Sunt silit să iau în calcul și această posibilitate. Ca urmare a ultimelor acțiuni întreprinse de Ludovic Orban. Fără ca acesta să fi fost încurajat în vreun fel de președintele Klaus Iohannis. Dar în condițiile în care, totuși, manevrele sale au fost tolerate de la Cotroceni. Polițistul rău și polițistul bun, cum ar spune unii. Fapt este că premierul a încercat să cumpere voturi. Și a reușit. Oare cât de multe? Vor răsturna aceste voturi cumpărate planurile PSD?

Nu sunt sigur că planurile PSD coincid cu planurile lui Marcel Ciolacu. Dar să accept ideea că ele coincid. Că PSD și Marcel Ciolacu au introdus moțiunea de cenzură nu de dragul imaginii în rândurile propriului electorat și al ale opiniei publice, ci fiind cu adevărat îngrijorați de soarta României. După ce au ajuns la concluzia că Guvernul Orban doi și jumătate îi pune în pericol pe români. Mergând pe aceeași logică, în continuare voi credita Pro România și ALDE cu bună credință. Pe de altă parte, sunt silit să țin cont de manevrele lui Ludovic Orban.

Realitatea este că banii sunt la premier. Acolo este cheia financiară. El împarte banii comunităților locale așa cum îl taie capul. Nici măcar nu se mai ferește. Dimpotrivă. Vrea ca această putere pe care o are să fie de notorietate publică. Ori comunitățile locale, în mod inevitabil, îi susțin pe acei primari care le garantează că vor aduce un spor de prosperitate. De confort. Prosperitatea și confortul depind într-o măsură substanțială de banii veniți de la Guvern. Și nu mă refer doar la proiectele edilitare. Este vorba chiar de școli și de spitale. Spitalelor trebuie să li se deconteze cheltuielile suplimentare, făcute în perioada de pandemie. Valabil și pentru dispensarele locale. Școlile au și ele cheltuieli suplimentare. Peste două săptămâni, vor trebuie să distribuie măști copiilor. Care vor fi sau nu vor fi decontate de către Guvern. Am dat aceste exemple simple, pentru a mă face mai bine înțeles atunci când vorbim, de acum la trecutul proxim, despre modul la care, până în urmă cu o săptămână, au fost cumpărați de către PNL, cu bani publici sau pe promisiuni din bani publici, primari și consilieri. Acum a venit rândul parlamentarilor.

PNL cumpără la greu parlamentari. La bucată și în vrac. La bucată, în felul următor. De pildă, un parlamentar din grupul minorităților naționale, altele decât UDMR, pentru a ajunge din nou pe liste la alegeri și pentru a fi votat, trebuie să demonstreze că este capabil să îi aducă comunității de care aparține o valoare adăugată. Iar garanția vine până la urmă de la Guvern. Dacă Orban a negociat un asemenea parlamentar, dacă deja a desfăcut portofelul public și a oferit o sumă de bani pentru comunitatea pe care acesta o reprezintă, atunci este aproape garantat faptul că el va funcționa ca deputat și în viitorul Legislativ. Dacă nu, nu. Așa se face că zvonurile insistente conform cărora, direct sau prin interpuși, Ludovic Orban ar fi cumpărat asemenea parlamentari capătată din ce în ce mai multă consistență. Dar câți anume, nu se știe. Vom vedea la vot.

Sunt de asemenea zvonuri că premierul a negociat la greu cu UDMR. În scurt timp vom ști cu ce rezultate. Dacă UDMR de pildă decide să nu se prezinte la vot, atunci șansele de a fi trecută moțiunea scad. Dacă negocierea nu a fost încununată de succes, atunci Kelemen Hunor va comunica, tot în scurt timp, că parlamentarii săi vor vota pentru căderea Guvernului. Sau, dacă face un joc de așteptare, va anunța că parlamentarii UDMR vor fi prezenți în sală, dar fiecare este liber să joace în acest spectacol așa cum îl taie capul.

Mai complicată este situația cu parlamentarii Pro România și ALDE. Aceștia sunt puternic legați de interesele locale. Sunt direct interesați, chiar dacă se vor afla pe listele partidului, să obțină la limită voturile cetățenilor din localitatea în care candidează. Ori aceste voturi depind și de ceea ce ei pot să aducă efectiv acestor comunități din fondurile repartizate de Guvern. Respectiv de Ludovic Orban. Acesta le mai poate propune unor parlamentari și altceva. Fie să se regăsească în viitor pe listele PNL, fie, în cazul supraviețuirii Guvernului, ca protejați de-ai lor să obțină poziții în administrația publică centrală sau locală. Iar în cazul unora dintre ei sunt semne clare că au vândut meciul. Alții vor vinde meciul în ultima clipă. Și vor fi și unii care vor proceda mai subtil. Vor anunța că se află în carantină. Și că nu au mijloacele necesare pentru a vota. Și astfel vor crea probleme la formarea cvorumului.

Luând în calcul toate circumstanțele mai sus descrise și știind cu precizie, întrucât am făcut zilele trecute această dezvăluire, simultan cu alți jurnaliști bine informați, că Ludovic Orban a dat ordin fiecărui ministru ca, indiferent de cost, să facă pe dracu-n patru și să cumpere câte doi parlamentari din opoziție, iată, iau în calcul și posibilitatea, care părea absurdă în urmă cu o săptămână, ca moțiunea să nu treacă. Chiar și în ipoteza în care Marcel Cioalcu ar fi de bună credință. Deci ce se întâmplă dacă nu trece moțiunea?

Aparent nu se schimbă nimic. Guvernul Orban doi și jumătate continuă să funcționeze. Iar unii membri ai Cabinetului mai veroși își vor face afacerile, ca și până acum, pe sub nasul DNA. Ludovic Orban va continua să taie și să spânzure până după încheierea alegerilor parlamentare. În realitate, se schimbă multe.

Ce se schimbă? 1). Vulnerabilizat într-un mod extrem până în prezent, Ludovic Orban se întărește. Eșecul moțiunii de cenzură îi face mușchi după modelul lui Popeye Marinarul, care devine brusc mai puternic după ce mănâncă spanac. 2). Va exista și o relativă revigorare, e drept, pe termen scurt, a PNL, partid în care cetățenii au tot mai puțină încredere. 3). Președintele Klaus Iohannis devine și mai ridicol încercând să creeze aparența că deține controlul și că joacă un rol extrem de activ în societate. Orban demonstrând astfel că el este numărul unu. 4). În interiorul opoziției va fi șoc și groază. În PSD, din nou cuțitele vor fi scoase de sub masă. Ciolacu fiind acuzat de trădare sau de non combat. Se vor produce excomunicări, victime fiind trădătorii. La fel se va întâmpla în ALDE și în Pro România. Vor exista acuzații reciproce în interiorul opoziției. 5). Nici în alianța PNL-USR lucrurile nu vor arăta prea bine. Pe termen mediu și lung, USR iese în câștig și dacă moțiunea trece, și dacă moțiunea nu trece. Dar dacă moțiunea nu trece, războiul USR contra PNL va fi mai aprig. Mai înverșunat. Și va face mai picantă bătălia de la parlamentare. Pentru că, la locale, USR oricum va arăta că are dinții ascuțiți.

Sorin Rosca Stanescu