Actualitate
Remember 15 septembrie 1990 – Presa acum 30 de ani
Cursul de revenire
A intrat în istoria revoluţiei pe uşa din faţă şi s-a înfipt în caşcavalul puterii cu o hotărîre asupra căreia nu am avut decît mult mai tîrziu revelaţia că era tupeu.
Proiectat în prim-plan de o uniformă pe care nu avea dreptul s-o îmbrace şi o armă automată pe care nu ştia s-o folosească, a rămas un timp pe orbită agăţat de mînerul unei funcţii de înalt demnitar. Surprins în flagrant delict de incompetenţă, a îngroşat obrazul cu o disidenţă rentabilă şi a sperat să dea lovitura cu traista de exilat politic pe umăr. Un destin exemplar de lichea simpatică. Mihai Lupoi, pungaşul domestic, haimanaua decorativă. Dacă n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat. Dacă n-ar fi fost exportat, ar fi trebuit importat. Nu costă mai nimic, dar uite că nu-l mai vrea nimeni şi teamă ni-i că e la cursul de revenire.
Personalităţile zilei în „GURA LUMII”
— În paginile 4 – 5 —
Ziarul Libertatea din 15 septembrie 1990 pag. 1-a ►
Ziarul Libertatea din 15 septembrie 1990 pag. a 2-a ►
Ziarul Libertatea din 15 septembrie 1990 pag. a 3-a ►
Ziarul Libertatea din 15 septembrie 1990 pag. a 4-a ►
AMBIDEXTRU
— Fotografii realizate de Gabriel Miron și Lucian Crișan —
UN CAP TREBUIE SA CADĂ. După ce a afirmat nu de mult într-un interviu televizat, că datorită greşelilor în guvernare unul din cele două capete din fruntea ţării trebuie să cadă, domnul Silviu Brucan o revenit, precizînd că în plan personal are o deosebită simpatie şi înţelegere pentru preşedintele ţării. În aceste condiții se pare că domnul Petre Roman s-a resemnat.
CATTUL NEGRU. Acesta este domnul Liviu Tudan, şeful formaţiei „Roşu şi negru”. Alături de el sînt soţia şi copiii săi. În spatele său se află hotelul Forum din Costineşti. În spatele hotelului Forum, care cu aspectul său de paragină e un simbol al noii imagini a Costineştiului, stă CATT-UL. În spetele CATT-ului nu ştim cine mai stă, dar în faţa sa au stat în vara aceasta cîteva examene la care a picat cu brio. Se vorbeşte de exmatriculări. Liviu Tudan rîde, îi dă mîna pentru că după cum se vede ei nu e legat de cat.
ISTORIA SE GRĂBEŞTE. Secretul culiselor festivaliere are o durată medie de viaţă din ce în ce mai scurţă. Pentru a dezvălui marelui public cum își rupeau rochiile de seară interpretele de la primul festival Mamaia, domnul Emanuel Valeriu i-au trebuit 20 de ani. Pentru a se hotărî să deconspire faptul că laureata din acest an a festivalului. Laura Stoica a fost împinsă de la spate, colegului nostru Gabriel Miron nu i-au trebuit decît două săpiămîni.
NU-I DE PAPA ! Venit în televiziune pe fondul unui puternic sentiment public de nemulţumire faţă de capacitatea acestei instituţii de a-şi conserva obiectivitatea în reflectarea evenimentelor, mai ales a celor intene, domnul Răzvan Theodorescu simte acum pe propria piele cît e de greu de înghiţit această instituţie.
TOAMNA E UN SFETNIC BUN. Şi Carmen Movileanu are umor. Ştie să rîdă și e chiar simpatică. Drama e că în această vară i s-a părut că a produce haz e totuna cu a produce ilaritate. Din confuzie s-a întrupat prezenţa ei, pe scenă din regret s-a întărit convingerea noastră că bine-i şade omului în banca lui.
DULCE CA MIEREA E TURTA INCOMPETENŢEI. Preluînd doctrina liderului Den-Siao-Ping privind rezolvarea problemei chineze pe baza principiului, o ţară două sisteme, „radioteleviziunea română lucrează in momentul de faţă la soluţionarea dosarului „Ilie Dobre‘‘ potrivit conceptului „un om — două microfoane”. Unul din microfoane este confecţionat din turtă dulce, cu căşti din zahăr candel şi este destinai perioadelor în care domnul Ilie Dobre va face greva foamei, iar celălalt, pentru situaţiile în care distinsul comentator sportiv se va decide pentru o grevă a tăcerii — este din aur masiv.
ÎN GRADINA MUZICOLOGICĂ: Impunător ca un leu, ager ca o pisică, inteligent ca o bufniţă şi rezistent ca un cal de povară. Horia Moculescu a făcut pe puntea Mamaiei ’90 o echilibristică pe care numai bătrînii lupi de mare mai sînt în stare să o execute. Peste puţină vreme vom putea admira din nou în grădina noastră muzicologică strălucirea coarnelor Cerbului de aur de la Braşov. Acolo vom avea nevoie de lupi de munte. ll vom avea din nou pe Horia Moculescu?
LA O ADICĂ. Cine domnule, ăla mic, de acolo de jos e Andrei Şerban?
• Bucureştiul cîştigă moratoriul
Un fenomen interesant pare să-şi fi încheiat faza de coacere şi să fi intrat în aceea de rod — tipul de reacţie la duşul rece al intransigenţei în momentul acordării licenţei pentru susţinerea acestei rubrici, odată cu înmînarea cecului pentru decontarea cheltuielilor — 12 000 lei pe lună — staff-ul redacţional a decis ca sloganul acestei acţiuni de promoţie destinată orientării consumatorilor în condiţiile liberei concurenţe să fie — deplină confidenţă, maximă exigenţă… Ca urmare, întreaga documentare în vederea redactării acestei cronici a restaurantelor se face excluzîndu-se declinarea calităţii de ziarist, elaborarea materialului- nefiind o ancheta, ci angajînd doar profesionalismul şi probitatea observaţiei cronicarului.
Ca oameni cu certe disponibilităţi de adaptare la orice situaţie, restauratorii au abandonat după cîteva tentative de a ţine, ca odinioară, în sus coada replicii arţăgoase şi s-au repliat pe poziţia mai ingrata, dar mai eficientă a comerciantului care nu apără o capră rîioasă dacă îi revine mai ieftin s-o trateze.
Pe prima filă a acestui dosar al noii înţelepciuni a crîşmarilor, scrie Bucureşti. Demolat de o cronică devastatoare publicată în urmă cu două luni, cea mai luxoasă casă a Capitalei, a încercat mai întîi o replică verbală în forţă, pentru ca apoi, profitînd de o bilaterală întîmplătoare cu o parte a conducerii redacţionale să solicite în termeni decenţi şi realişti un moratoriu de o lună de zile. Am revenit, deci, la începutul acestei săptămîni. Pentru prima oară baremul cheltuielilor a fost depăşit, de plăcere, din buzunarul propriu. Bucureştiul este aproape de nerecunoscut faţă de ceea ce ajunsese la mijlocul acestui sezon. Dacă nu i-aţi mai trecut pragul de mult, ne face plăcere să vi-l recomandam aşa cum arată azi. Cernerea clientelei începe de la intrarea în hotel, unde cioroii vechi şi noi ai bulevardelor întîmpină un refuz sec al „mareşalului” sprijinit discret de cîţiva tineri cu priviri duioase, dar foarte explicite. O a doua selecţie la intrarea în restaurant. Înăuntru, o imagine de poster, expoziţie cu vînzare, multiplicată de oglinzile ce o înconjoară, lume de bună calitate, meniuri care se află şi la bucătărie nu numai în listă, ospătari serviabili. Bucureştiul a cîştigat pariul moratoriului şi trece în fruntea plutonului de trei stele. Singura condiţie de a o cuceri şi pe a patra, rămîne consecvenţa. Vom reveni cît de curînd, întrucît moratoriul a luat sfîrşit!
Ziarul Libertatea din 15 septembrie 1990 pag. a 7-a ►
CUM MI-AM SCRIS MEMORIILE ÎN ÎNCHISOARE… (I)
• 15 ani de temniţă grea • Vizita secretă a unui ocnaş la şeful partidului comunist • „Pătrăşcanu era un gentleman !“
Fără ţară, fără nume
Velerim! …
Cu cîteva minute înainte nu prevedeam nimic din ceea ce avea să urmeze! A fost, ca să zic aşa, un dar al Cerului! Distinsul meu prieten Ernest Ansorge, „părintele” filmului elveţian de animaţie, mă adusese la Yverdon Ies Bains pentru că doar aici mai figura, pe afişul unui cinematograf local, filmul lui Peter Weir, Clubul poeţilor uitaţi. Şi cum mai era o oră pînă la începerea spectacolului, tocmai priveam vitrinele bine garnisite ale magazinului Placette, cînd am fost acostaţi de dl. Dujardin ministru al guvernului Cantonului Vaud, aflat în vilegiatură la Yverdon. Auzind că sînt din România, interlocutorul nostru s-a însufleţit brusc:
—Şi proprietarul meu e român. Un om excepţional! Baronul…
Neobişnuit să-mi ştiu compatrioţii împodobiţi cu asemenea titluri de nobleţe, eram gata să mă retrag în lumea gîndurilor mele, cînd am auzit numele lui Mocsony Stârcea.
A fost rîndul meu să tresar:
— Dar e unul dintre artizanii loviturii de stat din 1944, în România!
— Aşa susţine şi el. Nu doriţi să-I vizitaţi? Sînt sigur că s-ar bucura să vadă un român.
(Continuare în pag. a VII-a) / (Urmare din pag. I)
Iată-ne dar, traversînd piaţa centrală pentru ca trecînd printr-un gang să pătrundem în perimetrul istoric al oraşului, o altă lume, cu străduţe înguste şi arhitectură cu patina secolelor scurse. M-am uitat pe o tăbliţă care indica: Rue du Four. „Cuptorul există încă, numai că e prost restaurat” — ne-a informat călăuza noastră. Introduşi printr-o poartă de fier forjat într-o curte interioară am fost, din nou, surprinşi de modificarea ambianţei. Ne aflam, acum, în faţa unei clădiri de inspiraţie renascentist-florentină împodobită cu fresce care furau privirea, aparţinînd lui Carlo Gozzi, cum am aflat mai tîrziu. O casă istorică ce a traversat cîteva incendii, prima oară în 1633, apoi din nou, în 1789, cînd i s-a dat din nou foc pentru a distruge registrele de datorii ale feudalilor locali. Dar iată, în pofida stihiilor istoriei, casa a supravieţuit devenind acum proprietatea baronului român.
Ne-a deschis chiar domnia sa uşa. Omul acesta despre care am citit atîtea în cărţile istoricilor şi ale scriitorilor care au încercat să dezlege enigmele istoriei, baronul care a înfruntat 15 ani de temniţă grea este, la vîrsta de 81 de ani, ca argintul viu, are o ţinută sportivă şi răspunsuri rapide şi la obiect. Mă frapează cît de bine a memorat începutul, şi sfîrşitul calvarului său:
— Am fost arestat sîmbătă 6 septembrie 1947 şi am ieşit duminică 28 noiembrie 1962. Dintr-o asemenea precizie îţi dai seama ce a însemnat temniţa pentru acest aristocrat obișnuit cu saloanele şi fastul curţii, care a trecut porţile temniţei la 38 de ani şi a regăsit libertatea Ia 53 într-un monolog torenţial evocă momente şi oameni, sau ne cîntă, cu voce dulce, înceată, ca în celulă un colind din folclorul românesc al lagărelor siberiene:
„La fereastra amintirii ne-adunăm
Cîntecul de altădată-l colindăm
Și-a cernit un înger florile, tiptil
Peste fruntea mea senină, de copil
Mamă, mamă! Cad nămeţii, suferim
Flori de gheaţă, flori pe gene. Velerim!
Răbufneşte-n vaet stepa către cer
Brazii-şi leagănă cununa. Lerui-ler!
Mamă, mamă! Cresc nămeţii şi murim
Fără ţară, fără nume. Velerim!…“
Îmi întinde o scrisoare de la un român din Paris care tocmai s-a întors din ţară. Ar vrea să ştie ce părere am. Dar eu nu mai am timp s-o citesc. Trebuie să plecăm. Dar… n-am putea să ne întoarcem a doua zi pentru o convorbire mai lungă? Poate un interviu despre cele trăite? Gazda noastră zîmbește deschis. Ne rămîne la dispoziţie. Pot lua şi scrisoarea s-o citesc în linişte, chiar s-o fotocopiez, dacă vreau. Vom discuta, mîine, şi despre ea.
O parcurg spre seară. E datată din 15 august și poartă pecetea viziunii românului care se întoarce în ţară marcat de informaţiile tendenţioase ale presei străine: „(…) Cartea jurnalistului francez Castex care a condus o echipă de şase redactori şi fotografi, timp de şase luni la Bucureşti, pînă la alegerile din 20 mai a.c., care a apărut acum două luni la Paris, a lămurit cea mai mare minciună şi manipulare a secolului (dacă o mai găsesc, o să v-o aduc)“. Și mai departe : „Pămintul şi ţăranii: Ţăranii, cei care au iubit pămîntul ca viaţa lor, au dispărut, ducînd în mormînt această dragoste iar cei rămaşi (după 40 de ani de dictatură comunistă) sînt prea bătrîni ca să convingă tineretul, care lucrează la oraş, în industrie, să se întoarcă la munca cîmpului. Ţăranul sosit la oraş, devenit muncitor industrial, nu mai este navetist, locuieşte în locuinţe cu apă caldă şi lumină electrică, cu frigider, chit că nu are ce pune în el. El se declară mulţumit şi refuză să se întoarcă la pămînt.
Un fenomen de care trebuie să ţinem seama, o mentalitate nouă: ţăranul nu mai vrea pămînt. El refuză chiar cei 6 000 m.p. daţi de guvern, în batjocură, căci nu reprezintă decît o grădină de zarzavat. Partidele de opoziţie trebuie să-şi refacă planurile pentru noile alegeri, care cred că vor fi mai înainte de cele fixate oficial peste doi ani.
Această renunţare la pămînt a ţăranului dă posibilitatea neaşteptată ca să trecem Ia o agricultură modernă competitivă pe piaţa internaţională. În loc de mici parcele de pămînt ce nu pot fi lucrate economic şi fără randament, să formăm suprafeţe mai mari, de 100—200 ha. lucrate individual sau în comun de 2—3 persoane, să lăsăm moşiile de 300—500 ha neatinse şi să obligăm foştii proprietari sau moştenitorii lor să le lucreze personal, prin actul de legiferare ce se va întocmi… “.
Ziarul Libertatea din 15 septembrie 1990 pag. a 8-a ►
Aproximativ 10 miliarde de dolari au rămas nealocați înainte de termenul-limită
Pentagonul a angajat aproximativ 142 de miliarde de dolari din fondurile pentru apărare prevăzute anul trecut în legea bugetară „One Big Beautiful Bill”. Circa 7% din suma totală — aproximativ 10 miliarde de dolari — a rămas însă neangajată și este acum supusă reducerilor bugetare automate.
Un oficial din domeniul apărării a confirmat că, înainte de începerea anului fiscal 2027, fusese angajat 93% din totalul fondurilor. Acesta nu a precizat însă ce programe sau linii bugetare au rămas nefinanțate.
Reducere automată de 8,3%
Legea adoptată anul trecut de republicani prin procedura de reconciliere bugetară a prevăzut aproximativ 152 de miliarde de dolari pentru apărare. Banii erau destinați unor priorități precum programul de apărare antirachetă Golden Dome, două distrugătoare din clasa Arleigh Burke, muniții și avioane de luptă.
Fondurile puteau fi cheltuite pe parcursul mai multor ani, dar sumele care nu erau angajate până la 1 octombrie urmau să fie reduse cu 8,3%, prin mecanismul cunoscut drept sechestrare bugetară. Aplicată celor aproximativ 10 miliarde de dolari rămași neangajați, reducerea ar însemna o pierdere de circa 830 de milioane de dolari din puterea de cumpărare a Pentagonului.
Presiuni pentru accelerarea contractelor
Deblocarea fondurilor a fost lentă la început, stârnind nemulțumirea Congresului. Legislatorii au cerut oficialilor Pentagonului să încheie contracte înainte de expirarea termenului.
La sfârșitul lunii aprilie, secretarul Apărării, Pete Hegseth, le-a spus senatorilor că fuseseră atribuiți contracte pentru numai 26 de miliarde de dolari. În iunie, un oficial de rang înalt al Departamentului Apărării a declarat că instituția transmisese birourilor de programe instrucțiuni pentru accelerarea cheltuirii banilor, dar și pentru utilizarea lor responsabilă.
La sfârșitul lunii iulie, Hegseth a informat Comisia pentru alocări bugetare a Senatului că aproximativ 75 de miliarde de dolari erau încă neangajate. El a estimat atunci că 95% din fonduri vor fi contractate până la încheierea anului fiscal, inclusiv pentru proiecte precum sistemul Golden Dome.
Reacția Congresului rămâne incertă
Nu este clar dacă fondurile pierdute vor provoca nemulțumirea legislatorilor. Întrebat miercuri dacă toate sumele alocate apărării vor fi cheltuite până la finalul anului fiscal 2026, președintele Comisiei pentru servicii armate a Senatului, Roger Wicker, a declarat că este „foarte mulțumit de nivelul de execuție”, fără a oferi detalii suplimentare.
Elaine McCusker, cercetătoare principală la American Enterprise Institute și fostă comptroller interimară a Pentagonului, a avertizat anterior că departamentul are nevoie de fiecare dolar disponibil pentru a remedia probleme structurale de durată. Chiar și o reducere de 8,3% la reportarea fondurilor poate avea consecințe, a spus ea.
Agenția de Informații a Apărării din SUA (DIA) a făcut publică metodologia prin care încearcă să evalueze unul dintre cele mai greu de anticipat aspecte ale capacității unei armate străine: disponibilitatea de a continua lupta atunci când izbucnește un conflict.
„Voința de a lupta” este dificil de analizat tocmai pentru că ține de factori intangibili. Spre deosebire de numărul tancurilor sau de starea avioanelor, multe dintre elementele care o determină nu pot fi măsurate direct și nici observate cu ușurință.
DIA precizează că documentul, actualizat ultima dată în septembrie 2024, este destinat sprijinirii analizelor comunității de informații. Totodată, face parte dintr-o serie de materiale publice menite să explice provocări relevante pentru securitatea națională a SUA. Agenția a anunțat publicarea în contextul împlinirii a cinci ani de la retragerea americană din Afganistan, încheiată la 30 august 2021.
Lecțiile Afganistanului și Ucrainei
Prăbușirea rapidă a forțelor afgane în fața ofensivei talibane, în 2021, a luat prin surprindere atât comunitatea de informații americană, cât și Casa Albă. Mai multe zone strategice au fost abandonate fără luptă, iar președintele de atunci, Ashraf Ghani, a fugit din țară pe 15 august, în timp ce talibanii se apropiau de Kabul.
În cazul Ucrainei, evaluările inițiale au greșit în direcția opusă. După invazia rusă din februarie 2022, Kievul era așteptat să cadă în câteva zile. În schimb, armata ucraineană a respins înaintarea forțelor ruse și a continuat să lupte, până la instalarea unui impas sângeros în estul țării.
În 2024, fostul director al DIA, general-locotenentul Jeffrey Kruse, a recunoscut că agenția a subestimat hotărârea ucrainenilor de a-și apăra țara. Aceștia au manifestat o voință de luptă mult mai puternică decât anticipaseră analiștii, a spus el la un eveniment organizat de Alianța pentru Informații și Securitate Națională.
De la conducerea statului la moralul soldaților
Noul cadru își propune să structureze evaluarea unor factori care nu pot fi reduși la cifre. Analiștii sunt îndrumați să examineze dinamici de la nivelul conducerii naționale — inclusiv autoritatea și integritatea acesteia — până la spiritul de corp al militarilor.
Metodologia include și evaluarea mizelor conflictului: analiștii trebuie să stabilească dacă victoria sau înfrângerea ar reprezenta o amenințare existențială pentru stat, organizație ori regim. Sprijinul perceput din partea aliaților este, de asemenea, un factor relevant.
În acest sens, documentul ar fi putut evidenția hotărârea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski de a rămâne la Kiev în primele zile ale invaziei, în timp ce forțele ruse se apropiau de capitală. Refuzând oferta de evacuare, Zelenski i-ar fi transmis atunci președintelui american Joe Biden că avea nevoie de muniție, nu de o mașină pentru a pleca.
O evaluare care trebuie revizuită pe parcurs
DIA avertizează că voința de a lupta nu este fixă. Ea se poate schimba rapid și radical pe parcursul unui conflict, pentru fiecare dintre părțile implicate. O schimbare ulterioară nu înseamnă neapărat că evaluarea inițială a fost greșită; analiștii trebuie să identifice evenimentele și condițiile care au produs-o.
Kruse a declarat în 2024 că DIA folosise deja metodologia pentru a evalua China, considerată principala prioritate strategică a SUA. Agenția nu a precizat ce alte armate au fost analizate și nici ce concluzii au rezultat.
Voința de a lupta reprezintă doar unul dintre factorii intangibili luați în calcul în evaluarea capacităților militare. Imaginea de ansamblu include și pregătirea trupelor, structura demografică a personalului activ și a rezerviștilor, bugetele de apărare și doctrina militară.
DIA susține că o analiză sistematică a acestor factori poate ajuta la orientarea culegerii de informații și la identificarea elementelor care contează cel mai mult în diferite etape ale unui conflict. Miza este reducerea riscului unor erori de anticipare precum cele din Afganistan, în 2021, și Ucraina, în 2022.
Actualitate
Boeing câștigă contractul pentru avionul naval de generația a șasea, dar adevărata probă abia începe
Boeing a fost desemnat câștigătorul competiției pentru construirea avionului de luptă naval de generația a șasea F/A-XX, devansând Northrop Grumman. Aeronava va înlocui treptat avioanele F/A-18 Super Hornet și EA-18G Growler, aflate în ultimele etape ale ciclului lor operațional.
Contractul, evaluat la peste 20 de miliarde de dolari, consolidează poziția Boeing ca principal producător american al avioanelor de luptă de generația a șasea. Totuși, analiștii avertizează că succesul comercial nu garantează automat și o execuție fără probleme.
De la risc de retragere la controlul viitorului aviației de luptă
Victoria reprezintă o schimbare spectaculoasă pentru divizia de apărare a Boeing. Compania s-a confruntat în ultimii ani cu dificultăți în derularea unor programe majore, printre care avionul-cisternă KC-46 și aeronava de antrenament T-7.
În martie 2025, Boeing a obținut însă contractul pentru avionul de luptă F-47 al Forțelor Aeriene, iar câștigarea programului F/A-XX marchează o nouă etapă în revenirea companiei.
„Pentru Boeing, acesta este un pas uriaș într-o redresare extraordinară: de la un producător al unor programe de avioane de luptă aflate la final, la compania care controlează viitorul aviației de vânătoare americane”, a apreciat Richard Aboulafia, director general al AeroDynamic Advisory.
Stacie Pettyjohn, analistă în cadrul Center for a New American Security, a descris situația drept o schimbare radicală pentru Boeing. Compania a trecut de la perspectiva închiderii liniilor de producție pentru avioane de luptă la deținerea ambelor contracte americane majore pentru aeronave de generația a șasea.
Poate Boeing să construiască simultan două avioane de generație nouă?
Principala întrebare privește viteza cu care Boeing va putea dezvolta un F/A-XX operațional. Răspunsul depinde, în parte, de gradul de similitudine dintre noul avion naval și F-47.
Jeremiah Gertler, consilier principal la AeroDynamic Advisory și fost analist pentru aviația militară în cadrul Congressional Research Service, a explicat că, dacă cele două proiecte folosesc tehnologii și soluții comune sau au fost dezvoltate parțial în paralel, F/A-XX ar putea ajunge să zboare mai devreme decât se estimează.
În schimb, o platformă navală complet distinctă ar presupune un calendar mai lung și riscuri tehnologice suplimentare.
Forța de muncă, următorul punct vulnerabil
Capacitatea Boeing de a mobiliza suficient personal reprezintă o altă problemă. În complexul industrial din St. Louis, compania ar urma să lucreze simultan la programele F/A-XX, F-47 și T-7A Red Hawk, în timp ce pregătește și o creștere semnificativă a ritmului de producție pentru F-15EX.
„Întrebarea este dacă Boeing are deja oamenii necesari — și dacă îi poate recruta — pentru a menține toate aceste linii la un nivel ridicat de producție în același timp”, a spus Gertler.
Doug Birkey, directorul executiv al Mitchell Institute for Aerospace Studies, a subliniat că necesarul de personal pentru primele etape ale programelor F-47 și F/A-XX va trebui gestionat atent. Compania va trebui să evite ca cele două proiecte să intre în competiție pentru aceiași ingineri, tehnicieni și specialiști.
Investitorii vor urmări costurile și structura contractului
După atribuirea contractului, Roman Schweizer, analist la TD Cowen, a afirmat că investitorii vor examina cu atenție prețul propus de Boeing și modul în care este construit acordul. Ambele aspecte au creat probleme în trecut pentru unele programe ale companiei.
Potrivit lui Schweizer, decizia Marinei sugerează că oficialii au acordat o importanță deosebită capacității industriale a Boeing și posibilității de a livra aeronave la scară largă.
În ultimii ani, Boeing a investit masiv în infrastructura din St. Louis și în instrumente de proiectare digitală. Aceste investiții ar fi contribuit la convingerea Marinei că producătorul poate gestiona simultan mai multe programe complexe.
Boeing a respins anterior îndoielile privind capacitatea sa de a construi avioane pentru Marină și Forțele Aeriene în paralel. Steve Parker, șeful diviziei de apărare, a declarat că dezvoltarea simultană a celor două avioane avansate a fost prevăzută încă de la început, iar investițiile companiei au fost planificate în consecință.
Northrop Grumman pierde competiția, dar nu rămâne fără proiecte strategice
Pentru Northrop Grumman, înfrângerea în competiția F/A-XX reprezintă o lovitură importantă. Compania încerca să redevină producător principal al unui avion de luptă pentru prima dată după celebrul F-14 Tomcat.
Totuși, analiștii consideră că pierderea contractului nu pune în pericol viitorul companiei. Northrop are deja programe majore în portofoliu, inclusiv bombardierul B-21 Raider, racheta balistică intercontinentală Sentinel și componente pentru avioanele F-35 produse sub coordonarea Lockheed Martin.
Richard Aboulafia a apreciat că impactul asupra companiei va fi limitat, în timp ce Gertler a subliniat că nici Boeing, nici Northrop nu depind de acest singur contract pentru supraviețuirea diviziilor lor de apărare sau aeronautică.
Northrop este așteptată să analizeze posibilitatea contestării deciziei. Totuși, procedurile de protest în cazul competițiilor pentru aeronave militare clasificate au, în mod tradițional, o rată redusă de succes.
Boeing va închide liniile Super Hornet și Growler
Într-o ironie a tranziției tehnologice, în aceeași perioadă în care a fost selectată pentru dezvoltarea F/A-XX, Boeing a primit și un contract pentru sprijinirea închiderii liniilor de producție ale F/A-18E/F Super Hornet și EA-18G Growler.
Compania a fabricat timp de decenii avioane de luptă pentru Marina SUA, însă aceste programe se apropie acum de final. F/A-XX va prelua treptat rolul lor în viitoarea structură aeriană a grupărilor navale.
Contractul finanțează testarea mai multor prototipuri
Anunțul Pentagonului precizează că acordul acoperă faza de dezvoltare la scară completă și include fabricarea mai multor aeronave de testare.
Acestea vor fi utilizate pentru verificări la sol, evaluarea navigabilității, testarea sistemelor și integrarea armamentului. Marina nu a prezentat încă detalii despre configurația avionului, dar oficialii au indicat că F/A-XX va avea o rază de acțiune superioară celei oferite de actualele avioane de luptă.
F/A-XX, în centrul aripii aeriene navale a viitorului
Noul avion va trebui să opereze alături de viitoarele Collaborative Combat Aircraft, drone de luptă concepute pentru a executa misiuni împreună cu aeronave pilotate.
Marina SUA dezvoltă acest concept ca parte a unei noi arhitecturi pentru gruparea aeriană de pe portavion. Amiralul Daryl Caudle, șeful operațiunilor navale, a confirmat că programul dronelor și F/A-XX sunt elemente interdependente ale acestei strategii.
Stacie Pettyjohn a subliniat că echilibrul dintre avioanele pilotate și cele autonome va fi esențial pentru capacitatea Marinei de a proiecta forță. În opinia sa, un avion de luptă pilotat trebuie să rămână nucleul aripii aeriene, în jurul căruia vor fi integrate sistemele fără pilot.
Numărul de aeronave care vor fi comandate, proporția dintre avioanele cu echipaj și drone, precum și tipul de arme instalate pe F/A-XX vor indica prioritățile operaționale ale Marinei. Aceste decizii vor fi decisive mai ales în Pacific, unde distanțele sunt foarte mari, iar forțele chineze dispun de arme cu rază lungă de acțiune capabile să pună presiune asupra navelor americane.
„Prințul bicicletelor confiscate” de la IPJ Bacău: comisarul-șef care ar lua roțile de la popor, dar nu-și lasă mașina la corpuri delicte
Adjunctul IPJ Bacău, comisarul-șef Constantin Giugariu, lovește din nou în materie de „profesionalism” de manual. De data asta, nu mai...
Curtea Constituțională, paznicul polițistului: Patru palme peste „Statutul polițistului” făcut după ureche
Când legea e făcută la normă, CCR dă cu ea de toți pereții Când nu mai ai încredere nici în...
Raportul SUA a văzut România. România s-a făcut că nu vede nimic. ANP: transparență cu porția, consultare “după program”
Statul român, elevul care copiază la democrație Departamentul de Stat al SUA, care mai aruncă din când în când un...
„Să ne arătați hârtiile, nu poveștile!”. Cum se războiește IGPR cu Sindicatul Diamantul pentru dreptul de a pune întrebări
„Cele două sindicate periculoase”: dușmanul de serviciu al conferințelor de presă Pe 21 mai 2026, la conferința de presă a...
Instanța dă dreptate, parțial, fostului membru CA al RASP Ploiești: decizia de anulare a concursului pentru director, desființată de judecători (Documente)
Regia Autonomă de Servicii Publice (RASP) Ploiești revine în centrul atenției, după ce instanța a decis să anuleze hotărârea prin...
Acordul Colectiv 2026: Cum a vândut MAI polițiștii la preț de hârtie A4
Acordul care nu acordă nimic: MAI semnează pentru polițist, dar încasează doar pentru sindicate Un minister care ocolește legea, sindicate...
În Poliția Penitenciară, „schimbarea” e doar ciorbă stricată plimbată dintr-o farfurie în alta
Reforma, varianta Facebook: like, share și zero oameni în plus Ministrul Cătălin Predoiu a descoperit, pe pagina sa de Facebook,...
Garda de Coastă, 3 ani și jumătate fără șef „pe bune”. Un stat cu frontieră Schengen, dar fără frontieră de bun-simț
Director căutat. De 3 ani și 6 luni. Fără succes Garda de Coastă, una dintre structurile strategice ale Poliției de...
Dosarul Antigrindină – Partea a VII‑a. Rachete pe cer, foamete pe câmp: subminarea securității alimentare a României
Dosarul Antigrindină – Partea a VII‑a – Cum a fost însămânțată România cu rachete, minciuni și secetă programată Sistemul care...
Camera, stop! Șeful de la IPJ Mehedinți, regizor de dosare și actor în propriul film cu ‘misiune urgentă’
Polițiști la poartă, șeful la butoanele camerelor În timp ce polițiștii din toată țara ieșeau în stradă, la început de...
„Organigrama cu chiloți” intră la vot: Nae Comisionaru’ trage sforile, consilierii locali dau examen la furt avansat?
Azi, miercuri, 30.09.2026, la Consiliul Local Ploiești nu se votează doar o organigramă. Se votează dacă TCE rămâne societate de...
Florin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 2 – Stația fantomă de la Corlătești și ședința de yoga pe conducta de ape uzate
Directorul care se clatină, dar nu cade… și nici nu suspendă Dacă în Episodul 1 am făcut cunoștință cu „directorul...
Dosarul Antigrindină – Partea a VI‑a. Când generalii conduc agricultura: Sistemul Antigrindină – civil la vedere, militar în interior
Rachete cu bani de irigații: când agricultura devine sponsorul industriei de apărare La început ni s-a spus că SNACP e...
M.A.I – Aeroportul Otopeni, clasa business la improvizație: 7 ani fără concurs la șefia Centrului de Supraveghere
Șapte ani de „temporar”. Funcția se mută, responsabilitatea rămâne în așteptare Șapte ani fără concurs la o funcție-cheie din siguranța...
MAI, Academia „Semnează că ai vrut!”: experți făcuți din pix, cursanți voluntari cu ordin de sus
La Ministerul Afacerilor Interne, pixul șefului riscă să devină instrument pedagogic universal: desemnează specialiști, produce competențe administrative și, mai nou,...
-
Exclusivacum 3 zile
În Poliția Penitenciară, „schimbarea” e doar ciorbă stricată plimbată dintr-o farfurie în alta
-
Exclusivacum 5 zileOrganigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti: Alexandri Nicolae, alias „Nae Comisionaru’”, „autobuzul sabotor” – Traseul 39, motoare turate în gol și POS-uri moarte la TCE Ploiești!
-
Exclusivacum 4 zile
„Organigrama cu chiloți” intră la vot: Nae Comisionaru’ trage sforile, consilierii locali dau examen la furt avansat?
-
Administratieacum 4 zileDumitru Dragoș, polițist de penitenciare și mentor pentru copiii din Vărbilău
-
Exclusivacum 4 zile
Florin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 2 – Stația fantomă de la Corlătești și ședința de yoga pe conducta de ape uzate
-
Exclusivacum 5 zile
Dosarul Antigrindină – Partea a VI‑a. Când generalii conduc agricultura: Sistemul Antigrindină – civil la vedere, militar în interior
-
Exclusivacum 3 zile
Acordul Colectiv 2026: Cum a vândut MAI polițiștii la preț de hârtie A4
-
Exclusivacum 2 zile
Instanța dă dreptate, parțial, fostului membru CA al RASP Ploiești: decizia de anulare a concursului pentru director, desființată de judecători (Documente)