A venit aseară mama, ca-n romanţa populară,
Oare te-a găsit acasă, oare mai ştiai că-i ea,
N-a venit ea să-ţi aducă, a venit că să îţi ceară,
A venit aseară mama, cu broboada ei cea grea.

A venit aseară mama şi-i atîta de-nstărită,
Încît nici nu poate spune tot ce are-ntr-adevăr,
Are astm, contracte, noră, pensie, nepoţi, flebită,
Şi argint din cel mai straşnic în sprîncene şi în păr.

A venit aseară mama, bună seara, săru-mîna,
A simţit că nu te doare şi că te-a şi indispus,
Îi citeai în ochi căderea şi-i vedeai în trup ţărîna,
A venit aseară mama, s-o ajute cel de sus. 

A venii aseară mama, n-a mai apucat să-ţi spună,
Daca vrei s-o iei la tine, pentru cît vă măi trăi,
Că o dau afar-din casă, că la dînşii în comună
Fac curat, dărîmă totul, lasă brazdele pustii.

A venit aseară, mama, a plecat în zori la, gară,
Cu broboada ca un plînset, peste ultimul temei,
Hotărîtă să te uite şi în casa ei să moară, 
Cînd or omorî cu fierul, cei ca tine, casa ei.

Adrian PĂUNESCU

K. O.

Dintr-un comunicat al biroului de presă al MinisteruIui de interne aflăm că teroristul Carlos „ar fi efectuat studii pentru deturnarea unor avioane ale companiei Tarom”. La bibliotecile din Budapesta?

Ziarul Libertatea din 4 august 1990 pag. 1-a

Cineva e sigur naiv!

Deşi cîteva intervenţii din ultima vreme ale ziarului nostru faţa de ecoul unor acţiuni internaţionale ale domnului Raţiu n-au fost dintre cele mai cordiale, domnia-sa a răspuns cu acest zîmbet prietenos solicitării de a accepta să pozeze pentru cititorii noştri, pe scările de Ia intrarea în Parlament. Ne apreciază, oare, atît de mult domnul Raţiu? Îl subapreciem noi?

Ziarul Libertatea din 4 august 1990 pag. a 2-a

Ziarul Libertatea din 4 august 1990 pag. a 3-a

Ambidextru

Scriitor disident „in nuce”

Chiar dacă iluştrii săi colegi de ideal şi de balcon, domnii Paleologu şi Liiceanu, hălăduie acum pe malurile Senei ori pe străzile impecabil spălate ale Munchen-ului, unde-l apără pe intelectualul Marian Munteanu, dar îl omit din listele martirilor pe el, întîul gînditor din Crevedia, domnul Dincă speră să-şi ia o revanşă teoretică, sprijinindu-şi umerii şi speranţele pe rafturile bibliotecii din Jilava. Iată-l, într-o pauză de ţigară, după terminarea lecturii operelor lui Junge, teoretician a cărui ideologie intenţionează s-o pună la baza viitoarelor scrieri, la fel ca şi un ex-ministru ale cărui antecedente beletristice nu au depăşit niciodată faza de tentativă.

Estetica decupată
Cu adîncă umilinţa, fotoreporterul nostru Lucian Crişan nu a îndrăznit să se ridice mai sus de acest detaliu vestimentar al oratorului oare, atît de convingător, a vorbit în faţa unui public select, despre nevoia de bun gust, armonie şi rafinament, în modul de-a ne potrivi îmbrăcămintea. Conferinţa a avut loc săptămîna trecută, pe scena Teatrului „Nottara”, în deschiderea unei fermecătoare parade a modei, iar iniţiatorul acţiunii, al discursului şi al acestor elegante sandale de seară este criticul şi esteticianul Enest Maşek.

Tentaţiile canalului nostru „due“
La chemarea „Veniţi cu noi pe programul doi“ răspund săptămînal, cu mare entuziasm, personalităţi din cele mai diverse şi neaşteptate domenii de activitate: doctori în genetică şi fotbalişti, paraşutişti şi profesori de yoga, consuli şi debutanţi în muzica uşoară, precum şi un mare număr ie telespectatori din Bucureşti şi împrejurimi. În zilele cînd emisiunea este prezentată de Anda Onesa deţinem informaţii că pînă şi italienii trec pe canalul nostru due. Deocamdată, cei de la ambasadă.

Sciziune în C.P.Ex.
La procesul membrilor CPEx-ului s-a observat o sciziune între curentul celor pe care i-a umflat rîsul de naivităţile şi greşelile procuraturii şi cei care şi-au muşcat limba să nu rîdă.

Acord ministerial
Domnul ministru Niculescu Duvăz trebuie să fie de acord cu noi: nici pe vremea domnului Lupoi turismul nostru nu mergea prea grozav, dar parcă era mai vesel.

Să nu ne oprim la Europa
În timp ce unii membri ai Parlamentului cer cu insistenţă ca Guvernul să ia măsuri pentru a permite naţiei să intre în Europa. domnii deputaţi de Prahova aduc probe palpabile că avem intrare pînă în îndepărtata Asie.

Fotografii realizate de: Lucian CRIŞAN Lucian SIMION şi Gabriel MIRON

​Ziarul Libertatea din 4 august 1990 pag. a 6-a

ANTICORPII CONTINENTALULUI

• Nea Zoli contra Sheraton

• Ies de astă dată ca tot bucureşteanul, mai întîi Ia aer, la şosea şi apoi speriat de puţinătatea ofertei iau drumul Snagovului. La „Pacea”, urma vechilor surse de unde se lua marfă proaspătă şi ieftină „cu prioritate” încă s-a păstrat. În zi de lucru, pe la şase-şapte seara, prin bîzîitul înfundat al unor roiuri de muşte îndestulate poţi comanda o gustare rece. Ce vine pe un soi de platou haiducesc, cu roşiile înfipte în ţepuşele proţapului din mijloc şi specialităţile de muşchi şi mezeluri de Bacău răsfăţate de vecinătatea atît de rară a măslinelor. Dacă ni ai pretenţia să bei vinul separat — şi aici casa ţine doar un fel de alb, spre demisec si un singur fel de roşu, recomandabil doar persoanelor cu voinţă, şi stomac de fier — nici n-o să observi că apa nu este minerală ci doar sifonată. Cu atît mai mult că sticlele brumate, ceea ce orice cîrciumar cunoaşte că pe caniculă înmoaie şi risipeşte toate pretenţiile. Aştept mai relaxat să văd ce-ar mai putea fi în continuare şi oscilez, de-a dreptul bine dispus, între patru feluri de grătar şi pui la ceaun. Există chiar şi cartofi prăjiţi. De acum nu m-ar mai mira nimic, nici chiar să pot alege între mai multe feluri de desert. Îmi temporizez, insă, optimismul exagerat cu o cafea tip C.F.R. Sîntem, totuşi, în margine de Bucureşti.

Bună aprovizionare, deci, dar un aer de provizorat şi de mîntuială în curăţenie şi serviciu care arată că personalul angajat al „Păcii” aşteaptă să vină ceva ori cineva. Două stele. În orice caz diferenţă cară fată de cealaltă parte a lacului, unde Vila 23 şi Muntenia au coborît direct pînă la ultima treaptă — o stea.

• Pentru cei rămaşi în Bucureşti să refacem experienţa de client al unui local de lux. Continental. Seara la 7 fix se deschide. Peste un sfert de oră nu mai e nici o masă liberă. Spre cele cîteva care nu sînt ocupate accesul este dirijat de gesticulaţia agresivă a unui individ bine înfipt în picioare si în fălci. Mocheta Învăluie paşii, perdele moi de catifea estompează glasurile, mobila stil cu mese albe şi scaune tapisate în maron dispuse cu generozitate în spaţii largite fac să respiri un aer de epocă, dar sigur e altă epocă, se aude dar fîsîitul discret al instalaţiei de aer condiţionat… Reveria continuă cu lectura listei de meniuri — probabil cea mai diversă ofertă a unui restaurant bucureştean la această oră — cinci-şase feluri de supe şi consommeuri. opt feluri de gustări reci — între care biftek-tartar – cinci feluri de gustări calde — între care pilaf japonez, şase feluri de înghetată şi torturi. Puţine bucătării de mari localuri, mai au meşteri care să prepare ireproşabil un chateaubriand şi să deţină secretul tochiturii moldoveneşti. Îi înţeleg acum pe cei cîţiva zeci de turişti care au coborît şcolăreşte, la oră fixă, în saloane. Pe scurt, se poate mînca bine şi la preţuri extrem de rezonabile la Continental faţă de privatizaţi. Ce păcat că această ambianţă şi acest regal gastronomic sînt schilodite de imaginea fălcosului cu mînecile suflecate măcelăreşte, cu Kent-ul între deşte şi ghiulul la vedere, ale cărui traversări arogante printre ospătarii transpiraţi, plesnind în cămăşi prea strîmte şi jiletci cîrpite pe la subţiori, vor să anunţe clientul cine e ştăpînul casei aici. Ce folos că picoliţe cuminţi, curăţele, schimbă atent scrumiera, toarnă discret în pahare şi apar cu bolurile de gheată înainte să le-o ceri; ce folos că, de regulă, comenzile se onorează rapid     pentru că numărul de mese ce revin unui chelner e cel corespunzător pentru un local de lux, dacă     băieţii pe care ţi i-ai dori eleganţi şi stilaţi, sobri şi eficienţi, arată după chipul şi asemănarea fălcosului în gura căruia se uită, făptură tipică de parvenit din jurul Bucureştiului, deşi aud că-l cheamă Zoli. Se răsteşte la ei în gura mare să vadă clientul străin că acum sîntem severi şi nu iertăm nimic şi ei tresar animalic, dar apoi o dîră de linişte le curge în suflet, îl întăreşte     să-l vadă preocupat ăi dispreţuitor fată de clienţi, ca altădată, cînd chelnerul era chelner şi clientul nici nu îndrăznea să bîzîie. Le insuflă o încredere instinctivă că luxul şi rafinamentul Continentalului n-o să se poată în veci, lipsi de ei, asa troglodiţi, slinoşi şi lipsiţi de maniere cum sînt. Un fel de solidaritate frăţească, hai bă, nea Zoii că nu ne dă ei afară pe noi că noi le dăm dreptul şi dă-le şi mata la ăia la care trebuie şi să n-avem treabă dacă or veni ăia să le zică n-avem nevoie dom’le de şeraton, avem noi oamenii noştri care a ţinut Continentalul în spate ani de zile.

–––––––––––––––––
***** Firmă cu mari pretenţii, local de lux, servicii impecabile. Mergeţi cu toată încrederea. Merită să vă oferiţi, din când în când, câte o plăcere scumpă  ****Firmă serioasa, local select, cu un anumit specific, servicii de excelentă calitate. Dacă sînteţi înzestraţi cu rafinament şi bani mergeţi să deveniţi clientul casei.  
*** Local bun. De obicei serviciul este corespunzător. Merită să-l frecventaţi dacă vă este drum sau dacă sînteţi cunoscut de personal  
** Este ceea ce se cheamă un local de mîna a doua, chiar dacă preţurile sint, deocamdată de lux. Veţi găsi ceea ce nu vă aşteptaţi şi rareori veţi găsi ceea ce vă doriţi. Încercaţi să vă menajaţi nervii şi manifestaţi prudenţă în toate privinţele. Dacă veţi reveni, o veţi face din motive sentimentale sau de nevoie.  
* Nu merită să riscaţi 

La concret

***** În Bucureşti nu există încă un astfel de local.

**** NAN JING — ambianţă — rafinată; serviciul — de bună calitate, bucătăria — specific chinezesc.

*** CAPŞA — ambianţă — plăcută intimă, clientela, casei; serviciul — de bună calitate, bucătăria — specific franţuzesc.
     BUCUREŞTI — ambianţă — plăcută, clientelă diversă ; bucătăria — specific franţuzesc, serviciul — fără pretenţii.
     De acelaşi rang: AMBASADOR, ATHENEE PALACE, HAVANA, CONTINENTAL, PESCĂRUŞ, BOLTA RECE, BERLIN, LEBADA.

** PALACE, NORD, DOINA, OLIMP ’90, BULEVARD, ORIZONT, PEŞTERA, MĂRUL DE AUR, DUNAREA, PESCARUL, PARC, FLORA, PODUL MOGOŞOAIEI, PRIMAVARA, VARŞOVIA, DOI COCOŞI, CAPITOL, BUCUR, HANUL LUI MANUC, HERĂSTRĂ, LIDO, LE PRESIDENT.

Inspector L.

Ziarul Libertatea din 4 august 1990 pag. a 7-a

Ziarul Libertatea din 4 august 1990 pag. a 8-a

material inedit— microfilmat – aflat în Arhivele Statului -15 02.1942)

3. Decretele nr. 3067 şi 3072 din 6 şi, respectiv, 8 septembrie 1940 semnate de proaspătul rege Mihai I investeau pe Ion Antonescu cu „depline puteri pentru conducerea statului”. Se crea astfel o nouă instituţie politică în istoria statului român, aceea de conducător al statului. Atribuţiile conducătorului erau nelimitate: putea elabora şi promulga legi; numea şi revoca, miniştri; încheia tratate cu alte state; putea declara război şi încheia pace. Practic Ion Antonescu dispunea de puteri discreţionare. Dacă la aceasta mai adăugăm că Mihai I era un tînăr (19 ani) care nu mai pentru tron nu fusese pregătit, atunci vom avea cît de cît un tablou asupra a ceea ce reprezenta conducătorul României în toamna anului 1940 şi în cei următori.
După eliberarea Bucovinei şi Basarabiei, liderii partidelor istorice, Iuliu Maniu şi C.I.C. Brătianu I-au asaltat pe Mareşal cu scrisori mai lungi sau mai scurte pline de sfaturi şi reproşuri. În esenţă, aceste misive il somau pe primul ministru să înceteze războiul, să redreseze economia naţională să elibereze Transilvania de Nord. 
Periodic, Mareşalul răspunde scrisorilor celor doi lideri prin epistole lungi. Răspunsurile sînt, de fapt, aspre rechizitorii la adresa ex-regelui Carol II, a camarilei acestuia, precum şi a politicii celor două partide — P.N.Ţ. şi P.N.L. — care I-au susţinut pe fostul monarh, în cei 10 ani de guvernare.
În materialul de faţă vom insera şi alte consideraţii pe care generalul Ion Antonescu le face Ia 15 februarie – 1942, vizavi de două scrisori ale liderilor partidelor istorice.(n.n.)
„Credeţi Dv. că am fi fost români şi europeni demni dacă în momentul cînd forţele militare sovietice însumînd 850 000 de oameni, 30 divizii infanterie, 8 divizii cavalerie şi 19 brigăzi motorizate care apărau graniţa noastră şi incursiunile aeriene dovedeau voinţa de agresiune, dacă nu am ţi reacţionat apărîndu-ne pămîntul, cînd vedeam că agresiunea rusă începută în 1940 împotriva noastră îşi continua penetrarea ameninţînd întregul sistem european şi cu moartea fiinţa noastră latină şi existenţa noastră naţională?”.
„Datorită acestei acţiuni am dezrobit pămînturile Basarabiei şi Bucovinei şi am redat unităţii româneşti 4 milioane de suflete care porunceau jertfă noastră”.
În context, Mareşalul se apără şi contraatacă pentru a demonstra justeţea liniei politice pe care a urmat-o, a prelungirii participării României la războiul din Răsărit.
Adevărul istoric subliniat şi în epocă şi astăzi, după Revoluţie este că întreg poporul român dorea – eliberarea celor două provincii româneşti, dar nu şi ducerea unui război pe pămînturile ruse. Drama Mareşalului a constat, în primul rînd, în faptul că nu a putut opri trupele române, pe Nistru. Presiunea germană eră aşa de puternică încît încercările de rezistenţă ale Mareşalului şi generalului Iacobici au dat doar rezultate parţiale. În rîndurile care urmează Ion Antonescu face cîteva precizări referitoare la activitatea diplomatică a primului său sfetnic — Mihai Antonescu (n.n.). 
„După lungi şi stăruitoare intervenţiuni pentru a împiedica dărîmarea bisericilor, însuşirea proprietăţii ţăranilor, din Transilvania de Nord şi distrugerea vieţii spirituale şi economice (…) la 15. septembrie 1941 în plin război (…)    Mihai Antonescu, ca ministru al afacerilor străine, a transmis guvernelor german şi italian un memorandum, constatînd consecinţele grave ale actului de la Viena şi I-a declarat caduc”. „Pata de dezonoare semnată de Dl. Manoilescu la Viena îşi primea astfel, oricît de potrivnice ne erau împrejurările, cea dintîi demnă izgonire din istoria noastră”.
„Am urmat după aceea, legile de onoare ale războiului”.
„Le-am urmat cu sobrietate şi măsură”. 
„Dvs. Domnule Brătianu şi chiar Dvs. Domnule Maniu, nici n-aţi crezut măcar că Germania va face război Rusiei şi, cîteva zile înainte’ de 22 iunie, mi-aţi trimis o scrisoare în care afirmaţi că Germania este înţeleasă cu Rusia şi ne facem iluzii că vom putea dezrobi Basarabia şi Bucovina”.
Scrisoarea nu s-a păstrat sau n-a fost încă depistată, dar despre existenţa ei Mareşalul face cîteva menţiuni la sfîrşitul anului 1941 în alte răspunsuri pe care le dă celor doi lideri politici.
Bineînţeles că Maniu sau Brătianu nu aveau de unde să ştie sau să prevadă că la nici doi ani de ia încheierea pactului Molotov — Ribbentrop diviziile Reich-ului vor invada U.R.S.S. N-a ştiut şi nu a vrut s-o creadă, nici măcar Stalin, deşi fusese avertizat, de Londra (n.n.).
„Nici mie, care port răspunderea istorică a neamului acestuia, nici lui Mihai Antonescu,care a dus acţiunea diplomatică nu ne este frică de judecata istoriei asupra sensului pe care am dat-o politicii externe în această vreme”. „N-am făcut nici un act de agresiune faţă de nimeni şi n-am luat pămînturi care nu ne aparţineau”.    
Ion Antonescu, în privinţa aceasta a fost un fidel executor testamentar al lui Mihai Viteazul. Nu s-a gîndit nici un .moment să anexeze teritorii care nu erau locuite majoritar de români. Se cunoaşte faptul că a fost invitat să ia parte la împărţirea mai multor teritorii aparţinînd ţărilor vecine, dar a refuzat. (n.n.)
„Politica externă, războiul şi condiţiile în care am dus Neamul au făcut ca în popas de un an numai să refacem pămînturile la răsărit”.
„Şi credeţi că am aşteptat solicitarea Dvs. pentru a ne face datoria faţă de Transilvania noastră şi faţă de românii asupriţi din Transilvania de Nord?”. „Rupem în scris legămîntul sfinţit şi blestemat’ al tăcerii noastre şi vă reproducem aici texte diplomatice cu care apărăm drepturile Neamului pentru ca să înţelegeţi că am vorbit despre drepturile Neamului românesc mult mai tare decît vorbiţi Dvs. în scrisorile sau pamfletele Dvs.:
„Am avut şi piedici desigur. Aşadar. Domnule Maniu şi Domnule Brătianu am făcut tot ce omeneşte era posibil şi în aceasta perioadă chinuită şi grea, cînd aveam situaţia, dramatică de a trebui să luptăm în interesul civilizaţiei şi pentru a ne salva fiinţa naţională”. 
„Să nu vă închipuiţi. Dvs. că am aşteptat solicitarea Dvs. pentru ca să punem problema paralelismului forţelor române faţă de forţele vecinilor şi a conservării securităţii româneşti, faţă de potenţialul militar al altora”.
Acest ultim paragraf rezumă, de fapt, una dintre cele mai importante probleme a schimbului de epistole dintre Mareşal şi liderii celor două partide istorice. Atît „Sfinxul de Ia Bădăcin”, cît şi Dinu Brătianu militau pentru o participare la războiul din est cu forţe minime. Argumentele lor erau simple dar exacte. Dacă diviziile române erau angrenate în război, spatele rămînea descoperit şi oricînd Horthy putea să invadeze şi restul Transilvaniei. Liderii celor două partide istorice împărtăşiseră punctul de vedere al şefului Marelui Stat Major, generalul losif Iacobici care obiectase împotriva participării masive a armatei române la campania din primăvara şi vara anului 1942 în Răsărit.
Menţionăm că losif Iacobici I-a rugat pe Mareşal să nu se oblige faţă de Hitler cu privire la trimiterea pe front a noi eşaloane. (n.n.)
Referatul generalului losif Iacobici conţinea pe lîngă înşiruirea unor greutăţi insurmontabile şi următoarele: românul nu se bate bucuros departe de ţara sa în acest sens participarea la o ofensivă ce duce forţele noastre departe de ţară nu este populară“ şi că „tineretul, care voim să-i pregătim temeinic, va cădea pe plaiurile îndepartate ale Rusiei bolşevice, lipsindu-ne foarte mult în cursul socotelilor cu Ungaria”. 
Revenind la răspunsul lui Ion Antonescu şi încercînd să-i descifrăm crezurile, rezultă că ofiţerul de carieră era conştient că războiul la care participă este preventiv. Dorea să-l poarte pe un teren neromânesc pentru a evita distrugerile. (n.n.)
Cităm doar o frază din această parte a misivei: „Nu este, nu va fi un singur român care, între a primi lupta cu Rusia pe pămîntul nostru cu prada hoardelor bolşevice şi cu distrugerile inerente războiului şi între a lupta la distanţă pentru a feri acest pâmînt de cutremurarea primitivilor şi a războiului, să nu răspundă că este alături de mine şi nu alături de Dvs.”.
Scrisoarea de răspuns, a Mareşalului mai cuprinde alte 8 pagini de imputări şi reproşuri la adresa celor doi lideri politici. Ne oprim aici cu promisiunea de a vă dezvălui şi alte materiale inedite, interesante, aflate în instituţia noastră.

General-maior Ion MUNTEANU

ÎN VIGOARE DE LA 6—12 AUGUST 1990, TRANSMISĂ DE BANCA NAŢIONALA A ROMÂNIEI

Unitatea monetară                          Curs în Iei

100 leka R.P.S. Albania                        133,92
1 liră sterlină                                          37,32
1 dolar australian                                   16,00
100 şilingi austrieci                              179,86
100 franci belgieni-luxemburghezi           61,94
100 leva R. Bulgaria                          1 064,10
1 dolar canadian                                   17,46
100 coroane R. F. Ceho-Slovacă          110,00
100 voni R.P.D. Coreeană                   376,39
100 pesos R. Cuba                            747,70
100 coroane daneze                          331,82
1 franc elveţian                                   14,85
100 mărci finlandeze                         538,00
100 franci  francezi                           377,12
1 marcă R.F.Germania                       12,64
100 drahme greceşti                           12,27
1 liră irlandeză                                   33,97
1 shekel nou israelian                          9,59
1 000 lire italiene                              17,27
100 dinari iugoslavi                           169,29
100 yeni japonezi                               13,71 
100 tugriki R. P. Mongolă                  98,58
100 coroane norvegiene                   327,16
1 gulden olandez                             11,23
10 000 zloţi R. Polonă                      69,17
100 escudos portughez                   14,34
100 pesetas spaniole                       20,14
1 dolar S.U.A.                                 20,14
100 coroane suedeze                    345,69
1000 lire turceşti                              7,12
100 forinţi R. Ungară                       58,82
100 ruble U.R.S.S.                       830,00
1000 dongi R. S. Vietnam                7,68