Connect with us

Actualitate

Remember 6 octombrie 1990 – Presa acum 30 de ani

Publicat

pe

HAMLET SUFERĂ

Teatrul e în derivă. Corăbiile sale rătăcesc, în pustia libertăţii de exprimare, în care monopolul eufemismului cu substrat politic s-a dizolvat. Ştefan lordache îl părăseşte pe Shakespeare şi îl joacă pe Dan V. Dumitriu, Hamlet suferă în tăcere. Spectatorul nostru, stăpînul nostru vrea să rîdă. Hamlet prosternat în faţa lungilor picioare dezgolite ale unei superbe dansatoare neprofesioniste umple sălile Majesticulului. Teatrul moare, dar nu se predă. 

PENALTY 

ARIPA IRLANDEZĂ. Colţoşii amatori irlandezi, bătuţi măr de „Steaua” s-au răzbunat, după încheierea partidei, pe bunurile imobile de la Hotel „FLORA” unde au fost cazaţi, distrugînd intr-o veselie cam tot ce-au întîlnit în cale, începînd cu uşa de la intrare şi terminînd cu nevinovăţie robinete de la baie. După prostul renume făcut între hotelierii noştri este de aşteptat ca data viitoare, eventualele echipe irlandeze care ne vor vizita să nu mai fie primite decît în vreo aripă mai puţin populată a căminului „Jilava”. 

Ziarul Libertatea din 6 octombrie 1990 pag. 1-a ►

Ziarul Libertatea din 6 octombrie 1990 pag. a 2-a ►

Ziarul Libertatea din 6 octombrie 1990 pag. a 3-a ►

Ziarul Libertatea din 6 octombrie 1990 pag. a 4-a ►

XXXXX Firmă cu mari pretenţii, local de lux, servicii impecabile. Mergeţi cu toată încrederea. Merită să vă oferiţi din cînd în cînd o plăcere scumpă.

XXXX Firmă serioasă, local select, cu Un anumit specific, servicii de excelentă calitate. Dacă sînteţi înzestrat cu rafinament şi bani merită să deveniţi clientul casei.

XXX Local bun. De obicei este corespunzător. Merită să-l frecventaţi dacă vă este în drum sau dacă sînteţi cunoscut fie personal. 

XX Este ceea ce se cheamă un local de mina a doua chiar dacă preţurile sînt deocamdată de lux. Veţi găsi ceea ce nu aşteptaţi şi rareori veţi găsi ce vă doriţi. Încercaţi să vă menajaţi nervii şi manifestaţi prudenţă în toate privinţele. Dacă veţi reveni o veţi face din motive sentimentale sau din nevoie. 

X Nu merită să riscaţi. 

LA CONCRET

XXXXX In Bucureşti Nu există încă un altfel de local. 

XXXX  Salonul VICTORIA (Athenee) – ambianţă plăcută, intimă, clientelă selectă; serviciul de bună calitate; bucătăria: specific franţuzesc; CAPŞA; NAN- JING.

Salonul DIPLOMAT (Athenee)

XXX BUCUREŞTI – ambianţă: plăcută, clientelă diversă; specific franţuzesc; serviciul corect;

De acelaşi rang; AMBASADOR; CONTINENTAL; BOLTA RECE; BERLIN; LEBADA ; DOICOCOŞI, VOICU ET COMP.

XX OLIMP ’90; BULEVARD; PALAS; CAPITOL; LIDO; SNAGOV-PALACE; SELECT; PESCĂRUŞ; FLORA PARC; PODUL MOGOŞOAIEI; FICU’S ; LE PRESIDENT

X BELLA ITALIA ; TURN; MĂRUL DE AUR; VARŞOVIA; BUCUR; CASA ROMANĂ.

Privatizaţi, privatizaţi, tot va rămîne ceva

• Alimentaţia publică e unul dintre sectoarele asupra căruia privatizarea si-a spus deja cuvîntul. Desigur, nu ultimul. Privatizarea localurilor n-a schimbat radical faţa lucrurilor. Privatizaţii înşişi nu sînt toţi o apă şi un pămînt. După cîteva luni de amestecare a apelor, fiecare dintre curente devine distincţ şi sapă propria sa albie. Privatizaţii care au crezut că idealul comerţului din nouă structură e să dai tunul şi să-ţi umpli sacul vor avea foarte curind prilejul să coase petice zdravene la găurile prin care protfitul primeloir luni începe să se scurgă. Cel mai tipic exemplu este Le President. Nu cunosc, dacă scandalul în jurul modaliţătilor de încheiere a contractului cu un partener-străin sînt sau nu dubioase, ori pur şi simplu ilegale. Starea lucrurilor din saloanele frumosului edificiu de pe Kisseff înregistrează, însă, ca un barometru furtunile care se abat asupra sa din partea concurenţei. Este, vizibil că patronii sînt nişte diletanţi în această branşă, altfel diferentele calităţii serviciilor de la o zi la alta nu se pot explica. Am avut inspiraţia să invit săpţămîna trecută un distins om de cultură francez în cîteva localuri bucureştene. Îmi voi filtra de data aceasta observaţiile prin reacţiile verbale pe care le-am remarcat la prietenul meu. La Le President c’est desolent. La Bucureşti – nici o redamaţie la calitatea preparatelor şi serviciilor. C’est bien. Zilele negre ale mijlocului de sezon se pare că au trecut. E drept, că şi calitatea clienţilor s-a schimbat. Apropiatul tirg internaţional redresează moralul zdruncinat ai stăpinilor „B:ucureştiului” cu o infuzie de esenţă tare – clienţi serioşi, oameni de afaceri, diplomaţi, ziarişti. E desigur, altceva decât tîrla greco-ţurco-italiană din vară, pe care manierele mahalalelor de unde proveneau o făceau vizibilă, in primul rînd in localuri. Serviciile de azi de la „Bucureşti” sînt aşadar bune, cele trei stele cu care conduce plutonul categoriei sale, mi-au fost confirmate de discernămîntul unui oaspeste obişnuit să intre in localuri de toate categoriile.    
În cele cîteva rînduiri în cîte am avut inspiraţia să-l invit in Salonul de la Athenee, am răsuflat uşurat că vechile obiceiuri decomerciant nu s-au transmis cu uşurinţa de altă dată. Nu ştiu, spre exemplu, dacă cele două saloane de lux ale localului sînt deja privatizate, dar ţinuta lor le recomandă ca pe nişte afaceri iniţiate de întreprinzători particulari. Salonul Victoria, asupra căruia aud că patronii intenţionează să ridice o nouă firmă – Royal, nu vrea de loc să cadă de pe vîrful pe care s-a căţărat. S-eşt merveilleux, ceea ce în limbajul calificat al domeniului nostru înseamnă patru stele cu felicitări. Acelaşi calificativ şi acelaşi punctaj şi pentru elegantul salon diplomat unde pe lingă un serviciu ireproşabil oaspeţii beneficiază de o ambianţă de mare rafinament şi de o muzică de calitate a orchestrei unui virtuoz – Tudor Pană. Categoria de patru stele începe să primească întăriri.
Diferenţa dintre calitatea serviciilor unui întreprinzător oare gîndeşte ca inteligenţă privatizarea intr-o perspectivă plină de inerente riscuri şi un şmecher care s-a repezit să îi smulgă covrigi din coadă este diferenţa care desparte un sportiv profesionist intr-o cursă lungă de un hoţ de buzunare care o ia la goană şi rămîne cu rasuflarea în gît, după prima sută de metri, dacă nu cumva pînă atunci are neşansa să îl prindă patrula. Din acest punct de vedere Le President nu pare deloc şă aibă suflu de întreprindere antrenată pentru o cursă lungă şi ceea ce vedem, deocamdată e că începe să se sufoce. Bănuiesc că ceva bani albi au pus de-o parte veselii săi părinţi şi bine au făcut dacă au procedat aşa pentru că sînt sigur că vor avea parte cit de curind de zile negre. Ei pot să se ia de mînă cu întemeietorii şubredei „Case Romane”, privatizaţi şi ei în doi timpi şi trei mişcări, şi a aştepta împreună cu teamă valul privatizaţilor serioşi care creşte abia acum.
Ca şi în multe alte experienţe umane, se vede treabă că in privatizare, cel mai greu e să nu fii prjmul, la un moment dat, greu e să te menţii.

Inspector L

CE MAI FACE LUMEA BUNĂ

Sir DAVID ORR – întîrzie la program
EMANUEL VALERIU – veghează
HAMDI CERCHEZ – îi dă raportul de dimineaţă Cristinei Stamate
DINU MANOLACHE – depune prima sută de mii de dolari la Banca Română de Comerţ Exterior
MIRCEA DIACONU – pune degetul pe rănile masei de oameni de teatru
RĂZVAN THEODORESCU – opturează viziunea primului ministru de dragul domnului Raţiu

CÎINII LATRĂ 
OCTAVIAN URSULESCU – citeşte stereo

CARAVANA TRECE

Ziarul Libertatea din 6 octombrie 1990 pag. a 6-a ►

Ziarul Libertatea din 6 octombrie 1990 pag. a 7-a ►

„Cum mi-am scris MEMORIILE în închisoare…”

D. Ionel de Mocsony-Stârcea a avut amabilitatea să mă primească Ia reşedinţa sa din Yverdon Ies Bains (Elveţia) pentru a depăna (în exclusivitate pentru cititorii noştri) amintirile din detenţia în care, la cererea Iui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi-a scris memoriile. Înainte, însă de a evoca modul în care a izbutit să le scrie dl. Stârcea ne-a relatat cîte ceva despre circumstanţele detenţiei sale:

OPT ANI LA IZOLARE!

– Regele n-a putut interveni pentru dvs., atunci cînd in septembrie 1947, cu trei luni înaintea abdicării, aţi fost arestat? Poate că era, pe atunci, în vizită în Anglia?
– Nu! Regele a plecat după condamnarea mea… Chiar în ziua respectivă, sau imediat după, nu-mi amintesc bine. Şi a intervenit prin Ioaniţiu, pe lingă Lucreţiu Pătrăşcanu spunînd că este scandalos ca eu să fiu închis. Mai mult n-a putut face, pentru că eu demisionasem din funcţia de Mareşal al Palatului cu scandal. Apoi ani de zile am fost anchetat şi am stat la întuneric…
– Ani de zile la întuneric?
– Cu o lampă albastră, ca în „Wagon-lits”. Opt ani din cei cincisprezece pe care i-am petrecut in închisoare am stat izolat, la întuneric, sub anchete. Ani de zile in subsolul umed. Făcuseră un al doilea subsol la Interne şi cind dădeau drumul apelor canalizate era nenorocire. Am colindat prin 9 închisori politice diferite.
– Şi cine v-a anchetat?
– Întii românii, apoi şi ruşii!
– Adică era o comisie de anchetă comună?
– Nu! Întîi m-au luat la întrebări românii, pe problemele noastre; apoi ruşii, pe problemele lor. Ruşii m-au întrebat doar despre chestiunile bucovinene, pentru că erau convinşi că sînt agent englez. Pentru că mamă mea era englezoaică. Şi pentru că la Liga Naţiunilor fusesem secretarul lui Walters, despre care nu ştiam pe atunci că fusese directorul Serviciului Secret pentru toată Europa. Pe lîngă asta mai studiasem şi la Cambridge, deci eram „sigur” spion englez!
– Dar in procesul P.N.Ţ. aţi avut o condamnare de doi ani. Deci in 1949 ar fi trebuit să fiţi eliberat.
– Aşa ar fi trebuit, dar am fost reţinut, în continuare, în anchetă. În fiecare lună, eram chemat să semnez că am luat cunoştinţă de prelungirea reţinerii mele. Şi am trecut din anchetă in anchetă. Un an întreg, cum vă spuneam, m-au anchetat ruşii! Au fost singurii care m-au maltratat, din cauza lor mai sufăr şi acum. Am dreptul să conduc fără centură, fiindcă coloana vertebrală mi-e deranjată. Era un ucrainean din Bucovina care mă tot lovea în spinare ca să declar că Bucovina, locul meu de naştere (moşia Stârcea se afla pe creasta ei) a fost la origine rusească. Şi eu i-am spus că asta ar fi o minciună pe care o ştiu ca atare înşişi istoricii ruşi. Bucovina a fost românească deşi turcii au vîndut-o austriecilor. Pină la urmă am semnat, totuşi, declaraţia fiindcă altfel m-ar fi omorît în bătăi. Anchetator sovietic era un colonel foarte simpatic, singurul care-mi dădea să fumez ţigări americane, dar ucraineanul…

TEXTELE ÎMI ERAU COMPLET FALSIFICATE

– Să ne întoarcem Ia momentul in care v-aţi intilnit cu Gheorghiu-Dej. El a dat ordin să vi se asigure condiţii speciale şi în „garsoniera” dvs., într-o închisoare pe care n-o puteţi identifica, v-aţi apucat, probabil, de lucru…
– Nicidecum! Am început cu ghinion! Mi s-a spus că puteam mînca ce vroiam. Din nenorocire, am auzit că România începuse să producă tipuri noi de conserve. Vroiam să le încerc, nu numai pentru că eram flămînd, dar şi din curiozitate. Eu fusesem proprietarul fabricii de salam Herz, care producea cel mai bun salam. Creşteam între 35 000 şi 50 000 de porci pe an…
– Unde era fabrica asta că tare am avea nevoie, acum, de ea?
– Pe undeva pe lingă Timişoara… Fratelia era a mea… Froniu era al meu… Cea mai mare casă din Timişoara era a mea. Am cumpărat şi Săvirşin, am plătit patru milioane jumătate franci elveţieni pentru ea…
– Da, dar acum nu mai aveaţi nimic, eraţi in închisoare şi aţi cerut conserve. Şi, ce s-a în-tîmplat?
– Prostia era că nefiind medic, nu mi-am dat seama că, după ce fusesem înfometat atîţia ani,
trebuia s-o iau pe încetul. Am cerut în fiecare zi altă conservă, ca să le cunosc pe toate. Şi n-am apucat să le gust chiar pe toate…
– Numai conserve puteaţi cere? Un biftec in singe nu puteaţi obţine?…
– Am primit mai pe urmă. Timp de o săptămînă am fost foarte grav bolnav. A trebuit să

A doua întrevedere cu Gheorghiu-Dej • Trei mii de pagini scrise „la beci“ • Un deţinut care refuză să plece ! • „Ridicaţi problema Basarabiei”
vină doctorul. Criză de ficat în toată regula! Apoi, cînd m-am restabilit, am început să scriu, la memorii, numai că la trei zile după aceea, cînd mi-au adus textele. nu le-am mai recunoscut. Erau complet falsificate.

AM CERUT SA MAI RAMlN DOUA SĂPTAMINI ÎN ÎNCHISOARE

„Voi aplica întocmai” – a spus – Alexandru Drăghici.

– Vă amintiţi, un mic exemplu de falsificare?
– Ar fi inutil! Nu mai corespudeau cu ceea ce scrisesem eu. Am cerut manuscrisul meu, foile mele, originale. Le-am primit, le-am confruntat şi le-am atras atenţia că era altceva. Mi-au răspuns: „A trebuit să le scurtăm un pic, că erau prea lungi…” Paginile acelea falsificate ar fi trebuit să le semneze eu. Am refuzat să Ie autentific fiindcă nu corespundeau cu ceea ce am scris. Şi Gheorghiu-Dej spusese de faţă cu mine: „Vă dau ordin să-l lăsaţi să scrie tot ceea ce vrea!“ Şi am intrat în greva foamei şi a setei timp de trei zile. Într-o noapte, am fost scos şi dus, tot noaptea, din nou la Gheorghiu-Dej…
– Unde anume?
– Asta n-aş putea să vă spun. Era o sală de conferinţe. Putea să fie Ministerul de Interne, îmi acoperiseră ochii şi n-am văzut unde m-au dus.
– Era, poate, biroul lui Gheorghiu Dej…
– Nu! Nu arăta ca un birou ci ca o sală de şedinţe. Se afla acolo şi Bodnăraş, l-au chemat apoi pe Drăghici şi datorul puşcărei al cărui nume nu-l cunoşteam. Şi Gheorghiu-Dej a întrebat: „Cum se poate? Eu dădusem ordin ca Mocsony să scrie ce vrea şi să nu i se modifice nimic. Cum vă permiteţi să-l împiedicaţi?“
– Drăghici şi directorul erau de faţă sas a fost o convorbire telefonică?
– Erau prezenţi!
– Şi condamnatul urmărea cum şeful „le freca ridichea”?
– Nu s-a jenat! Ba I-a luat la rost şi pe Drăghici: „De ce n-ai respectat ordinul ?“ Iar acesta s-a scuzat faţă de el, şi a adăugat: „Voi aplica întocmai!“
– Exact ca Postelnicu: Şi, din nou v-aţi aşezat Ia scris, şi nu v-a mai supărat nimeni. Doar că eraţi in puşcărie!
– Controlam, zilnic, foaie de foaie şi semnam că sînt conforme cu originalul. Am scris în total 1793 de pagini…
– Intr-un an? Asta înseamnă aproape patru pagini pe zi!    
– Mai mult, chiar! Fiindcă eu am scris mărunt şi dactilografiate au ieşit aproape 3 000.
– Dar cîte ore lucraţi pe zi?
– Toată ziua. Cîteodată şi noaptea! Pentru că nu scriam pentru comunişti; scriam să rămînă pentru cei ce vor veni. Şi n-o să mă credeţi – dar după un an, cînd îmi ispăşisem pedeapsa, trebuia să plec pe 6 septembrie dar am cerut să mai rămîn cîteva săptămîni că nu-mi terminasem treaba. Aşa că am ieşit abia in 28 ncoiembrie. Era într-o miercuri. Am terminat, am semnat, am plecat…
– Şi de ce n-aţi fi putut să vă încheiaţi memoriile in străinătate? De ce trebuia neapărat să le încheiaţi in închisoare?
– Pentru că acolo le-am început. Mai tîrziu, ambasadorul român la Berna, m-a tot îmbiat să mi le refac. Iar Ceauşescu mi-a trimis chiar pe un istoric care a murit, Constantin Giurăscu. Am o casetă imensă înregistrată cu el. Giurăscu era însărcinat de Ceauşescu să mă „ajute“ la rescrierea memoriilor mele astfel îneît să reiasă că ar fi avut şi el un rol în actul de la 23 August. Ceea ce ar fi fost o minciună. Şi i-am spus lui Giurăscu: „Imposibil! Asta nu accept!“ Regele,. de asemenea, a vrut să-mi re-scriu memoriile în străinătate.
– Şi pe rege, de ce l-aţi refuzat?
– I-am spus : „Sire, acuma iar să-mi petrec un an de zile şi în caz că mă voi contrazice, cumva, cu o frază, să se spună că ce-am scris prima dată a fost o minciună ?“. Ori, acolo, tot ce-am scris e absolut corect. Doar că am omis anumite lucruri. De pildă, relaţiile mele eu americanii pe care nu le dădusem în vileag nici la proces. N-am spus niciodată tot ceea ce ştiam în proces. Şi ruşii ştiau asta şi de-aia n-au vrut să mă lase în pace.

ÎMI MAI RĂMĂSESERĂ TREI LEI

– Şi cum a fost prima zi de libertate?
– Foarte grea! Pentru că mi-au dat bani şi după ce mi-am cumpărat biletul, am văzut că îmi mai rămăseseră doar trei lei în mînă. N-aveam măcar nici de-un pachet de ţigări! Mă aflam în gară la Bucureşti şi mă uitam cu jind la ţigări şi un domn de alături, ghicind de unde tocmai ieşisem, mi-a cumpărat un pachet de „Plugar”. Aşteptam să iau trenul pentru Piteşti, spre Cîmpulung-Muscel unde era sora mea. Avem un însoţitor care m-a condus pînă la tren şi abia cînd vagonul s-a urnit am înţeles că sînt liber… Am sosit la Cîmpulung aproape de miezul nopţii şi m-am îndreptat, pe jos, spre locuinţa surorii mele.
– Sora dvs. vă aştepta?
– Habar n-avea că vin. O anunţase fratele meu că aş fi murit în puşcărie.
– Şi soţia dvs.?
– O scosesem din ţară încă în 1943, în Buick-ul meu condus de un curier diplomatic. Nenorocirea a fost că a sosit la Viena tocmai în momentul atentatului împotriva lui Hitler. A fost blocată, acolo, timp de o săptămînă. Şi a-vea la ea documente scoase de mine, pentru a nu fi găsite în ţară. Vă închipuiţi prin ce emoţie am trecut şj eu, şi ea.
– Şi nu s-a mai întors în ţară.
– Nu, a rămas în Elveţia. Nici nu mai ştia dacă sînt în viaţă. De altfel şi fratele meu o a-nunţase că aş fi sfîrşit în puşcărie… Aveam de petrecut la Cîmpulung nouă luni de domiciliu obligatoriu supravegheat dar de fapt domiciliul obligatoriu a durat 22 de luni, pînă ce am obţinut autorizaţia de a emigra în Elveţia. Şi atunci s-a petrecut un lucru curios. M-a chemat, pentru a treia oară la el, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Această ultimă întrevedere a fost, parcă, prin august 1964. Şi, poate, n-o credeţi ce mi-a spus, fiindcă nici mie nu mi-a venit să-mi cred urechilor! Mi-a spus: „Dat fiind că pleci în Elveţia, vei fi In contact cu regele. Te rog influenţează comitetul român din străinătate să coopteze oameni mai tineri. Şi ridicaţi problema Basarabiei (tot repeta asta!), voi puteţi s-o faceţi, noi nu ne-o putem permite! Ridicaţi problema Basarabiei. Şi, cînd am ajuns în Elveţia, fireşte că am transmis mesajul.    
– Domnule Mocsony, înainte de a vorbi Insă despre Elveţia, vreau să remarc că deşi aţi trecut prin atîtea, îmi păreţi un miracol de tinereţe. Iată, Ia peste 81 de ani, imi vorbiţi de aproape trei ore şi nu vă simt obosit.
– Asta fiindcă sînt nervos. Am făcut şi mult sport în viaţă: tenis, ski. În 1940, din 120 de concurenţi la un campionat de ski, m-am clasat al 12-lea, înaintea campionului de atunci al României, un ungur din Braşov! Şi chiar în închisoare, nu m-am lăsat, făceam zilnic exerciţii fizice…
– Dar moralul, domnule baron, cum vi-l „antrenaţi”? Cum aţi reuşit să vă înfrîngeţi demoralizarea ?

Interlocutorul meu face o pauză. Se vede cum îşi adună, din adîncul memoriei, amintirile.

ERATA: Rog ca ultimul rînd care încheie episodul trecut al interviului să fie citit: „Privirile interlocutorului meu se înnegurează” nu „îngreunează” cum – din eroare – a apărut!

Tudor CARANFIL

Ziarul Libertatea din 6 octombrie 1990 pag. a 8-a ►

Actualitate

Uniunea Europeană se pregătește să preia conducerea în reglementarea traficului spațial

Publicat

pe

De

Incertitudinile din programul american TraCSS deschid calea pentru consolidarea modelului european

Uniunea Europeană ar putea deveni principalul actor în stabilirea politicilor, standardelor și cerințelor de autorizare privind siguranța operațiunilor sateliților la nivel mondial. Posibila schimbare de poziționare are loc pe fondul incertitudinilor legate de viitorul sistemului american Traffic Coordination System for Space (TraCSS), coordonat de Departamentul Comerțului din Statele Unite.

Deși programul american ar putea fi relansat sau consolidat pe termen lung, reprezentanți ai industriei spațiale din Statele Unite și Europa susțin că interesul pentru inițiativa europeană de gestionare a traficului spațial este în creștere. Programul, cunoscut sub numele de EU Space Surveillance and Tracking Partnership, oferă servicii de monitorizare orbitală și de prevenire a coliziunilor.

Aproape toți operatorii europeni folosesc deja sistemul

Aproximativ 95% dintre operatorii europeni de sateliți participă deja la schimbul de date organizat prin EU SST și beneficiază de servicii de avertizare privind riscul de coliziune.

Un proiect de lege european privind operațiunile spațiale ar putea transforma această participare într-o obligație. Conform prevederilor aflate în pregătire, toate companiile care operează sateliți destinați utilizării în Europa ar trebui să demonstreze că sunt conectate la sistem și că respectă mecanismele comune de siguranță.

Programul european colaborează cu Departamentele Comerțului și Apărării din Statele Unite pentru a evita suprapunerile și conflictele cu TraCSS. Conferința AMOS reprezintă unul dintre forumurile în care oficialii americani și europeni discută compatibilitatea celor două inițiative.

Totuși, lipsa unei direcții clare pentru programul american a complicat coordonarea dintre cele două părți.

Parteneriatul a ajuns la 19 state membre

În luna iunie, Belgia, Bulgaria, Lituania și Luxemburg s-au alăturat EU SST. Extinderea a avut loc cu puțin timp înaintea aniversării a zece ani de la lansarea oficială a parteneriatului, marcată la 1 iulie.

Prin aderarea celor patru țări, numărul guvernelor participante a ajuns la 19, față de doar cinci state la începutul programului, în 2016.

Parteneriatul reunește în prezent Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Spania și Suedia.

Inițiativa cooperează cu Agenția Uniunii Europene pentru Programul Spațial, instituție care gestionează programele spațiale comune ale blocului comunitar.

Finanțarea ar putea crește după 2028

Bugetul exact al EU SST este dificil de estimat, deoarece finanțarea provine din mai multe surse: contribuțiile statelor participante, bugetul multianual al Uniunii Europene pentru perioada 2021–2027 și fonduri puse la dispoziție de alte instituții financiare europene.

Biroul EU SST nu publică un buget anual detaliat. Cu toate acestea, reprezentanții guvernelor și ai industriei spațiale se așteaptă la o creștere semnificativă a finanțării în cadrul viitorului buget european pentru perioada 2028–2034.

Interesul sporit al armatelor europene pentru dezvoltarea unor capabilități spațiale autonome ar putea accelera investițiile în sisteme de supraveghere, senzori și servicii de gestionare a traficului orbital.

Radare și telescoape monitorizează obiectele aflate pe orbită

EU SST este conceput pentru a supraveghea activitatea din spațiu și pentru a transmite avertizări privind posibile coliziuni între sateliți și alte obiecte orbitale. Serviciile oferite includ:

  • avertizări privind riscul de coliziune;
  • evaluări ale riscului asociat reintrării obiectelor în atmosferă;
  • informații despre evenimente periculoase, precum dezintegrarea sau fragmentarea sateliților;
  • monitorizarea resturilor spațiale care pot amenința infrastructura orbitală.

Sistemul se bazează pe o rețea formată din aproximativ 70 de radare și telescoape amplasate în statele participante. Cele mai multe dintre aceste echipamente sunt deținute în prezent de structuri militare naționale.

Obiectivul pe termen lung este ca rețeaua să ajungă la un echilibru între senzorii guvernamentali, militari și civili, pe de o parte, și echipamentele operate de companii comerciale, pe de altă parte.

Industria privată devine un pilon al supravegherii spațiale

În prezent, opt companii comerciale furnizează date de conștientizare a situației spațiale către rețeaua EU SST. Valoarea totală a contractelor încheiate cu acești furnizori este estimată la aproximativ 700 de milioane de dolari în acest an.

Instituțiile europene și parteneriatul EU SST încearcă să extindă rapid numărul companiilor capabile să proiecteze și să opereze senzori, să genereze date de urmărire orbitală și să ofere servicii operatorilor de sateliți.

Pentru atingerea acestui obiectiv sunt utilizate mai multe mecanisme de finanțare și cofinanțare. Un exemplu îl reprezintă programul de granturi inclus în inițiativa Horizon Europe, dedicată dezvoltării tehnologiilor viitorului.

Planul de lucru Horizon Europe pentru perioada 2026–2027 include trei categorii de finanțări destinate dezvoltării tehnologiilor de urmărire spațială. Bugetul cumulat al acestor granturi este de aproximativ 55 de milioane de lire sterline, echivalentul a circa 63 de milioane de dolari.

Bruxellesul caută o industrie spațială competitivă

Forumul pentru industrie și startup-uri al Uniunii Europene dedicat gestionării traficului spațial reunește de două ori pe an reprezentanții EU SST și peste 100 de companii private specializate în urmărirea obiectelor orbitale.

Discuțiile vizează extinderea rețelei de senzori, dezvoltarea de noi servicii și consolidarea bazei industriale europene. Cea mai recentă reuniune a avut loc în luna martie, iar următoarele evenimente ar urma să marcheze și aniversarea oficială a programului.

În ultimul deceniu, EU SST a furnizat servicii de prevenire a coliziunilor pentru peste 100 de operatori din 40 de țări. Conducerea parteneriatului susține că programul a contribuit la formarea unei rețele europene performante de conștientizare a situației spațiale și la dezvoltarea unei industrii competitive.

Autonomia strategică, obiectivul final

Extinderea parteneriatului și creșterea finanțărilor reflectă ambiția Uniunii Europene de a-și reduce dependența de infrastructurile spațiale externe.

Prin integrarea senzorilor militari, civili și comerciali, precum și prin dezvoltarea unor companii europene capabile să furnizeze tehnologii și servicii specializate, Bruxellesul urmărește să construiască un sistem autonom de gestionare a traficului spațial.

Obiectivul final este atingerea autonomiei strategice în domeniul monitorizării orbitale, într-un moment în care numărul sateliților crește rapid, iar riscurile generate de resturile spațiale, interferențele și activitățile militare din spațiu devin tot mai complexe.

Citeste in continuare

Actualitate

Nammo dezvoltă un motor de rachetă pentru noua versiune cu rază extinsă a sistemului IRIS-T

Publicat

pe

De

Proiect norvegian pentru interceptori capabili să lovească ținte la 80 de kilometri

Compania norvegiană Nammo a început lucrările preliminare pentru dezvoltarea unui prototip de motor de rachetă destinat unei viitoare versiuni cu rază lungă de acțiune a sistemului german de apărare antiaeriană IRIS-T.

Noul motor ar urma să echipeze interceptorul IRIS-T SLX, dezvoltat de compania germană Diehl. Proiectul se află într-o etapă incipientă, iar Nammo intenționează să construiască primul prototip cât mai curând posibil.

„Este un proiect complet nou pentru noi”, a explicat un manager al programului, sub protecția anonimatului. Potrivit acestuia, dezvoltarea nu se bazează în mod semnificativ pe tehnologii sau programe anterioare ale companiei.

Teste statice la baza de producție din Raufoss

Primele activități de testare sunt planificate la uzina Nammo din Raufoss, localitate aflată la peste 100 de kilometri nord de Oslo. Inginerii vor efectua inclusiv teste statice de ardere pentru a verifica rezultatele analizelor tehnice și ale simulărilor computerizate.

În funcție de rezultate, proiectul va fi ajustat înainte de trecerea la etapele următoare.

Motorul va utiliza o arhitectură de tip „dual pulse”, concepută pentru a asigura două faze distincte de propulsie. Combustibilul va fi proiectat pentru a furniza un anumit profil de tracțiune, în timp ce motorul va fi împărțit în două secțiuni separate. Această configurație poate permite interceptorului să-și gestioneze mai eficient energia pe durata zborului și să-și îmbunătățească performanțele la distanțe mari.

Diehl pregătește primele teste ale interceptorului SLX

Diehl urmărește efectuarea în 2027 a primului test de tragere pentru versiunea terestră IRIS-T SLX. Testul este descris ca o etapă inițială de dezvoltare și de verificare a integrității sistemului.

Producția de serie a rachetei cu rază extinsă este programată, potrivit planurilor actuale, pentru 2029.

IRIS-T SLX ar urma să intercepteze ținte aflate la o distanță de până la 80 de kilometri, aproximativ dublu față de raza modelului IRIS-T SLM. Noua versiune este destinată combaterii avioanelor de vânătoare, bombardierelor, dronelor de mare anduranță și aeronavelor de sprijin.

Interceptorul a fost prezentat pentru prima dată de Diehl la Salonul Aeronautic de la Berlin din 2024.

Ucraina raportează o rată de succes de 95%

Potrivit reprezentanților Diehl, forțele ucrainene au utilizat sistemele IRIS-T SLS și IRIS-T SLM pentru a distruge peste 1.000 de ținte rusești de la începutul invaziei, în 2022.

Cele două versiuni, destinate apărării la distanță scurtă și medie, ar fi înregistrat o rată de lovire de aproximativ 95% în timpul conflictului. Printre țintele interceptate s-ar fi numărat rachete de croazieră Kh-101 și 3M14 Kalibr, precum și drone Shahed-136.

O alternativă la sistemele Patriot

Directorul executiv al Diehl, Helmut Rauch, a declarat în luna iulie că versiunea SLX ar putea reduce dependența Europei de rachetele americane Patriot.

Sistemele Patriot sunt într-o perioadă de deficit, iar Ucraina a solicitat în mod repetat aliaților occidentali să transfere urgent o parte din stocurile disponibile pentru consolidarea apărării antiaeriene.

Dezvoltarea unui interceptor european cu rază mai mare ar putea contribui la diminuarea presiunii asupra rezervelor americane și la creșterea autonomiei strategice a statelor europene.

Un lansator comun pentru rachete SLM și SLX

Noul interceptor ar putea fi integrat pe un lansator comun capabil să transporte atât rachete SLX, cât și rachete SLM. Astfel, operatorii ar putea configura încărcături mixte, adaptate tipurilor diferite de amenințări.

Versiunea SLX va utiliza, de asemenea, o parte importantă din infrastructura deja asociată modelului SLM. Printre elementele comune se numără radarul, centrul tactic de operațiuni și componentele software.

Această compatibilitate ar putea simplifica instruirea personalului, logistica și integrarea noului interceptor în unitățile care operează deja sistemul IRIS-T.

IRIS-T, componentă importantă a apărării europene

Germania, Estonia, Letonia, Bulgaria, Suedia, Danemarca și Elveția se numără printre statele europene care au achiziționat versiunea IRIS-T SLM.

Sistemul este și una dintre componentele centrale ale Inițiativei Europene Sky Shield, program destinat consolidării capacităților continentului în domeniul apărării antiaeriene și antirachetă.

În paralel cu dezvoltarea SLX, Nammo își extinde producția de motoare pentru versiunile SLS și SLM, considerate esențiale pentru apărarea terestră a Ucrainei. Compania norvegiană susține că va crește semnificativ volumele de producție pentru aceste programe.

Citeste in continuare

Actualitate

Forțele Aeriene ale SUA pregătesc achiziția unui Boeing 737 MAX pentru transportul oficialilor

Publicat

pe

De

Un avion comercial ar putea fi transformat într-o aeronavă militară

Forțele Aeriene ale Statelor Unite intenționează să achiziționeze un Boeing 737 MAX pentru extinderea flotei de avioane dedicate transportului oficialilor de rang înalt. Dacă planul va fi pus în aplicare, aceasta ar putea fi prima utilizare a acestui model Boeing într-o misiune militară.

Decizia vine după ce Legea privind autorizarea apărării naționale pentru anul fiscal 2026 a alocat 250 de milioane de dolari pentru extinderea capabilităților aeronavelor C-40. În nomenclatura Forțelor Aeriene, C-40 desemnează versiunile anterioare ale modelului 737, adaptate pentru transportul executiv militar.

Deocamdată, autoritățile americane nu au precizat cât va costa noua aeronavă și nici când ar urma să fie livrată.

Un contract important pentru Boeing, într-un moment dificil

Achiziția ar putea reprezenta o oportunitate semnificativă pentru Boeing, care încearcă să accelereze producția familiei 737 MAX. Modelul este una dintre principalele surse de venit ale companiei, însă ritmul de fabricație a rămas sub așteptări.

737 MAX a traversat o perioadă dificilă după două accidente produse în 2018 și 2019, tragedii care au determinat menținerea la sol a întregii flote timp de peste un an. În ianuarie 2024, desprinderea în timpul zborului a unui panou care închidea o ieșire de urgență de la un alt aparat 737 MAX a declanșat o nouă criză și a intensificat controalele autorităților de reglementare.

Forțele Aeriene nu au ales încă versiunea aeronavei

Comandamentul pentru Mobilitate Aeriană nu a precizat ce variantă a modelului 737 MAX este vizată. În luna iulie, însă, instituția a solicitat informații din partea industriei pentru servicii de instruire în zbor pe aeronave 737-8 MAX, un indiciu că această versiune ar putea fi luată în calcul.

După achiziție, aeronava ar trebui modificată pentru misiuni militare. Procesul ar putea include instalarea unor sisteme de comunicații securizate, precum și a unor echipamente de avertizare și contramăsuri defensive.

C-40 și C-32, sub presiunea cererii

Forțele Aeriene operează în prezent aeronavele C-40 și C-32 pentru transportul oficialilor guvernamentali. C-32 este utilizat în principal pentru deplasările celor mai importanți cinci demnitari americani: vicepreședintele, prima doamnă sau primul domn, secretarul apărării, președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore și secretarul de stat.

Aeronavele C-40 pot prelua, la nevoie, misiuni alocate în mod normal flotei C-32. Cererea pentru ambele tipuri de avioane a crescut în ultimii ani, ceea ce a amplificat presiunea asupra capacității de transport executiv.

Boeing 737, singura opțiune americană disponibilă

Congresul a respins anterior încercarea Forțelor Aeriene de a extinde flota C-40. La acel moment, oficialii militari argumentau că aceste aeronave ar putea suplimenta flota C-32, insuficientă pentru a acoperi toate solicitările de transport ale celor mai înalți oficiali ai administrației americane.

Aeronava de bază a modelului C-32 este Boeing 757, însă producția acestui avion a fost încheiată. În consecință, Boeing 737 a rămas singurul avion comercial american cu fuselaj îngust, disponibil în producție și potrivit pentru extinderea flotei de transport executiv.

Prin transformarea unui 737 MAX într-o aeronavă militară, Forțele Aeriene ar putea obține o platformă modernă și disponibilă pentru misiuni oficiale, în timp ce Boeing ar primi un contract care ar consolida programul celui mai important avion comercial al companiei.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv18 ore ago

Mafia Antigrindină, rachetele de aur și ministra U.S.R. care se ascunde după nori

Într‑un colț de Europă numit România, cineva a avut o idee genială: „Dacă tot nu putem conduce agricultura, hai măcar...

Exclusiv18 ore ago

Republica T.C.E. PLOIEȘTI:  CV-ul cu 16 vieți, fina tuturor banilor și Raportul care nu există

  Dl. Taboi, omul-orchestră care cântă doar la… raport În imperiul lui Nae Comisionaru’, unde clanul conduce iar autobuzele crapă...

Exclusiv18 ore ago

Ploiești, orașul „regenerat” pe hârtie: Imperiul neregulilor sub Polițeanu, disecat de Curtea de Conturi

 Raportul Curții de Conturi a României – Camera de Conturi Prahova privind situațiile financiare consolidate ale U.A.T.M. Ploiești la 31.12.2025....

Exclusiv2 zile ago

Lovitura Curții de Conturi în „Mafia Antigrindină” –  Fermierii din Prahova și Vrancea nu mai sunt „nebunii” din câmp, ci martorii-cheie (DOCUMENTE)

MAFIA ANTIGRINDINĂ ÎN COLȚUL RINGULUI – Cum trage statul cu rachete în nori, cu facturi în buget și cu noroi...

Exclusiv2 zile ago

REPUBLICA T.C.E. PLOIESTI – FEUDA LUI NAE COMISIONARU’, FEMEIA-ORCHESTRĂ ȘI ORGANIGRAMA CU CHILOȚI

 Republica TCE – de la societate publică la birt de gară Într-un colț de oraș numit pompos “societate de transport...

Exclusiv3 zile ago

Republica permanenței pe dos: la IPJ Brașov, șefii încasează, fraierii veghează

Permanență de lux pentru șefi, „patriotism” gratis pentru subalterni În timp ce polițiștii de execuție din IPJ Brașov sunt împinși...

Exclusiv4 zile ago

M.A.I. – „Concursul-fantomă” de la Dinamo: când posturile se dau, dar nu se prea iau

Concurs cu final anunțat: „Se caută ofițer, preferabil deja ales” Clubul Sportiv Dinamo București a reușit, încă o dată, performanța...

Exclusiv4 zile ago

Sanatate, frate! Politia Română descoperă, după trei ani de basme, că sediile chiar au nevoie de autorizație sanitară

Trei ani ne-au ținut lecții cu „nu trebuie autorizație, totul e în regulă”, iar acum un răspuns oficial al Poliției...

Exclusiv4 zile ago

113 polițiști, salvați în ultimele 14 zile de la „destituire cu acte în regulă”. Statul român, specialist în oameni cu termen de expirare

Când nu mai ai bani, tai de la investiții. Când nu mai ai idei, tai de la dreptate. Când nu...

Exclusiv4 zile ago

„Polițiști de penitenciare cu apucături de infractori” – sau cum a ajuns Facebook noul gard al pușcăriei

Libertatea de exprimare cu cagula pe față Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP) lovește cu o întrebare care...

Exclusiv5 zile ago

Marele frate digital și mica ușă din spate: Legea 123/2026 și aventura românească a supravegherii „cu bună-credință”

Despre imunități cibernetice, mandate devenite decor legislativ și breșe care par să aibă mai mulți spectatori decât proprietarul sistemului atacat...

Exclusiv5 zile ago

E‑pontajul, sfântul graal al MAI: îți numără fiecare minut, dar ghidul e secret de stat… cu drepturi de autor

Ministerul Afacerilor Interne a inventat aplicația perfectă: îți calculează munca, concediul și orele suplimentare, dar refuză să‑ți spună cum. Ghidul...

Exclusiv5 zile ago

Imperiul cu bule stinse: „familia” Coca‑Cola Ploiești, între cumetrii, mașini de firmă și sclavie la normă

Toamna la Coca‑Cola: frunzele cad, oamenii pică din picioare A venit toamna și la Coca‑Cola Ploiești. Doar că, în loc...

Exclusiv6 zile ago

GNM Prahova dă cu „sancțiunea”, APM Prahova spală păcatele: stația de epurare de la Corlătești, cloaca „autorizată” a Prahovei (I)

Stația fantomă care „curăță” banii, nu apele: corupție la chiuvetă în Prahova Stația care trebuia să spele apele, nu conștiințele...

Exclusiv6 zile ago

Ajutoarele de deces înghețate la 2017. Cum își ascunde Poliția Română formulele de calcul după ștampila „secret de serviciu”

Familiile polițiștilor morți în activitate sau în timpul serviciului descoperă abia la final, în fața ghișeului, că „sprijinul statului” e...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

www.softpas.com

Top Articole Incisiv