLIȚISTUL E TRIMIS LA CROITOR, IAR ȘEFUL LA DEFILARE CU „VIBE” DE VIPUȘCĂ
Polițistul de la IPJ Cluj – la croitor, nu la magazie În România, uniforma de poliție este, teoretic, simbolul disciplinei,...
Consumatorii pot fi plătiți ca să își oprească becurile: ANRE lansează oficial serviciul de flexibilitate a consumului de energie
Consumatorii devin „jucători” pe piața de energie, nu doar plătitori de facturi Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE)...
Episodul 45 – IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”. Lăutari cu epoleți, amante strategice și pipițe de protocol
Serialul nostru despre decăderea IPJ Prahova continuă. Dacă în politica mare ne uitam cum Nicușor Dan se bate cu CCR...
CIBS: contribuția „individuală” care dispare colectiv în buget
Peste un miliard de euro pe an și nici urmă de pensie contributivă Polițiștii și militarii ar fi contribuit anual...
STATUL PARALEL LA PRIZA: CUM S-A SCURTCIRCUITAT DEMOCRAȚIA LA TABLOUL GENERAL
De la colonelul „Stare de Excepție” Florin Cosmoiu la anularea votului din 2024 Fabrica de „stare de excepție” Cum a...
Șeful de poliție și platforma de tractări: când „misiunea” pare să înceapă după apelul clientului
Europol readuce în atenție cazul Techirghiol Sindicatul Europol readuce în discuție situația șefului Poliției Orașului Techirghiol, din cadrul IPJ Constanța,...
„Tractări la comandă”: șeful Poliției Techirghiol, între uniformă, platformă și acuzații de protecție instituțională
Când șeful secției lasă biroul pentru volanul platformei Sindicatul Europol readuce în atenția publică situația șefului Poliției Orașului Techirghiol, din...
-
Exclusivacum 3 zile
Episodul 45 – IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”. Lăutari cu epoleți, amante strategice și pipițe de protocol
-
Exclusivacum o zi
Episodul 47 – I.P.J. Prahova – „Grădinița de cadre”: Manelistul Mocanu își șterge pozele, Iolanda filmează la șliț, iar Iacob „evadează” cu foliile pe spate
-
Exclusivacum 2 zile
Episodul 46 – «IPJ Prahova – Grădinița de cadre»: Mocanu Horia cântă tata la altă masă! SIPI și DGA joacă după ureche?
-
Exclusivacum 4 zileEpisodul 44 – IPJ Prahova, „Grădinița de cadre”: combinații, favoruri și dosare îngropate cu lopata
-
Exclusivacum 4 zileCai drogați, trolee decapitate și mecanici beți la TCE: Ploieștiul lui „Nae Comisionaru”
-
Exclusivacum o zi
MEDAT își face reorganizarea cu toporul: DINA dispare, CSAT-ul află din ziar
-
Exclusivacum 2 zile
Bombă sindicală la Economie. Cum încearcă „garnitura Darău–Miron” să pună ministerul pe persoană fizică
-
Exclusivacum o zi
Operațiunea „Reorganizarea”: cum vrea MEDAT să taie statul în felii și să-l servească intereselor de partid