AZI

„Doina Cornea — personalitate simbol a demnităţii „româneşti” — scrie în R.L din 17 august. Bănuim că în acest anunţ s-a strecurat o greşeală de tipar. Aflaţi dumneavoastră unde!

O.K.

Liga Studenţilor şi-a exprimat punctul de vedere în legătură cu evenimentele de la Sâpînţa. Credem că opinia publică internaţională este nerăbdătoare să-i afle şi pe cel referitor la evenimentele din Golf.

K.O.

După atîtea comitete şi comiţii „fără frontiere”, mai toate emanaţii ale unei naţiuni care-şi supraveghează cu mare stricteţe teritoriul şi graniţele, n-ar mai lipsi decît.. „Asociaţia grănicerilor fără frontiere”  Filială unică — România.

IERI

PIAŢA PARBRIZELOR SPARTE. Începînd de aseară, lupta împotriva neocomunismului a că-
pătat forme de gherilă urbană. Cîteva zeci de ex-golani au luat cu asalt automobilele care treceau prin zonă, atacîndu-le cu piatra cubică învelită în… ziar (nu ştim precis care erau titlurile) şi spărgîndu-le parbrizele. Aceiaşi „luptători” au atacat apoi şi forţele de poliţie venite să restabilească ordinea şi circulaţia în zonă. Vorba tătucului Stalin. „lupta de clasă” se-ascute mereu…

Ziarul Libertatea din 25 august 1990 pag. 1-a ►

Ziarul Libertatea din 25 august 1990 pag. a 2-a ►

Ziarul Libertatea din 25 august 1990 pag. a 3-a ►

Ziarul Libertatea din 25 august 1990 pag. a 4-a ►

 Ambidextru 

AMFITRION

Ne vizitează, la început de săptămînă, profesorul Traian Tomescu, 70 de ani, ziarist de o ţinută morală şi o probitate profesională incontestabile. Membru al Partidului Liberal din tată în fiu, susţine aripa tînără a PNL – cu fervoare şi convingere. Scoate din mapă plicul cu fotografiile celor şapte samurai care, la apropiata Conferinţă naţională, vor încerca să susţină punctul de vedere pentru lansarea unei alternative liberale credibile. „Samurai sau Kamikadze? „Samurai sau Kamikadze! — hotărăşte profesorul Tomescu. Înfăţişăm, alăturat, cronica întîlnirii, reprezentînd un compromis între varianta eroică, propusă de oaspete, şi varianta iconoclastă, susţinută de gazdă. În condiţiile acestui egal tactic, loviturile de pedeapsă vor fi executate de către clasicul nostru arbitru — cititorul.

IMPRESIE ÎN HOL. 

Liberalii tineri nu pun preţ pe formalism, nu sînt crispaţi, nu disperă. Constată cu umor că la Giurgiu bătrînii i-au pus pe goană cu bîtele. Sînt pragmatici şi găsesc soluţii. Au şi ei Valea Jiului, dar nu se gîndesc să o folosească. Sînt veseli şi nu sânt foarte ordonaţi. Invită pe cineva la 11.30 şi pleacă la 11.25 cu treburi urgente. Deocamdată nonconformismul îi prinde. Pe parcurs vor trebui să deprindă însă şi rigoarea. Dar atunci vor face politică în birouri şi nu în hol. Şi poate nu vor mai fi atît de tineri. 

ANDREI CHILIMAN.

43 de ani, inginer, cercetător ştiinţific la IPA. Provine dintr-o veche familie de intelectuali, tatăl său fiind ilustrul medic neurolog Marcel Chiliman, iar socrul său — celebrul chirurg Ion Juvara. Pasionat de sport, campion naţional de yahting, component al echipei olimpice care a participat la ediţia J.O. de la Tallin — URSS, în 1980. În Comitetul de iniţiativă reprezintă calmul, logica, intuiţia de a merge şi împotrivă curentului. Gentleman pur sînge, nu ştie să înjure, de trebuie să înveţe, de vreme ce a intrat în politică. Prinde repede.

GELU NETEA. 

Cel mai „bătrîn” dintre înaripaţi, 50 de ani, fiul marelui istoric Vasile Netea. Studii de jurist, formaţie de liberal. Director al ziarului „Viitorul Romanesc” , este autor moral aI Hegirei tinerilor, declanşate de reacţia violentă a „durilor” la articolul său „Bătrînii sau tinerii”, din 3 iulie a.c. Fire sensibilă, temperament labil, în ciuda centurii de campion naţional de box, cîştigată în tinereţe. În aripă contează ca om de condei, de idei şi de acţiune. Luptă cu garda deschisă, încasează mult. Amator talentat, viitorul îi aparţine. Are toate datele să devină iniţiatorul proximei disidenţe din PNL-aripa tînără.

RADU BOROIANU. 

Regizor cu diplomă, psiholog cu patalama, redactor şef cu siguranţă: Ia Viitorul Românesc. Descendent din familii de ardeleni de
viţă veche — Şaguna şi Burileanu. Diplomat inteligent, viclean. Vocaţie de eminenţă cenuşie. Ironic, mereu dispus să facă uz de cunoştinţele sale. enciclopedice. Scrie adînc, combate bine. Vrea ca România să fie bine, dar nu se ‘fereşte să afirme că nu e posibil ea absolut tot românul să prospere. Realist, chiar cinic, este legătura aripii cu pămîntul. Un fel de paratrăsnet pe cupola unui lăcaş în construcţie.

DINU PATRICIU. 

Deputat de Timiş, 40 de ani. Arhitect, cadru universitar. Premiul I la Concursul Internaţional pentru… —  rezidenţial Abuu-Dhabi, …
princiare,
vile , sedii de firme etc. Deţine brevetul de înregistrare cu numărul 1 al unei firme particulare — „Alfa birou de arhitectură şi decoraţiuni interioare. Este şi „numberone” în comitetul de iniţiativă. Seducător înnăscut. Inimă zburdalnică în viaţa, sentimentală e un dur, în politică e flexibil, în rest e normal. Aproape banal.

CALIN POPESCU TĂRICEANU. 

Liderul charismatic al grupului, lui i se datorează atracţia către ideologia liberală a electoratului feminin între 18 şi 35 de ani, cu cel puţin studiile medii definitivate. Dacă ar fi optat pentru o carieră artistică, la 38 de ani, cîţi are acum, ar fi putut fi o vedetă de cinema, cu şansa unor contracte fabuloase. A preferat, însă, o meserie sigură, aşa încît acum este inginer hidrotehnician, cu o experienţă de şantier de cîţiva ani şi cu un început strălucit de carieră universitară. Este şi master of scieace, ca urmare a absolvirii unui curs UNESCO de informatică şi matematică. În politică, primii paşi i-a făcut la începutul acestui an, candidînd cu succes în alegeri. Deputat de Arad. Alura de artist impresionează, firea pragmatică impune. Inspiră încredere. Bush I-ar fi ţinut la dreapta lui. Câmpeanu a încercat să-l ţină în spate. Bush poate să-l regrete. Câmpeanu regretă sigur.

RADU COJOCARU. 

Instruit, cultivat, ordonat. Elegant, politicos. Profund. Tehnocrat cu vocaţie de om politic. Şef al laboratorului de informatică industrială la ICPE. 43 de ani. Tăcut, dar mucalit, este capabil să tempereze excesele de entuziasm dar şi puseurile de pesimism din interiorul aripii. Pare destinat poziţiei de secund. De secund care îşi alege cu grijă şefii. 

MIRCEA HORIA RUSU.

33 de ani, inginer, şef de proiect Provine dintr-o familie de bănăţeni, liberali. Educaţie aleasă, comportare sobră, rezervată. Deputat de Timiş. Autor a mai multor brevete de invenţii şi inovaţii. Ia greu o hotărîre, dar o dată luată nu mai revine asupra ei. Pozează şi mai greu. Preferă, fotografii la minut, pentru că doreşte să fie cunoscut aşa cum e, fară retuşuri.

XXXXX Firmă cu mari pretenţii, local de lux, servicii impecabile. Mergeţi cu toată încrederea. Merită să vă oferiţi din cînd în cînd cîte o plăcere scumpă. XXXX    Firmă serioasă, local select, cu un anumit specific, servicii de excelentă calitate. Dacă sînteţi înzestraţi cu rafinament şi bani merită să deveniţi clientul casei. 
XXX    Local bun. De obicei serviciul este corespunzător. Merită să-l frecventaţi dacă vă este în drum sau dacă sînteţi cunoscut de personal. 
XX    Este ceea ce se cheamă un local de mina a doua chiar dacă preţurile sint deocamdată de lux. Veţi găsi ceea ce nu vă aşteptaţi şi rareori veţi găsi ceea ce vă doriţi. Încercaţi să vă menajaţi nervii şi manifestaţi prudenţă în toate privinţele. Dacă veţi reveni, o veţi face din motive sentimentale sau de nevoie. 
X    Nu merită să riscaţi  

LA CONCRET

XXXXX    În Bucureşti nu exista încă un astfel de local

XXXX    CAPŞA — ambianţa: plăcută, intimă, clientela casei; serviciul: de bună calitate; bucătăria: specific franţuzesc. 

XXX    AMBASADOR — ambianţa: plăcută, clientela diversă; bucătăria: specific franţuzesc serviciul: fară pretenţii,
          De acelaşi rang : ATHENEE PALACE, HAVANA, CONTINENTAL, NAN-JING, BOLTA-RECE, BERLIN, LEBĂDĂ, DOI COCOŞI.

XX    BUCUREŞTI, PESCĂRUŞ, OLIMP ’90, BULEVARD, DUNĂREA, PARC, FLORA, PODUL MOGOŞOAIEI, VARŞOVIA, CAPITOL,  BUCUR, LIDO, LE PRESIDENT.

NU NE VINDEM ŞNIŢELUL

Jaful începe de la poartă. O pancartă avertizează că intrarea în parc este cu desăvîrşire interzisă autoturismelor, dar portarul, un ins slinos, parcă desprins din paginile romanelor lui Hugo, îmi face cu ochiul că se poate, minca-ţi-aş, pentru mata se poate că te văd boier, aşa că plătesc taxa de boierie de 50 de lei şi parcurg în maşină cei vreo 300 de metri pînă la fostul buncăr al sinistrului, actualmente Snagov-Palace. Lume destul de puţină pe terasă, la cinci după-amiază, dar aleile, din preajmă sînt ticsite de autoturisme româneşti şi străine, semn că nu sînt singurul care am plătit taxa de învestitură a slinosului. Fac un mic calcul şi constat că dacă şi odioşii mei colegii de rang au cotizat numai cu cîte 50 de lei, slinosul e om de 2500 de lei pe zi, adică 60.000 de lei pe lună cu tot cu SRL. Personalul este, după aspect, ţinută şi maniere, recrutat din satele de prin apropiere, un şef de sală mai dus pe Ia cursurile de ospătari face oficiile de gazdă, meniul e sărac, responsabilii sînt probabil convinşi că fac un act de reparaţie morală dacă demonstrează oaspeţilor că aici este sărăcie, nu ca pe vremea odioşilor. Alături, doi stimaţi domni încearcă o deschidere cu peşte, dar nici aspectul, nici miresmele nu-mi inspiră apetitul. Voi rămîne la o gustare caldă şi voi regreta imediat căci micii sînt, mai mult ca sigur traşi în aceeaşi tigaie în care au fost perpeliţi crapii cei scofîlciţi ai vecinilor de masă, cîrnăciorii olteneşti sînt mai mult în sînge, iar buletele de caşcaval au o vechime de cel puţin o zi şi au prins în crustă mirosuri dintre cele mai năzdrăvane. Nu voi mai fi, deci, surprins că preparatele care urmează, ar descuraja pe, oricine şi-ar fi închipuit vreo clipă că oamenii de aici ar voi să-şi vîndă şniţelele. Obsesivul vin roşu de Coteşti care a inundat în această vară piaţa bucureşteană, este suficient de respingător numai la simpla vedere, aşa încît voi beneficia de înţelegerea unui picoIo, care mi-aduce de undeva din spate, o citronada cu 25 de Iei paharul; e făcută cu apă naturală, căci Biborţeniul te ţine la distanţă cu danful său medicamentos, vine şi desertul — un tort glacee acceptabil şi o cafea asemenea şi toată distracţia costă 518 Iei. Pentru două persoane. Timpul de servire a fost relativ scurt, mai ales că ambianţa m-a ţinut tot timpul cu atenţia trează — ici o pisică jigărită mieunînd printre picioare, colo un cîine de rasă dedîndu-se la două potăi pripăşita prin curte, la o masă ceva mai încolo doi pui de romi, atît de murdari şi de gălăgioşi că ai jura că sînt ţigani, se zbenguie sub privirile oblăduitoare ale mult iubiţilor lor părinţi. Un grup de actori coboară din maşini şi se îndreaptă plini de speranţă spre una din mesele libere, dar se orientează rapid şi coboară treptele spre lac pentru a admira apusul. Deşi sănătoasă, fuga nu le prieşte, mirosul de alge putrezite îi alungă din nou pe terasă şi, de aici spre poarta pe unde am intrat cu toţii simpli cetăţeni şi ne-am trezit boieri pe banii noştri. Două stele pentru Snagov-Palace şi un premiu special pentru cea mai rapida degradare a unui spaţiu afectat comerţului de lux.

„Le President” gîfîie dînd la interviuri, comunicate şi organizînd concursuri de cultură generală cu maşini de epocă, îngrijorat pe de altă parte că cele patru stele pe care şi le-a încrustat pe firmă nu prea răsar la o cercetare, fie ea şi cu intenţii bune. Am fi nedrepţi, însă, dacă n-am constata, totuşi, o anume schimbare în bine. Mai întîi a fost desfiinţată terasa din grădină unde se încinsese un fel de chermeză a chelnerilor ameţiţi de vîrtejul privatizării. Clientela s-a mai selectat, cei trei patru oberi au fost costumaţi într-o ţinută elegantă, o muzică de cafe-concert gîdilă în mod plăcut urechile clienţilor, în timpul conversaţiei şi estompează pauzele, picolii foiesc atenţi şi se străduie să pară că nu au servit niciodată altfel -decît cu cleşte şi prin stînga, meniul e mai divers şi apa minerală e Borsec. Dar incertitudinile în ce priveşte viitorul acestui local se regăsesc în fluctuaţiile lipsei de meniuri ca şi în inconsecventa ofertei. Se poate servi, astfel, în timpul săptăminii un copios dejun, între care o excelentă pulpă la tavă, specialitatea bucătarului, probabil, dar exact sîmbătă seara gustările se reduc la o combinaţie de mezeluri şi măsline, grill-urile sînt numai trei, iar cafeaua e transparentă şi periculoasă ca o acţiune de destabilizare. Ridicăm deocamdată nivelul aprecierilor la trei stele şi vom reveni pentru a vedea în ce apă se mai scaldă „prezidentul” nostru de pe Kiseleff.

Inspector L

Ziarul Libertatea din 25 august 1990 pag. a 6-a ►

Ziarul Libertatea din 25 august 1990 pag. a 7-a ►

Ziarul Libertatea din 25 august 1990 pag. a 8-a ►