Ce sunt aceste pensii pe care Parlamentul le-a amendat? Sunt pensii speciale? Sau sunt pensii de serviciu? Ce va decide astăzi Curtea Constituțională a României în privința a zece mii de pensionari? Este o întrebare cheie. În funcție de decizia CCR, vom ști dacă parlamentarii, care au votat cu o largă majoritate legea prin care acestea sunt impozitate, ne-au luat sau nu peste picior. Dacă au acționat serios sau doar electoral.

Este până la urmă o dezbatere națională. Care se referă la natura juridică a unor pensii disproporționat de mari ale unei minorități în raport cu o majoritate. Aceste pensii au fost utilizate de partidele politice drept paratrăsnet al nemulțumirii publice. După opinia mea, această nemulțumire publică, focalizată în mod premeditat în direcția pensiilor speciale sau, după caz, a pensiilor de serviciu, a fost utilizată de curând ca un instrument de propagandă electorală. Întrucât vin alegerile, fiecare partid a dorit să arate că merge pe un trend popular. Și dacă așa stau lucrurile, atunci legea este de tip populist. Vom afla astăzi dacă partidele au încercat doar să mimeze grija față de cetățeni și față de frustrările acestora și au votat o lege doar de sanchi, știind că aceasta va fi atacată a CCR și apoi respinsă de CCR. Sau dacă, dimpotrivă, demersul legislativ a fost serios. Ceea ce mă îndoiesc că s-a întâmplat.

În această situație nu se află toate pensiile scandalos de mari din România. Ci doar 10.000 dintr-un total mult mai mare. În cazul a 10.000 de pensii, se pune la CCR problema dacă acestea sunt pensii de serviciu sau sunt pensii speciale. Dacă sunt pensii speciale, pot fi tăiate printr-un sistem progresiv de impozitare, iar CCR nu va avea nimic de obiectat. Dacă însă sunt pensii de serviciu, ele nu pot fi tăiate în niciun fel, întrucât ar contraveni unui contract încheiat între stat și cetățeanul beneficiar. Și în acest caz funcționează principiul cunoscut încă din antichitate sub expresia „pacta sunt servanda”.

Dintre aceste zece mii de pensii de serviciu sau speciale, vom vedea, cinci mii sunt ale judecătorilor și procurorilor. Îi includem aici și pe magistrații Curții Constituționale. E greu de presupus că aceștia vor decide că pensiile sunt speciale și, ca atare, urmează să fie impozitate progresiv. Incluzând astfel și propriile pensii. Aici va funcționa în mod implacabil un alt principiu de dată mai recentă și enunțat de români în bășcălie: interesus fesus portus. Celelalte cinci mii de pensii dintre cele zece mii aflate în discuție sunt ale militarilor și lucrătorilor din celelalte instituții de forță ale statului, Ministerul de Interne, servicii secrete, etc. Este adevărat că decizia de astăzi, din punct de vedere consituțional, nu se află în mâna acestora. Dar noi știm foarte bine că trăim într-un stat cu o democrație cu totul și cu totul originală. În care deciziile sunt luate complet netransparent în prealabil de către reprezentanți ai instituțiilor de forță. Aceasta este realitatea statului subteran. Și, întrucât noi suntem bieți supuși ai statului subteran, mă îndoiesc că dacă judecătorii CCR ar manifesta o putere fenomenală de sacrificiu și ar fi deciși să-și taie singuri pensiile, statul subteran nu va interveni în forță întorcându-i din drum.

Personal cred, dincolo de conjunctura pe care am semnalat-o mai sus, că cele zece mii de pensii sunt pensii de serviciu. Chiar dacă unele sunt nerușinat de mari și altele sunt nejustificate, în general câteva categorii de personane beneficiază de ele întrucât profesiunea lor presupune privațiuni sau riscuri de tot felul. Toți cei care poartă o uniformă militară sunt obligați să respecte o serie întreagă de rigori, care le afectează în mod decisiv viața personală. Practic, ei execută ordine ale superiorilor, care aproape în totalitate le reduc considerabil libertatea de mișcare și de decizie. Și-au asumat acest lucru din capul locului, știind că societatea îi va răsplăti în mod consistent. Au încheiat astfel un contract cu statul. Statul le cere să facă sacrificii, angajând-se în schimb să-i răsplătească financiar printr-o pensie mai mare și în multe cazuri să-i răsplătească și prin reducerea anilor în care sunt obligați să muncească.

Au existat firește o serie întreagă de exagerări. Anumite categorii socio-profesionale au profitat de autoritatea pe care o au, de influența pe care și-o pot exercita asupra legiuitorului, impunând o serie de măsuri aberante. De pildă, una este să fii militar combatant în teatrele de război, alta e să fii militar în garnizoanele din România și mai puțin riscant și important este să fii pur și simplu unul dintre nenumărații funcționari civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale. S-a exagerat de asemenea în ceea ce-i privește pe lucrătorii serviciilor de informații. Unii dintre aceștia își riscă viața în misiuni extrem de importante pentru siguranța națională. Alții își riscă libertatea în misiuni de spionaj. Alții sunt obligați uneori să facă eforturi în teren până la epuizare. Dar mulți dintre ei sunt simpli conțopiști. Sau personaje obligate să facă poliție politică sau, și mai rău, care fac poliție politică de capul lor sau în folosul unor grupuri de interese aparținând statului subteran. De ce i-ar răsplăti societatea pe aceștia? Doar fiindcă s-au amestecat și ei la grămadă printre cei merituoși? Același lucru se poate spune și despre oamenii din Justiție. Unii dintre aceștia, mă refer la judecători și procurori, fac față unor sarcini stresante. Viața unora dintre ei poate fi amenințată. Mă refer la judecători și procurori care nu se lasă cumpărați de unii sau de alții. Dar și în sistemul de Justiție există conțopiști. Așa numitul personal auxiliar. Care joacă și el un rol important. Dar nu mai important decât, să spunem, rolul pe care îl are un inginer. De ce ar primi aceștia pensii mai mari decât primește un inginer? Acest tip de întrebări este practic fără de sfârșit, pentru că talmeș-balmeșul din sistemul românesc de pensii e la fel. Nu are cap și nu are coadă.

Una peste alta, dacă așa cum cred eu Curtea Constituțională va decide că cele zece mii de pensii sunt pensii de serviciu și nu pensii speciale, atunci toți cei zece mii vor scăpa neimpozitați progresiv. Chiar și cei care în mod real ar trebui să aibă pensii mult mai mici. În schimb rămân alte numeroase categorii socio-profesionale ale căror pensii vor fi considerate speciale și vor fi supuse impozitului progresiv. Toți acești oameni, cu certitudine în număr de peste o sută de mii, vor fi nemulțumiți, iar unii dintre ei vor protesta în forță. De pildă pensiile personalului navigant, cuprinse și ele în legea impozitului progresiv, nu sunt apărate prin vreo sesizare adresată Curții Constituționale. Și, ca atare, oamenii vor fi impozitați. Iar primul efect va fi de frustrare. Fiecare din ei va spune „de ce pe mine mă execută legea, și pe ceilalți nu?”. Aceste frustrări se vor traduce în reacții sociale și uneori în reacții politice.

Dacă, pe termen lung, Parlamentul României ar fi dorit să pună lucrurile în ordine, ar fi elaborat pur și simplu o nouă lege a pensiilor, valabilă în cazul tuturor celor care, începând de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial, urmează să se angajeze în sistemul public. Deci un nou tip de contract între salariați și stat, valabil pentru viitor. Și asta în paralel cu ajustările care se pot produce, neatacate fiind la CCR, sub efectul acestei legi de impozitare.

Sorin Rosca Stanescu