AZI

Parlamentul – pe ultimii „metri” de activitate înaintea vacanţei! Mare bătaie de cap pentru legiuitorii noştri, mai ales in condiţiile
în care a şi apărut, o „neconcordanţă” între accepţiunile majorităţii şi guvern! 

S.O.S.

În noaptea de 25/26 iulie, ora 0,40, la ieşirea din Pasajul Unirea (către Mărăşeşti) a fost comis un grav accident rutier, al cărui
autor a părăsit locul faptei. Cine poate da relaţii este rugat să telefoneze la 055.

Guvernul maghiar condiţionează purtarea de convorbiri cu România

BUDAPESTA (Agenţia ungară M.T.I.) Guvernul ungar s-o ocupat în şedinţa sa de joi, între altele, de urmările sociale ale măsurilor economice, ale majorării preţurilor a informat secretatul de presă al guvernului, Balasz Laszlo, în cursul unei conferinţe de presă. Ministrul afacerilor externe, Geza Jeszenszky a comunicat că săptămîna viitoare va sosi la Budapesta secretarul de stat al M.A.E. al României şi a relevat că guvernul Ungariei este gata să poarte convorbiri dar, după, părerea sa, la nivel de miniştri sau prim-miniştri acestea pot avea loc numai în cazul în care partea română va răspunde la propunerile făcute în luna decembrie 1989.

Sfînta mare neruşinare

Aflăm de la B.B.C. că, în sfîrşit, domnul Mazilu poate să vorbească. Deşi nu avusesem deloc impresia că domnia sa ar fi încercat în vreun fel să-şi ţină gura. Aflăm, de la acelaşi post, că D.M. ar funcţiona încă în calitate de raportor O.N.U. în problema drepturilor omului, deşi credeam că onesta instituţie ar fi putut astăzi să aleagă slujbaşi mai de soi, neimafiind nevoită să accepte securiştii pe care-i livra Ceauşescu. Dar asta este o altă problemă şi probabil că celebrul slogan lansat de nea Mitică în seara de 12 ianuarie — „Moarte securiştllor“ — îi va fi convins definitiv pe cei de la „cadrele” O.N.U. că trecutul colabaratorulul lor român este definitiv mort şi îngropat.

Să revenim însă în Elveţia unde se află în aceste zile celebrul autor de opuri scrise cu cerneală simpatică pe cearşafurile din gospodărie şi unde se zice că ar fi păstrat tăcerea (deşi „interviurile” se plătesc bine şi în ţara cantoanelor) pînă cînd soţia sa a reuşit să sosească şi ea în Elveţia. Neutrii cum îi ştim dintotdeauna, elveţienii se dovedesc extrem de caritabili faţă de „eroii” revoluţiei, de calibrul lui Lupoi şi Mazilu, ultimul nearzînd acolo gazul de pomană: el se află în plină activitate de redactare a noului său raport. După cum se vede obişnuinţa este a doua natură a omului, iar reputatul nostru autor nu face decît să schimbe „andrisantui” rapoartelor, înlocuind trei iniţiale (D.S.S.) cu alte trei (O.N.U.). Dar să lăsăm speculaţiile şi să vedem ce a servit domnul Mazilu reporterului de la „Tribune de Geneve” în schimbul unei consistent onorariu în franci elveţieni.
„Sînt la Geneva pentru a-mi pregăti ra-

Octavian ANDRONIC

_{(Continuare în pag, a IV-a)}

_{(Urmare din pag. I)}

portul care urmează să fie prezentat în faţa Comisiei pentru drepturile omului. Este raportul privitor la drepturile omului şi tineretului în întreaga lume, inclusiv în ţara noastră.    

Întrebare: Dar, de data aceasta, înţeleg că nu aveţi cuvinte mai blînde de spus despre România, decît aţi avut în raportul anterior.
Răspuns: Vă daţi seama, că nu poate fi mai blînd un raport care urmează să prezinte evenimentele tragice care au avut loc în ţara aceasta, îndeosebi în cursul lunii iunie. Evenimente oare au fost îndreptate, în primul rînd, împotriva tineretului român, a studenţilor ţării, şi care au culminat cu arestarea, cu schingiuirea, cu lovirea, cu asasinarea multora din tinerii care au protestat în mod paşnic pentru promovarea şi apărare drepturilor lor.

Întrebare: Aţi fost şi dumneavoastră victimă a minerilor şi într-un articol apărut în „Tribune de Geneve” susţineţi că venirea minerilor n-ar fi fost spontană, ci ar fi fost ceva organizat. 
Răspuns: Sînt date care mi-au parvenit din care rezultă că pînă şi vagoanele pentru mineri erau pregătite încă din ziua de 10 iunie, deci cu trei zile înainte de evenimente. Chemarea minerilor era un act pregătit, un act deliberat. Cu alte cuvinte, lucrurile erau pregătite cel puţin de la începutul lunii iunie. Pe de altă parte, rezultă din convorbirea pe care au înregistrat-o martorii la faţa locului, dintre personalităţi importante ale M.I. că aceste personalităţi se refereau la un plan aprobat cu privire la evenimentele din 13—15 iunie. Sînt fapte grave care scot la iveală necesitatea imperioasă să se stabilească cine sînt cei care au organizat asemenea evenimente tragice. Trebuie neapărat să se ştie, nu numai cine sînt instigatorii ci şi făptaşii, deci cei care au organizat crimele din 13—15 iunie aşa încît ei să fie pedepsiţi cum se cuvine şi, mai ales, asemenea evenimente să nu mai fie posibile niciodată în ţara noastră.

Întrebare: Aţi fost asociat cu Securitatea, aţi fost participant Ia Revoluţie, iar în primele săptămîni ale Revoluţiei aţi fost chiar adjunct al domnului lliescu. Cum vi se pare că a evoluat România în aceste ultime şase luni? Este ceea ce aşteptaţi de la Revoluţia românească?
Răspuns: Vreau să spun că şi această concluzie o includ în analiza pe care o prezint la O.N.U. Vreau să vă spun că nu numai eu, ci multă Iume, ne aflăm în faţa unei mari
decepţii. Am socotit că Revoluţia va aduce o schimbare pe care poporul şi ţara o merită. Adică o schimbare reală, o schimbare care să ducă ţara spre o democraţie şi libertate pe care le aşteptăm de atîta amar de ani. Din păcate, din ianuarie,după ce F.S.N. — acest organism care era de mult asociat cu partidul comunist — şi-a propus să-şi păstreze puterea şi să nu o cedeze după alegeri, lucrurile au evoluat, cum bine ştim cu toţii, de la un partid unic la un alt partid unic. Cunoaşteţi că eu, în Platforma Revoluţiei, mi-am propus să acţionez pentru a transforma structurile politice româneşti în sensul ireversibil de la un partid unic la un sistem pluripartit. Din păcate, acest lucru a fost stopat de o structură care vrea să-şi, păstreze privilegiile, să păstreze situaţiile obţinute, dăunînd evoluţiilor general democratice ale României.

Întrebare: Se vorbeşte mult de Revoluţie şi de evenimentele din decembrie, despre tot felul de teorii şi conspiraţii şi se stabilesc analogii cu alte veniri ale minerilor în ianuarie, februarie şi se spune de multe ori că toate acestea nu sînt decît efectele unei lupte de putere la vîrf. Ce părere aveţi ?
Răspuns: Se pare că, treptat, apar şi dovezi că sînt confruntări de putere şi pentru putere, la vîrf. Lupta se desfăşoară între grupuri ale celor care au profitat în trecut. Aceste grupări încearcă să-şi păstreze situaţia avantajoasă pe care o aveau în trecut şi să şi conserve aceste avantaje în defavoarea marei mase a poporului, în formele diferite pe care le oferă o aşa-zisă trecere la o societate ceva mai liberă. Amintiţi-vă faptul că în Bulgaria, un grup de studenţi au protestat timp de o lună împotriva atitudinii pe care o aveau unii lideri ai Bulgariei. Pentru că protestul era foarte puternic, preşedintele a fost nevoit să demisioneze. 

Întrebare: A existat o dovadă care n-a putut fi dezminţită nici de domnul Mladenov.
Răspuns:     Da. Dovezi vor putea fi şi în alte structuri. Important este ca liderii oare au săvirşit greşeli să fie într-adevăr, pedepsiţi iar întoarcerea la democraţie să fie cu adevărat posibilă.
Are dreptate domnul Mazilu. De altfel, dacă ne gîndim bine, printre „liderii care au făcut greşeli” (de genul organizării tentativei de puci din 12 ianuarie) se află chiar şi domnia sa, iar o investigaţie asupra acestui caz care din motive greu de înţeles, nu a fost, încă făcută, ar putea să pună în evidenţă adevăratele sale merite în întărirea procesului democratic din România.

Ziarul Libertatea din 26 iulie 1990 pag. 1-a

Preivatizare
​​Caricatură de ANDO

IERI

Scriitori au solicitat sprijinul guvernului in rezolvarea problemelor editoriale. Disputa carte-ziar, devenită acută, pare a nu fi rezolvabilă decît prin instituirea -de către Ministerul Culturii – a unui organism de control care să bareze calea ilegalităţilor, a speculei şi corupţiei în tipografii!

CINE EŞTI DUMNEATA V.B.!

• Ce de mal revelaţii ne serveşte, dom’le, cel care se ascunde sub pseudonimele „Victor Predescu” sau „Virgil Oracol”! Cum le ştie el pe toate, de parcă-ar fi fost acolo! Nu poţi să nu te minunezi văzînd cum un om simplu, cum presupuneam că este cel în cauză, ştie tot ce mîncau şi beau şi aşa mai departe, Nicuşor, Nuţă, Postelnlcu şi alţi granguri, la care nici un ins normal n-ar fl avut acces. Şi cum îi mai combate domnule, de mai mare dragul! Îi veştejeşte, le pune viciile pe tavă şi ni le serveşte cu ştaif, într-un stil care parcă-parcă ne-aduce aminte de metoda păşunistă a unui autor de „trafic-fiction* de pe vremea odiosului şi-a sinistrei… Bănuim, insă, că  orice asemănare este pur întîmplătoare şi pentru a înlătura orice dubiu, vă promitem că îl vom ruga pe autor să se prezinte singur cititorilor noştri. Iar dacă va fl nevoie, îi vom da şi o mînă de ajutor…

• UN ZIARIST – MARTOR AL APĂRĂRI LA SIBIU!

Este vorba despre Angela Băcescu, de la „Zig-Zag“ care va fi audiată la cerere, ca    martor al apărării în recursul color 7 inculpaţi de la Ministerul de Interne Sibiu, care au fost condamnaţi la 103 ani închisoare sub acuzaţia de genocid. Cererea doamnei Angela Băcescu a fost în-
registrată la numărul 1967 din 23 iulie 1990, la Curtea Supremă de Justiţie, Secţia Militară. Aşa după cum a afirmat în reportajele, sale, Angela Băcescu este de părere — sprijinindu-se pe documente — că la Sibiu nu s-a dus nici un fel de război cu „terorişti”.

• COMOARA PIERDUTA A P.N.Ţ.-c.d.-ULUI

Din datele comunicate de serviciile financiar-contabile ale principalelor instituţii afectate de evenimentele: din 13— 15 iunie, rezulţi că pagubele suferite de Partidul Naţional Ţărănesc ar fi următoarele :
— echipament în valoare de 215 000 dolarl, 83 200 franci belgieni şi 1 174 260 lei;
— numerar în casă: 28 000 dolari (din care 700 restituiţi de poliţie); 1000 dolari australieni (?); 4100 franci francezi; 4 750 coroane suedeze; 40 031 000 lire italiene (dintre care 35 000 000 restituite de poliţie); 587 570 Iei.
Rezultă, deci, o veritabilă comoară, în valute mai mult decît liber convertibile, provenite, desigur, din subvenţiile guvernamentale pentru, desfăşurarea campaniei electorate. Nu s-ar putea spune că, P.N.Ţ.-c.d. nu este un partid forte.

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 26 iulie 1990 pag. a 2-a

Ziarul Libertatea din 26 iulie 1990 pag. a 3-a

Ziarul Libertatea din 26 iulie 1990 pag. a 4-a

Relaţiile interetnice la cumpăna dintre intransigenţă şi moderaţie

ŢARA SECUILOR ESTE CETATEA PARTIDULUI MAGHIARILOR (U.D.M.R.) 

(Articol de Viktor Meier în cotidianul vest-german „Frankfurter Allgemeine Zeitung” nr. 160 din 13.VII.1990)

Cum treci de Braşov şi intri în judeţul Covasna, pretutindeni poţi vedea inscripţii bilingve ale localitătilor. Chiar şi firmele magazineIor sînt în doua limbi, uneori chiar numai în ungureşte. Sîntem în „Ţara Secuilor”, departe de frontiera cu Ungaria, dar în cea mai dens populată regiune cu populaţie maghiară din România. Judeţele Covasna şi Harghita au împreună 600 000 de locuitori, dintre care în Covasna sînt 75 la sută maghiari,  iar în Harghita — 85 la sută. „Românizarea” nu prea a prins rădăcini în capitalele acestor iudete. Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR) îşi are sediul politic în această zonă. Voturile pe care le-a obţinut UDMR în alegerile din 20 mai corespund cu numărul de locuitori maghiari. Acest partid este aici partidul majorităţii avînd chiar rolul de partid de stat, deoarece după revoluţie noile autorităţi, la dorinţa populaţiei, au fost numite din rîndul ungurilor. Unii dintre ei sînt chiar funcţionari ai Uniunii. Astfel s-a rezolvat practic şi problema folosirii limbii materne în contactul cu autorităţile. În Harghita, partidul maghiarilor a ocupat toate locurile în Adunarea Deputaţilor şi cele două locuri în Senat, iar la Covasna maghiarii au obţinut, de asemenea, cele două mandate de senatori şi patru din cinci mandate de deputaţi.
Reprezentanţii maghiarilor recunosc că în cele două iudeţe multe din cerinţele lor au fost satisfăcute, dar acestea nu sînt susţinute prin legi şi decrete. Obiectivul politic al UDMR este fixarea legală a ceea ce s-a realizat în mod practic, iar succesele obţinute în cele două judeţe să fie extinse şi la celelalte judeţe cu populaţie maghiară. Partidul doreşte înfiinţarea unui minister al minorităţilor şi elaborarea unei legi privind minorităţile naţionale.
Parlamentul de la Bucureşti dezbate şi legea privind împărţirea teritorială si administraţia locală pînă la alegerile comunale care vor avea loc probabil în primăvara anului viitor. Reprezentanţii maghiarilor speră ca autorităţile din Capitală să confirme prefecţii şi primarii aleşi la dorinţa populaţiei locale, mai ales că astfel Bucureştiul ar obţine liniştea politică în regiunile locuite de maghiari.
Se cere un nou recensămînt al populaţiei deoarece ultimul avînd loc în 1975, nu poate fi considerat valabil. Pentru realizarea drepturilor minorităţii. reprezentanţii maghiari cer ca „prag de reprezentare 30 la sută, dar UDMR nu a înscris în programul său o astfel de doleanţă. Chiar si ungurii care trăiesc răspîndiţi în tară trebuie să se bucure de aceleaşi drepturi. Există temerea că cele două judeţe ar putea deveni autonome. Obţinind toate drepturile pentru minorităti dar că maghiarii care nu trăiesc în aceste judete ar risca să nu se bucure de aceleaşi drepturi. Acesta a fost cazul „regiunii autonome maghiare” din timpul stalinismului dar ungurii din Transilvania nu mai doresc o astfel de rezolvare teritorială, mai ales că nu vor să lase impresia că vizează o despărţire teritorială de statul român.
Pentru naţionaliştii români, toate drepturile acordate populaţiei maghiare sînt un coşmar. Ei susţin deja că m în „Tara secuilor“ funcţionarii si profesorii români sînt „alungaţi”, că românii sînt  concediaţi din fabrici şi aruncaţi în stradă.
Reprezentanţii maghiari arată că relaţiile interetnice sînt într-o oarecare măsură normale acolo unde raporturile sînt clare. Acest lucru, este valabil, pentru „Ţara secuilor”, cu o puternică minoritate maghiară dar şi pentru judeţele cu majoritate română — cum ar fi Clujul. Aici maghiarii reprezintă 21 la sută în judeţ şi 32 la sută în capitala lui. Relaţiile sînt deosebit de proaste acolo, unde cele două populaţii sînt aproape egale şi ambele tind să obţină întîietate. Acesta este cazul judeţului Mureş, cu capitala la Tîrgu Mureş. Nu întîmplător aici s-a fondat în ianuarie „Vatra Românească” — organizaţie a naţionaliştilor români, şi nu întîmplător în martie s-a ajuns aici la incidente grave.

CONFERINŢĂ DE PRESĂ  LA BUDAPESTA A PREŞEDINTELUI INTERIMAR Al UNGARlEI A. GONCZ, ŞI A EPISCOPULUI L. TEOCHEŞ 

(Agenţia ungară MTI)

Ungaria acordă cel mai substanţial ajutor maghiarilor din Transilvania, pentru ca viaţa din această tară să decurgă în linişte şi  să evolueze pe calea democratică – a declarat între altele preşedintele interimar al Ungariei, A. Goncz, în cursul unei conferinţe de presă ţinute în parlament împreună cu episcopul reformat de Oradea, L. Teocheş (care s-a odihnit timp de două săptămîni la Balaton).
Goncz a spus că în luptele revoluţionare pe care maghiarii din Transilvania le-au purtat împreună cu românii ei s-au maturizat“ şi datoria noastră este să fim la curent cu situaţia maghiarilor transilvăneni, să le cunoaştem doleanţele, dar în acelaşi timp să ne străduim a nu le da lecţii şi a nu întreprinde nimic fără a ne sfătui cu ei“.
La rîndul său, Teoches a subliniat că maghiarii din România trebuie să promoveze o politică de sine stătătoare, aşa cum a fost vorba, între altele, şi în cursul convorbirilor cu ministrul de externe al Ungariei, G. Jeşzenşky. Răspunzînd la o întrebare. Teoches a spus că se pronunţă în favoarea convocării unui congres extraordinar al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, dat fiind că în mediul acestora devine iminentă o situaţie catastrofală. În opinia sa naţiunea ungară va fi ameninţată de un pericol enorm dacă maghiarii din Transilvania îşi vor părăsi locurile în care trăiesc, aceasta ducînd la îngustarea unui teritoriu lingvistic ungar istoriceşte constituit. Acest pericol — a declarat Teoches  — nu este perceput cum se cuvine nici în lume, nici chiar în Ungaria. Congresul extraordinar va trebui să examineze problemele emigrării, instruirii si existenţei maghiarilor.
Referindu-se la posibilităţile de revenire în patrie a refugiaţilor transilvăneni, episcopul a constatat că Occidentul înclină să vadă în problema emigrării o chestiune particulară ce ţine de drepturile omului lăsînd în afara atenţiei cauza pentru care zeci şi sute de mii de oameni sînt nevoiţi să-şi părăsească patria. Esenţa problemei — a subliniat el – nu constă în acceptarea unor oameni nevoiţi să-şi părăsească patria, ci în preîntâmpinarea emigrării. Pentru reglementarea situaţiei maghiarilor care trăiesc în România este necesar în primul rînd să fie elaborate garanţii naţionale şi internaţionale de asigurare a existenţei.

MAGHIARII DIN ROMANIA ÎŞI CAUTĂ DRUMUL PROPRIU 

(Articol de Viktor Meier in cotidianul vest-german „Frankfurter Allgemeine Zeitung” nr. 161/1990)

Telespectatorii români au fost de curînd martorii unui eveniment deosebit: un purtător de cuvînt al partidului minoritătii maghiare, UDMR, a citit, în cadrul emisiunii de „Actualităti”. o declaraţie  în care conducerea partidului său critica vehement nu guvernul României, ci pe cel al Ungariei, menţionînd că acesta împreună cu parlamentul nu a ţinut seama în suficientă măsură, de drepturile minorităţilor din Ungaria, ceea    ce îngreunează situaţia şi respectarea în practică a drepturilor minorităţii maghiare din România.
Pentru guvernul de Ia Budapesta. această critică a fost surprinzătoare. Conducerea UDMR, potrivit declaraţiilor unui reprezentant din Clui, înţelege situaţia, dar nu doreşte ca Ungaria să aducă noi argumente în favoarea naţionaliştilor români. Parlamentul, ungar ar fi putut adopta Iegea cu privire la minorităţi în loc să o respingă la nivelul comisiilor.
Partidul maghiarilor din România — avînd în vedere buna lui organizare, succesul în alegeri şi poziţia lui în Parlament — doreşte să se bazeze în primul rînd pe forţele proprii. Guvernul ungar poate acorda sprijin internaţional sau să trimită ajutoare, ca de exemplu cărţi, dar ei nu trebuie să exercite presiuni asupra guvernului român. „Dorim să realizăm noi înşine obiectivele pe care ni le-am propus”.
Episcopul Teocheş din Timişoara care după părerea unor activişti ai minorităţilor, face încă prea mult pe disidentul si prea puţin pe omul politic apreciază problema drepturilor minorităţilor ca un drept „universal”. Şi el consideră că Ungaria ar trebui să dea un exemplu şi mai bun ca pînă acum. Teocheş respinge acuzaţia potrivit căreia în timpul vizitei sale în SUA, el ar fi cerut ca României să nu i se acorde clauza naţiunii decât condiţionată de respectarea drepturilor minorităţilor.
„În timpul revoluţiei aş fi putut uni ungurii si românii; eu nu sînt naţionalist”.  Dar Teocheş care în felul său nu se comportă ca un episcop obişnuit, recunoaşte că maghiarii au cerut prea multe la început. „Nu am fost destul de prudenţi şi diplomaţi“. Incidentele de la Tîrgu Mureş au înfricoşat atît pe maghiari cît şi pe români, fapt ce a influenţat şi rezultatul alegerilor. „Adeseori românii fac unele lucruri şi apoi îşi cer scuze”. Este nevoie de o lege a minorităţilor. Teocheş este conştient că opoziţia sa este mai profundă decît cea a politicienilor de la UDMR şi de aceea este şi mai puţin iubit de români. Vorbeşte oarecum neclar despre ameninţările la adresa fraţilor şi a colaboratorilor săi.    
În Congresul american reprezentantii „lobby-ului ungar” au avut întotdeauna o pondere puternică atunci cînd era vorba de politica faţă de România, în special în problema acordării clauzei naţiunii celei mai favorizate. Peste tot în Occident, atitudinea faţă de minoritatea maghiară a devenit un fel de piatră da încercare pentru înfăptuirea drepturilor minorităţilor din România. În prezent această atitudine s-a mai atenuat, mai ales de cînd unele cercuri occidentale impun României norme aproape absolute de etică politică… Politicienii maghiari din România sunt de părere, că este nevoie de prudenţă în ceea ce priveşte exercitarea presiunii asupra Bucureştiului în problema minorităţilor, atitudine necesară şi în politica americană. Washingtonul, care înainte îi făcea de-a dreptul curte Iui Ceauşescu, ia acum o atitudine clară împotriva lui lliescu. În România de azi mulţi îşi pun întrebări cu privire la rolul postului de radio „Europa liberă”, care este finanţat de americani si care transmite de pe pămînt german, făcînd politică, internă în România postcomunistă şi subapreciind opoziţia. În ultima vreme reprezentanţii maghiarilor şi-au definit cerinţele mai realist. Noţiunea de „autonomie culturală”
s-a dispersat în cerinţele concrete de şcoli proprii, folosirea oficială a limbii materne în regiunile locuite majoritar de minorităţi, libertatea înfiinţării unor institute culturala şi legături culturale cu Ungaria. Unele cerinţe s-au concretizat în contextul democratizării din România, iar altele necesită un timp mai îndelungat. Ziariştii maghiari din ţară recunosc că pot scrie liber ce vor. Ceea ce ii îngrijorează mai mult este finanţarea ziarelor respective, dar aceste griji le au si ziariştii români. Chiar si ziarul „Adevărul”, fidel guvernului, se plînge de dificultăţi în difuzarea sa, mai ales într-o regiune — Mureş — unde naţionaliştii extremişti români marginalizează Frontul constrîngînd aproape partidul maghiar să devină singura forţă: ce consolidează puterea de stat. Maghiarii se tem de naţionalismul român extremist, sub actuala lui formă organizatorică „Vatra Românească” şi „Alianţa Unităţii Românilor din Transilvania”. Aceste forţe politice dau chiar şi parlamentului bătaie de cap. „Reprezentanţii lor atacă imediat problema naţionalităţilor în mod extremist, interesul lor fiind îndreptat în mod exclusiv asupra acesteia. Noi trebuie să le răspundem şi sîntem ameninţaţi să apărem ca extremişti, reprezentanţi ai celeilalte părti“. spune un deputat maghiar.
Un politician român din Transilvania este de părere, că se acordă o atenţie mult prea mare problemei naţionale. El este convins că odată cu avîntul economic se va termina si cu naţionalismul românesc. Alţii nu sînt chiar atît de optimişti. Masele de români săraci aduşi cu forţa de Ceauşescu cu scopul românizării Transilvaniei ar fi primii care, ca urmare a reformelor economice ar fi daţi afară.
Reprezentanţii maghiari consideră că lliescu intenţionează să adopte o linie de centru, dar maghiarii ştiu că naţionalismul politic român din Transilvania cu centrul la Tîrgu Mureş împiedică guvernul să facă prea multe concesii maghiarilor. Politicienii români moderaţi recunosc acest fapt şi recomandă răbdare. Unele cereri ca de exemplu reînfiinţarea Universităţii Bolyai din Cluj, sînt în prezent greu de realizat. Multor români le lipseşte înţelegerea faţă de instituţiile care ar contraveni concepţiei despre statul unitar În doi-trei ani sînt de părere aceşti politicieni, situaţia va fi cu totul alta.

Precizări din partea Procuraturii

Din dorinţa de a contribui la informarea corectă a cetăţenilor, Procuratura României consideră necesar să facă următoarele precizări: împotriva domnului Munteanu Marian Teofan Dragoş s-a pus în mişcare acţiunea penală la data de 16 iunie 1990 pentru unele fapte prevăzute de legea penală, între care instignarea la infracţiunea de distrugere în paguba avutului public prevăzută de art. 231 din Codul penal şi la infracţiunea de pătrundere fără drept în sediile organelor centrale şi locale de stat prevăzute de Decretul-lege nr. 88/1990. Punerea în mişcare a acţiunii penale s-a întemeiat pe datele şi probele administrate de organele de anchetă penală, din oare rezultă că în ziua de 13 iunie a.c. inculpatul a îndemnat persoanele aflate în Piaţa Universităţii să meargă la sediul Poliţiei Capitalei şi să impună cu forţa eliberarea persoanelor reţinute in cursul zilei, şi la Televiziunea Română unde, de asemenea, prin forţă să-i oblige pe factorii responsabili din această instituţie
să transmită unele înregistrări video în legătură cu manifestaţiile din oraş.
Întrucît pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală este mai mare de 2 ani închisoare. Procuratura municipiului Bucureşti a luat măsura arestării preventive a inculpatului în conformitate cu dispoziţiile articolului 148 din Codul de procedură penală.
Cercetările privesc exclusiv infracţiuni de drept comun şi nu se referă la opţiuni, luări de poziţie sau alte activităţi cu caracter politic.
Desfăşurarea anchetei penale se face în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală. Contrar unor afirmaţii a fost asigurat dreptul la apărare ainculpatului, acesta fiind asistat de către un avocat ales, care a avut posibilitatea să ia legătura cu cel în cauză în vederea pregătirii şi susţinerii apărării.
De altfel, s-au asigurat toate condiţiile pentru, ca, la cerere avocatul să ia legătura cu inculpatul în toate chestiunile pe care le consideră necesare pentru, apărarea clientului său.
De asemenea, s-a autorizat vizitarea inculpatului de către membrii familiei şi de reprezentanţi ai unor organizaţii internaţionale — Crucea Roşie Internaţională, Amnesty International şi chiar ai unor instituţii parlamentare străine.