Marin Porojanu, decanul Facultăţii de Jandarmi, şi-a plagiat lucrarea de doctorat, potrivit unei dezvăluiri făcute de Pressone. Este cel de-al treilea decan din cadrul Academiei de Poliţiei care şi-a copiat teza.

Pentru realizarea lucrării, Porojanu a folosit articole de presă apărute în publicaţii precum ziare.com, Radio România Actualități, Adevărul ori Curierul Național. În 2018, teza sa de doctorat a fost verificată cu un soft anti-plagiat, fiind constatate depășiri importante ale pragului admis pentru coeficienții de similitudine.

Marin Porojanu este doctor în domeniul Ordine publică și securitate națională. Acest domeniu nu corespunde niciunei științe. În plus, numărul de teze de doctorat plagiate susținute în domeniul Ordinii publice este unul extrem de mare: 74,3% dintre tezele susținute între anii 2011–2016 la Academia de Poliție verificate cu ajutorul softului de identificare a similitudinilor sunt suspecte de plagiat.

Îndrumătorul lucrării de doctorat a lui Porojanu este Țuțu Pișleag, cel care a coordonat şi lucrarea fostului ministru al Educaţiei Liviu Marian Pop, căruia nu i s-a mai fost acordat titlul de doctor chiar în timpul susținerii publice, după ce Pressone a demonstrat în fața comisiei că teza este plagiată.

Trei din cei şase decani de la Poliţie şi-au plagiat lucrările de doctorat

Trei din cei șase decani de la Academia de Poliție au tezele de doctorat plagiate. Este vorba despre Ionuţ Andrei Barbu, fost decan al Facultății de Științe Juridice și Administrative, și Cristian Eduard Ştefan, decan al Facultății de Poliție, cărora li se adaugă şeful Facultăţii de Jandarmi.

Marin Porojanu este absolvent de Drept, iar în 1998 s-a angajat la Academia de Poliție în calitate de comandant de pluton. Ulterior, a ocupat funcţia de instructor militar, până în 2008. În această calitate, se ocupa de pregătirea fizică a studenților de la Academie. Între 2008 şi 2009 a fost lector universitar. Între 2009 și 2016, Porojanu a ocupat postul de ofițer specialist la Biroul Organizare și Mobilizare al Academiei de Poliţie, ocupându-se de activități de control, acces și supraveghere. În martie 2016, revine din nou la catedră, ca lector. În octombrie 2016, a fost ales director al Departamentului de Pregătire generală din cadrul Facultății de Jandarmi, iar în 2017 preia conducerea acestei facultăţi.

Porojanu a urmat, de asemenea, studii postuniversitare, un masterat la Academie în Științe juridice.

Demonstrația plagiatului

Teza de doctorat a lui Marin Porojanu se numeşte „Privatizarea serviciilor de Securitate. Implicații și determinări asupra securității naționale”.

Iată dovezile plagiatului, potrivit Pressone:

Lucrarea are 376 de pagini fără bibliografie și cuprinde bucăți de texte plagiate din cărți, articole științifice, articole de presă sau documente legislative publicate anterior susținerii tezei.

Primele două pagini ale „Introducerii” sunt copiate din volumul Lumea 2007. Enciclopedie politică și militară și de studii strategice şi de securitate, semnată de Teodor Frunzeti și Vladimir Zodian, publicată la Editura Centrului Tehnic – Editorial al Armatei. Din această sursă, Porojanu a preluat 37 de pagini în total. Tot în „Introducere” există text compact sau paragrafe preluate din lucrarea Geopolitica, semnată de Paul Dobrescu, apărută în 2008 la Editura Comunicare.ro. Există chiar note de subsol copiate din lucrarea lui Dobrescu. Tot în „Introducere” este plagiată și o parte din articolul „Rolul geopolitic şi geostrategic al României în mediul de securitate globală”, semnat de Cristina Ignat și apărut în lucrarea Dinamica mediului european de securitate, coordonată de Constantin Moştoflei, publicată în 2007 la Editura Universității Naționale de Apărare (UNAP) „Carol I” din București. Din această carte, Porojanu plagiază conținut din şase capitole diferite, semnate de autori diferiți. 24 de pagini sunt copiate, în total, din această lucrare.

Decanul plagiază maximum 6–8 pagini preluate consecutiv din același autor. De regulă, acesta alternează pagini preluate din autori diferiți sau chiar paragrafe, astfel încât să lase impresia de originalitate.

O altă lucrare din care Porojanu copiază 13 pagini este studiul Globalizarea insecurităţii. Factori şi modalităţi de contracarare, semnat de Alexandra Sarcinschi (2006) și apărut la Editura UNAP din București. Conținutul unui tabel din această lucrare este copiat sub formă de text, şi nu de tabel.

Din cartea Politica europeană de securitate şi apărare – cadrul de manifestare şi dezvoltare a intereselor de securitate naţională, semnată de Petre Duțu și Mihai Ștefan Dinu (2007) și apărută la Editura UNAP din București, Porojanu plagiază nouă pagini.

O sursă preferată de Porojanu o reprezintă articolele publicate în reviste științifice sau de popularizare a științei, precum Revista Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, Revista Impact Strategic, Revista Cadran Politic, Revista de Filosofie și Drept sau Revista de Economie teoretică şi aplicată.

Decanul a preluat articolul „G8 și-a trăit ultimele clipe la Aquila?”, publicat pe portalul ziare.com în vara anului 2009.

Din articolul „Noua Strategie Națională de Securitate a SUA”, publicat în 2010 pe site-ul Radio România Actualități, a copiat mai multe paragrafe.

De pe site-ul Realitatea.net, a preluat alte două articole: „Istoricul conflictului dintre România şi Ucraina” și „România a câștigat procesul: Insula Șerpilor nu va influența linia de delimitare”.

Alte zece pagini din teză au conținutul compilat din mai multe articole de presă publicate în ziarele Curierul Național, Adevărul sau Financiarul.

O sursă de inspiraţie sunt mai multe documente europene, precum „Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind dialogul public-privat în cercetarea și inovarea în domeniul securității”, material redactat în 2007 de Comisia Comunităților Europene, sau „Codul de conduită și etică pentru domeniul securității private”, adoptat în 2003 de Confederația Europeană a Serviciilor de Securitate.

Porojanu a plagiat și fragmente din articolul „Securitatea europeană – aportul României”, semnat de fostul ministru al Integrării Europene Ioan Mircea Pașcu, text care se regăseşte pe site-ul ministerului.

„Concluziile” lucrării de doctorat conţin paragrafe copiate disparat din volumul Lumea 2007. Enciclopedie politică şi militară și de studii strategice şi de securitate, semnat de Teodor Frunzeti și Vladimir Zodian.

Mic istoric al Facultăţii de Jandarmi

Facultatea de Jandarmi a fost înfiinţată, în 2015, prin decizia ministrului de Interne de la acel moment, Gabriel Oprea. În acea perioadă, în cadrul Academiei de Poliţie existau trei facultăţi – de Poliție, de Pompieri și de Arhivistică. Printr-o Hotărâre de Guvern, au mai fost înfiinţate încă trei facultăţi – de Poliție de Frontieră, de Jandarmi, de Științe Juridice și Administrative.

Creşterea numărului de facultăţi din cadrul Academiei a dus atât la crearea unor posturi de conducere, cât şi la apariţia unor anomalii care țin de funcționarea acestora. De exemplu, la Facultatea de Jandarmi, care are două departamente – de Jandarmi și de Pregătire Militară, activează, conform organigramei, 30 de cadre didactice, însă are angajate doar 13 cadre didactice, dintre care şase sunt instructori de predare fără doctorat.

Aceste 13 cadre didactice predau celor 150 de studenți ai Facultăţii de Jandarmi. Numărul mic de cadre didactice universitare face ca structurile de conducere ale Facultății de Jandarmi și ale celor două departamente (consiliul facultății și consiliile departamentelor) să nu poată funcționa.

Sursa: România TV, Pressone, Reporteris.