(Preluare Inpolitics):

Gata, s-au aliniat astrele: premierul Orban a ieșit din altarul de la Cotroceni și a împărțit urbi et orbi lumina anticipatelor. Mai zîmbitor decît o reclama situația, Orban ne-a informat că s-a bătut în cuie strategia dizolvării actualului parlament, dar va fi ținută la secret, pentru că dușmanul de clasă e vigilent și nu doarme. E pentru prima oară cînd avem un consens perfect președinte-premier pe tema anticipatelor, dar asta nu înseamnă că nu avem de a face cu o imensă cacealma.
”Nu o să vă dezvălui strategia pe care am gândit-o. Cert este că am convenit împreună că asta este cea mai bună soluţie pentru România. Cu siguranţă vom găsi cele mai bune soluţii pentru a determina declanşarea procedurii de anticipate. Vom aplica cele mai bune soluţii, astfel încât să atingem obiectivul de a reda puterea în mâna oamenilor. Am discutat, ar fi util şi bine să fie simultan cu localele, în cazul în care vom reuşi să derulăm procedura necesară până la locale. Oricum, la o dată apropiată de locale, dacă nu va fi posibil la locale”, a spus Orban după ieșirea de la președinție.
De ar fi așa simplu.
Declanșarea anticipatelor și organizarea lor ridică probleme imense în România, în lipsa unei legislații precise, dar suprapunerea lor cu localele este de-a dreptul o himeră, din motive multiple.
Să o luăm metodic.
Pentru a respecta legea, guvernul Orban trebuie să emită decret de organizare a anticipatelor concomitent cu localele cel mai tîrziu în jurul datei de 7 martie, adică înainte cu cele 90 de zile de data alegerilor locale din 7 iunie. Ceea ce înseamnă că pînă în preajma mărțișorului procedura de dizolvare a parlamentului trebuie să fie complet finalizată.
Modul în care preconizează cuplul Iohannis-Orban să organizeze anticipatele înseamnă punerea boilor în urma căruței, pentru că procedura dizolvării parlamentului se prezumă că e impusă de o criză politică, iar Constituția prevede că anticipatele se fac în cel mult 3 luni de la dizolvare, care poate avea loc oricînd, cu excepția ultimelor 6 luni de mandat prezidențial.
Ori, procedînd invers, adică stabilind data alegerilor înaintea dizolvării, guvernul Orban va trebui să se încadreze perfect în termenul constituțional, iar dizolvarea să aibă loc fix cu trei luni înaintea localelor.
Dacă guvernul preconizează anticipatele separat de locale, înseamnă fie că procedura de dizolvare va trebui accelerată și mai mult, fie că românii vor fi chemați la urne pentru o a doua oară în plin sezon de concedii. Două rînduri de alegeri, chiar trei dacă se va reveni la două tururi de scrutin, în plină vară, e insuportabil și poate duce la o prezență foarte scăzută.
Numai că aici apare încă o problemă devastatoare pentru PNL.
Derularea alegerilor anticipate înaintea localelor, cum spuneam, scurtează și mai mult timpul necesar dizolvării parlamentului. Dar derularea lor concomitent cu localele sau, mai grav, imediat după locale, avantajează teribil PSD, dintr-un motiv foarte simplu ținînd de un aspect care dă dureri de cap social-democraților – deși nu doar lor – dintotdeauna. E vorba de pasivitatea baronilor din teritoriu la alegerile parlamentare ori prezidențiale, unde nu sunt la fel de cointeresați ca la locale.
Din acest motiv, în PSD s-a discutat adesea, cu ani în urmă, despre comasarea alegerilor parlamentare cu localele, ceea ce ar fi adus o mobilizare maximă la urne a electoratului pesedist, iar candidații parlamentari ar fi beneficiat total de aportul baronilor. Ideea nu a putut fi transpusă în practică din motive tehnice și din pricina practicilor europene, Comisia de la Veneția cerînd imperios alegeri simple și defalcate, pentru a nu zăpăci cetățenii. Cum se va derula o campanie de 30 de zile pentru consilieri locali, județeni, generali, primari, senatori, deputați la grămadă?
Plasarea parlamentarelor concomitent cu localele sau înaintea lor ar avantaja, deci, în primul rînd PSD, partidul cu cei mai mulți aleși locali, care aleși știu că ar putea fi executați de conducere și înlocuiți cu alți candidați dacă nu scot un scor bun la anticipate.
Alt aspect e decizia din 2012 a CCR, care a interzis comasarea alegerilor preconizată de guvernul Boc, punctînd, între altele, că ”prin reglementarea organizării la aceeaşi dată a alegerilor pentru Camera Deputaţilor, Senat şi autorităţile administraţiei publice locale, se creează o confuzie în rândul electoratului, care este pus în situaţia de a vota cu un număr ridicat de buletine de vot”. Cinci și chiar șase buletine concomitent, am adăuga.
Iar unul dintre marile aspecte reținute de judecători, pe lîngă recomandările Comisiei de la Veneția, a fost următorul:
”Curtea mai reține că organizarea la aceeași dată a celor două categorii de alegeri determină încălcarea dreptului de a fi ales, prevăzut de art. 37 din Constituție. Aceasta întrucât există situații în care un candidat care nu a câștigat un mandat de ales local (primar sau președinte de consiliu județean) să își exprime dorința de a participa la alegerile naționale pentru un mandat de parlamentar (deputat sau senator), lucru perfect posibil, dar numai în cazul unor alegeri care se desfășoară la date diferite. Or, legea criticată prevede că, în cazul organizării și desfășurării alegerilor pentru Parlament la aceeași dată cu alegerile pentru autoritățile administrației publice locale, o persoană nu poate candida în același timp pentru funcția de primar și pentru un mandat de deputat sau de senator și nici pentru funcția de președinte al consiliului județean și pentru un mandat de deputat sau de senator”.
Să mai pomenim că în fruntea semnatarilor indignați ai sesizării către CCR se număra Ludovic Orban și restul liberalilor de atunci?
Alt aspect: la alegerile parlamentare românii din diaspora pot vota, dar nu și la cele locale. Asta înseamnă că guvernul va trebui să organizeze alegeri timp de trei zile în diaspora, după modelul de la prezidențiale, dar la ele se va vota doar pentru parlamentare, în timp ce restul românilor vor vota și pentru locale, dar numai o zi. În cazul în care am avea alegeri locale în două tururi, în țară s-a mai organiza un rînd de alegeri cel mai probabil pe 21 iunie, dar nu și în diaspora.
Haosul ar fi total.
De asemenea, două probleme ale momentului nu ar putea fi tranșate. E vorba de intenția anunțată a PNL de a mări numărul de parlamentari pentru diaspora, ca și de cererea PMP de reducere a numărului parlamentarilor la 300.
Nu se poate pentru simplul fapt că legea 208/2015 a alegerilor parlamentare prevede, la art.5, că ”În cazul alegerilor parlamentare anticipate se iau în calcul datele utilizate la ultimele alegeri parlamentare la termen”. Prin date se înțelege numărul parlamentarilor, organizarea circumscripțiilor electorale etc.
Orice tentativă a guvernului de a modifica legislația electorală în sensul de mai sus ar însemna încălcarea grosolană a recomandărilor Comisiei de la Veneția conform cărora nu se pot face modificări de acest tip cu mai puțin de un an înaintea alegerilor. Chiar și așa, guvernul tot ar trebui să facă anumite modificări mai mărunte ale legislației electorale, ceea ce va genera iar discuții aprinse.
Este aproape inutil să mai comentăm ce alte consecințe catastrofale ar mai avea anticipatele în vară, în condițiile în care în 2024 se suprapun și europarlamentarele, deci am avea trei rînduri de alegeri concomitent.
Dincolo de aspectele politice și legislative, s-ar mai ridica unul: ce cîștig efectiv ar avea țara din anticipate în vară, atît timp cît noul parlament nu ar mai lucra decît în sesiunea de toamnă, cînd, oricum, am avea alegeri la termen?
Alegeri anticipate în martie, cum se vehicula la un moment dat, măcar ar însemna un cîștig teoretic de trei luni de activitate a noului parlament; în vară, deja ar fi inutil.
Pentru Ludovic Orban se ridică probleme suplimentare: dizolvarea parlamentului trebuie să înceapă cu demiterea cabinetului său, prin moțiune de cenzură ori prin demisie. Iar PSD nu pare foarte grăbit cu moțiunea, mai ales că are congres la finele lunii februarie.
Iar dacă Orban alege să demisioneze din proprie inițiativă, ar fi apogeul ridicolului să dorească rămînerea ca premier interimar, formulă acceptabilă doar în cazul unei moțiuni de cenzură. Nu poți să vrei și să pleci și să rămîi, concomitent.
Turcan premier interimar? Nici în visele cele mai negre ale liderului PNL.
Nu trebuie uitat, în acest context, că alegerile anticipate sunt gîndite, instituțional, în toată lumea, ca instrument de rezolvare a unei crize politice. A le transforma în contrariu, adică instrument de producere artificială a unei crize politice poate avea consecințe nebănuite.
Iar actualul guvern a început, oricum, cu stîngul, suficient de rău pentru a nu-și mai permite riscul unor deraieri suplimentare.
Sunt, toate acestea, motive ferme pentru a considera că scenariul anticipatelor e doar o cacealma și nu există nici cea mai mică dorință de organizare a lor. Relaxarea cu care Orban a ieșit de la Cotroceni demonstrează din plin asta.
Și atunci de ce tot spectacolul?
Un răspuns probabil e că operațiunea ”anticipate” e menită să deschidă un mare front mediatic care să acopere, în lunile care urmează, acțiuni guvernamentale care nu trebuie să fie prea mult comentate – ori poate nici măcar aflate – pentru că nu vor avantaja prea mult guvernarea PNL și pe Iohannis.
Înființarea – premieră absolută – a ridicolei comisii liberale pentru negociarea anticipatelor confirmă această ipoteză, pentru că respectivul organism-fantomă ”de investigare a posibilităților”(?!!) va avea în mod cert misiunea de a menține cît mai mult pe tapet varianta alegerilor înainte de termen. Cam la fel cum legendara comisie Decembrie 1989 avea misiunea, acum un sfert de secol, de a lăsa marelui public iluzia că se vrea aflarea adevărului despre revoluție. Azi, încă ne mai chinuim să-l aflăm