Actualitate

Remember 12 iulie 1990 – Presa acum 30 de ani

Publicat

acum 6 ani

iulie 11, 2020

Incisiv

IERI

Ieri, la Letea, nişte activişti sindicali mai radicali au găsit soluţia „declarării” unei greve generale, care să-i includă şi pe cei vreo 3000 de lucrători care n-au subscris acţiunii: au sudat pur şi simplu porţile întreprinderii!

AZI

O chestiune delicată: guvernul a anunţat că nu mai are resurse pentru a-i plăti pe cei care sînt în grevă în perioadele de încetare a lucrului. Şi abia ne obişnuisem…

S.O.S. CRIZA ECLOGISTĂ. După ce s-au făcut înscrieri, s-au dat teste şi învingătorii s-au sărbătorit festiv, Ministerul învăţământului a venit cu „bomba”: Universitatea Ecologică este… ilegală, ea neavînd aprobările necesare! Nu mai contează că din comitetul de iniţiativă a făcut parte, dacă nu ne înşelăm, chiar fostul ministru!

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

Pastorul Laslo Teocheş şi… unele semne de întrebare

Mai mulţi turişti români care s-au înapoiat recent din Ungaria comentează in chip diferit faptul că domnul Laslo Teocheş prezintă un interes special pentru largi categorii de persoane din ţara vecină. Amicii săi de peste graniţă sînt oarecum îngrijoraţi deoarece in ultimul timp nu au mai primit de la sfinţia-sa nici un semn palpabil de viaţă, ceea ce i-a determinat să dea crezare anumitor zvonuri alarmiste cu privire la poziţia sa actuală in societatea românească, ori să presupună că îi neglijează.

Ciudat se pare faptul că admiratorii din vecini au putut urmări cu sufletul la gură prodigioasa şi profund patriotica solie dusa cu strălucire de înaltul prelat pe meleaguri străine şi tocmai acum, cînd acesta s-a reîntors acasa, ei să nu mai ştie exact cu ce se ocupă? De sigur, la mijloc poate fi o neînţelegere, altfel relaţiile sale apropiate din Ungaria nu ar mai avea nici un motiv de îngrijorare. Ba, am spune, dimpotrivă. Dar… poţi să ştii?…

Reuniuni de urgenţă

Odată cu comunicarea anunţului referitor la „reaşezarea” preţului la benzină, a avut loc o reuniune de urgenţă a organizaţiilor de taxi-parti şi a asociaţiilor de turişti profesionişti liberi din judeţele limitrofe cu Ungaria, pentru a se analiza consecinţele acestui act asupra activităţii desfăşurate de către aceştia. Au fost puse în evidenţă cu acest prilej, marile prejudicii pe care majorarea preţului benzinei le aduce în special traficului de frontieră şi legăturilor devenite, de şase luni încoace tradiţionale, între vînzătorii români şi cumpărătorii unguri de benzină. Cifra relaţiilor de colaborare va fi cu siguranţă afectată şi de acest lucru se fac vinovaţi, în exclusivitate lucrătorii de la PECO, care nu au luat atitudine împotriva majorării.

Sîntem, de asemenea, informaţi, că U.D.M.R.-ul a convocat si el o reuniune de urgentă a parlamentarilor săi urmînd să propună celor două camere o moţiune prin care se cere ca populaţia maghiară să beneficieze de vechile preturi, la benzină, majorarea afectînd grav drepturile legitime ale minorităţii.

Despre „vidul informaţional”

S-a vorbit, după 13 iunie, despre „vidul informaţional” care a existat între armată si interne si de care s-ar fi făcut, chipurile, vinovată situaţia la care s-a ajuns. Ches- tiunea nu era nouă, rădăcinile sale fiind adinc înfipte în solul alunecos al altor evenimente, cele din 22-27 decembrie, cînd, datorită aceleiasi lipse de comunicativitate au avut loc episoadele grave, dramatice de la M.Ap.N. sau de la Otopeni… Odată cu integrarea fostei securităţi — cu bagaje şi tehnică cu tot — în structurile armatei, problema părea a fi rezolvată pentru vecie. Dar n-a fost sa fie asa. In 13 armata n-a intervenit decît foarte tîrziu si atunci fără prea multă vlagă, cind Politia si Internele erau deja in flăcări, motivul fiind, cum spuneam, despre vidul informaţional în cazul de fată probabil că termenul ar trebui tradus prin „orbul găinilor”, pentru că între camioanele cu soldaţi parcate în preajmă şi „Interne” nu erau decît citeva zeci de metri si ceea ce ar fi trebuit să fie transmis în cod, se vedea cu ochiul liber. Probabil că rigorile informaţiei de tip militar depăsesc, momentan, posibilităţile noastre de înţelegere.

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 12 iulie 1990 pag. 1-a

Gorbaciov ales cu majoritate de voturi

PRIN TELEFAX, DE LA TRIMISUL NOSTRU SPECIAL

Ieri, în cea de-a doua zi a lucrărilor celui de al 28-lea congres al PCUS, prin vot secret, Mihail Sergheevici Gorbaciov a fost ales secretar general al C.C. al P.C.U.S. Pentru investirea sa în funcţia supremă de partid s-au pronunţat 3.500 de delegaţi iar împotrivă 1.100. Singurul contracandidat, T.G. Avaleani a dobîndit 300 de voturi favorabile.

Cursa vizînd ocuparea fotoliului numărul 1 în partid nu a fost lipsită de peripeţii, înregistrindu-se chiar si o lovitură de palat. In cea de-a şaptea zi a lucrărilor, aripa conservatoare a atacat virulent încercînd să discrediteze în fata delegaţilor pe Mihail Gorbaciov si pe adepţii acestuia. Lovitura a avut ca tinţă una din figurile cheie ale aripii democratice a partidului. Alexandr Iakovlev, dar virulenta atentatului îl viza pe Mihail Gorbaciov. Conservatorii au răspîndit printre delegaţi declaraţii false care ar fi aparţinut lui Iakovlev la intîlnirea cu adepţii Platformei democratice din PCUS şi gruparea „Tinerii comunişti”. Autorii falsului au vrut să producă panică si neîncredere printre delegaţi. Acreditînd ideea că Iakovlev s-ar opune alegerii in Biroul Politic al C.C. al P.C.U.S. a lui Egor Ligaciov si a ministrului apărării, mareşalul Iazov. Mai mult, aceştia au sperat intr-o ruptură între Gorbaciov si lakovlev, o ruptură bazată pe insinuarea făcută chipurile de lakovlev cum că Gorbaciov şi-ar fi însuşit abuziv titlul de fondator al perestroikăi, adevăratul autor frustrat fiind lakovlev. Nu încape nici o îndoială că A. Iakovlev a avut un rol de primă mărime în elaborarea si punerea în practică a mişcării de reconstrucţie pe linie de partid si de stat. Însă asa cum de multe ori a subliniat chiar Gorbaciov — perestroika este emanaţia unei gîndiri colective. Scandalul din congres nu este însă, întîmplător. Lucrările s-au desfăşurat prin demonstraţii de forţă ale conservatorilor începute încă de la congresul de constituire a partidului comunist din Rusia. Socoteala pe care si-au făcut-o era foarte clară: destabilizarea centrului, eliminarea de pe scena politică a lui Mihail Gorbaciov si promovarea în conducere a propriilor lor oameni. Atentatul conservator a fost pregătit cu minuţiozitate timp de cinci ani.

Din păcate trebuie să menţionăm că Mihail Gorbaciov a înţeles pericolul pe care-l reprezintă conservatorii abia în ceasul al 12-lea. El s-a dovedit prea încrezător în faptul că perestroika este un fenomen ireversibil. De cele mai multe ori, Gorbaciov şi-a îndreptat atacurile nu împotriva conservatorilor ci a radicalilor, aripa de stinga a P.C.U.S. Abia la congres el si-a dat seama din ce parte sînt subminate perestroika si personalitatea sa ca atare. Dar totul e bine cind se termină cu bine. Ceea ca rămîne valabil pentru momentul actual. Nu se ştie ce surprize ne va rezerva viitorul.

Emil JURCA

Examenul de treaptă, un lamentabil eşec

La concursul de admitere in clasa a IX-a din Capitală s-au prezentat 24.291 elevi. Au fost respinşi 14.045, din care 1.209 au obţinut medii peste cinci, iar 12.839 sub această limită a mediocrităţii. Sint licee in care nu a fost declarat reuşit nici un candidat! De două zile, ministerul invătămintului (nu cu majuscule) este asaltat de indignarea, pe deplin justificată a părinţilor sosiţi din multe localităţi ale ţării. Unii dintre ei s-au adresat Guvernului.

Ştire şoc, gen presă occidentală… Vrem să fie soc pentru aceia care au fost sau au mai rămas in ministerul eternei speranţe numit al invătămintului si care si-au adus, sub diferite forme, o nedorită contributie la această situaţie. Punct. Argumentele noastre: Fondul real de cunoştinţe al elevilor, foarte scăzut din motive prea bine ştiute, era cunoscut. În ultimele două trimestre, in şcolile Capitalei, aproape nu s-a învătat nimic. In aceste condiţii calitatea (atît de reclamată de toţi, dar de pe poziţii si interese diferite), calitatea atât de necesară invătămîntului de toate gradele, nu se putea realiza (impune, cum s-a făcut) cu măsuri radicale, aplicabile imediat. Corect, ar fi fost, am mai spus-o, ca actualele prevederi ce au fost aplicate să devină operabile peste 1—2 ani. Ex-miniştrii, unele cadre aflate încă la conducere, au refuzat să înţeleasă raţiunile perioadei de tranziţie prin care trebuia să treacă şcoala. Cauze: necunoaşterea realităţilor din scoli, condamnabila grabă cu care au dorit să-si legitimeze meteorica trecere prin funcţii pe care nu s-au priceput să le onoreze cu competenta aşteptată: preocuparea excesivă pentru soluţionarea cazurilor particulare (impuse de varii interese), care au generat complicaţii aberante, de neconceput, nemaicunoscute vreodată de invăţamintul românesc O Ilogica şi inumana hotărîre de a obliga elevi cu niveluri diferite de pregătire, ce au optat pentru tipuri şi profiluri diferite de licee (real, industrial, agrar) să rezolve acelaşi subiect de matematică al cărui grad de dificultate era foarte ridicat.

Argumentele specialiştilor. Prof. C. Cărbunaru, inspector de specialitate: „Autorul subiectelor nu a respectat o elementară cerinţă pedagogică: gruparea gradată a cerinţelor fiecărui subiect. Nu a avut clar ce cere prin subiectul dat. La real, ecuaţia cu parametru este de nivel olimpic. Subiectul 2a nu este nici in manual, nici in programă. El solicită cunostinte de clasa a IX-a. În timp ce la real, subiectele 2b si 2c sint foarte uşoare, cele similare de la uman sînt foarte grele. Toate subiectele au fost egal notate dar nu au fost si egal rezolvabile. Majoritatea candidaţilor, chiar dacă ar fi încercat rezolvarea tuturor exercitiilor nu ar fi luat nota 5”. Profesorii Marcel Chirită, Mircea Fianu, Cicerone Tutu, inspectori de matematică (sinteză): „Între programa pentru uman publicată în „Tribuna scolii” si subiectele date este o mare discrepantă in sensul că programa nu cerea inecuatii, inegalităti, ecuaţii cu parametru”: „Cel care a formulat subiectele nu ştie ce înţelese şcoala prin elev de nota 5, 6, 7. Subiectele nu le-au dat multor elevi posibilitatea să ia aceste note”: „După un astfel de examen, elevul nu are reprezentarea reală a propriei valori. Cerinţa obligatoria pentru fiecare dascăl — de la simplu la complex — a fost grav încălcată. Nu pot să înţeleg ce l-a făcut pe autor să procedeze astfel”: „La minister noi am discutat necesitatea respectării acestor cerinţe. Părerea dascălilor se pare că nu mai contează (primează cea a universitarilor, n.n.). Numai copiii antrenaţi (meditaţi, n.n.) puteau face faţă unor asemenea subiecte”.

Subiectul la Limba si literatura română, Prof. Nicolae Vulpe, inspector şcolar: „Un subiect la îndemînă tuturor Partea de literatură, bine formulată cu cerinţe clare. în limbaj adecvat; La gramatică fraza bine găsită, fără ambiguitate. S-a greşit grav la elaborarea punctajului. In loc ca acesta să fie impărtit egal între literatură şi gramatică, ultima a beneficiat de trei puncte, fată de sase puncte cealaltă. Dovada o constituie numărul enorm de contestatii. Liceul pedagogic vine la contestatie cu 70 lu- crări, sanitarul cu cîteva sute etc. Asa ceva nu s-a mai în-timplat in Istoria învătămîntului nostru. Pină acum am mobilizat 200 profesori la rezolvarea contestaţiilor”.

Alte comentarii sint inutile. Noua conducere a ministerului este rugată să analizeze cu competentă si maximă exigentă situaţia creată, mergînd pînă la îndepărtarea din funcţii a tuturor veleitarilor ai numirea in locul lor a unor adevăraţi oameni de scoală, din scoală, pentru scoală.

În legătură cu redistribuirea candidaţilor care au obtinut medii peste 5 si care a fost aprobată de Ministerul Invătă-mintului si Stiintei, dl. George Ghelmez de la Inspectoratul şcolar al Capitalei ne comunică: Redistribuirea are loc in zilele de 14 si 15 iulie la Liceul „George Coşbuc” (Str. Olari nr. 29 Sector 2), după următorul program: simbătă, 14 iulie are loc redistribuirea candidaţilor care au sustinut la matematică subiectul de complexitatea „B” (Şcoala normală si Sanitar) astfel : ora 9, candidaţi cu medii intre 8 şi 7; ora 10, cei cu medii între 6,99 şi 6,50; ora 12, cei cu medii intre 6,49 şi 6; ora M, mediile cuprinse intre 5,99 si 6. Duminică, 15 iulie, candidaţii care au sustinut subiectul de complexitate A: ora 9, mediile cuprinse între 8 si 7: ora 10,30, cei cu medii între 6,99 şi 6,50; ora 12, mediile 6,49 şi 6, iar la ora 14 cei cu medii între 5,99 şi 5. La subiectul de complexitate „B” sînt 615 candidaţi care vor fi redistribuiti pe 1253 locuri la profil uman: ceilalţi 594 de la subiectul de complexitate „A” vor fi redistribuiti pe 7123 locuri la profilurile real, industrial, agricol, economic. Pentru sesiunea din toamnă mai rămîn disponibile 7.167 locuri.

Aurel GHIMPU

Ziarul Libertatea din 12 iulie 1990 pag. a 2-a

Ziarul Libertatea din 12 iulie 1990 pag. a 3-a

Ziarul Libertatea din 12 iulie 1990 pag. a 4-a

INTERVIU ACORDAT LA 2 IULIE 1990 POSTULUI DE RADIO B.B.C.

Radu Câmpeanu: Putem spune că, deocamdată, parlamentarii români învaţă, cîte puţin, din ceea ce înseamnă dezbaterea parlamentară şi cred că Senatul este în avans fată de Camera deputaţilor. S-a hotărît de către grupurile parlamentare, de comun acord, ca orice problemă importantă care urmează să fie dezbătută de Senat, să facă obiectul unor negocieri între aceste grupuri şi Biroul Permanent al Senatului. Numai în ipoteza că aceste negocieri nu vor aduce nici un rezultat în. această ipoteză, chestiunea pusă în discuţie va fi dezbătută în plenul adunări, cu toate poziţiile diferite care pot să survină.
De ce socotesc eu că este bună această formulă? Pentru că aceasta împiedică, în mare măsură ca maşina de vot FSN să funcţioneze în mod mecanic. Aceasta permite de asemenea, ca părerea minorităţii să fie exprimată mai bine şi nu numai să fie exprimată, dar să poată să aibă o anumită greutate în luarea deciziilor.

Nicolae Costin: Am asistat în CPUN la cazuri în care decrete şi legi erau aprobate, participanţii avînd cunoştinţă de ele cu 5 minute înainte de intrarea în sală, ori aşa nu poate fi vorba de o dezbatere serioasă, dacă timpul de dezbatere este de ordinul minutelor.

Radu Câmpeanu: Este evident. De altfel această chestiune nu mai poate să existe nici la Camera deputaţilor, nici la Senat, deoarece în regulamentele care au fost au fost adoptate în ultima zi s-a precizat că hotărîrile ce trebuie luate să fie aduse cunoştinţei senatorilor şi deputaţilor cu cel puţin 7—10 zile înainte.

Nicolae Costin: Toate partidele au vorbit de opoziţie constructivă.

Radu Câmpeanu: Nu. Nu toate. PNL a fost primul care a afirmat acest lucru. PNŢ-cd, abia acum două zile printr-un comunicat, a reiterat acest lucru. Noi însă am avut o poziţie fermă, acum două săptămîni.

Nicolae Costin: De ce aţi crezut că esţe necesar să faceţi această precizare?

Radu Câmpeanu: Noi, cum bine ştiţi, am criticat felul cum s-au ţinut alegerile. Am socotit că frauda reprezintă cel puţin 20 la sută din corpul electoral. Cu toate acestea, în urma discuţiilor pe care le-am avut cu conducerea partidului, noi am hotărit să participăm la lucrările Parlamentului pentru ca o parte mare a opiniei publice româneşti să-şi poată exprima acolo părerile. Iar acest lucru l-am spus, în mod clar în declaraţille noastre şi am spus că în aceste condiţii, înţelegem să facem o opoziţie constructivă în măsura în care majoritatea să nu devină mecanică şi să nu interzică opoziţiei posibilitatea de exprimare şi de intervenţie în decizii.

Nicolae Costin: Intervenţia în decizii, evident, necesită accesul la informare. Ceea ce mă surprinde este faptul că anunţaţi acest lucru, înainte de a şti dacă veţi avea acest acces.

Radu Câmpeanu: Nu. Este o condiţie sine qua non acest lucru, o condiţie împlicită. Tot aşa cum am afirmat, cînd am luat hotărîrea negocierilor, că in ipoteza in care majoritatea înţelege să se manifeste mecanic, de mai, multe ori la rînd, înseamnă că minoritatea nu se poate exprima şi atunci ne vom revizui atitudinea noastră faţă de colaborarea parlamentară.

Nicolae Costin: Pe lîngă termenul de opoziţie constructivă, am întîlnit şi cel de opoziţie loială — opoziţie cerută de preşedintele lliescu, înainte de alegeri şi de Front după aceea. Aveţi idee ce înseamnă?

Radu Câmpeanu: Nu, n-am idee şi nici nu văd ce înseamnă o „opoziţie loială”, O fi cerut-o domnul lliescu, lucru acesta îl priveşte. Dacă a cerut-o FSN, tot el ar trebui să o definească. Noi nu înţegem ce înseamnă o „opoziţie loială”.
Nicolae Costin: În discursul domnului lliescu după învestirea sa ca preşedinte şi în discursul domnului Roman după anunţarea echipei guvernamentale, am întîlnit pasaje care ar fi putut fi luate din declaraţia de intenţie a Partidului Naţional Liberal. Nu vă jenează faptul că în timpul campaniei aţi fost lovit şi pus la stîlpul infamiei de către maşina de propagandă a FSN, ca acum aceleaşi idei — ce însemnau acum două luni vînzare de ţară — să fie afişate cu seninătate de actualii conducători.

Radu Câmpeanu: Este adevărat. Discursul domnului Petre Roman este aproape luat din programul PNL. Evident cu mici nuanţe. Noi, în această ipostază, nu începem să protestăm. Cred că ar fi aproape deplasat şi de neînţeles de opinia publică românească. Ce vrem să facem acum este să „împingem guvernul”- să realizeze întocmai, aceste reforme cît mai largi, dar noi ne îndoim că o s-o facă.

Nicolae Costin: Atunci nu sînteţi, într-un fel, confundaţi cu guvernul?

Radu Câmpeanu: Nu. Între noi şi aceste idei există o legătură directă şi clară, în timp ce între aceste îdei şi FSN nu sînt nici legături directe, nici clare, ci numai confuzii demagogice, de moment: „Spunem astăzi şi mîine realizăm doar 20 la sută din ce-am spus”.

Nicolae Costin: Sub auspiciile Ambasadei Italiei, Comunitatea europeană se interesează, în aceste zile, de situaţia din ţară. Sînteţi conştient de o campanie de teroare împotriva celor ce ridică glasul împotriva autorităţilor? — Urmăriţi soarta celor ce-au făcut greva foamei, a celor 170 de arestaţi? De soarta lui Marian Munteanu, a colegului dumneavoastră în CPUN, dl. Nica Leon.

Radu Câmpeanu: Aici este cu totul altceva. Cînd discutaţi de Marian Munteanu, accept discuţia, cînd discutaţi de Nica Leon, o accept mai greu, pentru multe motive. Domnul Marian Munteanu este în atenţia noastră a tuturor. Cu atît mai mult cu cît i se aduc acuzaţii completamente nedrepte şi nejustificate. Există însă nişte comisii în Senat şi Camera deputaţilor, care se vor ocupa tocmai de aceste lucruri. Aceste comisii vor începe să lucreze de săptămîna viitoare, adică după ce regulamentele au fost votate şi comisiile parlamentare au, fost stabilite.
Chestiunea agenţilor în civil, a ascultării convorbirilor telefonice a fost în actualitate totdeauna. Nu este un lucru nou pentru noi. Protestele noastre sint inutile. Trăim cu acest risc.
Marea speranţă a acestui, viitor stă numai în generaţia tînără. Tinerii sînt foarte sensibili la schimbare, la nou şi nu se sperie de modificarea ce trebuie făcută radical, în ţară. Ei ştiu să aprecieze aşa cum se cuvine şi oamenii şi ideile.

• Nicolae Costin: Cunoaşteţi lucruri concrete care să vă facă să fiţi mai indulgent cu ceea ce se petrece în jur ?

Radu Câmpeanu : Nu. Eu nu sînt indulgent. Sînt extrem de îngrijorat şi încerc — prin reuniunile noastre viitoare — să vedem cum trebuie să ne exprimăm, în funcţie de realitate pe care şi noi, dar şi Frontul a ignorat-o. El a ignorat-o pentru câ este un amalgam de elemente eterogene — nimeni nu cunoaşte punctul de vedere al Frontului şi nimeni nu ştie care sînt personalităţile aceatuia — un singur om, Silviu Brucan, pe care FSN nu-l mai recunoaşte — el, într-adevăr a recunoscut că rezultatul alegerilor este „rezultatul subdezvoltării opiniei publice româneşti”.

Nicolae Costin: Dar cine se foloseşte de această carenţă? Şi cum?

Radu Câmpeanu: Este evident că FSN, aproape în mod instinctiv. El însuşi face parte din această mentalitate, prin oamenii lui. Toate structurile lui au rămas neschimbate. El face parte din această cădere a mentalităţii româneşti, dacă vreţi, o expresie a ei.

ULTIMA ORĂ

Din ultima săptămînă am deschis public o dezbatere asupra necesităţii democratizării vieţii interne a Partidului Naţional Liberal, cea mai importantă forţă politică a opoziţiei.

Considerăm că această acţiune este menită să întărească formaţiunea noastră politică să o transforme în ceea ce un partid modern trebuie să fie: un for de dezbatere în care se nasc idei şi se formează oameni.

Grupul de iniţiativă redactează în prezent propuneri pentru un nou statut cu caracter democratic, un program politic modern bazat pe noul liberalism şi un program de desfăşurare al Conferinţei Naţionale Extraordinare a Partidului Naţional Liberal care să aibă loc la începutul lunii septembrie.

Documentele redactate, vor fi puse la dispoziţia tuturor organizaţiilor teritoriale ale partidului precum şi a tuturor membrilor care aderă la acţiunea noastră pînă la data de 25 iulie 1990 pentru a fi discutate şi pentru a fi elaborate propuneri.

Pînă în acest moment au aderat la acţiunea noastră de convocare a Conferinţei Naţionale organizaţiile PNL din judeţele: Oradea, Arad, Timiş, Dolj, Tulcea (în scris), precum şi Organizaţia Municipală Ploieşti, şi Organizaţia Tineretului Universitar Liberal din Craiova şi Bucureşti; iar prin notificări telefonice sau delegaţi, organizaţiile din Giurgiu, Constanţa, Alba lulia, Tîrgu Mureş, organizaţiile de tineret din Sibiu şi Piteşti şi altele.

Ceea ce ne-a bucurat sînt mesajele nenumărate ale unor oameni care ne-au mărturisit că nu au votat cu noi în a-legerile de la 20 mai tocmai datorită motivelor de la care pleacă acţiunea noastră.

Mulţumim tuturor şi declarăm că vom duce pînă la capăt ceea ce am început.
Rugăm pe ceilalţi membri ai conducerii PNL care se opun acestei mişcări de reînnoire, să nu coboare dezbaterea la nivelul calomniei de tipul notelor telefonice transmise la Organizaţiile judeţene, al dezinformărilor, deformării adevărului şi al prezentării ei ca o luptă sterilă.

Declaraţia este semnată de domnii: Dinu Patriciu — Secretar Executiv PNL — Deputat; Călin Popescu Tăriceanu — Secretar Executiv PNL — Deputat; Radu Cojocaru — Secretar Executiv PNL; Andrei Chiliman — Secretar Executiv PNL.

Precizări: Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal. Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Publicația IncisivdePrahova.ro pune la dispoziția persoanelor interesate DREPTUL la REPLICA prin intermediul următorului email:

incisiv.national@gmail.com

.....

Articole pe aceiasi tema:

Urmatorul

UNGARIA. Premierul Viktor Orban amenință că va bloca bugetul UE și fondul european post-pandemie

Nu ratati

SUCCES. ”Colectiv”, documentarul regizorului Alexander Nanau, a câștigat marele premiu la Festivalul Internațional de Film și Forum pentru Drepturile Omului de la Geneva

Actualitate

Armata SUA testează o rețea de producție 3D pentru aprovizionarea rapidă în războiul din Pacific

Publicat

acum 21 de ore

august 19, 2026

Incisiv

Într-un eventual conflict cu China, desfășurat la mii de kilometri de teritoriul american, lanțurile logistice ale Statelor Unite ar putea fi supuse unei presiuni fără precedent. Pentru a reduce dependența de transporturile clasice și de centrele îndepărtate de reparații, Marina SUA testează o soluție bazată pe fabricarea locală, la cerere, a pieselor de schimb — inclusiv la bordul navelor aflate pe mare.

Peste 50 de locații conectate într-o rețea securizată

Experimentul a fost desfășurat în cadrul exercițiului multinațional RIMPAC, la care au participat 31 de țări. Proiectul, coordonat de Naval Postgraduate School împreună cu organizația nonprofit FLEETWERX, urmărește dezvoltarea unui sistem de „producție avansată distribuită”.

Conceptul conectează, printr-un cloud securizat și neclasificat, peste 50 de locații dotate cu imprimante 3D, strunguri și mașini de frezat cu comandă numerică, precum și alte echipamente avansate. În rețea au fost incluse nave, baze militare, centre logistice, universități și companii din Statele Unite.

Unele piese au fost fabricate direct în timpul exercițiului, în timp ce altele au fost produse în centre aflate pe teritoriul american și expediate ulterior către utilizatori prin servicii comerciale de livrare. Sistemul a inclus și ambarcațiuni robotizate folosite pentru transporturi autonome de aprovizionare.

2.741 de solicitări în numai două săptămâni

Cererea depășită de capacitatea experimentală a rețelei a demonstrat amploarea problemei logistice. În decurs de două săptămâni au fost înregistrate 2.741 de solicitări pentru piese.

Rețeaua nu a putut răspunde decât unei fracțiuni din aceste cereri. Unele componente nu puteau fi produse prin imprimare 3D sau prelucrare CNC, iar echipa a fabricat în final aproximativ 75 de tipuri diferite de piese compatibile cu tehnologia disponibilă.

Unul dintre cele mai relevante rezultate a fost obținerea unor coliere metalice de mare rezistență, utilizate pentru fixarea conductelor de combustibil în timpul realimentării navelor pe mare. Prin procedurile tradiționale, obținerea unei oferte pentru o piesă de schimb putea dura aproximativ două luni. Prin imprimare 3D, colierele au fost fabricate în câteva zile, tratate împotriva coroziunii și aprobate în urma inspecțiilor.

Imprimarea 3D nu poate produce orice componentă

Testele au evidențiat însă și limite importante. Bateriile și plăcile electronice, de exemplu, nu pot fi fabricate în mod practic prin imprimare 3D. În alte cazuri, piesele au trecut de inspecția inițială și de testele preliminare, dar au cedat după instalare.

Un astfel de incident a implicat o componentă din titan, prelucrată prin tehnologie CNC pentru sistemul hidraulic al unui elicopter. Piesa a dezvoltat o scurgere minoră în timpul verificărilor de dinaintea zborului. O a doua versiune a componentei se află în prezent în testare.

Rezultatele confirmă că fabricarea aditivă poate accelera reparațiile, dar nu poate înlocui complet lanțurile tradiționale de aprovizionare și producție.

Argonul, o resursă esențială și dificil de transportat

Imprimantele 3D de înaltă performanță nu funcționează fără materii prime și consumabile specializate. Procesul utilizează pulberi fine de metal sau plastic, depuse strat cu strat și îmbinate cu ajutorul laserelor.

Procedura este extrem de sensibilă la contaminanți, iar oxigenul reprezintă una dintre principalele amenințări. În prezența oxigenului, procesul de sudare poate genera porozități, găuri și îmbinări defectuoase, compromițând rezistența piesei.

Din acest motiv, imprimarea se realizează într-o cameră etanșă, inundată cu argon — un gaz inert care împiedică reacțiile nedorite. În timpul exercițiului, au fost consumate numeroase recipiente de argon, a căror depozitare a ocupat aproximativ 7.000 de metri pătrați de spațiu la bordul unei nave.

Problema este amplificată de faptul că argonul este rar și costisitor de produs, reprezentând aproximativ 1% din atmosfera terestră.

Azotul ar putea reduce presiunea asupra logisticii

Pentru a diminua necesarul de argon, echipele de testare analizează dezvoltarea unor generatoare suficient de compacte pentru a fi instalate la bordul navelor, ideal într-un container standard de transport.

În timpul exercițiului desfășurat la bordul navei USS Essex a fost testată și utilizarea azotului, care poate fi extras din aer cu dispozitive suficient de mici pentru a fi integrate într-un sistem de imprimare 3D.

Azotul este mai reactiv decât argonul, ceea ce crește riscul apariției defectelor. Totuși, pentru anumite componente, performanța sa poate fi suficientă. Una dintre provocările următoarei etape este stabilirea exactă a pieselor care pot fi produse în siguranță cu azot și a celor care necesită argon.

Inteligența artificială trebuie să aleagă echipamentul potrivit

Testele au arătat că nu există o singură imprimantă 3D capabilă să răspundă tuturor solicitărilor. Rețeaua are nevoie de o combinație de imprimante, strunguri CNC, mașini de frezat și alte echipamente, coordonate de un sistem inteligent care să stabilească rapid ce utilaj este potrivit pentru fiecare piesă.

În cadrul ediției anterioare a exercițiului, instrumentele de inteligență artificială erau folosite în principal pentru căutări manuale și copierea informațiilor în aplicații conversaționale. Acest mod de lucru s-a dovedit prea lent și dificil de aplicat la scară largă.

În etapa actuală au fost testate două modele lingvistice de mari dimensiuni. Primul a fost antrenat pe politici, proceduri și standarde tehnice ale Marinei SUA, iar al doilea pe capacitățile diferitelor imprimante 3D și ale altor echipamente de producție.

Împreună, cele două sisteme au furnizat aproximativ 70% din răspunsul necesar pentru alegerea utilajului potrivit. Decizia finală a rămas în responsabilitatea experților umani.

Obiectivul este creșterea preciziei la 95%, astfel încât intervenția umană să fie redusă la minimum, iar sistemul să poată direcționa automat majoritatea comenzilor către echipamentul adecvat.

„Programul prezentului”, nu încă soluția finală

Rețeaua de producție avansată distribuită se află încă într-o etapă de dezvoltare și necesită numeroase îmbunătățiri. Nu există, deocamdată, o soluție capabilă să răspundă tuturor cerințelor logistice ale unui conflict de mare intensitate.

Scopul proiectului nu este impunerea unui sistem unic pentru întreaga armată americană, ci testarea unor tehnologii care pot reduce timpul de reparație și dependența de livrările pe distanțe lungi.

În forma sa actuală, inițiativa reprezintă mai degrabă „programul prezentului” decât un sistem operațional definitiv. Totuși, testele RIMPAC au demonstrat că o rețea conectată de echipamente de producție, experți și sisteme de inteligență artificială ar putea deveni un instrument important pentru menținerea forțelor americane în luptă, chiar și atunci când liniile logistice tradiționale sunt amenințate.

Citeste in continuare

Actualitate

Saildrone își extinde producția navală în Europa: noi sisteme autonome vor fi construite în trei țări

Publicat

acum 21 de ore

august 19, 2026

Incisiv

Producătorul american de nave de suprafață fără echipaj Saildrone își consolidează prezența pe piața europeană prin lansarea unor proiecte industriale în Țările de Jos, Norvegia și Polonia. Compania intenționează să producă pe continent mai multe dintre sistemele sale navale autonome, destinate misiunilor de supraveghere, informații și război antisubmarin.

Trei centre de producție pentru nave fără echipaj

Anunțul a fost făcut cu puțin timp înainte de deschiderea celei mai importante expoziții de apărare din Scandinavia, DALO Industry Days, organizată în Danemarca. Compania americană și-a stabilit în acest an sediul central pentru operațiunile din Uniunea Europeană în această țară.

Planul industrial european include trei proiecte distincte:

prima navă Saildrone Spectre, cu o lungime de 52 de metri, va fi construită la șantierul Van Der Valk din Țările de Jos;
următoarea generație a navei Saildrone Surveyor va fi produsă la șantierul Umoe Mandal din Norvegia;
structurile verticale rigide ale navelor Surveyor, utilizate pentru propulsia asistată de vânt, vor fi fabricate în Polonia de compania Southern Spars, cu sediul în Noua Zeelandă.

Aceste investiții sunt concepute pentru a permite companiei să construiască și să desfășoare mai rapid nave autonome în apele europene.

Spectre, platforma de mare tonaj destinată luptei antisubmarin

Saildrone operează patru clase de nave de suprafață fără echipaj. Printre acestea se numără Surveyor, cu o lungime de 20 de metri, și Spectre, cea mai mare și mai rapidă platformă dezvoltată de companie până în prezent.

Spectre are o lungime de 52 de metri și o greutate de aproximativ 250 de tone. Platforma a fost prezentată în luna aprilie și va fi construită în cooperare cu Lockheed Martin și Fincantieri Marine Group.

Aeronava navală autonomă este destinată acoperirii unei breșe importante în domeniul războiului antisubmarin. Nava va putea atinge viteze de până la 30 de noduri și va fi proiectată pentru a executa inclusiv lovituri cinetice. Printre încărcăturile utile avute în vedere se află două sisteme Lockheed Martin MK-70 Payload Delivery System.

Danemarca testează navele autonome pentru supravegherea apelor teritoriale

În vara anului 2026, Forțele Armate daneze au început un test operațional de mai multe luni, utilizând patru nave autonome Saildrone Voyager în apele teritoriale ale țării.

Misiunea urmărește consolidarea supravegherii maritime și îmbunătățirea capacității de colectare a informațiilor în nordul Europei. Potrivit companiei, navele au finalizat o desfășurare de șase luni, menținând o disponibilitate operațională de 92% în condiții meteorologice și maritime dificile.

În aceeași perioadă, platformele autonome au identificat peste 170.000 de contacte distincte, termen care desemnează obiecte sau nave detectate individual.

Producția se extinde înaintea unei cereri europene în creștere

Compania nu a oferit detalii despre eventuale contracte europene viitoare, însă a transmis că își extinde capacitățile de producție pentru a răspunde cererii anticipate.

Cele trei proiecte anunțate sunt structurate sub forma unor contracte separate de construcție, încheiate cu parteneri industriali din Țările de Jos, Norvegia și Polonia. Extinderea ar putea transforma Europa într-unul dintre principalele centre de producție și desfășurare pentru navele autonome Saildrone.

Citeste in continuare

Actualitate

Autonomie inteligentă și război de sisteme: ce învață armata Chinei din conflictul din Iran

Publicat

acum 2 zile

august 18, 2026

Incisiv

China nu a mai purtat un război major de aproape o jumătate de secol, iar asta înseamnă că multe dintre conceptele care stau la baza modernizării Armatei Populare de Eliberare (PLA) rămân netestate în luptă reală. Tocmai de aceea, cercetătorii militari chinezi analizează în detaliu conflictul din Iran, folosindu-l ca pe un „laborator” pentru a confrunta teoriile lor cu realitatea câmpului de luptă.

Concluzia care transpare din analizele publice este limpede: pentru PLA, războiul din Iran confirmă direcția deja asumată – o armată construită în jurul „războiului inteligentizat” și al competiției între sisteme, nu doar între platforme.

De la confruntarea directă la competiția între sisteme

Comentariile militare chineze apărute după izbucnirea ostilităților reiau o temă familiară: avantajul viitorului nu mai este dat de o singură platformă, ci de viteza, reziliența și eficiența economică a întregului sistem care leagă senzorii, factorii de decizie, armele, logistica și datele.

Într-o analiză din 12 aprilie, cercetătorii Tian Kaiyuan și Wang Jianfei, de la Institutul de Cercetare a Războiului din cadrul Academiei de Științe Militare (AMS), descriu conflictul ca pe o trecere de la „confruntare forță-la-forță” la „competiție între sisteme”. Ei se concentrează pe:

comandă distribuită;
lovituri asupra nodurilor de sprijin;
uzură ieftină a adversarului prin ceea ce numesc „război de gherilă al sistemelor”.

În loc să egaleze adversarul platformă cu platformă, accentul cade pe perturbarea rețelelor care permit platformelor avansate să genereze putere de luptă.

De la „ucidere liniară condusă de om” la „kill webs” bazate pe IA

Într-un articol din 13 aprilie în ziarul oficial al armatei, PLA Daily, Xu Fangming, tot de la AMS, susține că războiul din Iran a accelerat trecerea de la „uciderea liniară condusă de factorul uman” la o arhitectură de lovire în rețea, asistată de inteligență artificială, sub forma unor „kill webs” extinse.

Alți teoreticieni militari ai AMS tratează conflictul ca pe o confirmare a ideilor deja formulate înainte de război:

rețele de informații construite din timp;
integrarea senzorilor, sistemelor de comandă, armelor și platformelor fără pilot;
presiunea exercitată de volume mari de armament relativ ieftin asupra unor apărări sofisticate.

În același timp, subliniază vulnerabilitățile acestor avantaje:

date învechite sau înșelătoare pot compromite țintirea asistată de IA;
lovirea nodurilor critice poate paraliza forțe altfel performante;
baze și centre de comandă concentrate devin ținte extrem de valoroase.

IA în centrul rețelei: fără informație solidă, algoritmii eșuează

Inteligența artificială este plasată în centrul acestui sistem, dar analiștii militari chinezi nu o tratează ca pe un înlocuitor pentru pregătirea prealabilă.

Cercetătorul Kuang Lasheng, de la AMS, argumentează că ani de colectare de informații (humint, tehnică, cartografiere a tiparelor de viață, repetiții preconflict) au furnizat sistemelor americane de IA volumele de date necesare pentru a accelera procesul de țintire în timpul campaniei din Iran. El plasează „pregătirea informațională pre-poziționată” la baza acțiunii militare și avertizează că și cei mai puternici algoritmi sunt aproape inutili dacă sunt alimentați cu informații nesigure sau depășite.

Rețele inteligente pe tot lanțul de lovire, nu doar într-un singur punct

Teoreticieni ai Universității Naționale de Tehnologie a Apărării din China au analizat în mod explicit folosirea în Iran a sistemului american Maven Smart System, extinzând discuția la:

fuziune de informații;
prioritizarea țintelor;
planificarea rutelor;
atacuri autonome;
colaborare om–mașină în echipe mixte cu platforme cu și fără pilot.

În această viziune, IA este prezentă de-a lungul întregii rețele de lovire, nu doar într-un singur punct decizional. Studii anterioare ale Universității de Inginerie a Forței de Rachete a PLA descriau deja o arhitectură similară, care combină:

imagini video de la drone;
informații de semnal (SIGINT);
imagini satelitare;
surse deschise;
date de război electronic,

pentru a genera planuri și acțiuni rapide „sensor–shooter”. Multe dintre aceste lucrări preced actualul conflict, ceea ce oferă PLA ocazia de a vedea cum se comportă în luptă concepte pe care le adoptase deja la nivel doctrinar și tehnologic.

Lecția costurilor: cum armele ieftine consumă interceptori scumpi

Războiul a accentuat și interesul chinez pentru economia apărării aeriene și antirachetă.

Tian și Wang au evidențiat folosirea de către Iran a sistemelor fără pilot ieftine pentru a epuiza interceptori mult mai costisitori. Cercetătorii chinezi analizaseră aceeași asimetrie și înainte de actuala campanie:

un studiu din 2025 modela comportamentul sistemului israelian Iron Dome sub atacuri tot mai dense cu rachete;
un articol din 2026, semnat de cercetători ai PLA, extraa lecții din confruntări anterioare SUA–Iran și Iran–Israel, identificând ca puncte critice: acoperirea defensivă limitată, reziliența redusă după lovituri, costurile mari de producție și lipsa interceptorilor.

Autorii analizau în paralel modul în care apărările antirachetă americane pot folosi IA pentru:

a identifica simultan multiple amenințări;
a lansa interceptori din poziții dispersate.

Război de uzură cu drone: volum mare, cost redus, colaborare autonomă

Autori afiliați Forțelor Aeriene ale PLA descriu conflictul din Iran ca pe un nou tip de război de uzură, ofensiv-defensiv, purtat la scară largă cu sisteme fără pilot. Combinând experiența Iranului cu războaiele din Ucraina și Gaza, ei extrag trei teme centrale:

operații distribuite, multi-domeniu;
combinație între sisteme avansate și arme ieftine, în volum mare;
colaborare autonomă extinsă între platforme.

Un articol complementar susține asocierea sistemelor sofisticate cu senzori și interceptori mai ieftini, în timp ce nodurile critice sunt dispersate în întreaga rețea de apărare.

Industria de apărare chineză promovase deja o abordare similară, prin sisteme de contracarare a dronelor care combină:

rachete;
artilerie;
război electronic;
lasere;
sisteme cu microunde de mare putere.

Obiectivul nu este doar distrugerea armelor inamice, ci și îmbunătățirea raportului cost–efect și menținerea capacității de apărare în timpul unor atacuri de saturare prelungite.

De la lanțuri de ucidere liniare la „kill webs” reziliente

Analiștii chinezi scot în evidență și o lecție critică despre supraviețuire. Comentarii și studii anterioare criticau lanțurile de lovire liniare, vulnerabile la:

întreruperea comunicațiilor;
distrugerea unuia sau a câtorva noduri cheie.

În locul lor, PLA propunea „kill webs” dinamice, capabile să redirecționeze informația și să continue să funcționeze chiar și după pierderi locale. Războiul din Iran oferă un exemplu concret al acestor probleme.

Tian și Wang insistă asupra comenzii distribuite și a nodurilor de decizie de rezervă, în timp ce lucrări tehnice explorează modul în care nodurile locale pot menține comanda și controlul după pierderea contactului cu centrul. Ținta comună: menținerea funcționalității întregului sistem de luptă în ciuda pierderii unor componente individuale.

Când lanțul de lovire se întâlnește cu lanțul de aprovizionare

Aceeași logică lărgește setul de ținte mult dincolo de aeronave, rachete sau centre de comandă.

Într-un articol din 12 aprilie în cotidianul Guangming Daily, Zhao Lei și Liu Ning, de la Universitatea Națională de Apărare, arată că războiul modern conectează tot mai strâns lanțul de lovire cu lanțul de aprovizionare. Ei identifică drept ținte operaționale cheie:

aerodromuri;
porturi;
depozite;
oleoducte și infrastructură energetică;
centre de date.

Distrugerea acestor noduri poate degrada întregul sistem de luptă.

Un raport publicat în mai 2026 de un think tank afiliat Ministerului Securității de Stat extinde această schemă la nivelul „războiului împotriva infrastructurilor”. Țintele vizate includ:

energie;
transporturi;
infrastructură financiară;
infrastructură digitală.

Autorii acordă o atenție deosebită cloud-ului comercial și centrelor de date, argumentând că rolul tot mai mare al IA în culegerea de informații, identificarea țintelor și loviturile de precizie transformă aceste infrastructuri în obiective fizice de interes militar.

Consens strategic: rachete, drone, IA și A2/AD

Comentarii mai ample din comunitatea chineză de securitate națională reiau aceleași idei.

La un simpozion din aprilie 2026 publicat în revista Modern International Relations:

Tang Zhichao, directorul Biroului de Cercetare Politică al Institutului de Studii pentru Asia de Vest și Africa al Academiei Chineze de Științe Sociale, subliniază războiul la distanță bazat pe rachete și UAV, operații asimetrice și utilizarea la scară largă a IA, anticipând un interes crescut pentru rachete, drone și capabilități A2/AD;
Chen Wenxin, director al Institutului de Studii Americane din cadrul think tank-ului CICIR, legat de Ministerul Securității de Stat, insistă pe dezechilibrul dintre costul redus al dronelor și rachetelor și costul ridicat al interceptorilor de tip Patriot sau THAAD;
Chen Qinghong, adjunct al Institutului de Politică Mondială de la CICIR, atrage atenția asupra stocurilor de muniții, capacității industriei de apărare și vulnerabilității bazelor americane avansate.

Deși aceste voci nu definesc oficial doctrina PLA, ele arată că problemele ridicate de conflict se află în centrul dezbaterii strategice chineze.

Mai multă analiză decât doctrină: ce contează pentru planificatorii americani

Publicațiile citate nu dovedesc că PLA a tradus deja lecțiile din Iran în doctrină, structură de forțe sau decizii de achiziție. Ele arată însă un proces sistematic:

combatul real este comparat cu concepte de modernizare deja adoptate;
rezultatele sunt folosite pentru a identifica vulnerabilități și priorități de dezvoltare.

Pentru planificatorii americani, această abordare merită atenție. Analiștii chinezi nu au nevoie ca fiecare tactică iraniană să reușească pentru a extrage valoare din conflict:

lovituri eșuate pot dezvălui limite ale senzorilor;
penetrații reușite pot scoate la iveală breșe în apărare;
consumul de interceptori poate clarifica necesarul de muniții;
atacurile asupra bazelor sau centrelor logistice pot testa ipoteze privind reziliența sistemului.

Fiecare episod furnizează date pentru probleme pe care PLA le studiază deja.

Marea lecție: interacțiunea dintre informație, IA, drone și costuri

Cea mai importantă concluzie pentru armata chineză nu pare să vină dintr-o singură armă sau tactică, ci din interacțiunea dintre:

pregătirea informațională prealabilă;
viteza deciziei asistată de IA;
sisteme fără pilot distribuite;
salve menite să impună costuri disproporționate;
rețelele care leagă toate aceste elemente într-un sistem coerent.

Cercetătorii chinezi au intrat în analiza conflictului cu un cadru deja format despre cum ar putea arăta un război de înaltă intensitate în viitor. Evaluările lor despre Iran, în loc să schimbe radical această viziune, par să o confirme, întărind argumentele pentru investiții continue în capabilități care fac sistemele de luptă: