Actualitate
Ungaria a putut sa promoveze un spionaj activ in Romania/ Agentul cu indicativul „P.I.S”…/Chiar daca vremurile se schimba, obiectivele ramân
Dupa 1989, colonelul Florian Gârz – foarte multi ani ofiter de informatii în structura Directiei de Informatii a Armatei Române – a îndeplinit functia de consilier în Departamentul de Aparare, Siguranta Nationala si Ordine Publica (1991-1997). Competenta profesionala de care a dat dovada pe parcursul carierei sale de militar, în misiuni pe care le-a îndeplinit atât în tara, cât si în afara granitelor României, l-au recomandat pe colonelul Gârz si pentru alte functii importante în aparatul de stat. Interesante si deosebit de elaborate sunt însa sintezele sale informative, parte dintre ele regasindu-se într-o serie de carti pe care le-a publicat dupa 1998. Pentru cei care-i citesc cartile se recomanda sa o faca cu creionul în mâna. Sa ia notite si sa mediteze. Eventual sa coroboreze informatiile obtinute si cu altele procurate din alte surse. Desi au trecut aproape 18 de ani de când emitea anumite aprecieri la adresa posibilelor pericole identificate la adresa sigurantei nationale, acestea se dovedesc acum mai corecte si actuale ca oricând. Am plecat de la aprecierile colonelului Gârz în documentarea unor actiuni de spionaj, pe care Ungaria le-a initiat dupa 1918, împotriva României. Pe parcursul mai multor episoade dorim sa vi le prezentam.
Chiar daca vremurile se schimba, obiectivele ramân
Dupa instaurarea regimului condus de Horthy Miklos, Ungaria a început o campanie internationala de contestare a prevederilor tratatelor încheiate la Conferinta de Pace de la Paris (1919-1920) si în mod deosebit pe cel de la Trianon, din 4 iunie 1920, prin care Transilvania era recunoscuta „de jure” ca parte componenta a Regatului României, urmare a actului „de facto” petrecut la 1 Decembrie 1918, la Alba-Iulia si care dadea expresie unui act de vointa romaneasca liber exprimata. Actiunile în plan diplomatic international desfasurate cu multa insistenta de diplomatia maghiara în vederea revizuirii tratatelor au fost dublate de alte actiuni mult mai elaborate, cele desfasurate pe frontul invizibil. Ungaria dispunea în acest sens de mai multe avantaje. Avea retelele informative constituite înca de pe timpul Austro-Ungariei – dar care acum se gaseau „în conservare” -, avea cadre de informatii pregatite chiar pe relatia Transilvania, dar dispunea si de un alt imens avantaj: în zonele locuite compact de etnici maghiari exista un puternic sentiment sovin si iredentist. În aceste conditii Ungaria a putut sa promoveze un spionaj activ într-o zona de care – cel putin din punctul ei de vedere – nu s-a considerat niciodata despartita sau de care s-a considerat cel mult, doar temporar despartita.
Marea Britanie a sustinut revizionismul
Cel mai mare sprijin în campania sa revizionista, Ungaria l-a gasit din partea Marii Britanii. O buna parte din elita maghiara întretinea si cultiva relatii apropiate cu înalta societate engleza. Un sprijin important l-a acordat politicii promovate de Ungaria, Lordul Rothermere, care conducea un grup de ziare de succes si cu mare influenta in Anglia si în strainatate. Din grupul sau de presa faceau parte 71 de ziare si reviste din Anglia, Statele Unite si Canada, în frunte cu bine cunoscutul „Daily Mail”, care avea la momentul respectiv un tiraj de 2 milioane de exemplare. Aceasta campanie era dublata de actiunile de propaganda promovate în strainatate de „Liga Revizionista”, ce-l avea în frunte pe cunoscutul scriitor maghiar Ferencz Herczog. Din 1927 când a fost înfiintata si pâna în 1940, Liga a publicat 228 de carti, reviste si ziare cu caracter revizionist în limbile germana, italiana, franceza, engleza, spaniola, finlandeza, portugheza si maghiara. Din acest total, un numar de 124 de publicatii se ocupau de „problema Transilvaniei” si ajungeau pe diferite cai si în Ardeal. Societatile feminine maghiare organizate pe baze confesionale, organizatiile si asociatiile culturale contribuiau si ele la propaganda revizionista, asa cum procedau si unii preoti maghiari de diferite confesiuni.
Târgu-Mures în atentia serviciilor speciale românesti
În 1921, Siguranta Statului Român a descoperit un complot la Arad, pus la cale de organizatia secreta revizionista „Maghiar Fiatolok”, organizatie ce avea legaturi în mai multe orase din Transilvania. Un alt complot antistatal a fost descoperit de aceleasi organe de Siguranta în 1923, la Cluj, complot ce avea ramificatii la Târgu-Mures si Târgu-Secuiesc. Un celebru caz de spionaj maghiar a fost descoperit în 1937 si a fost legat de Partidul Ardelean Maghiar din România care, asa cum s-a dovedit, a primit un milion de pengo din partea Presedintiei Consiliului de Ministri al Ungariei. Aceeasi Presedintie a donat tot în 1937, circa 7 milioane de lei Uniunii Culturale Maghiare din Transilvania. În 1939, SSI a identificat o vasta retea de spionaj maghiar formata din 172 de persoane, care avea drept centre de baza Oradea, Târgu-Mures si Satu-Mare cu ramificatii si în alte localitati din tara. Perchezitiile au scos la iveala o lista cu fondurile trimise din Ungaria, material informativ si de propaganda antiromaneasca, precum si un post de radio emisie-receptie ce functiona clandestin la Episcopia Reformata din Satu-Mare. În deceniul patru al secolului XX, actiunile agresive ale spionajului maghiar contra României s-au înmultit. Acest fapt a reiesit si dintr-un raport din 1939 al SSI, care arata ca pâna la acel moment au fost descoperite 62 de cazuri de spionaj din care 32 erau maghiare. Dupa cum se poate observa, serviciile secrete române si-au facut datoria cu consecventa si profesionalism, în ciuda faptului ca Regele Carol al II-lea (1930-1940) a încercat sa si le subordoneze sau sa le ignore munca. Rapoartele si analizele lor n-au fost însa luate în seama, iar rezultatele acestei ignorante dovedite de factorii de conducere s-au vazut în vara anului 1940, când României i-au fost impuse grave amputari teritoriale.
CASETA 1
„În secolul XXI, România va continua sa se prezinte ca o tara vulnerabila fata de actiunile serviciilor de spionaj straine, datorita puterii economice scazute si în continua degradare, a erodarii autoritatii si ineficientei statului, a divizarii scenei politice, dar mai ales din cauza incompetentei, iresponsabilitatii, ineficientei si coruptiei eterogenei clase politice din România, care a reînviat traditiile fanariote”.
CASETA 2
„Cercurile conducatoare din Ungaria, indiferent de culoarea lor politica, implicate împreuna cu cele din Austria, Germania si Vatican în criza din Yugoslavia, vorbesc tot mai insistent despre necesitatea unei noi ordini europene si sprijina separatismul albanez din Kossovo, nu de dragul acestora, ci pentru a se crea un precedent aplicabil în Voivodina si mai ales în Transilvania”.
II.
Dupa semnarea Tratatului de la Trianon din 4 iunie 1920, Ungaria avea 92.963 de km2 si o populatie de circa 7.980.143 de locuitori (majoritatea unguri, adica 89,6%). Din Transilvania s-au refugiat în Ungaria imediat dupa Primul Razboi Mondial, peste 200.000 de maghiari, în marea lor majoritate reprezentanti ai fostei clase conducatoare, iar mare parte dintre acestia au devenit si cei mai înversunati si virulenti exponenti ai revizionismului maghiar. O serie de istorici maghiari mai putini sovini, precum E. Malnasi, Karacsony, Toganyi sau F. Eckhardt au acceptat însa faptul ca Ungaria Sfântului Stefan nu depasea granitele actuale ale Ungariei. Imensele pierderi teritoriale pe care Ungaria le-a suferit dupa Trianon – justificate de altfel si în acord cu realitatile istorice si demografice – au creat însa o psihoza colectiva de frustrare, iar acest fapt a determinat un curs nationalist-sovin si revizionist al politicii statului maghiar, acesta actionând pe toate caile posibile pentru a schimba aceasta stare de fapt si folosind toate resursele pe care le avea la dispozitie, respectiv de la cele diplomatice, pâna la influentarea opiniei publice internationale si bineinteles, un spionaj cât se poate de activ si agresiv în spatiul românesc. În actiunile de spionaj si influentare a opiniei publice maghiare au fost folositi pâna si prelati ai bisericilor maghiare. În acest sens, un caz interesant îl reprezinta si cel al episcopului Marton Aron.
Palatul Trianon
„Audiatur et altera pars!” („Asculta si cealalta parte!”)
În prezent, atunci când vine vorba despre persoana episcopului, aproape toti autorii se refera doar la momentul 18 mai 1944 când, aflat în Biserica „Sfântul Mihail” din Cluj – spre cinstea sa, nota bene! – episcopul a avut taria morala, demnitatea si curajul sa condamne politica hortysta fata de evrei. „Magyar Katolikus Lexikon” editat la Budapesta în 2003, ca de altfel toate scrierile maghiare, atunci când se refera la viata si activitatea episcopului, spun laconic: „… a pledat pentru drepturile maghiarilor din Transilvania…”. Ce înseamna de fapt atât de evazivul „a pledat”? Personal, consider ca despre Marton Aron nu s-a scris înca totul. Poate de aceea, trebuie luate în considerare si documentele si studiile românesti. Multe dintre acestea indica faptul ca înca din perioada interbelica, Marton Aron a actionat constant împotriva unitatii statului national unitar român, fiind unul dintre „vârfurile de lance” ale actiunii revizioniste. Exista documente în arhivele românesti (ale Serviciilor Speciale de dinainte de 1948, dar si de dupa acest moment), documente chiar si în arhivele muresene care fac referire la persoana sa, exista studii publicate în reviste precum „Dosarele istoriei” sau mai recent „Historia”, exista câteva note informative despre activitatea episcopului în „Cartea Alba a Securitatii”. Un studiu temeinic care sa valorifice într-o conceptie unitara informatiile obtinute din mai multe surse istorice este mai mult decât necesar. Dincolo de mituri exista totusi realitatea, iar se bazeaza pe documente.
Agentul cu indicativul „P.I.S”…
Contraspionajul român nu a putut stabili data exacta la care Marton Aron a fost recrutat de serviciile de informatii maghiare, desi episcopul s-a aflat în atentia organelor speciale românesti înca de pe la jumatatea deceniului al treilea. În octombrie 1941, Marton Aron a intrat în legatura cu rezidentul de spionaj al legatiei maghiare din Timisoara. A fost momentul în care organele române nu au mai avut nici un dubiu despre activitatea sa, mai ales ca anterior reusisera sa procure Codul spionajului hortyst, fapt care a ramas necunoscut maghiarilor pe toata durata razboiului, dar care le-a permis românilor sa deconspire si sa anihileze o serie de organizatii si retele de spionaj maghiare de pe teritoriul României. Cea mai importanta organizatie maghiara de spionaj din Transilvania – cu ramificatii si la Târgu-Mures – a fost cea condusa de episcopul Marton Aron. Informatiile culese de el personal sau de cei din organizatia sa erau cifrate cu ajutorul cartii „Piszkos Fred Visszater” („Întoarcerea mizerabilului Fred”) si trimise apoi la destinatie. Indicativul cu care Marton Aron era apelat de Centrala Serviciului de Spionaj Maghiar de la Budapesta era unul permanent, fiind format din grupul de litere „P.I.S.” si reprezenta initialele tipografiei la care a fost tiparita cartea indicata anterior. Indicativul cu care Marton Aron trebuia sa raspunda era de fiecare data altul. Prin intermediul Adelei Visnovitz – agenta a spionajului englez – s-a reusit a se realiza legatura lui Marton Aron cu englezii, episcopul facând un joc foarte complicat si înca greu de înteles si azi.
Mihail Moruzov, parintele serviciilor speciale romanesti
…si agenta Bindasz Elena din Târgu-Mures
Prin intermediul Elenei Bindasz, nascuta la 15 decembrie 1899 la Târgu-Mures, maghiara de religie ortodoxa (?), Marton Aron a reusit sa afle foarte multe informatii legate de moralul armatei române, ce vorbesc militarii între ei, ce nemultumiri au etc. Prin intermediul aceleiasi Bindasz Elena, care a ajuns si ea sa o cunoasca ulterior pe Adela Visnovisz (agenta engleza), Marton Aron a facut cunostinta cu Matei Ioan, cetatean iugoslav de etnie româna, fost aviator în armata iugoslava si care se refugiase în România datorita prigoanei germane. Matei l-a pus în legatura pe Marton Aron cu maiorul sârb Bosco Stanoilovici, fost atasat militar iugoslav în URSS, un filo-englez cu relatii atât în spionajul englez, cât si în cel sovietic. Reteaua lui Marton Aron va creste foarte mult într-un timp relativ scurt, aceasta fiind capabila chiar si de sabotaje. Elena Bindasz, care la un moment dat a fost arestata de autoritatile române, va indica în ancheta sabotajele executate, modul de operare, de unde se procura explozibilul necesar, însa îl va deconspira cu aceasta ocazie si pe episcop, ca de altfel întreaga retea condusa de el. Reactia autoritatilor române a fost nuantata de la caz la caz. Daca în unele situatii retelele maghiare care operau pe teritoriul României au fost anihilate rapid pronuntându-se ani grei de închisoare si chiar condamnari la moarte, cel putin în cazul lui Marton Aron nu s-a întâmplat acest lucru. Daca din diverse ratiuni episcopul Marton Aron s-a bucurat în perioada interbelica, dar si în timpul razboiului de un tratament cu menajamente, nu acelasi lucru se va întâmpla dupa 1948. Comunistii, care pusesera mâna si pe arhivele serviciilor speciale române de dinainte de 1940, nu l-au mai tratat cu aceeasi întelegere pe episcop, ba dimpotriva îl vor aresta si condamna pe viata. Eliberat de autoritatile comuniste – însa dupa repetate si insistente interventii la nivel înalt – episcopul, aflat în domiciliu obligatoriu la Alba-Iulia a continuat, dupa cum veti vedea în continuare, sa se afle în atentia serviciilor speciale române.
Caseta 1
„…din momentul semnarii Tratatului de la Trianon, Ungaria a considerat drept una din actiunile sale cele mai importante revizuirea acestui tratat. Folosind toate mijloacele de propaganda ale epocii, ca si instructia publica si formele educatiei colective, Ungaria a decretat nedreptatea Trianonului si necesitatea revizuirii tratatului de pace…”
(Fragment din „Istoria Ungariei”, vol. 1918-1945, Budapesta, Editura Academiei Ungare de Stiinte, 1986, p. 423).
Caseta 2
Pe data de 13 noiembrie 1920, Parlamentul de la Budapesta a ratificat Tratatul de la Trianon, dar la finalul sedintei deputatii au depus urmatorul juramânt: „Cred în Dumnezeu. Cred în Patrie. Cred în reînvierea Ungariei milenare”. Desi vremurile s-au mai schimbat, obsesiile – fie ele mai vechi sau mai noi – ramân peste timp. Sunt suficiente dovezi în acest sens. Unde vor duce ele la final? Cum actioneaza statul român pentru combaterea lor, atât în interior, cât si în exterior? Pot românii asista neputinciosi la proliferarea revizionismului, indiferent sub ce masca europenista s-ar ascunde el? Cine nu învata din istorie, risca sa o repete.
III.
În octombrie 1956, sistemul comunist impus la Yalta de catre URSS, dar cu acordul si bunavointa Angliei si SUA, a trait prima sa criza majora fiind confruntat cu revolutia maghiara anticomunista izbucnita la Budapesta. Evenimentele din Ungaria au reverberat si în Transilvania, provincie româneasca în care traia o puternica minoritate maghiara, dar si în rândurile tineretului studios de etnie româna din unele centre universitare. Trebuie însa recunoscut faptul ca printre multele sloganuri anticomuniste scandate de participantii maghiari la protestele anticomuniste din Transilvania, s‑au scandat si sloganuri antistatale, având un vadit caracter revizionist. Securitatea româna s-a vazut astfel pusa în fata unei duble provocari: sa apere atât sistemul comunist, cât si integritatea statala a României. Si asta în timp ce – cruda ironie a istoriei – multe personalitati române marcante se aflau în închisorile comuniste sub acuzatia de nationalism. În acest context atât de complex, Procuratura Militara Târgu-Mures, împreuna cu Securitatea locala, instrumenta ancheta unui grup anticomunist ce ar fi urmat sa actioneze si în zona Muresului. Printre membrii grupului, apare mentionat frecvent, ca având un rol important în cadrul acestuia, episcopul Marton Aron, personalitate aflata înca din perioada interbelica în atentia serviciilor de contraspionaj române.
Variante pentru Ardeal sau recurenta unei idei obsesive
În 1956, se propuneau trei variante pentru Ardeal: Ardealul independent, Ardealul dat în întregime Ungariei sau Ardealul sa fie despartit în doua parti egale între România si Ungaria. Potrivit referatului întocmit de Procuratura Militara Târgu-Mures si înaintat Procuraturii Militare Principale Bucuresti – referat însotit de concluziile de învinuire puse pe data de 22.01.1958 – acestea erau cele trei variante concepute de un grup de învinuiti din care faceau parte Fodor Pavel, Haidu Geza, Szentmartoni Valentin, Szocs Ignatiu si Csiha Coloman. În cadrul anchetei desfasurate pe parcursul mai multor luni se ajunsese la concluzia ca grupul era cu mult mai numeros si se aflase într-o permanenta legatura cu episcopul romano-catolic Marton Aron, proaspat eliberat din închisoare. Acesta fusese condamnat pe viata în 1951, dar i se întrerupsese încarcerarea la interventia Prezidiului Marii Adunari Nationale. La momentul respectiv, 1958, episcopul Marton Aron se afla în domiciliu obligatoriu la Alba-Iulia.
Arestarea grupului Fodor si ancheta Procuraturii Militare muresene
Grupul Fodor a fost arestat abia în 1957, la un an dupa evenimentele din 1956, iar punerea sa în relatie cu episcopul Marton Aron a fost relativ simpla, întrucât episcopul – în domiciliu obligatoriu la Alba-Iulia – se afla permanent în filaj operativ. Referitor la inginerul Fodor Pavel, în referatul anchetatorului militar, se arata: „În luna august 1955 a facut o vizita episcopului Marton Aron cu care ocazie a dus discutii dusmanoase la adresa regimului de democratie populara…Marton Aron îi aduce la cunostinta ca arestarea lui s-a datorat faptului ca în mai multe ocazii s-a manifestat public ca teritoriul Ardealului, dupa 1944, nu a fost dat sub guvernarea Ungariei”. Initial, se specifica în raport, s-au propus trei variante pentru rezolvarea problemei Ardealului, în final însa (1956, n.a.) s-a cazut de acord doar asupra uneia dintre ele: „…învinuitul Fodor Pavel ramânând la concluzia ca rezolvarea problemei cedarii teritoriului Ardealului sa se faca la împartirea în doua parti egale, între România si Ungaria, propunere cu care este de acord în întregime si episcopul Marton Aron…” La un moment dat, grupul Fodor a fost pus în relatie – cel putin asa rezulta din ancheta – cu evenimentele revolutionare din octombrie 1956 din Ungaria. „În luna octombrie 1956, învinuitul Fodor Pavel a crezut ca a sosit momentul de a actiona…si a întocmit mai multe schite cu împartirea teritoriului Ardealului. Pe baza acestor schite a întocmit o harta a teritoriului Ardealului pe care a trecut toate localitatile, bogatiile – sol, subsol – cu linii de demarcatie a frontierei planuite de el, între România si Ungaria…”
Fodor Pavel sau Marton Aron?
În continuare, în cuprinsul aceluiasi referat se mai aratau contactele pe care Fodor Pavel le-a avut cu diverse persoane de etnie maghiara pe care ar fi încercat sa le recruteze. În ceea ce-l priveste pe Csiha Coloman (decedat recent, n.a.), se mentiona: „În interogatoriile ce i s-au luat cu ocazia anchetei penale arata ca l-a cunoscut pe învinuitul Fodor Pavel, prin parintii sai înca de mult timp… Învinuitul Fodor Pavel i-a povestit despre vizitele facute episcopului Marton Aron si relatiile pe care le are cu acesta…” Dincolo de schite (harti), planuri mai mult sau mai putin elaborate si recrutarea de membri, grupul Fodor s-a dovedit însa incapabil sa actioneze eficient dintr-un motiv cât se poate de simplu: conditiile anului 1956 erau cu totul altele fata de cele – sa spunem – ale anului 1945 sau 1946, când administratia maghiara era în functie în teritoriul eliberat de catre armatele sovietice si române, dar Stalin „sovaia” în ceea ce priveste reinstalarea administratiei românesti în teritoriul proaspat eliberat. Desi am studiat mai multe documente, si presupunând ca ancheta Procuraturii Militare Târgu-Mures a fost facuta cu un minim de profesionalism si impartialitate, ramâne pentru mine, peste timp, întrebarea: cine a fost totusi adevaratul inspirator al respectivului grup, inginerul Fodor Pavel sau episcopul Marton Aron?
______________________________________________________________________________
IV.
În 1920, regentul Horthy Miklos l-a însarcinat pe locotenent-colonelul Zsolt sa creeze Serviciul de Informatii Maghiar, organism ce avea atât sarcini informative, cât si contrainformative. În primele sale luni de existenta, acest organism a fost atasat Marelui Oficiu de Cabinet, Horthy fiind deosebit de interesat de activitatea acestuia, de selectia cadrelor, precum si de elaborarea directiilor de actiune ale serviciului. Ulterior, activitatea de culegere de informatii a fost extinsa, atributii în acest sens, dar clar delimitate, primind Ministerul Apararii, Ministerul de Interne si Ministerul Afacerilor Straine. Chiar daca activitatea de culegere de informatii, dar si cea de contrainformatii a fost mult extinsa pe parcursul anilor, Zsolt – devenit între timp general – a continuat sa fie persoana desemnata ca si coordonator unic. Împreuna cu Horthy Miklos si cu un colectiv foarte restrâns de ofiteri din structurile informative – parte dintre ei proveniti din fostul serviciu de informatii al defunctului Imperiu Austro-Ungar – Zsolt a elaborat un Memorandum ce creiona principalele directii de actiune ale Ungariei interbelice.
Corneliu Coposu (1914 – 1995)
„Divide et impera”, în varianta maghiara
Ungaria era vital interesata în procurarea de informatii din statele fata de care avea pretentii teritoriale. Elaborarea Memorandum-ului s-a facut dupa o analiza profunda si atenta a realitatilor internationale, dar si a situatiei de fapt din statele vizate prin actiunile de informatii desfasurate. Pe baza acestui Memorandum, ulterior au fost întocmite si planuri militare care vizau fie ocuparea prin forta a unor teritorii revendicate de Ungaria, fie specularea divergentelor existente la un moment dat între unele state în scopul anexarii teritoriilor pe care Ungaria le revendica de la unul sau altul dintre acestea. Iata spre exemplu, directiile principale de actiune creionate în Memorandum-ul maghiar:
1 exploatarea divergentelor teritoriale existente între România, pe de-o parte, URSS, Bulgaria si Yugoslavia, pe de alta parte, în scopul izolarii României;
2 intensificarea miscarii iredentiste din Transilvania, mai ales prin intermediul asociatiilor culturale si a preotilor maghiari de diferite confesiuni;
3 exploatarea contradictiilor dintre cehi si slovaci, cu sprijinul tacit al Poloniei;
4 sustinerea miscarilor iredentiste ale ungurilor din Slovacia, urmarindu-se conjugarea acestor miscari cu acelea ale germanilor din regiunea Muntilor Sudeti;
5 atragerea sustinerii unor Mari Puteri, precum Marea Britanie, SUA sau Franta, fata de pretentiile teritoriale ale Ungariei (spre exemplu, în schimbul atragerii „bunavointei” Frantei, acestui stat i s-a oferit controlul Cailor Ferate Maghiare si fabricile statului profilate pe constructia de masini).
Dupa cum putem observa, Ungaria era dispusa la mari concesii de ordin economic, cu scopul vadit al unei „captatio benevolenti” din partea statelor cu o mare influenta politica, fapt care nu i-a reusit întotdeauna.
Planurile militare…
Nici unul dintre planurile de operatii militare întocmite în perioada interbelica de Marele Stat Major din Ministerul Apararii din Ungaria si pe care le redam partial mai jos, nu a fost aplicat întrucât realitatile politice si economice se schimbau permanent si drept urmare ele nu s-au dovedit viabile în timp. Sunt însa sugestive prin continutul lor, dar mai ales prin obiectivele urmarite. Astfel:
5 Planul „Virradat” („Zori de zi”) avea drept obiectiv recucerirea Transilvaniei. El urma sa fie declansat într-o conjunctura favorabila Ungariei, prin atacul declansat de marile unitati maghiare cantonate în special la Debrecen si Szeged;
6 Planul „Ebredés” („Desteptarea”) avea drept obiectiv reocuparea teritoriilor slovace, iar în acest caz se miza pe elementul-surpriza si pe lipsa unei rezistente organizate;
7 Planul „Arpád” si „Pirkádás” („Aurora”) avea drept obiectiv tot dezmembrarea statului cehoslovac, dar aplicarea sa ar fi urmat sa aiba loc în baza unei actiuni comune ungaro-polone, mizându-se în acest caz pe obtinerea sprijinului Marilor Puteri si pe neutralitatea României si Yugoslaviei;
8 Planul „Jobbra eset” („Cauza dreptei”) avea în vedere acordarea unui sprijin puternic miscarii de dreapta din Austria, care ar fi trebuit sa provoace tulburari, astfel încât, Ungaria, sub pretextul interventiei împotriva bolsevismului, sa intervina militar în Austria, în scopul realizarii propriilor sale obiective.
Sunt doar câteva din planurile militare concepute în perioada interbelica si pe care am încercat sa vi le redam succint în ceea ce au avut ele esential, desi contin foarte multe detalii, inclusiv de ordin logistic.
…si actiunile de spionaj
Mai mult sau mai putin realiste, planurile militare întocmite, pun însa în evidenta obsesia teritoriala a Ungariei, un stat care nu s-a împacat câtusi de putin cu realitatile impuse de Sistemul Tratatelor de Pace de la Paris-Versailles. Întocmirea planurilor de operatii militare a fost însa precedata de actiuni de spionaj de mai mare sau mai mica anvergura. Detaliile legate de operatiunile de spionaj derulate pe spatiul românesc erau concepute în principal de Oficiul de Evidenta nr. 1 din Marele Stat Major al Ungariei, care-si punea în aplicare aceste operatiuni prin intermediul Biroului VI – 2 a, dar sarcini informative aveau si Jandarmeria, precum si Trupele de Graniceri. Însa operatiunile de spionaj care presupuneau un foarte mare grad de disimulare, o acoperire cât mai sigura, erau derulate prin intermediul Ministerului Afacerilor Straine. Legatia ungara de la Bucuresti si consulatele ungare din Transilvania – e vorba aici de atasati, consuli sau chiar simpli functionari – ofereau acoperirea ideala pentru agentii maghiari care erau coordonati de Szendrey Zoltan.
CASETA 1
„…sa nu ne amagim cu formule naive. Ungurii sunt legati toti, într-o adeziune organica si furibunda, pe o singura chestiune nationala, si aceasta este ura de veacuri împotriva românilor, cehilor si sârbilor. Pe aceasta chestiune n-a existat în istoria lor divergenta între magnati si asa-zisii lor democrati. De la cel mai mic si pâna la cel mai mare, ei împartasesc cu sinceritate nezdruncinata, una si aceeasi religie pagâna: a distrugerii noastre…”
(Corneliu Coposu, fragment din articolul „Si MADOSZ-ul vrea la guvern?”, aparut în publicatia „Dreptatea”, seria a II-a, nr. 40 din 11 octombrie 1944, pp. 1-3).
NICOLAE BALINT,Revista Clipa
Actualitate
Inovația din umbră: Cum Physical Sciences Inc. redefinește securitatea națională prin tehnologii de elită
În adâncurile golfului Narragansett din Rhode Island, o dronă subacvatică alimentată de baterii specializate cu litiu-ion scanează fundul mării în căutarea unor mine explozive simulate. Această misiune, de o dificultate extremă, necesită densități de putere și standarde de siguranță mult peste capacitățile comerciale obișnuite. În același timp, la punctele de frontieră și la evenimente de anvergură precum Super Bowl, sisteme avansate de detecție spectroscopică gamma veghează împotriva contrabandei cu materiale nucleare, având capacitatea rară de a distinge amenințările reale de radiațiile naturale.
Aceste tehnologii critice nu sunt produsul unor start-up-uri din Silicon Valley care vânează profituri rapide, ci rezultatul muncii asidue de decenii a companiei Physical Sciences Inc. (PSI), o afacere mică deținută de angajați, cu sediul în Andover, Massachusetts.
Dincolo de modelul Silicon Valley: Pariul pe cercetare pe termen lung
Spre deosebire de companiile finanțate prin capital de risc care caută scalarea comercială imediată, PSI a ales un drum marcat de rigoare și parteneriate strategice cu agențiile federale. Prin intermediul programului Small Business Innovation Research (SBIR), compania a reușit să transforme concepte teoretice în prototipuri funcționale și, ulterior, în producție de serie pentru sistemele de apărare. Acest model de afaceri permite PSI să ignore presiunile investitorilor externi și să se concentreze pe cicluri de dezvoltare de până la zece ani, esențiale pentru tehnologiile integrate în marile platforme militare.
O bază industrială suverană: Investiții masive în producția autohtonă
Pentru a răspunde provocărilor moderne, PSI a demarat o serie de investiții strategice în facilități de producție pe teritoriul Statelor Unite. Printre acestea se numără o fabrică de baterii de 30 de milioane de dolari, preluată de la un start-up care își mutase producția peste hotare, acum reutilată pentru a echipa sistemul de neutralizare a minelor Barracuda al Marinei. Mai mult, compania a inaugurat spații dedicate componentelor din ceramică pentru rachete hipersonice și sisteme de detecție a radiațiilor montate pe șine, utilizând exclusiv componente de origine internă pentru a elimina riscurile legate de lanțurile de aprovizionare globale.
Angajamentul angajaților-proprietari: Un partener de încredere pentru viitorul apărării
Cu o echipă de 250 de angajați care sunt totodată și acționari, PSI demonstrează că stabilitatea și expertiza acumulată în timp sunt fundamentale pentru inovația în domeniul apărării. De la propulsoare avansate pentru rachete până la optică în infraroșu pentru sisteme de imagistică, portofoliul companiei acoperă lacune critice în baza industrială națională. Recent, Pentagonul a descris programul SBIR drept o „piatră de temelie a inovației în apărare”, iar PSI își asumă rolul de punte între ideile revoluționare și implementarea lor la scară largă, oferind soluții concrete pentru provocările de securitate ale deceniului actual.
Actualitate
Efes 2026: Turcia redefinește harta puterii în regiune prin tehnologie de vârf și alianțe strategice neașteptate
Cea mai amplă ediție a exercițiului militar Efes a transformat zona de antrenament Doğanbey într-o veritabilă vitrină a viitorului militar. Dincolo de manevrele spectaculoase și tehnologia de ultimă oră, evenimentul a marcat o premieră geopolitică majoră: participarea a nouă noi state, printre care se numără și Siria, semnalând o schimbare de paradigmă în relațiile de securitate din Orientul Apropiat.
Desfășurat în perioada 11 aprilie – 22 mai la Seferihisar, în apropiere de Izmir, Efes 2026 a combinat forțe terestre, maritime și aeriene într-o demonstrație de forță fără precedent. Exercițiul a culminat cu o săptămână de manevre complexe, zi și noapte, menite să testeze interoperabilitatea între națiuni cu interese strategice diverse.
Surpriza Damasc: O nouă eră a cooperării în inima exercițiului Efes
Printre cele nouă țări care au debutat la acest exercițiu — Bulgaria, Olanda, Suedia, Japonia, Egipt, Polonia, Vietnam și Portugalia — prezența Siriei a atras cele mai multe priviri. Un contingent sirian de 20 de militari a participat activ la operațiuni de asalt aerian, utilizând armament de la bordul elicopterelor utilitare turcești.
Această participare este interpretată de experți drept un semn clar al aprofundării cooperării dintre cele două state. După prăbușirea regimului Assad la finalul anului 2024, Turcia a preluat un rol central în reconstrucția sectorului de apărare sirian, oferind nu doar consiliere pentru reformarea forțelor armate, ci și echipamente militare esențiale, de la vehicule blindate la sisteme de apărare aeriană și drone.
Arsenalul Viitorului: 50 de premiere tehnologice „Made in Türkiye”
Efes 2026 nu a fost doar un test de diplomație, ci și o demonstrație de independență tehnologică. Pentru prima dată, Turcia a scos în teren 50 de sisteme de armament de producție autohtonă. Printre vedetele exercițiului s-au numărat sistemul de apărare aeriană cu rază foarte scurtă Korkut (parte a conceptului național „Cupola de Oțel”), elicopterul utilitar Gökbey și obuzierul Boran de 105 mm.
Pe lângă acestea, au fost testate în condiții reale vehicule terestre fără pilot dotate cu sisteme de arme controlate de la distanță, precum drona terestră Aslan, dar și o gamă variată de drone „kamikaze” (loitering munitions), capabile să acționeze în roiuri pentru a copleși apărarea inamicului.
Iadul dezlănțuit la Izmir: De la asalturi nocturne la debarcări amfibii masive
Exercițiile de noapte au oferit un spectacol apocaliptic de foc și precizie. Misiunile de distrugere a posturilor inamice au transformat liniștea nopții într-o succesiune de explozii care au luminat cerul Izmirului. Într-un moment de maximă intensitate, elicopterele turcești au lansat rachete de semnalizare cu doar câteva secunde înainte ca o bombă de aviație Mk-84 de aproape o tonă să zguduie pământul, simulând un atac strategic de amploare.
Faza de zi a menținut ritmul alert, punând accent pe forțele navale și debarcările de amfibii masive.
Desant sub acoperirea focului naval: Coordonare perfectă între mare și uscat
Faza de zi a exercițiului a fost marcată de o prezență navală masivă și extrem de dinamică. Ambarcațiunile de viteză au brăzdat apele din apropierea țărmului, deschizând focul asupra țintelor inamice pentru a securiza zona de debarcare. Această manevră a permis navelor de mari dimensiuni să aducă la mal vehicule blindate amfibii și tancuri, într-o demonstrație de forță coordonată milimetric.
În timp ce misiunile de deminare se desfășurau sub acoperirea unor perdele de fum colorat, tancurile au dezlănțuit un foc intens asupra posturilor inamice, pregătind terenul pentru desfășurarea rapidă a parașutiștilor. Sprijinul aerian a fost omniprezent: elicopterele de atac Atak și AH-1W Super Cobra, alături de platformele de transport greu Chinook CH-47, au survolat zona de operațiuni, în timp ce unitățile S-70 Sea Hawk ale marinei au utilizat sonare pentru a vâna submarinele inamice din adâncuri.
TCG Anadolu și noua frontieră a navelor fără pilot
Un punct central al demonstrației navale l-a reprezentat nava-amiral TCG Anadolu, flancată de o flotilă impresionantă de corvete, nave de atac rapid și submarine din clasele Reis și Preveze. Inovația a fost vizibilă și pe apă, prin integrarea navelor de suprafață fără pilot Sancar și Marlin, care au operat alături de navele de desant tradiționale.
Efes 2026 a demonstrat clar că Turcia nu mai este doar un utilizator de tehnologie, ci un arhitect de sisteme militare complexe. Prin acest exercițiu, Ankara a transformat coasta Mării Egee într-o platformă de export, prezentând concepte avansate de luptă care integrează apărarea aeriană, forțele terestre și unitățile navale într-un sistem unitar și digitalizat.
Concluzie: Un aliat NATO cu ambiții de lider tehnologic
Dincolo de spectacolul pirotehnic, Efes 2026 a transmis un mesaj geopolitic ferm. Turcia se poziționează acum ca un aliat NATO cu capacități unice, capabil să producă și să livreze soluții de securitate prietenilor și aliaților din întreaga regiune.
Succesul exercițiului confirmă maturizarea bazei industriale de apărare turcești, care reușește să atragă noi parteneri strategici și să definească noi standarde în industria de armament globală. Ankara nu doar că își asigură propria apărare, dar devine un pilon central pentru stabilitatea și dotarea militară a întregului bazin regional.
Actualitate
Pax Americana în Indo-Pacific: Pete Hegseth avertizează împotriva hegemoniei și laudă aliații care „pun osul” la apărare
Într-un discurs programatic susținut la deschiderea conferinței de securitate Shangri-La Dialogue din Singapore, Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a trasat liniile de forță ale strategiei Washingtonului pentru regiunea Indo-Pacific. Mesajul central a fost unul de o claritate chirurgicală: pacea și prosperitatea regiunii nu pot fi garantate decât prin forță, o forță susținută nu doar de Statele Unite, ci și de partenerii regionali care au înțeles necesitatea de a investi masiv în propria securitate.
Echilibrul puterii: O regiune fără stăpân absolut
Deși a evitat cu atenție să menționeze Taiwanul pe nume, Hegseth a transmis un semnal fără echivoc către Beijing. Șeful Pentagonului a subliniat că Statele Unite lucrează pentru menținerea unui „echilibru durabil al puterii”, într-o arhitectură regională în care nicio țară nu poate exercita o dominație absolută. Această viziune este împărtășită, în opinia sa, de aliații din regiune, care privesc cu o îngrijorare crescândă expansiunea militară istorică a Chinei și activitățile sale tot mai agresive.
„Împărtășim o evaluare lucidă a mediului de securitate și înțelegem reciproc că un Pacific dominat de orice hegemon ar duce la prăbușirea echilibrului regional și ar submina stabilitatea pe care încercăm cu toții să o păstrăm”, a punctat Hegseth, definind astfel miza strategică a decadei.
Aliații din prima linie: Investiții masive pentru o forță comună
Secretarul Apărării a oferit cuvinte de laudă pentru națiunile care au făcut pași concreți în consolidarea capacităților militare. Australia, Japonia, Coreea de Sud și Filipine au fost evidențiate pentru modul în care și-au asumat responsabilități sporite. Un caz aparte este cel al Filipinelor, unde administrația președintelui Ferdinand Marcos Jr. a crescut bugetul apărării cu 12%, concentrându-se pe modernizarea flotei și a gărzii de coastă.
Această infuzie de capital are un scop precis: crearea unei forțe avansate tehnologic, capabilă să acționeze sincronizat cu trupele americane. Hegseth a menționat, de asemenea, rolul crucial al Singaporelui, care, deși o țară mică, „lovește peste categoria sa de greutate”, servind ca hub logistic vital pentru desfășurarea prin rotație a forțelor SUA.
Lecția pentru Europa: Parteneriatele nu sunt străzi cu sens unic
Într-un moment de o sinceritate tăioasă, Hegseth a folosit tribuna din Singapore pentru a face un contrast direct între aliații din Pacific și cei din Europa. El i-a criticat dur pe partenerii europeni care, timp de decenii, au ignorat „rugămințile politicoase” de a crește cheltuielile de apărare și și-au lăsat armatele să se degradeze, deși a recunoscut că aceștia au început recent un proces de recuperare.
Mesajul pentru aliații de pretutindeni a fost unul de tip contractual: „Alianțele funcționează doar atunci când sunt parteneriate adevărate. Este o stradă cu două sensuri. Nu poți avea o alianță puternică dacă toată lumea nu pune ceva la bătaie (skin in the game)”. Prin aceste declarații, Hegseth a reafirmat o nouă paradigmă a politicii externe americane, în care sprijinul Washingtonului este direct proporțional cu efortul propriu al fiecărui aliat de a-și asigura securitatea.
-
Exclusivacum 3 zileJUSTIȚIA A TRAS APA PESTE DECIZIILE ANP: MIRCEA DECU REVINE LA PENITENCIARUL TÂRGȘOR, IAR GUNOIUL ABUZURILOR RĂMÂNE ÎN OGRADA „ȘEFERIMII” DE LA BUCUREȘTI!
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova: Gara de Nord a Poliției Române, unde șefii vin cu bilet de peron și pleacă înainte să-și facă nod la cravată
-
Exclusivacum 3 zileMĂRGINENI: PUȘCĂRIA UNDE ȘEFII SE CRED PE PLANTAȚIE ȘI POLIȚIȘTII SUNT „MUTAȚI” DUPĂ TOANELE VĂTAFILOR!
-
Exclusivacum o ziFESTIVALUL „RÂSUL-PLÂSUL” PE CERUL PRAHOVEI – ANTIGRINDINA: 21 DE ANI DE RACHETE OARBE ȘI UN DIVORȚ DE 103.000 DE HECTARE
-
Exclusivacum 4 zileLegea salarizării, trecută pe după gard: din „transparență decizională” direct în „comunicate de presă”
-
Exclusivacum o ziPLx 540/2024: Mortul viu din sertarele Camerei Deputaților și marea „pitulușă” constituțională a aleșilor
-
Exclusivacum 4 zileO nouă democrație la Cotroceni: Nicușor Dan și ședința națională de influențare „legitimă”
-
Exclusivacum 4 zileO nouă performanță la IPJ Brăila: patru ani de șefi provizorii și un singur alcooltest serios



