Actualitate
Atenție! Se declanșează o nouă criză politică!

Fitilul războiului politic inițiat de Klaus Iohannis este scandalosul proiect de lege vizând autonomia Ținutului Secuiesc. Dar nu și cauza. La originea noului război politic, care va degenera într-o criză, se află alte lucruri. La care mă voi referi în cele ce urmează.
Klaus Iohannis a încercat, printr-o mișcare fulger, să fure startul legat de trântirea în Senat a proiectului de lege UDMR. Și în mare măsură a reușit. L-a acuzat pe Marcel Ciolacu că a lucrat mână în mână nu doar cu UDMR, ci și cu reprezentantul altui stat. Cu premierul Ungariei Viktor Orban. Care a fost transformat de birocrații de la Bruxelles în oaia neagră a popularilor europeni. Partid din care face parte și PNL. Și, evident, Klaus Iohannis. Președintele României, din înalta poziție pe care o deține, a susținut nici mai mult nici mai puțin decât existența unei complicități materializate până la un punct între președintele interimar al celui mai mare partid din România, Marcel Ciolacu, șeful opoziției de la București cu Viktor Orban, în mod direct, dar și prin intermediul UDMR, în scopul cedării Ardealului de către România, prin intermediul Parlamentului. Este probbail cea mai gravă încălcare posibilă a Constituției statului nostru. Klaus Iohannis nu a prezentat, dincolo de acest enunț, nicio probă. Dar rezultă, dacă nu este cu totul și cu totul iresponsabil, că ar dispune de probe. De probele unei urzeli desfășurate în Parlamentul României și la Budapesta, care are drept scop cel mai grav atentat cu putință împotriva integrității teritoriale și, respectiv, a suveranității naționale. O asemenea acuzație nu poate rămâne fără consecințe.
Mă refer în primul rând la consecințele de natură juridică. Risc să mă repet. Președintele statului român îl acuză pe șeful opoziției politice că a complotat într-o încercare de ciuntire a teritoriului României. Consecința nu poate fi decât una singură. Probele de care dispune președintele Klaus Iohannis, furnizate probabil de Serviciul Român de Informații, de SIE și poate de alte servicii secrete române sau străine, trebuie puse de îndată la dispoziția Parchetului General. Cea mai gravă infracțiune posibilă trebuie să facă obiectul unei investigații imediate. Aceasta este prima consecință logică a declarației prezidențiale.
Cea de-a doua consecință necesită pentru a fi detaliată un răspuns la o întrebare simplă. Când a fost informat președintele asupra uneltirilor de trădare de țară înfăptuite de către Marcel Ciolacu? Evident, nu știm când. Dar putem să aflăm câte ceva prin eliminare. În orice caz, asta nu s-a întâmplat miercuri, respectiv în ziua dezlănțuirii uriașului scandal prin uluitoarea dezvăluire făcută de Klaus Iohannis. Klaus Iohannis a aflat -dacă a aflat cu adevărat ceva – anterior zilei de miercuri. Când anume? Cel mai târziu în urmă cu o săptămână, când proiectul de lege al autonomiei Ținutului Secuiesc a trecut prin aprobare tacită de Camera Deputaților. Acela este un moment cheie. Momentul care a scurtcircuitat instituțiile statului. E ultimul moment logic în care Klaus Iohannis ar fi avut obligația să pună întrebări, iar serviciile secrete să-i răspundă la aceste întrebări, dacă nu au făcut-o până atunci. Când mă refeream și la posibila implicare a altor servicii din România, cu excepția SRI și SIE, m-am gândit într-un mod cât se poate de explicit la SPP și la STS. Cele două instituții, utilizând mijloacele specifice, au mai spionat și în trecut activitatea parlamentarilor români. Și ne amintim cu toții scandalurile generate de scurgerea „pe surse” a unor înregistrări din discuțiile purtate la nivelul conducerii unor partide. Victima predilectă fiind chiar PNL. Deci, dacă președintele Klaus Iohannis susține că nu numai Budapesta, ci și Parlamentul României a fost scena unor întâlniri și aranjamente având greutatea unor trădări de stat, atunci este de presupus că nu el sau consilierii săi de la Cotroceni au tras cu urechea. Ci serviciile. Și că serviciile nu numai că l-au informat, dar i-au prezentat și probe. Așadar, timp de o săptămână cel puțin, Klaus Iohannis a ascuns aceste probe și nu le-a prezentat Parchetuui General. Și la fel au procedat și serviciile, care au strâns probele. Și care toate aveau datoria ca, atunci când descoperă o posibilă infracțiune – și încă una dintre cele mai grave cu putință – să-i informeze de îndată pe procurori. Ceea ce înseamnă că, dacă am asistat la o tentativă de trădare, ea a implicat nu numai autoriii direcți, ci și toate persoanele care au tăinuit această trădare.
Dincolo de această implicare de natură juridică, care nu trebuie deloc trecută cu vederea, există și o implicare politică. Este evident că dacă, așa cum afirmă președintele, Marcel Ciolacua bătut o palmă trădătoare cu Kelemen Hunor și cu Viktor Orban, pemierul Ungariei, și dacă această trădare a implicat promovarea unui act normativ în Camera Deputaților, fie această promovare și prin aprobare tacită, au fost parcurse niște etape. Treaba nu s-a întâmplat instantaneu. Întreaga tărășenie a durat. Mai întâi, proiectul de lege a fost depus în Parlament. El a trecut prin diverse mâini. A obținut o serie de avize. Biroul Permanent al Camerei Deputaților, din care fac parte nu numai pesediști, ci și liberali și reprezentanți ai altor partide, au programat dezbaterea în comsiai administrativă aproiectului de lege prin care confrom afirmație lui Klaus Iohannis avea să fie cedat Ardeaulul ungurilor. Ceea ce nu este întocmai adevărat. În Comisia administrativă există doi membri PNL. Unul dintre aceștia este chiar președinte al Comisiei. Prin urmare înalta trădare a circulat pe față, la lumina zilei, ca un șarpe prin toate birourile importante ale Camerei Deputaților, până când a ajuns fix pe masa Comisiei de specialitate. Dar scandalul, deși era vorba de cea mai gravă infracțiune din Codul penal și de cea mai abominabilă uneltire politică, a fost ținut sub preș. Nimeni din PNL nu a făcut scandal. Nici Iohannis nu a suflat o vorbă. Nici Guvernul. Iohannis s-ar putea scuza, cum a mai făcut-o și altă dată când a fost prins la înghesuială, în sensul că președintele nu se amestecă în procesul legislativ. Și că, prin urmare, nu se poate pronunța decât atunci când legea vine la promulgare. Numai că a făcut acest lucru de multe ori. Și l-a făcut chiar și acum. Pentru că autonomia Ținutului Secuiescu nu venise la promulgare și nici măcar nu fusese dezbătută și votată în Senat, Cameră decizională și, iată, președintele a ieșit la rampă și s-a pronunțat. Și încă cum. Ei bine, toată această tăcere, toată această ascundere sub preș, toată această așteptare este de natură să genereze un uriaș scandal politic. Ce a făcut președintele? L-a prins pe Marcel Ciolacu la cotitură, l-a încurajat să-și ia viteză și a așteptat momentul propice pentru a-l împinge în prăpastie? Cu PSD cu tot? Răspunsul la această întrebare are consecințe în evaluarea politică a unor partide și personaje.
Este posibil ca, pe moment, respectiv pe termen foarte scurt, președintele Klaus Iohannis, râcâind după modelul naționalismului extremist o inflamație transformată în rană, să înregistreze un succes de tip electoral. În sensul că mulți români amăgiți de jocul lui Klaus Iohannis să considere că acesta a sărit la beregata celor care atentau la suveranitatea României asupra Ardealului și a salvat astfel România de la o apocalipsă pusă la cale de Ciolacu, Hunor și Viktor Orban al Ungariei. Dar stau și mă întreb câți români mai sunt atât de naivi, încât să-și imagineze că președintele Klaus Iohannis joacă mai mult decât această carte a interesului național, transformându-se într-un arhanghel al apărării Ardealului de neohortiști. Și câți dintre cei care astăzi s-ar putea lăsa amăgiți, vor rămâne și mâine în aceeași situație, după ce, cu mintea limpede, își vor pune și ei, cum îmi pun și eu, cuvenitele întrebări. În sens invers, în plan electoral, poate că PSD, incapabil să prevină o asemenea mizerie și incapabil să dea un răspuns promt, limpede și nu confuz, unei provocări la care, din prostie și din neglijență, a participat în mod indirect, a pierdut în aceste zile puncte electorale. Dar totuși același PSD a votat in corpore în Senat trântirea legii. Și orice om cu capul pe umeri știe că oricum, în orice circumstanțe, autonomia Ardealului nu ar fi fost votată niciodată în Senatul României. Iar dacă prin absurd ar fi fost votată, legea ar fi fost imediat trântită la Curtea Constituțională, pentru că ea contravine în mod flagrant Legii Fundamentale. Și este cu neputință ca adevărul cu privire la tăcerea vinovată a reprezentanților PNL din Camera Deputaților, a Guvernului, a serviciilor secrete subordonate președintelui și a președintelui însuși să nu iasă la iveală și să nu transforme această armă într-un bumerang.
Tot în plan electoral, în mod cert are de câștigat UDMR. Dar și premierul Ungariei, Viktor Orban. Prin complicitatea tuturor parlamentarilor, înclusiv din PNL, prin neglijența și prostia acestora, UDMR a înregistrat un important succes psihologic. A reușit totuși, cum-necum, să treacă o asemenea lege prin Camera Deputaților. În aceste condiții, credibilitatea UDMR în rândul propriului electorat nu poate decât să sporească. În plus, istoria din ultimii 30 de ani a demonstrat că de câte ori are loc o criză politică internă, UDMR se mișcă excepțional în ape tulburi, având un teren de negociere mult mai vast, pentru a-și atinge obiectivele proprii. Câștigă de asemenea puncte Viktor Orban, care le poate demonstra încă o dată maghiarilor din Ungaria că le apără cu dinții până la capăt interesul național, în sensul ca acest interes național îi vizează și pe toți maghiarii din afara granițelor Ungariei. Să nu uităm că tot acest balamuc vine la câteva zile după ce, chiar în timp ce echipa de medici români se întorcea din Italia, unde a contribuit la combaterea pandemiei, o echipă de medici din Ungaria se deplasa la Chișinău, pentru a da o mână de ajutor Republicii Moldova, înainte ca România să facă acest gest de omenie și de solidaritate. În paranteză fie spus, sunt convins că și acest gest al Budapestei l-a scos din minți pe Klaus Iohannis. Pentru că l-a prins pe picior greșit.
Și acum să punem concluzii. Acesta a fost semnalul, cum spuneam la început, fitilul care a declanșat un nou război politic la București de natură a genera o criză. PSD nu mai are încotro. Cu sau fără Marcel Ciolacu, trebuie să-și ia revanșa. Trebuie să încerce din răsputeri să demonstreze că a rămas în continuare cel mai puternic partid din România. Iar singura reacție practică și imediată este să se îndrepte împotriva Guvernului Ludovic Orban 2 și jumătate, care este o pradă ușoară, întrucât a săvârșit suficient de multe greșeli. Și, evident, prin ricoșeu, PSD va încerca din răsputeri să dea de pământ cu Klaus Iohannis. Din acest război, care poate degenerea într-o nouă criză guvernamentală, vor avea de profitat nu numai PSD, ci și celelalte partide politice. UDMR, Pro România, ALDE și probabil și USR. Iar ținta va fi PNL.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Creșterea pieței de împrumuturi online în România

Într-o perioadă în care viteza dictează ritmul vieții, românii caută tot mai des soluții financiare rapide, sigure și ușor de accesat. Digitalizarea a schimbat profund felul în care oamenii interacționează cu instituțiile financiare, iar împrumuturile online au devenit o alternativă viabilă la metodele tradiționale oferite de bănci. Statisticile recente arată că în 2024 peste 45% dintre cererile de creditare din România au fost procesate online, o creștere semnificativă față de anii precedenți. Această tendință este alimentată de dezvoltarea sectorului IFN (Instituții Financiare Non-Bancare) și de apariția platformelor digitale care facilitează compararea ofertelor și trimiterea aplicațiilor fără birocrație.
Instituțiile Financiare Non-Bancare oferă flexibilitate și transparență. Acestea nu cer garanții mari și pun accent pe viteză: aprobarea se face uneori în mai puțin de 30 de minute. Pentru românii care au nevoie de o sumă mică pentru cheltuieli urgente, un împrumut online poate fi o soluție ideală.
Un exemplu concret este platforma BaniGo, care permite utilizatorilor să compare împrumuturi rapide online prin BaniGo și să aleagă oferta cea mai avantajoasă dintre mai multe IFN-uri licențiate. Platforma reunește date despre dobânzi, comisioane și termene de rambursare, oferind o imagine completă și obiectivă asupra pieței.
Spre deosebire de site-urile individuale ale IFN-urilor, BaniGo funcționează ca un marketplace financiar, unde transparența este esențială. Utilizatorii pot filtra ofertele după valoarea împrumutului, durata creditului și tipul de produs financiar, economisind timp și evitând ofertele care nu corespund nevoilor lor.Creșterea popularității împrumuturilor rapide online are și o dimensiune socială: oamenii care nu se calificau pentru un credit bancar pot acum accesa fonduri prin IFN-uri. Tinerii freelanceri, micii antreprenori sau persoanele cu venituri variabile sunt segmentele care profită cel mai mult de această schimbare. Potrivit unor analize efectuate de Banca Națională a României, piața IFN-urilor a crescut cu peste 18% în ultimii trei ani. Acest lucru reflectă nu doar cererea tot mai mare, ci și încrederea consumatorilor în platformele digitale, consolidate prin politici clare de confidențialitate și transparență.
Desigur, accesul facil la credite aduce și provocări. Experții financiari avertizează că lipsa educației financiare poate duce la decizii impulsive și la supraîndatorare. De aceea, este important ca fiecare solicitant să citească cu atenție termenii contractuali și să înțeleagă costul total al creditului, inclusiv DAE (Dobânda Anuală Efectivă). Pentru a evita riscurile, specialiștii recomandă alegerea IFN-urilor care sunt autorizate de BNR și care afișează toate condițiile pe site. Un alt sfat util este verificarea reputației companiei online și consultarea recenziilor altor clienți. Transparența este un indicator puternic al seriozității unei instituții financiare. Un avantaj major al platformelor precum BaniGo este faptul că oferă informații agregate, reducând riscul de a alege o ofertă incorectă. Prin intermediul unei singure aplicații, utilizatorii pot vizualiza zeci de produse și pot selecta soluția potrivită în funcție de venit, sumă dorită și perioada de rambursare.
De asemenea, legislația IFN-urilor din România a fost actualizată pentru a asigura protecția consumatorilor. Instituțiile trebuie să comunice clar toate comisioanele și să aplice dobânzi în limitele stabilite de lege. Acest cadru legal întărește încrederea clienților și limitează practicile abuzive din trecut.
Tehnologia joacă un rol tot mai important în procesul de creditare. Sistemele de scoring bazate pe inteligență artificială permit o analiză rapidă și mai precisă a profilului solicitantului. Astfel, timpul de aprobare s-a redus de la câteva zile la câteva minute, fără a compromite securitatea datelor.
Un alt aspect important este confidențialitatea. Platformele moderne folosesc conexiuni criptate și respectă reglementările GDPR pentru protecția datelor personale. Asta înseamnă că informațiile utilizatorilor sunt tratate cu aceeași grijă ca în cazul instituțiilor bancare tradiționale.
Impactul economic al digitalizării creditelor rapide este semnificativ. Potrivit unui raport publicat de Asociația Română a IFN-urilor, peste 1,2 milioane de români au accesat cel puțin un credit online în ultimii doi ani. Aceasta a generat o infuzie de lichidități în economie de peste 4 miliarde de lei, stimulând consumul și sprijinind micile afaceri.
Economiștii consideră că împrumuturile rapide contribuie la menținerea echilibrului macroeconomic, mai ales în perioade de incertitudine. Prin furnizarea de finanțări rapide, IFN-urile ajută la menținerea activității economice și la evitarea blocajelor în lanțurile de plată.
Într-un interviu recent, expertul financiar Andrei Mureșan a declarat: „Digitalizarea creditării nu înseamnă doar viteză, ci și responsabilitate. Platformele moderne pot analiza mai bine comportamentul financiar și pot oferi recomandări personalizate, contribuind la o economie mai stabilă.”
Totuși, Mureșan subliniază că educația financiară rămâne cheia. „Nicio platformă nu poate înlocui discernământul uman. O decizie de credit trebuie luată informat, ținând cont de veniturile reale și de planurile de rambursare.” Pe termen lung, specialiștii anticipează o convergență între băncile tradiționale și IFN-uri. Este posibil ca în următorii ani să apară produse hibride – credite rapide cu dobânzi mai mici, dar procesate integral online. Această evoluție ar putea transforma radical peisajul financiar românesc.
În plus, competiția între IFN-uri determină scăderea costurilor pentru consumatori. Fiecare instituție încearcă să atragă clienți prin oferte mai flexibile, termene de rambursare personalizate și interfețe tot mai intuitive. Rezultatul este o piață mai dinamică, mai transparentă și mai adaptată nevoilor reale ale oamenilor.
Pentru cei care iau în considerare un împrumut online, iată câteva recomandări practice: 1. Analizează venitul lunar și stabilește un buget realist pentru rambursare. 2. Compară ofertele de la mai multe IFN-uri. 3. Verifică DAE și eventualele costuri ascunse. 4. Citește recenziile și asigură-te că platforma folosită este securizată. În concluzie, piața de împrumuturi rapide online din România este într-o expansiune accelerată. Prin combinarea tehnologiei cu responsabilitatea financiară, consumatorii pot beneficia de soluții moderne, rapide și sigure. Platforme precum BaniGo contribuie la democratizarea accesului la finanțare și la creșterea nivelului de educație financiară. Viitorul aparține celor care știu să folosească inteligent aceste instrumente.
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală

Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
-
Exclusivacum 3 zile
Burcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 3 zile
ANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum o zi
Băicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 3 zile
Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 3 zile
Protest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 2 zile
Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 12 ore
Penitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi
-
Exclusivacum 4 zile
Spitalul fantomă de la Târgu Ocna: Salarii grase pentru nimeni, pacienți trimiși la plimbare!