Actualitate
Cum s-a infruptat UTI , la greu, din banii Aeroportului Otopeni. D.N.A-ul se face ca…NU VEDE!
Tiberiu Urdăreanu, patronul grupului United Trade International (UTI), a intrat în posesia unor contracte grase cu statul, fără niciun fel de licitație și la prețuri maximale. D.N.A-ul se face ca…NU VEDE! După zeci și sute de milioane de euro câștigate de la stat ori firme private precum: Palatul Parlamentului, Eximbank,
BANCOREX, Ministerul Finantelor Publice, Banca Agricolă, Ministerul Transporturilor, RENEL, RATB, Anchor Grup, Carrefour, Cora și altele, a venit rândul Companiei Naționale AEROPORTURI BUCUREȘTI SA să plătească zeci de milioane aceluiași personaj preferat de-a lungul timpului în domenii de securitate și nu numai. Firmei UTI i s-a pregătit – cu dedicație – o nouă atribuire a unui contract în sumă de aproape 28.000.000 de euro, la care nicio altă firmă nu putea aspira.
CN Aeroporturi București, mai exact Aeroportul Internațional Henri Coandă de la Otopeni, a pus la bătaie, la sfârșitul lunii octombrie 2014, suma de 27,9 milioane de euro pentru „Servicii de exploatare, întreținere cu asigurarea garanției totale, reparații accidentale, gestionare energie și utilități și managementul tehnic al sistemelor, echipamentelor și instalațiilor în funcțiune la Aeroportul Internațional Henri Coandă București“, contractul urmând a se derula pe perioada a cinci ani. Ceea ce înseamnă că UTI, din poziția de unică ofertantă care a îndeplinit condițiile din caietul de sarcini, încasează anual câte 5,58 milioane de euro de la aeroport. Licitația electronică preconizată fusese stabilită pentru data de 8 decembrie 2014, la ora 10.00.
Bonus pentru UTI cu doua zile înainte de așa-zisa licitație
Cu doar două zile înainte de anunțata licitație, recte la 6 decembrie 2014, CN Aeroporturi București SA atribuie direct aceleiași UTI, aparținând lui Tiberiu Urdăreanu, în asociere cu firma italiană Gemmo SPA, un alt contract în valoare de puțin peste două milioane de euro pentru: „Servicii de exploatare, întreținere, gestionare, administrare energii și utilități și managementul tehnic al resurselor, echipamentelor și instalațiilor mecano-energetice în funcțiune la AIHCB“. Este vorba despre o atribuire directă, în urma unei negocieri fără anunț de participare, justificată pe hârtie în modul următor: „Situație de urgență extremă survenită în urma unor evenimente care nu puteau fi prevăzute de autoritatea contractantă“. Altfel spus, conducerii Aeroportului Otopeni nu i-a trecut din vreme prin cap că va avea nevoie de respectivele servicii, până în ceasul al doisprezecelea, când și-a adus aminte că UTI asociați cu italienii le pot da o mână de ajutor. Mai mult, criteriul de atribuire fixat a fost „Prețul cel mai scăzut“, de unde se naște o întrebare de bun simț: dacă atribuirea a fost directă, adică cu dedicație pentru asocierea UTI – Gemmo, cine putea oferi un preț mai mic?
Dar, după cum se poate observa cu ușurință din denumirea ușor schimbată a celor două contracte, este vorba despre aceeași prestație a furnizorului către același beneficiar. Și-atunci, se pune încă o întrebare: de ce era nevoie de cadoul de două milioane de euro din 6 decembrie 2014, când la numai două zile urma să aibă loc licitația pentru alte aproape 28 de milioane de euro, pe o perioadă de cinci ani, adjudecatar fiind aceeași asociere UTI – Gemmo SPA? Drept bonus?
Vechi state de plată
Asocierea în discuție se ocupă cu treburile Aeroportului Otopeni de ani buni, fără ca vreo altă firmă să-i poată lua caimacul. La sfârșitul anului 2007, când o aeronavă a Companiei Tarom a intrat într-un utilaj de întreținere aflat pe pista de decolare, ROMATSA (care dirijează traficul aerian prin turnul de control) a cerut magistraților ca și UTI – Gemmo să răspundă în solidar pentru eveniment. Hocus-pocus, asocierea mânuită de Urdăreanu a ieșit basma curată și numai ROMATSA a plătit oalele sparte.
În 2014, UTI a mai înhățat un contract cu Aeroportul Băneasa, de 2,2 milioane de euro, tot prin atribuire directă, pentru „Servicii de upgrade, întreținere și reparații echipamente cu raze X“, la un preț mai mare decât a zece instalații nou-nouțe.
Actualitate
Revoluție în industria navală: Investiții masive pentru revitalizarea capacității de producție a SUA
Statele Unite trec printr-o transformare strategică a bazei sale industriale maritime. Printr-o serie de inițiative fără precedent, companiile de tehnologie de apărare își extind capacitățile de producție pentru a răspunde nevoilor critice ale Marinei și ale Corpului de Infanterie Marină, marcând un moment decisiv în arhitectura securității navale.
Port Alpha: Saronic redefinește producția de nave în Texas
În Brownsville, Texas, a început construcția „Port Alpha”, un șantier naval proiectat de la zero pentru a satisface cerințele moderne de producție la scară largă. Cu o suprafață inițială de 800 de acri și un potențial de extindere până la 4.000 de acri, acest proiect ambițios promite să devină un motor economic major, cu o estimare de 10.000 de locuri de muncă directe în domenii specializate precum robotica, ingineria software, arhitectura navală și prelucrarea metalelor.
Facilitatea este concepută pentru a produce atât nave autonome, cât și nave cu echipaj, punând accent pe modularitate și eficiență. Printre primele proiecte vizate se numără navele de tip Landing Craft Utility (LCU), esențiale pentru transportul de armament și personal, a căror livrare este preconizată pentru sfârșitul anului 2028. Această expansiune vine în completarea operațiunilor deja existente în Louisiana, unde sunt fabricate platforme de suprafață autonome utilizate deja în misiuni internaționale.
Arsenal-2: Anduril atacă producția de submarine în Maryland
Simultan, pe coasta de est, la Tradepoint Atlantic din Baltimore County, Maryland, se conturează un alt pilon al noii infrastructuri navale: „Arsenal-2”. Cu o investiție totală de 6,6 miliarde de dolari – incluzând un aport semnificativ de capital privat – acest complex va produce componente complexe și ansambluri la scară largă pentru submarinele din clasa Virginia.
Proiectul vizează eliminarea blocajelor din lanțul de aprovizionare care au limitat ritmul actual de producție al submarinelor. Cu peste 3.000 de locuri de muncă directe estimate și 11.000 indirecte, noua unitate este planificată să devină operațională în 2030. Strategia prevede producția inițială de module de bază, precum tuburile lans-torpilă, urmând ca ulterior capacitățile să evolueze către secțiuni complexe ale navelor. În paralel, o facilitate secundară în California va accelera validarea fluxurilor de producție, asigurând un avans operațional necesar pentru succesul Arsenal-2.
Cursă contra cronometru pentru suveranitatea navală
Aceste investiții masive reflectă o necesitate urgentă de a crește ritmul construcțiilor navale. În prezent, sectorul se confruntă cu provocări majore: livrări întârziate de materiale și o criză de forță de muncă experimentată. Prin creșterea capacității anuale și diversificarea surselor de producție, noile șantiere urmăresc să stabilizeze lanțul de aprovizionare și să asigure îndeplinirea obiectivelor strategice de a livra submarine și nave de suprafață în ritmul impus de cerințele de apărare națională.
Actualitate
Talon Blue: Northrop Grumman inaugurează viitorul aviației autonome cu un nou „coechipier” aerian
Într-un test recent desfășurat deasupra deșertului Mojave din California, platforma autonomă Talon Blue a marcat cu succes primul său zbor. Această reușită tehnică a inclus secvențe complete de rulare, decolare, manevre complexe în zbor și aterizare, validând progresele semnificative în tehnologia de pilotaj automat și consolidând poziția companiei în dezvoltarea sistemelor de luptă de ultimă generație.
Un pariu tehnologic asumat
Dezvoltat printr-o finanțare internă, proiectul Talon Blue reprezintă o mișcare strategică pentru a menține relevanța într-un domeniu intens competitiv, după ce au fost adjudecate contracte anterioare pentru „coechipieri” aerieni (drone de tip wingman) în cadrul programelor guvernamentale. Această investiție proprie subliniază determinarea de a continua inovația independent de ciclurile tradiționale de achiziție, având deja desemnarea oficială YFQ-48A din partea forțelor aeriene, ceea ce indică un interes continuu din partea autorităților.
Modularitate și flexibilitate tactică
Talon Blue se distinge printr-un design modular, conceput pentru versatilitate pe câmpul de luptă. Compartimentul său de armament este proiectat să susțină o gamă variată de misiuni, permițând adaptarea rapidă în funcție de cerințele operaționale. Această flexibilitate este esențială pentru viitoarele iterații ale programelor de drone de luptă, unde capacitatea de adaptare la nevoi tactice diverse este crucială.
Integrarea software-ului de ultimă generație
Dincolo de structura fizică a dronei, un pilon central al acestui avans tehnologic îl reprezintă suita de autonomie software, denumită Prism. Testele pentru acest ecosistem software au fost extinse și pe alte platforme, precum drona Model 437, demonstrând un efort concertat de a alinia capabilitățile software avansate cu platformele hardware noi. Această abordare integrată este menită să accelereze dezvoltarea și să creeze un fundament solid pentru generațiile viitoare de sisteme aeriene autonome.
Actualitate
BAE Systems lansează Shadow EW, o familie de sisteme de război electronic pentru platforme aeriene mici
Soluțiile sunt concepute pentru a spori protecția și eficiența misiunilor în medii contestate, mizând pe producție în volum, costuri reduse și integrare flexibilă.
Capabilități adaptate amenințărilor în schimbare
BAE Systems a prezentat Shadow EW, o familie de încărcături utile de război electronic destinată platformelor aeriene de dimensiuni mici. Potrivit companiei, sistemele oferă capabilități de cunoaștere a situației și autoapărare, menite să susțină misiunile în zone în care adversarul poate perturba sau ataca platformele.
Gama este proiectată pentru o serie de roluri: identificarea amenințărilor, sprijinirea țintirii, inducerea în eroare a adversarului, creșterea șanselor de supraviețuire și coordonarea efectelor între mai multe platforme.
Rebecca Cruz, directoarea produselor Shadow EW în cadrul BAE Systems, a declarat că toate platformele — indiferent de dimensiune — au nevoie de capacități adaptabile pentru a opera pe un câmp de luptă aflat într-o schimbare rapidă. Sistemele combină hardware configurabil cu actualizări software succesive, pentru a răspunde evoluției amenințărilor.
Experiența din Ucraina schimbă prioritățile
Războiul din Ucraina a evidențiat rolul tot mai important al platformelor aeriene mici, inclusiv al dronelor produse rapid, alături de sistemele militare tradiționale și de trupele terestre. Conflictul a arătat, de asemenea, cât de mult depind operațiunile de războiul electronic și cât de repede se schimbă această componentă.
În acest context, capacitatea de a produce un număr mare de sisteme a devenit o prioritate. BAE afirmă că Shadow EW poate fi fabricat în volume ridicate și la costuri reduse, folosind cipuri comerciale pentru procesare de înaltă performanță și pentru eficientizarea lanțului de aprovizionare.
Proiectare pentru viteză și integrare
Josh Niedzwiecki, vicepreședinte și director general al diviziei Electronic Combat Solutions din cadrul BAE, a spus că familia Shadow a fost dezvoltată înaintea unei cerințe operaționale specifice. Compania a investit milioane de dolari, bazându-se pe lecțiile desprinse din conflictele recente și pe apelurile administrației americane pentru accelerarea ritmului de achiziții militare.
În locul abordării tradiționale — dezvoltarea unei soluții personalizate împreună cu producătorul platformei și autoritățile, pentru un set restrâns de cerințe — BAE a ales să pună accentul pe livrarea rapidă și pe disponibilitatea sistemelor în număr mare.
Spre deosebire de echipamentele de război electronic realizate de companie pentru avioane precum F-22, F-15 și F-35, Shadow EW se bazează pe componente comerciale și standarde deschise. BAE urmărește astfel să faciliteze integrarea pe platforme aeriene diferite și să reducă dependența de soluții construite pentru un singur tip de aeronavă.
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova – Biroul Rutier Ploiești. Polițist la pândă pe banda 1: operațiunea „Doamna pe bicicletă, pericol public”
-
Exclusivacum 3 zileValiza cu 500.000 de euro de la UM Plopeni nu este un accident: este finalul previzibil al unui sistem în care APM Prahova, sub Diaconu, a devenit paznicul care ține poarta deschisă. Florin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 3
-
Exclusivacum o ziCASA DE PENSII A MAI, KNOCK-OUT LA CURTE: CUM A VRUT SĂ IA BANII UNUI POLIȚIST ȘI A PLECAT CU… CHELTUIELI DE JUDECATĂ
-
Exclusivacum 3 zileDosarul Antigrindină – Partea a VIII‑a – Ploaie pe hartă, secetă în brazdă: Epilogul unui experiment național eșuat pe banii agriculturii românești
-
Exclusivacum o ziDosarul Antigrindină – Partea a IX‑a – Republica rachetelor antigrindina: cum a fost însămânțată România cu minciuni, plumb și abuz de serviciu
-
Exclusivacum 3 zilePolițist la sapă de… mop: cum a ajuns Codul muncii să stea la coadă la mătura Ministerului de Interne (M.A.I.).
-
Exclusivacum 22 de oreStația‑fantomă de la Corlătești își dă arama pe față: „ape uzuale” direct în Pârâul Dâmbu, sub nasul lui Diaconu și al Gărzii de Mediu adormite. Florin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 4
-
Exclusivacum 2 zileM.A.I. – „Telex pentru favoriți”: Cum a inventat IGPR promovarea la șansa și relația cu șeful




