Actualitate
EXCLUSIV. Fabuloasa poveste a lui ”El Chapo de România”. A fost arestat pentru un import de 60 kg stupefiante!
Unul dintre cei mai mari traficanți de droguri români ai momentului, ajuns în arest după ce procurorii DIICOT au probat că, numai în ultimele luni a importat peste 60 de kilograme de stupefiante, are o poveste care îl recomandă drept un adevărat El Chapo de România. Mai mult, anchetatorii români au apreciat că bărbatul a reușit să strângă, de pe urma traficului de droguri, o avere fabuloasă, evaluată undeva la 15 milioane de euro.
Este vorba despre Marius Iancu, un traficant care a cunoscut, însă, celebritatea în mediile interlope sub numele de Neghină.
Surse judiciare au declarat în exclusivitate pentru Gândul.ro, că Neghină, acum în vârstă 39 de ani, a țintit, încă de mic, să ajungă în topul infractorilor români.
Ajuns la închisoare când era încă foarte tânăr, acesta a căutat să se apropie de interlopii consacrați, care, în viziunea lui, aveau „cariere” de succes. Așa a reușit Neghină să intre în anturajul Cămătarilor alături de Ion și Vasile Balint, alias Nuțu și Sile Cămătaru.
Cu toate că acesta a fost, spun sursele citate, mai apropiat de Sile Cămătaru, mai tolerant cu traficanții de droguri decât fratele lui mai mare, există o interceptare a anchetatorilor, care datează din 2008, care dovedește faptul că acest Neghină era un om de încredere al Cămătarilor când încă nu împlinise 30 de ani.
Din dialogul pe care l-a avut atunci cu Nuțu Cămătaru, la momentul respectiv încarcerat la Penitenciarul Jilava, se poate trage concluzia că Neghină este un „dur”, care vorbește despre cămătărie și aplicarea unor pedepse exemplare rău platnicilor, ca un adevărat mafiot care nu vrea să arate nicio slăbiciune.
Neghină: M-a sunat unu’ acuma și mi-a zis că i-a luat p-ăștia a lu’ Garda de Fier, pe toți.
Nuțu Cămătaru: Pai, și eu le-am zis lu’ ăștia să-i prindă p-ăilalți care faceau figuri și să-i bată să-i înnebunească. (…)
Neghină: Așa ar trebui, bătuți acuma.
Nuțu Cămătaru: Da. Și Pelicanu să se ducă să-i spună: „Îmi dați banii, 40 de mii?”.
Neghină: Nu 40 de mii, 70 de mii de euro. Da’ mă, și acuma știu și eu cum, lasă că știu.
Nuțu Cămătaru: Și pe burtă și pe spate.
Neghină: Lasă că știu eu cum.
Trebuie spus că Garda de Fier la care se face vorbire, nu are nicio legătură cu Mișcarea Legionară sau cu altă grupare extremistă. Este vorba despre un clan care acționează în sectorul 5 al Capitalei, specializat în infracțiuni de trafic de droguri, taxe de protecție și trafic de persoane, condus de un anume Tudor Spoitoru.
În același timp, Pelicanu este un apropiat al clanului Cămătaru. Numele său a fost vehiculat în presă în anul 2004, când nunta sa a fost folosită ca alibi pentru Vasile Balint.
Atunci, Sile a plecat de la petrecere și l-a tâlhări pe cetățeanul israelian Peleg Shaul, faptă care, de altfel, a stat la baza acțiunii DIICOT care a dus la destructurarea clanului, care, până atunci, părea de neatins.
Dar Neghină nu este doar un apropiat al Cămătarilor, ci al mai multor grupări cu tradiție în lumea interlopă românească așa cum este, de exemplu, temutul clan Gemenii.
Cum a ajuns Neghină să vândă 60 de kilograme de droguri
Anchetatorii, care au realizat un portret al lui El Chapo de România, susțin că acesta a urmărit, încă de la început, să performeze ca infractor. Când era încă aproape un copil, se apucase să fure animale, capre și oi.
Mai apoi, ar fi încercat să se specializeze în spargeri de locuințe și chiar a încercat să-și facă loc în lumea bătăușilor de stradă.
Ajuns la penitenciar tânărul deținut Marius Iancu a reușit să se apropie de unii pușcăriași de renume, așa cum era, spre exemplu, Ion Balint, alias Nuțu Cămătaru. Devenit un apropiat al celebrului clan al Cămătarilor, Neghină a început să capete notorietate în lumea infractorilor.
Devenit cunoscut, acesta nu a pierdut timpul și a făcut pasul spre traficul de droguri, unde țintea să ajungă la nivelul traficanților de calibru internațional.
Surse din rândul anchetatorilor au dezvăluit, pentru Gândul.ro, că cel supranumit și „El Chapo” s-a implicat cu tenacitate în traficul de stupefiante și ar fi început să strângă bani pentru a putea face achiziții en gros.
Ulterior, acesta a plecat în Spania, unde comunitatea românească este bine reprezentată și unde avea suficiente cunoștințe care să-l pună în legătură cu traficanții care folosesc această țară ca piață de desfacere. Ca urmare, Neghină a pus la punct un sistem ieftin și eficient prin care a început să importe în România zeci de kilograme de droguri.
Acesta se folosea de firme de curierat prin care trimite în țară kilograme întregi de stupefiante. După ce drogurile ajungeau la destinație, acesta revenea în țară și contrau unor sume modice, 50 – 100 de lei, trimitea diverse persoane să ridice coletele, în timp ce el aștepta în apropiere.
Fără să știe, însă, Neghină era urmărit îndeaproape de polițiștii antidrog, care așteptau momentul potrivit. Anchetatorii constataseră că Neghină își pusese pe picioare o rețea bine structurată, pentru care reușise să recruteze răufăcători cu experiență, majoritatea cu niște caziere foarte bogate și care îi ascultau necondiționat ordinele.
Potrivit procurorilor DIICOT, acest adevărat El Chapo de România a reușit, cu ajutorul oamenilor săi, să aducă și vândă pe piața neagră din țară, în numai un an, peste 60 de kilograme de droguri, cocaină și cannabis, în valoare de aproximativ un milion de euro.
În paralel, Neghină dezvoltase și o afacere axată pe clonarea cărților de credit, care i-ar fi adus alte aproximativ 2,6 milioane de euro. Imperiul lui Neghină s-a prăbușit la sfîrșitul lunii mai, când procurorii au descins la 31 se adrese din București, Ilfov și Vâlcea.
Conform procurorilor, traficantul de droguri își cumpărase numai puțin de cinci vile, estimate la mai bine de două milioane de euro și trei mașini de lux, în valoare de 250.000 de euro.
Totuși, dintr-o estimare neoficială a anchetatorilor reiese că Marois Iancu ar fi rulat, în ultimii ani, nu mai puțin de 15 milioane de euro.
Actualitate
REVOLTA DIN SILICON VALLEY: Justiția americană îngheață ordinul Casei Albe prin care Anthropic a fost declarată risc de securitate națională
Dovezile sugerează o „represiune ilegală”
Într-o lovitură juridică majoră aplicată politicilor tehnologice ale actualei administrații, judecătoarea federală Rita Lin a emis joi o injoncțiune preliminară de amploare în favoarea companiei Anthropic. Decizia suspendă eforturile guvernului de a pune pe lista neagră firma de inteligență artificială, marcând un punct de cotitură în conflictul dintre gigantul tech și aparatul birocratic federal.
În ordinul său de 48 de pagini, judecătoarea Lin a afirmat categoric că justificarea guvernului pentru desemnarea Anthropic drept un „risc pentru lanțul de aprovizionare” pare a fi doar o fațadă. „Dosarul sugerează puternic că motivele invocate… au fost pretextuale și că motivul real a fost o represiune ilegală”, a scris Lin, subliniind că Anthropic are șanse mari de reușită în procesul intentat statului.
Un conflict între clauze și comenzi executive
Tensiunile dintre Anthropic și Casa Albă au atins punctul critic după ce compania a refuzat să accepte noi termeni contractuali care ar fi permis armatei „orice utilizare legală” a inteligenței artificiale Claude. Anthropic s-a opus, invocând motive de siguranță și principii etice.
Reacția administrației a fost imediată. Pe 27 februarie, președintele Donald Trump a ordonat agențiilor federale, prin intermediul rețelei Truth Social, să „ÎNCETEZE IMEDIAT” orice utilizare a tehnologiei Anthropic. Mesajul a fost dublat de Secretarul Apărării, Pete Hegseth, care a declarat că niciun partener al armatei americane nu mai poate desfășura activități comerciale cu firma de IA. Până la începutul lunii martie, aceste directive au fost transformate în acte oficiale, vizând compania atât la nivelul Pentagonului, cât și la nivelul întregului guvern federal.
Sfidarea Pentagonului și disputa jurisdicțională
Victoria juridică a celor de la Anthropic ar putea fi însă complicată de un conflict de jurisdicție. La scurt timp după decizia din California, Emil Michael, responsabilul pentru tehnologie al Pentagonului, a contestat validitatea injoncțiunii, susținând că aceasta conține „erori factuale” și că interdicția rămâne în vigoare sub alte coduri federale care nu s-ar afla sub autoritatea judecătoarei Lin.
Deși Anthropic s-a declarat mulțumită de intervenția rapidă a instanței din California, reprezentanții companiei au admis că încă așteaptă o decizie de la Curtea de Apel din D.C. Experții legali sunt împărțiți: unii consideră că ordinul judecătoarei Lin protejează compania de toate departamentele guvernamentale, în timp ce alții cred că este nevoie de o victorie separată la Washington pentru a anula complet ordinele administrației.
Numărătoarea inversă de șapte zile
În ciuda deciziei favorabile, drumul Anthropic rămâne presărat cu obstacole. Judecătoarea Lin a impus o suspendare de șapte zile asupra propriului ordin, o procedură standard care oferă guvernului timp pentru a contesta decizia sau pentru a solicita intervenția unei instanțe superioare.
Dacă procesul va ajunge la Curtea de Apel pentru al Nouălea Circuit, analiștii anticipează o bătălie dificilă pentru guvern. Între timp, mizele financiare și reputaționale cresc. Pe măsură ce disputa juridică se poate prelungi pe parcursul mai multor ani, statul american riscă să fie găsit responsabil pentru încălcarea contractelor și să plătească despăgubiri colosale dacă instanțele vor decide că eticheta de „risc de securitate” a fost, într-adevăr, un instrument de răzbunare politică.
Actualitate
Arhitectura descurajării: Planul strategic pentru salvarea arsenalului nuclear de sub tutela birocrației energetice
Moștenirea Războiului Rece în fața noilor amenințări
Statele Unite se află într-un punct de cotitură nucleară, cel mai periculos de la finalul Războiului Rece. În timp ce Rusia își modernizează agresiv arsenalul și lansează amenințări directe, iar China își extinde forțele nucleare într-un ritm alarmant, barierele de control al armamentului par să se fi prăbușit. În acest peisaj volatil, descurajarea nucleară nu mai este un concept abstract, ci fundamentul supraviețuirii naționale. Totuși, managementul acestui arsenal vital rămâne prizonierul unui sistem administrativ depășit, conceput pentru o epocă apusă.
Conflict de interese: Securitate națională versus politici climatice
În prezent, responsabilitatea pentru descurajarea nucleară a SUA este plasată nefiresc în cadrul Departamentului Energiei (DOE). Deși peste trei sferturi din bugetul acestui departament sunt dedicate apărării, agenda publică a instituției este dominată de politici climatice, programe energetice interne și ecologizare. Această structură forțează securitatea strategică să concureze pentru atenție și resurse cu priorități interne complet străine de misiunea de apărare. Este un aranjament defectuos și, în ultimă instanță, periculos, care subminează capacitatea de reacție rapidă în fața inamicilor geopolitici.
Eroziunea responsabilității și capcana birocratică
Istoria demonstrează că succesul nuclear a fost clădit pe claritate și autonomie. În perioada Războiului Rece, agenții independente aveau misiunea unică de a proiecta și susține arsenalul nuclear. Această coerență a dispărut în 1977, odată cu absorbția misiunii nucleare de către Departamentul Energiei. Rezultatul a fost o derivă birocratică previzibilă: responsabilitate diluată, supraveghere excesivă și lupte bugetare interminabile. Chiar și crearea Administrației Naționale pentru Securitate Nucleară (NNSA) în anul 2000 a fost doar un paleativ, instituția fiind mai degrabă orientată spre evitarea riscurilor decât spre producția și livrarea accelerată de care America are nevoie astăzi.
O agenție independentă pentru un secol al provocărilor
Soluția necesită o decizie politică de o anvergură istorică: extragerea NNSA de sub tutela Departamentului Energiei și transformarea sa într-o agenție independentă, aflată sub autoritatea directă a președintelui. O astfel de reformă nu ar slăbi controlul civil, ci ar întări responsabilitatea prezidențială și ar clarifica hățișul de supraveghere congresională. Printr-o misiune unică și o finanțare directă prin comisiile de apărare, SUA pot transmite un mesaj fără echivoc Moscovei și Beijingului. Dacă această restructurare va fi implementată, ea va securiza fundamentul puterii americane pentru secolul XXI, marcând trecerea de la o birocrație lentă la o forță de descurajare modernă și implacabilă.
Actualitate
Miliarde pentru Pacific: Strategia Pentagonului de a „anula” lista de dorințe a amiralilor prin bugete record
Într-o mișcare strategică fără precedent, Pentagonul propune alocarea a aproape 12 miliarde de dolari pentru Inițiativa de Descurajare în Pacific (PDI) în anul fiscal 2027. Această infuzie masivă de capital pare să fi atins un prag istoric: pentru prima dată, comandantul operațiunilor din regiune sugerează că solicitările sale financiare au fost acoperite integral, eliminând necesitatea celebrei „liste de dorințe” cu cereri nefinanțate.
O premieră la INDOPACOM: „Zero” cereri suplimentare
Amiralul Samuel Paparo, șeful Comandamentului din Indo-Pacific, a confirmat în fața legiuitorilor că bugetul propus răspunde tuturor nevoilor raportate conform cerințelor legale. Deși a subliniat că „nu este niciodată pe deplin satisfăcut” având în vedere miza umană și materială a unui potențial conflict, Paparo a indicat că raportul oficial nu va conține cerințe neacoperite. Această situație este rară în contextul birocrației de la Washington, unde comandanții solicită anual fonduri extra peste bugetul de bază.
Reconcilierea Bugetară: 1,5 trilioane de dolari pentru Apărare
Planurile ambițioase vin pe fondul unei strategii mai largi a administrației de a cheltui 1,5 trilioane de dolari pentru Departamentul Apărării în 2027. Din această sumă, 11,7 miliarde de dolari sunt direcționate strict către descurajarea influenței în Pacific. Fondurile sunt segmentate în șase piloni critici, cele mai mari felii din buget fiind destinate exercițiilor militare și inovației (4,4 miliarde dolari), urmate de îmbunătățirea infrastructurii (3 miliarde dolari) și modernizarea prezenței militare (2,9 miliarde dolari).
Muniția, „călcâiul lui Ahile” în fața amenințării chineze
În ciuda optimismului bugetar, congresmenii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la stocurile de muniție critică, epuizate de conflictele din Orientul Mijlociu. Întrebați dacă acest consum afectează capacitatea de a descuraja China, oficialii militari au subliniat că soluția rezidă în accelerarea producției. Strategia pentru 2027 prevede triplarea sau chiar cvadruplarea ratelor de producție pentru proiectilele esențiale, precum și investiții în substitute inovatoare care să depășească tehnologia actuală.
-
Exclusivacum 5 zileIPJ PRAHOVA SI MIRACOLUL DE LA DRAJNA: CUM SĂ AI ZERO DOSARE, DAR MERITE DEOSEBITE ȘI RECOMPENSE DE ZIUA POLIȚIEI (I)
-
Exclusivacum 4 zileSINDICATUL SNPP – „FAMIGLIA” ȘI DINASTIA CĂTUȘELOR: Cum să fii umilit pe banii tăi sub sceptrul „Împărătesei” de la Jilava și al „Vătafului” de la Mărgineni
-
Exclusivacum 2 zileOrchestra de lătrăi a Internelor: Cum se „fabrică” un spion rus când se clatină fotoliile din MAI
-
Exclusivacum 4 zileDelirul măririi la umbra gratiilor: Cum să-ți rupi gâtul vânând funcții pe care nu le pricepi
-
Exclusivacum 5 zileOPERAȚIUNEA „BINOCLUL”: Cum a ajuns IOR jucăria privată a „Reginei Restructurărilor” sub binecuvântarea Ministerului
-
Exclusivacum 4 zileMiracolul de la Kiev: Sfântul Darău, Ministrul „Moca” care se bate singur cu dezinformarea în timp ce industria de acasă sughiță
-
Exclusivacum 3 zileDe la revoluția opaițului la „Patinoarul privat”: aceeași mână, aceeași schemă, alt tun pregătit în Ploiești
-
Exclusivacum 4 zileMarea amnezie de la Interne: Cum s-au „evaporat” scuzele MAI după ce au băgat mâna în buzunarul a mii de polițiști



