Actualitate
Alina Bârgăoanu: ”Digitalizarea educației – un demers care are puțin de-a face cu pandemia” (OPINIE)
Anul acesta, începutul anului școlar este unul cu totul neobișnuit, la fel cum neobișnuită este toată perioada care sa scurs de la începutul pandemiei. Dezbaterea publică s-a încins și s-a polarizat rapid: pentru/ contra, sunt/ nu sunt tablete, există/nu există internet, nu s-a făcut nimic/ suntem total pregătiți. În această dezbatere – mai degrabă un festival al învinovăților între autorități centrale și locale – cu greu își face loc abordarea unor probleme structurale ale sistemului de învățământ românesc (preuniversitar); probleme care au puțin de-a face cu pandemia, dar sunt amplificate, chiar exacerbate de aceasta.
Mai puțin despre digitalizare și mai mult despre modernizare
Este un început de an şcolar extrem de dificil și nimeni nu ar putea pretinde că organizarea și derularea învățământului în condiții de pandemie nu ar fi fost marcate de dificultăți. Dezbaterea publică a fost acaparată, firesc, între anumite limite, de discuția privind infrastructura – școli care nu sunt racordate la Internet, unele nici la rețeaua de canalizare, copii și profesori care nu au tablete, copii și profesori care nu își permit să cumpere măști. Probleme cât se poate de reale, chiar dramatice, dar relativ mai simple. Faptul că inclusiv aceste probleme relativ mai simple au rămas, uneori, nerezolvate, mai ales ca urmare a “surprizei” pe care am înregistrat-o în septembrie că începe școala … tot în septembrie este de la grăitor.
O problemă peste a cărei rezolvare s-a trecut destul de lejer în conversația publică și mai ales în decizia privind noul an școlar este cea referitoare la platforma online unde ar urma să se desfășoare procesul de educație. Tabletele ajută, dar, presupunând că ar ajunge, conectate la Internet, la toți copiii și la toți profesorii, ele nu vor începe, ca prin magie, să predea matematică și limbă română din prima zi. Conform cărui orar, cu ce date de acces, cu ce niveluri de confidențialitate, pe baza căror materiale, cu ce forme de interacțiune, – pentru a selecta doar câteva întrebări, la care se pot adăuga zeci.
Aici nu mai poate fi vorba despre descentralizare/ fărâmițare, fiecare cu platforma lui, care pe YouTube, care pe Zoom, care pe Webex, pe Google Classrooms, pe Whatsapp, e-mail sau Facebook. Ci despre o platformă de învățare online standardizată, care, independent de pandemie, ar fi trebuit concepută și deținută la nivelul sistemului national de învățământ. Aceasta pentru a asigura, de exemplu, confidențialitatea datelor profesorilor și copiilor, pentru a respecta dreptul la viață privată, drept ce trebuie respectat inclusiv în sfera vieții profesionale și pentru a asigura colectarea legitimă a datelor despre învățare în scopuri de feedback și de elaborare de politici (education analytics, big data-driven pedagogy).
Datele pe care le generează utilizarea unei platforme digitale (unde se “poticnesc” toți elevii, ce subiecte au cea mai mare trecere, cât durează parcurgerea unei informații, în funcție de ce factori fluctuează atenția) nu pot fi lăsate să plutească în universul online. Dincolo de considerentele etice sau chiar legale (impuse, de exemplu, de Regulamentul General privind Protecția Datelor), datele ar avea valoare inestimabilă în varianta lor agregată, sistemică. În variantă agregată (big data), ele nu reprezintă un bun privat, care să fie lăsat la îndemâna proprietarilor diverselor platforme; este ca și cum datele biometrice ale Simonei Halep ar fi puse de către antrenorul acesteia la dispoziția Karolinei Pliskova.
Un învățământ ne-digital tocmai pentru nativii digitali
A doua problemă, poate și mai spinoasă, privind digitalizarea, în fapt, modernizarea educației, se referă la noul conținut și noua pedagogie pe care le pretinde mediul online. Așa cum m-am mai exprimat, eroarea cea mai frecventă este de a crede că educația online înseamnă a „turna” același conţinut care face obiectul procesului de învăţare offline într-o formă electronică. Mai pe scurt, a realiza o variantă pdf a manualelor existente și a o trimite pe acea tabletă magică. Nu! Este vorba, mai curând, despre regândirea conţinutului și a pedagogiei ca atare, despre transformarea lor în totalitate. Provocarea centrală o reprezintă crearea conţinutului și adaptarea pedagogiei la mediul digital și la obiceiurile de atenţie, de lectură, de învăţare ale noilor generaţii (conceperea de conţinut audio-video, de info-grafice și info-stories, apelul la experienţe, simulări, gaming, storytelling, realitate augmentată, chiar inteligență artificială – chatbots, profesori virtuali, care “învață” să se adapteze la răspunsurile elevilor, la ritmul lor de învățare).
Copiii noștri, cei care încep școala astăzi, s-au născut într-un mediu digitalizat – o realitate care precede pandemia și are puțină legătură cu ea; mai mult, ei devin chiar “prelungiri” ale dispozitivelor digitale smart pe care le utilizează; devin un fel de dispozitive smart umane, mergătoare, un fel de cyborgi care trăiesc, cea mai mare parte a timpului, în aceste dispozitive. În mod ironic, această tendință este relativ uniformă, chiar egalizatoare, indiferent de mediul de proveniență; chiar și în familiile modeste, poate chiar mai mult în cadrul acestora, copiii sunt “pierduți” în fața unui telefon mobil cu rol de baby-sitter. (Aici, cei care ar citi cu anumite bias-uri acest material, ar spune că m-au prins, “deci nu se pune problema că elevii nu ar avea telefoane smart cu conexiune la Internet”; o astfel de reacție relativ facilă denotă confuzia dintre un telefon mobil cu acces mai mult sau mai puțin intermitent la Internet, mai precis, la jocuri, grupuri de Whatsapp și platforme sociale de genul Instagram sau TikTok) și un dispozitiv smart care să asigure derularea unui proces educațional sistematic).
Realizarea platformei naționale online, care să asigure accesul egal și simultan al tuturor actorilor implicați, constituie, alături de digitalizarea conținutului educației/ digitalizarea manualelor și de colectarea legitimă de big data pentru calibrare și adaptare permanentă constituie pilonii unui proiect de digitalizare, în fapt, de modernizare, a educației. Modernizare care i-ar mai scoate pe nativii digitali din dispozitivele smart aiurea utilizate și ar facilita o întâlnire mai benefică, mai fericită, cu tehnologia.
În acest timp, sub ochii noștri, în mijlocul familiilor noastre, se derulează scene parcă desprinse dint-un film de pe Netflix. Copiii se joacă “de-a covidul”, învață cum să poarte masca, cum să stea la distanță de prieteni și să evite îmbrățișările. Părinții primesc sfaturi pe grupurile de Whatsapp despre cum “vor învăța” de mâine încolo și sunt rugați ca, în prima zi, să nu vină cu flori la școală, ba chiar pentru a evita contactul uman, să nu vină deloc.
Editorial semnat de profesor universitar doctor Alina BÂRGĂOANU
Actualitate
Blindate de top pentru Europa: Gigantul BAE Systems accelerează producția CV90, în ciuda retragerii Estoniei
Negocierile la nivel înalt pentru dotarea armatelor europene cu vehicule de luptă pentru infanterie intră într-o fază decisivă. În timp ce cinci națiuni europene își unifică forțele pentru o achiziție comună de blindate CV90, producătorul suedez BAE Systems Hägglunds își recalibrează strategia după ce Estonia a anunțat oficial că părăsește programul. Conducerea companiei dă însă asigurări că planurile de producție rămân pe o traiectorie ascendentă, impactul retragerii fiind considerat „marginal”.
Efect de bumerang: Retragerea Tallinnului accelerează livrările pentru ceilalți aliați
Decizia Estoniei de a prioritiza sistemele de apărare aeriană în detrimentul noilor blindate nu a provocat panică la sediul central din Örnsköldsvik. Din contră, oficialii BAE Systems susțin că acest pas înapoi va permite celorlalți clienți — Finlanda, Suedia, Norvegia, Lituania și Olanda — să primească vehiculele mai devreme decât era prevăzut. Deși Tallinnul va continua să își modernizeze flota actuală de 50 de unități, ieșirea din consorțiul de achiziție ar putea pune presiune pe prețul per unitate pentru restul partenerilor, negocierile urmând să fie finalizate până în toamna acestui an.
Investiții masive pentru o cadență de război: „Un blindat pe zi”
Pentru a răspunde cererii globale fără precedent, BAE Systems a demarat un plan de expansiune agresiv. Cu peste 300 de milioane de dolari deja investiți și o forță de muncă ce a explodat de la 750 la 2.600 de angajați în ultimii patru ani, compania se pregătește pentru o nouă infuzie de capital de 150 de milioane de dolari între 2026 și 2028. Obiectivul este clar: atingerea unei capacități de producție de un vehicul CV90 pe zi. Cu un portofoliu actual de 600 de unități și o prognoză de încă 500 prin noul program european, linia de asamblare va rămâne activă cel puțin până în anul 2032.
Lecția ucraineană: Blindate adaptate pentru era dronelor
Experiența de pe frontul din Ucraina a devenit un laborator de testare vital pentru inginerii suedezi. Cele 50 de vehicule donate de Suedia au demonstrat o protecție remarcabilă, oficialii companiei afirmând că, din datele lor, niciun militar nu și-a pierdut viața în interiorul unui CV90 în timpul luptelor. Totuși, realitatea crudă a „războiului dronelor” a forțat modernizări imediate. Noile configurații vor include sisteme avansate de protecție împotriva amenințărilor aeriene fără pilot, recunoscându-se faptul că generațiile anterioare erau vulnerabile în fața acestei noi tehnologii de combat.
Actualitate
Ambiții submerse: Programul de submarine AUKUS în fața unei crize de credibilitate și infrastructură
Parteneriatul strategic trilateral AUKUS, menit să redefinească echilibrul de forțe în regiunea Indo-Pacifică prin livrarea de submarine cu propulsie nucleară, traversează un moment critic. O serie de „deficiențe și eșecuri” sistemice amenință acum să deraieze unul dintre cele mai ambițioase proiecte de apărare din istoria recentă, punând sub semnul întrebării nu doar securitatea națională, ci și soliditatea alianței dintre Regatul Unit, SUA și Australia.
Șantiere în derivă: Veriga slabă a producției de elită
Punctul focal al îngrijorărilor se află la Barrow-in-Furness, unde șantierul naval BAE Systems, destinat construcției viitoarelor nave SSN-AUKUS, se confruntă cu întârzieri majore de investiții. Modernizarea infrastructurii este considerată vitală, însă orice amânare suplimentară ar putea genera un efect de domino asupra întregului calendar de livrare.
Fără o intervenție imediată în capacitățile de producție, promisiunea tehnologică a programului riscă să rămână un simplu proiect pe hârtie. Consecințele nu sunt doar logistice, ci și diplomatice, afectând direct încrederea partenerilor internaționali în capacitatea de execuție a Londrei.
Deriva politică și ceața financiară: Lipsa unei direcții clare
Pe lângă problemele tehnice, programul suferă din cauza unei aparente pierderi de entuziasm la nivelul conducerii politice britanice. Observatorii avertizează că „vizibilitatea” scăzută a guvernului central în promovarea acestui parteneriat a lăsat loc unei derive politice periculoase. Este necesară o asumare mai fermă a rolului de lider pentru a contracara incertitudinea care planează asupra proiectului.
Această incertitudine este amplificată de amânarea Planului de Investiții în Apărare (DIP), documentul strategic care ar fi trebuit să clarifice prioritățile de achiziție pentru următorul deceniu. Retragerea calendarului de publicare a acestui plan lasă semne de întrebare majore asupra finanțării pe termen lung, într-un context în care costul estimat al fiecărui submarin viitor se ridică la aproximativ 3,4 miliarde de dolari.
Flota actuală la limita rezistenței: Prețul mare al credibilității
Efortul de a menține aparențele unei prezențe globale constante exercită o presiune imensă asupra resurselor actuale. Submarinele din clasa Astute ale Marinei Regale sunt împinse dincolo de limitele lor operaționale pentru a onora angajamentele de rotație și vizite în porturile australiene.
Exemplul recent al unei nave forțate să își scurteze misiunea în Australia pentru a fi redeployată urgent în contextul conflictelor din Orientul Mijlociu subliniază o realitate crudă: disponibilitatea flotei este la un nivel critic de scăzut. Dacă infrastructura de mentenanță și suport nu va fi îmbunătățită într-un ritm accelerat, capacitatea de a asigura securitatea în zona Euro-Atlantică, respectând în același timp obligațiile AUKUS, va deveni o misiune imposibilă.
Actualitate
Viteza, noua armă strategică: Generalul Saltzman impune „soluția de 80%” în Space Force
Într-o mișcare ce semnalează o ruptură radicală de birocrația tradițională a achizițiilor militare, Generalul Chance Saltzman, șeful Operațiunilor Spațiale, a lansat un apel ferm către forțele sale pentru adoptarea unei dezvoltări incrementale. Mesajul este clar: Space Force trebuie să prioritizeze livrarea rapidă a „capabilităților minime viabile”, abandonând căutarea utopică a sistemului perfect în favoarea unor soluții imediate și funcționale. Deși autoritatea formală asupra bugetelor rezidă în ramura civilă a Departamentului Forțelor Aeriene, influența lui Saltzman ca lider de serviciu trasează noua direcție strategică pentru „Guardians”.
Imperfecțiunea calculată: Mai bine azi decât prea târziu
În cea mai recentă notă de comandă, datată 24 aprilie 2026, Generalul Saltzman a subliniat că întreaga arhitectură de apărare a SUA trece la un „regim de război”. În acest nou context, perfecționismul devine un inamic al eficienței. „O soluție de 80% aflată astăzi în mâinile luptătorilor este infinit mai valoroasă decât o soluție de 100% care sosește prea târziu”, a declarat Saltzman. Această filosofie transformă eșecurile tehnologice controlate din „erori” în „lecții necesare”, argumentând că asumarea unor riscuri calculate în faza de producție reduce, în final, riscul operațional pe câmpul de luptă.
Războiul împotriva „derapajului cerințelor”
Esența noii strategii constă într-o colaborare strânsă între cei care proiectează sistemele și cei care le operează. Saltzman cere eliminarea fenomenului de „requirements creep” – adăugarea continuă de noi cerințe tehnice care amână lansarea unui produs. În loc să aștepte îndeplinirea tuturor specificațiilor ideale, unitățile operaționale trebuie să accepte produse parțiale, dar utile, care vor fi îmbunătățite ulterior prin iterații succesive. Este o schimbare de mentalitate care impune un sentiment de urgență absolută în fața amenințărilor în continuă evoluție.
O forță de achiziții record pentru un buget de 33 de miliarde
Space Force deține în prezent cea mai mare concentrație de specialiști în achiziții dintre toate ramurile armatei americane, raportat la numărul total de personal. Cu un buget de aproape 33 de miliarde de dolari planificat pentru acest an, serviciul este poziționat să devină un motor al inovației rapide. Totuși, Saltzman avertizează că procesele care au funcționat în trecut nu mai sunt adecvate pentru viitor. Trecerea de la vechea paradigmă, unde operatorii refuzau orice sistem care nu era „perfect” de teamă că nu vor mai primi actualizări, la un model de dezvoltare continuă, este esențială pentru a menține supremația în spațiul cosmic.
-
Ancheteacum 3 zileFOTBAL PRINTRE GRATII ȘI DEFICIT DE PERSONAL: CUM AU DAT CU PICIORUL ÎN MINGE „SUPRAVIEȚUITORII” DE LA TÂRGȘORUL NOU
-
Exclusivacum 2 zileMarea „Spartaniadă” de la TCE Ploiești: Cum să păzești praful de pe tobă cu agenți „invizibili” și binecuvântarea binomului Nae-Zaharia
-
Exclusivacum 4 zileMarele „Kompromat” s-a fâsâit: Cum a reușit tripleta Dabija-Despescu-Dorobanțu să facă reclamă gratuită Sindicatului Diamantul
-
Exclusivacum 3 zileMIORIȚA DUPĂ GRATII ȘI DRAMA „OII HĂRȚUITE”: CUM SE JOACĂ DE-A VICTIMA O „VEDETĂ” DIN CURTEA PENITENCIARULUI PLOIEȘTI
-
Exclusivacum 2 zileVÂNĂTOAREA DE „IVANI” ÎN CURTEA MAI: Cum să fabrici un spion dintr-un polițist care știe să citească și nu are stăpân
-
Exclusivacum 2 zileEVANGHELIA DUPĂ BARBU: RACHETELE AU TĂCUT, GRÂUL A CRESCUT ȘI STATUL „POLIȚIST” A RĂMAS CU BUZA UMFLATĂ!
-
Exclusivacum 23 de oreOrizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
-
Exclusivacum 2 zileOPERAȚIUNEA „CUIBUL DE VIESPI”: Cum a fost amanetat Ministerul Economiei în timp ce ministrul Darău „elibera” Ucraina pe banii altora



