Clasa boierească a înregistrat importante mutaţii în prima jumătate a secolului al XIX – lea. La începutul secolului, boierimea se bucura de toate privilegiile politice şi economice, având monopolul puterii pentru ca la mijlocul veacului al XIX – lea, prin Convenţia de la Paris, să-şi piardă aceste privilegii. 

   În perioada 1848 – 1857, clasa boierească şi-a încetat practic existenţa social- politică privilegiată. Din anul 1858, boierii rămân doar moşieri, pierzându-şi rangurile şi privilegiile. Pentru a intra în noul regim, elita şi-a părăsit hainele vechi renunţând la titluri. Începând cu anul 1849, procesul de disoluţie al boierimii se accelerează. La acest fenomen contribuind şi ruinarea unora dintre boieri, care sunt incapabili de a se adapta noilor vremi, să transforme modul de exploatare a pământului pentru a rezista noilor structuri economice şi asaltului  altei clase mai puternice, care îi acaparează proprietăţile, îi uzurpă privilegiile şi avantajele politice în doar câteva decenii. La sărăcirea boierilor contribuie şi modul lor de viaţă nemăsurat în cheltuieli, în lux şi petreceri. Între anii  1849-1857, boierimea creşte din punct de vedere numeric astfel încât clasa se ,,diluează.’’ Începând din perioada fanariotă şi până la mijlocul secolului al XIX-lea are loc o evidentă creştere numerică. În rândurile privilegiaţilor pătrund persoane ce fac să se schimbe statutul clasei. Se va ajunge ca multe dintre elementele burgheze să pătrundă în rândurile protipendadei transformându-o în modul de a gândi şi contribuind la procesul de disoluţie al clasei.

    Accelerat în epoca regulamentară, procesul de transformare a boierimii s-a încheiat în anii anteriori Unirii, odată cu desfiinţarea privilegiilor prin hotărârea Adunării ad-hoc. Renunţând la rang, boierimea română a devenit moşierime.

            Iată că boierimea evoluează în întreaga perioadă a primei jumătăţi a secolului al XIX-lea. Dintr-o clasă ce se bucura numai de privilegii, cum era la începutul secolului, va ajunge ca privilegiile sale să fie desfiinţate şi să se transforme în moşierime, fapt ce a reprezentat o dorinţă exprimată în cadrul Divanului ad-hoc din anul 1857.

   Suprimarea privilegiilor a însemnat desfiinţarea clasei nobiliare, totuşi mulţi dintre  reprezentanţii vechii clase  privilegiate au continuat să ocupe un loc important în societate. Boieria a rămas ca un însemn al nobleţei şi ca un element de prestigiu. Desigur că rolul boierilor în societate s-a menţinut mai departe cel puţin parţial, datorită obiceiului, a averii, a pregătirii lor intelectuale, dar nu ca reprezentanţi ai unei categorii privilegiate. Multe dintre figurile de  oameni politici din a doua jumătate a secolului al XIX-lea sunt descendenţi din vechile familiile boiereşti. Numai urmărind listele de prim-  miniştrii şi miniştri vom observa că  foarte mulţi sunt urmaşi ai boierilor; Aceştia intrau în viaţa politică cu un prestigiu social rezultat din trecutul familiei, din înrudirile ce le aveau. Cu toate acestea nu trebuie absolutizat, nu toţi au avut posibilitatea de a fi persoane importante în societate numai datorită faptului că se trăgeau dintr-o familie ce cândva se bucura de privilegiile clasei din care provenea. Au fost cazuri ale urmaşilor unor familii boiereşti, care erau nevoiţi să reuşească în viaţă datorită eforturilor proprii. ( Tudora Niculae).