(Preluare PRESA CURATĂ):

În urma unei solicitări pe legea 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, transmisă la sfârşitului anului 2019, CSM a dat publicităţii punctul de vedere transmis la CJUE în priviţa SIIJ şi nu numai. Data când CJUE a primit acest punct de vedere al CSM este 5 iunie 2019.
CSM cere respingerea sesizărilor la CJUE pentru că solicitările nu se referă la interpretarea dreptului UE, ci al celui naţional
În privinţa SIIJ, CSM arată că litigiul ridicat de Curtea de Apel Piteşti, se solicită Curţii, în fond prezentarea unei opinii consultative asupra unor modificări şi completări aduse legilor naţionale de organizare a Justiţiei cu referire specială la înfiinţarea SIIJ şi cere respingerea acesteia pentru că solicitarea pronunţării trebuie să se refere la interpretarea dreptului UE şi nu la interpretarea normelor de drept naţional.
CSM către CJUE: SIIJ este garanţie legală a principiului independenţei Justiţiei
CSM prezintă punct cu punct toate prevederile legale adoptate prin care a fost înfiinţat şi operaţionalizat SIIJ, prezintă decizia Curţii Constituţionale care a declarat constituţională SIIJ, toate criticile fiind declarate neîntemeiate şi susţine că înfiinţarea SIIJ , la nivelul celui mai înalt parchet naţional, are ca scop crearea unei structuri specializate, cu obiect determinat de investigaţie, constituind o garanţie legală a principiului independenţei Justiţiei, sub aspectul componentei sale individuale, independenţa judecătorului.
Pe această cale, arată CSM în faţa CJUE, se asigură magistraţilor o protecţie adecvată împotriva presiunilor exercitate asupra lor, abuzurilor săvârşite prin sesizări sau denunţuri arbitrare şi nu în ultimul rând, existenţa unei secţii specializate generează practică unitară, argumentele fiind şi în deciziile CCR.
În România au mai existat structuri specializate. Din 1969 sunt reglementate competenţele în dreptul penal românesc
CSM arată că SIIJ constituie o garanţie legală a principiului independenţei justiţiei în general şi a independenţei judecătorului în special. Arată CSM că în cadrul Ministerului Public din România, au existat într-o formă sau alta, structuri specializate în anchetarea faptelor pretins săvârşite de magistraţi, şi exemplifică cu Serviciul de Combatere a Corupţiei din DNA înfiinţat de Laura Codruţa Kovesi prin Ordinul 10 din 2014, şi spune că în dreptul penal românesc din 1969 sunt reglementate competenţa personală a organelor de urmărire penală şi a instanţelor.
Mai mult, este de tradiţia dreptului penal românesc existenţa unor forme diferite de competenţă: cea materială, cea personală, cea teritorială. Iar totul de ţine de tradiţia juridică românească şi de opţiunile de politică publică.
Chiar MCV vorbeşte de competenţă personală atunci când se referă la “corupţia la nivel înalt”
Mai mult, CSM arată în punctul de vedere transmis la CJUE că MCV chiar atinge subiectul competenţei personale atunci când face trimitere la “corupţia la nivel înalt”, implicând automat o distincţie între subiecţii activi ai infracţiunilor de corupţie, respectiv între persoanele care nu atrag aplicarea unor excepţii de la regulile materiale şi persoanele care, deopotrivă, prin prisma calităţii personale speciale pe care o deţin, impun o astfel de derogare.
CSM susţine că dreptul european invocate nu se poate opune emiterii de către CSM a unor regulamente privind înfiinţarea SIIJ, pentru că CSM, ca garant constituţional al independenţei Justiţiei, doar şi-a îndeplinit obigaţiile în temeiul legii şi în limitele competenţelor.
Statele îşi pot organiza sistemele în mod autohton în baza tradiţiilor eterogene existente la nivel european
Referitor la dosarele aflate pe rolul CJUE şi solicitările instanţelor naţionale, CSM arată că organizarea judiciară a unui stat nu cade în competenţa exclusivă a CJUE şi statele membre pot să-şi organizeze sistemele în mod autohton, ţinând seama de tradiţiile juridice extrem de eterogene la nivel european.
Ce natură juridică are MCV?
În punctul de vedere transmis la CJUE la jumătatea anului trecut, CSM, garant constituţional al independenţei Justiţiei, arată că în ceea ce priveşte admisibilitatea cererilor conexate aflate pe rolul CJUE, este necesar mai întâi să se stabilească în ce măsură CJUE este competenţă să se pronunţe, în sensul în care să se stabilească dacă decizia 2006/928/CE a Comisiei Europene şi recomandările cuprinse în rapoartele întocmite pe baza acesteia reprezintă sau nu acte adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile UE, supuse astfel interpretării CJUE şi dacă Decizia ar mai avea caracter obligatoriu raportat la aplicarea ei în 2018.

MCV este act legislativ sau non legislativ?
Aşadar, explică CSM, că se impune stabilirea naturii juridice a MCV, respectiv dacă acesta este un act legislativ al UE sau dacă e un act non legislativ, cât şi natura juridică a rapoartelor şi implicit a recomandărilor pe care acestea le cuprind.
MCV nu cuprinde obligaţii concrete pentru statului român!
CSM arată că decizia 2006/928/CE a Comisiei Europene, deşi reprezintă în sens formal o decizie, se numeşte decizie, aceasta nu este în conţinutul său concret pentru că nu cuprinde obligaţii. “Aşadar după cum rezultă din însuşi conţinutul Deciziei sus menţionate, MCV nu stabileşte obligaţii concrete pentru statul român, ci mai degrabă creează cadrul necesar pentru acordarea de asistenţă specializată, prin organele Uniunii, în vederea garantării capacităţii organelor judiciare din România pentru a contribui la instituirea, în cadrul UE, a unei pieţe interne, a unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie”, arată CSM care precizează că finalitatea cadrului şi asistenţei o reprezintă politicile publice.

Raportele MCV nu impun statului monitorizat obligaţii legislative
De asemenea, CSM arată că şi în perioada 2007-2010, MCV nu a cuprins nicio dispoziţie specific prin care să ceară sau să impună adoptarea unei legislaţii naţionale, rămânând la aprecierea statului membru modul cum îşi adaptează legislaţia.
“Rapoartele MCV date publicităţii de CE cuprind în conţinutul lor, analize, evaluări şi recomandări cu titlu general, în condiţii de legalitate şi respectarea normelor de competenţă, nu pot trasa în sarcina statului monitorizat vreo obligaţie de natură legislativă”, arată CSM.
CSM explică că legiuitorul european a stabilit cu precizie şi claritate care sunt actele UE şi ce forţă juridică au fiecare, acesta fiind un criteriu de determinare a actelor după forţa lor juridică, clasificându-le în acte normative cu forţă juridică obligatorie, adică acte legislative,şi acte juridice neobligatorii.
CSM cere CJUE respingerea cererii ca inadmisibilă
Spre exemplu, subliniază CSM în faţa CJUE, printr-o recomandare, instituţiile îşi fac cunoscută opinia şi sugerează direcţii de acţiune, fără însă a şi stabili vreo obigaţie legală destinatarilor recomandării. Ca atare, CSM cere CJUE respingerea cererii privind pronunţarea unei hotărâri preliminare ca inadmisibilă, arătând că MCV prin rapoartele emise nu sunt acte legislative ale Uniunii Europene care să poată fi supuse interpretării art 267TFUE.
Dacă MCV ar fi obligatoriu, s-ar genera un nou izvor de drept, s-ar aduce în discuţie însăşi esenţa UE şi s-ar răsturna toate regulile de interpretare a actelor juridice
“Nu se poate atribui caracter obligatoriu MCV, care par a fi derivate din obiectivele de referinţă. O astfel de interpretare ar aduce în discuţie însăşi esenţa UE şi ar răsturna toate regulile de interepretare a actelor juridice, prin instituirea unei noi obligaţii în mod unilateral de către una dintre părţile semnatare ale unui act bilateral, peste voinţa celeilalte părţi”, concluzionează CSM în argumentele privind inadmisibilitatea, arătând că s-ar genera astfel din MCV un nou izvor de drept.
Comisia Europeană pentru CJUE: Deciziile CCR au prioritate faţă de legislaţia europeană
De altfel, în noiembrie 2019, Comisia Europeană a transmis CJUE, în procesul Gala Bute, că deciziile CCR au prioritate faţă de legislaţia europeană.

G4media.ro
De precizat că MAE şi MJ ţin la secret noua poziţie a României la CJUE în privinţa SIIJ, în ciuda transmiterii în presă a precedentei poziţii a României, noua poziţie a României se bazează pe un memorandum adoptat de Guvernul Ludovic Orban, la finalul anului trecut, într-o vineri seară, un memorandum plin de neadevăruri, care a fost adoptat fără consultarea sistemului judiciar românesc, contestat de magistraţi şi care contrazice 7 decizii obligatorii şi definitive ale unicei instanţe de jurisdicţie constituţională din România.
Documente care au ieşit la iveală arată că ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a plănuit uniletral, prin intervenţii directe, atât modificarea punctului de vedere al României la CJUE cât şi memorandumul, încă din primul moment al preluării mandatului de ministru al Justiţiei în Guvernul Ludovic Orban.