Actualitate
Predoiu a plănuit, de la bun început, prin intervenţii directe, detonarea SIIJ printr-o decizie a CJUE, în baza unui memorandum plin de neadevăruri şi fără consultarea sistemului judiciar!
O serie de documente ies la iveală care probează că ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a făcut intervenţii directe pentru schimbarea poziţiei la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, vizavi de existenţa Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ), în sensul desfiinţării acesteia prin memorandumul, plin de neadevăruri, adoptat de Guvernul Ludovic Orban, vineri seară, 27 decembrie 2019. Intervenţiile lui Predoiu pentru a obţine o decizie a CJUE în privinţa SIIJ, aşa cum arată documentele, sunt făcute de la bun început, imediat după instalarea sa şi sunt operate fără consultarea sistemului judiciar din România.
Preluare PRESA CURATĂ

4 noiembrie 2019: Predoiu devine ministru al Justiţiei, Aurescu devine ministrul Afacerilor Externe
Pe 4 noiembrie 2019, Guvernul Ludovic Orban depune jurământul de învestitură, iar Cătălin Predoiu şi Bogdan Aurescu devin miniştri ai Justiţiei şi ai Afacerilor Externe, în noul guvern Ludovic Orban instalat, ambii fiind “oameni de Sistem” şi în trecut apropiaţi, printre alţii, de fostul prin adjunct al SRI, Florian Coldea şi de fosta şefă a DNA, Laura Codruţa Kovesi.
11 noiembrie 2019: La o săptămână de la instalare, Predoiu îi scrie lui Aurescu – fără consultarea sistemului judiciar- că România îşi schimbă poziţia în privinţa SIIJ, la CJUE, în baza unui memorandum ce urmează să fie adoptat

La o săptămână, pe 11 noiembrie 2019, în ciuda susţinerilor publice, legilor adoptate de legiutiorul principal şi a 7 decizii definitive şi obligatorii ale CCR, documentele arată că noul ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu, îi trimite un punct de vedere ministrului Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, urmare a mai multe schimburi de email (pe 30 şi 31 octombrie 2019) prin care îi cere nici mai mult nici mai puţin decât “să schimbe” şi “să completeze” textul în cauzele aflate în analiza CJUE vizavi de SIIJ, “prin inserare”.
“Raţiunea inserării respectivei propuneri de completare a textului rezidă în schimbarea poziţiei Guvernului României în ceea ce priveşte SIIJ. Pe această cale, încurajez MAE ca în situaţia în care CJUE va organiza faza orală în cauza AJFP, pledoaria ce va fi întocmită de MAE-AGCJUE să reflecte această nouă abordare, în sensul că SIIJ va fi desfiinţată sau radical modificată. După o îndelungată şi profundă analiză, văzând modul în care a funcţionat SIIJ, de la înfiinţare şi până în prezent, opinez în sensul în care această secţie trebuie desfiinţată sau radical modificată, în cadrul procedurilor parlamentare. Pledoaria ce urmează a fi susţinută în contextul fazei orale şi care va reflecta noua viziune a Guvernului României va fi adoptată prin memorandum de Guvern”, îi scrie Cătălin Predoiu lui Bogdan Aurescu, pe 11 noiembrie 2019, la doar o săptămână după ce devenise ministru al Justiţiei.


18 noiembrie 2019, după încă o săptămână: Guvernul Orban schimbă agentul României la CJUE. Schimbarea, la propunerea lui Aurescu, făcută în aceeaşi zi cu nota lui Predoiu pentru Aurescu
Mai trece încă o săptămână, şi Guvernul Orban mai face ceva. Pe 18 noiembrie 2019, premierul Ludovic Orban semnează 2 decizii de schimbare şi numire a noului agent guvernamental al României la CJUE. Culmea, deciziile premierului Orban se fac în baza unui memorandum al ministrului de Externe, Bogdan Aurescu, din ziua în care îi scrisese de schimbarea poziţiei României în privinţa SIIJ pentru CJUE: adică 11 noiembrie 2019.

Florian Coldea, fost prim adjunct SRI, la decorarea lui Bogdan Aurescu

Florian Coldea, fost prim adjunct SRI, la decorarea lui Bogdan Aurescu
Aşa se face că pe 18 noiembrie 2019, prin decizie publicată în Monitorul Oficial, premierul Orban eliberează din funcţie vechiul agent guvernamental al României la CJUE, pe Radu Costin Canţâr, considerat apropiat PSD, care oricum demisionase pe 6 noiembrie, şi o numeşte tot la propunerea lui Aurescu, propunere trimisă tot în ziua punctului de vedere trimis de Cătălin Predoiu lui Bogdan Aurescu, pe Emilia Gane ca nou agent guvernamental al Guvernului la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.


Fostul agent al României la CJUE: Guvernul României şi-a schimbat poziţia la CJUE în privinţa SIIJ. Se propune desfiinţare sau modificare radicală
Şi lucrurile nu se opresc aici. Potrivit unor documente, şi pe fostul agent guvernamental la CJUE, se făcuseră presiuni pentru schimbarea punctului de vedere la CJUE în privinţa SIIJ.
Iată ce scrie fostul agent guvernamental la CJUE, Radu Canţâr, într-un document intern: “De asemenea, vă comunicăm că a intervenit o schimbare în poziţia Guvernului României în ceea ce priveşte SIIJ, în sensul că, în urma unei analize atente, văzând modul în care a funcţionat SIIJ de la înfiinţare până în prezent, acesta va trebui desfiinţată sau radical modificată, în cadrul procedurilor parlamentare. În situaţia în care se va organiza o şedinţă de audiere a pledoariilor în cauza C-355/19, AFJR, pledoaria României va reflecta această nouă viziune”.

6 decembrie 2019: Predoiu vine în Guvern cu memorandumul prin care propune desfiinţarea sau regândirea radicală a SIIJ. Memorandumul nu este adoptat.
Iar lucrurile merg mai departe. Pe 5 decembrie 2019, Guvernul Ludovic Orban publică pe siteul Guvernului agenda şedinţei de guvern de a doua zi, 6 decembrie 2019. Pe agenda publicată se află memorandumul cu privire la “evaluarea cadrului legal cu privire la organizarea şi funcţionarea SIIJ şi propuneri”. Memorandumul care nu este adoptat în acea şedinţă de Guvern, propune la final, “desfiinţarea SIIJ ori după caz, regândirea radicală a modului de funcţionare şi organizare a acesteia”.

27 decembrie 2019, după alte 3 săptămâni, vineri seara: Predoiu vine în Guvern cu un memorandum schimbat, plin la fel de neadevăruri, prin care propune direct desfiinţarea SIIJ, poziţie ce va fi prezentată instituţiilor UE. Memorandumul este adoptat
După alte trei săptămâni, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, revine cu un nou memorandum în privinţa SIIJ în şedinţa de Guvern de vineri seara, 27 decembrie 2019, în care modifică primul memorandum, renunţă la regândirea radicală a SIIJ, şi propune direct defiinţarea SIIJ. “Propunem ca poziţia Ministerului Justiţiei în raporturile cu autorităţile şi instituţiile publice, respectiv instituţiile Uniunii Europene sau internaţionale pe această temă să fie în sensul susţinerii soluţiei desftiinţării SIIJ”, se arată în finalul textului memorandumului, plin de neadevăruri, adoptat vineri seară, pe 27 decembrie 2019, pentru a fi transmis, potrivit documentelor de mai sus, şi la CJUE.

După adoptarea memorandumului, plin de date inexacte, neadevăruri, interpretări contrare deciziilor unicei instanţe constituţionale din România, legilor şi chiar arhitecturii sistemului judiciar, mai mulţi judecători CSM, mai multe organizaţii reprezentând magistratura au reacţionat, cerându-i ministrului Justiţiei să nu mai dezinformeze chiar Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
Pe 30 decembrie 2019, în baza legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, ministrului Justiţiei Cătălin Predoiu, ministrului Afacerilor Europene, Bogdan Aurescu, procurorului general al României, Bogdan Licu, reprezentant al ministerului Public, şi Consiliului Superior al Magistraturii le-au fost cerute atât punctele de vedere transmise sau solicitate pentru a fi transmise la CJUE în privinţa SIIJ, cât şi datele când acestea au fost transmise. Când răspunsurile celor 4 instituţii vor fi primite, în baza legii 544/2001, punctele de vedere vor fi publicate.

Actualitate
Efes 2026: Turcia redefinește harta puterii în regiune prin tehnologie de vârf și alianțe strategice neașteptate
Cea mai amplă ediție a exercițiului militar Efes a transformat zona de antrenament Doğanbey într-o veritabilă vitrină a viitorului militar. Dincolo de manevrele spectaculoase și tehnologia de ultimă oră, evenimentul a marcat o premieră geopolitică majoră: participarea a nouă noi state, printre care se numără și Siria, semnalând o schimbare de paradigmă în relațiile de securitate din Orientul Apropiat.
Desfășurat în perioada 11 aprilie – 22 mai la Seferihisar, în apropiere de Izmir, Efes 2026 a combinat forțe terestre, maritime și aeriene într-o demonstrație de forță fără precedent. Exercițiul a culminat cu o săptămână de manevre complexe, zi și noapte, menite să testeze interoperabilitatea între națiuni cu interese strategice diverse.
Surpriza Damasc: O nouă eră a cooperării în inima exercițiului Efes
Printre cele nouă țări care au debutat la acest exercițiu — Bulgaria, Olanda, Suedia, Japonia, Egipt, Polonia, Vietnam și Portugalia — prezența Siriei a atras cele mai multe priviri. Un contingent sirian de 20 de militari a participat activ la operațiuni de asalt aerian, utilizând armament de la bordul elicopterelor utilitare turcești.
Această participare este interpretată de experți drept un semn clar al aprofundării cooperării dintre cele două state. După prăbușirea regimului Assad la finalul anului 2024, Turcia a preluat un rol central în reconstrucția sectorului de apărare sirian, oferind nu doar consiliere pentru reformarea forțelor armate, ci și echipamente militare esențiale, de la vehicule blindate la sisteme de apărare aeriană și drone.
Arsenalul Viitorului: 50 de premiere tehnologice „Made in Türkiye”
Efes 2026 nu a fost doar un test de diplomație, ci și o demonstrație de independență tehnologică. Pentru prima dată, Turcia a scos în teren 50 de sisteme de armament de producție autohtonă. Printre vedetele exercițiului s-au numărat sistemul de apărare aeriană cu rază foarte scurtă Korkut (parte a conceptului național „Cupola de Oțel”), elicopterul utilitar Gökbey și obuzierul Boran de 105 mm.
Pe lângă acestea, au fost testate în condiții reale vehicule terestre fără pilot dotate cu sisteme de arme controlate de la distanță, precum drona terestră Aslan, dar și o gamă variată de drone „kamikaze” (loitering munitions), capabile să acționeze în roiuri pentru a copleși apărarea inamicului.
Iadul dezlănțuit la Izmir: De la asalturi nocturne la debarcări amfibii masive
Exercițiile de noapte au oferit un spectacol apocaliptic de foc și precizie. Misiunile de distrugere a posturilor inamice au transformat liniștea nopții într-o succesiune de explozii care au luminat cerul Izmirului. Într-un moment de maximă intensitate, elicopterele turcești au lansat rachete de semnalizare cu doar câteva secunde înainte ca o bombă de aviație Mk-84 de aproape o tonă să zguduie pământul, simulând un atac strategic de amploare.
Faza de zi a menținut ritmul alert, punând accent pe forțele navale și debarcările de amfibii masive.
Desant sub acoperirea focului naval: Coordonare perfectă între mare și uscat
Faza de zi a exercițiului a fost marcată de o prezență navală masivă și extrem de dinamică. Ambarcațiunile de viteză au brăzdat apele din apropierea țărmului, deschizând focul asupra țintelor inamice pentru a securiza zona de debarcare. Această manevră a permis navelor de mari dimensiuni să aducă la mal vehicule blindate amfibii și tancuri, într-o demonstrație de forță coordonată milimetric.
În timp ce misiunile de deminare se desfășurau sub acoperirea unor perdele de fum colorat, tancurile au dezlănțuit un foc intens asupra posturilor inamice, pregătind terenul pentru desfășurarea rapidă a parașutiștilor. Sprijinul aerian a fost omniprezent: elicopterele de atac Atak și AH-1W Super Cobra, alături de platformele de transport greu Chinook CH-47, au survolat zona de operațiuni, în timp ce unitățile S-70 Sea Hawk ale marinei au utilizat sonare pentru a vâna submarinele inamice din adâncuri.
TCG Anadolu și noua frontieră a navelor fără pilot
Un punct central al demonstrației navale l-a reprezentat nava-amiral TCG Anadolu, flancată de o flotilă impresionantă de corvete, nave de atac rapid și submarine din clasele Reis și Preveze. Inovația a fost vizibilă și pe apă, prin integrarea navelor de suprafață fără pilot Sancar și Marlin, care au operat alături de navele de desant tradiționale.
Efes 2026 a demonstrat clar că Turcia nu mai este doar un utilizator de tehnologie, ci un arhitect de sisteme militare complexe. Prin acest exercițiu, Ankara a transformat coasta Mării Egee într-o platformă de export, prezentând concepte avansate de luptă care integrează apărarea aeriană, forțele terestre și unitățile navale într-un sistem unitar și digitalizat.
Concluzie: Un aliat NATO cu ambiții de lider tehnologic
Dincolo de spectacolul pirotehnic, Efes 2026 a transmis un mesaj geopolitic ferm. Turcia se poziționează acum ca un aliat NATO cu capacități unice, capabil să producă și să livreze soluții de securitate prietenilor și aliaților din întreaga regiune.
Succesul exercițiului confirmă maturizarea bazei industriale de apărare turcești, care reușește să atragă noi parteneri strategici și să definească noi standarde în industria de armament globală. Ankara nu doar că își asigură propria apărare, dar devine un pilon central pentru stabilitatea și dotarea militară a întregului bazin regional.
Actualitate
Pax Americana în Indo-Pacific: Pete Hegseth avertizează împotriva hegemoniei și laudă aliații care „pun osul” la apărare
Într-un discurs programatic susținut la deschiderea conferinței de securitate Shangri-La Dialogue din Singapore, Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a trasat liniile de forță ale strategiei Washingtonului pentru regiunea Indo-Pacific. Mesajul central a fost unul de o claritate chirurgicală: pacea și prosperitatea regiunii nu pot fi garantate decât prin forță, o forță susținută nu doar de Statele Unite, ci și de partenerii regionali care au înțeles necesitatea de a investi masiv în propria securitate.
Echilibrul puterii: O regiune fără stăpân absolut
Deși a evitat cu atenție să menționeze Taiwanul pe nume, Hegseth a transmis un semnal fără echivoc către Beijing. Șeful Pentagonului a subliniat că Statele Unite lucrează pentru menținerea unui „echilibru durabil al puterii”, într-o arhitectură regională în care nicio țară nu poate exercita o dominație absolută. Această viziune este împărtășită, în opinia sa, de aliații din regiune, care privesc cu o îngrijorare crescândă expansiunea militară istorică a Chinei și activitățile sale tot mai agresive.
„Împărtășim o evaluare lucidă a mediului de securitate și înțelegem reciproc că un Pacific dominat de orice hegemon ar duce la prăbușirea echilibrului regional și ar submina stabilitatea pe care încercăm cu toții să o păstrăm”, a punctat Hegseth, definind astfel miza strategică a decadei.
Aliații din prima linie: Investiții masive pentru o forță comună
Secretarul Apărării a oferit cuvinte de laudă pentru națiunile care au făcut pași concreți în consolidarea capacităților militare. Australia, Japonia, Coreea de Sud și Filipine au fost evidențiate pentru modul în care și-au asumat responsabilități sporite. Un caz aparte este cel al Filipinelor, unde administrația președintelui Ferdinand Marcos Jr. a crescut bugetul apărării cu 12%, concentrându-se pe modernizarea flotei și a gărzii de coastă.
Această infuzie de capital are un scop precis: crearea unei forțe avansate tehnologic, capabilă să acționeze sincronizat cu trupele americane. Hegseth a menționat, de asemenea, rolul crucial al Singaporelui, care, deși o țară mică, „lovește peste categoria sa de greutate”, servind ca hub logistic vital pentru desfășurarea prin rotație a forțelor SUA.
Lecția pentru Europa: Parteneriatele nu sunt străzi cu sens unic
Într-un moment de o sinceritate tăioasă, Hegseth a folosit tribuna din Singapore pentru a face un contrast direct între aliații din Pacific și cei din Europa. El i-a criticat dur pe partenerii europeni care, timp de decenii, au ignorat „rugămințile politicoase” de a crește cheltuielile de apărare și și-au lăsat armatele să se degradeze, deși a recunoscut că aceștia au început recent un proces de recuperare.
Mesajul pentru aliații de pretutindeni a fost unul de tip contractual: „Alianțele funcționează doar atunci când sunt parteneriate adevărate. Este o stradă cu două sensuri. Nu poți avea o alianță puternică dacă toată lumea nu pune ceva la bătaie (skin in the game)”. Prin aceste declarații, Hegseth a reafirmat o nouă paradigmă a politicii externe americane, în care sprijinul Washingtonului este direct proporțional cu efortul propriu al fiecărui aliat de a-și asigura securitatea.
Actualitate
ADIO, MONOPOL AMERICAN? Planul radical al Pentagonului de a construi nave de război în Japonia și Coreea de Sud
Într-o tentativă fără precedent de a sparge blocajul productivității din șantierele navale autohtone, Departamentul Apărării al SUA a solicitat suma de 1,85 miliarde de dolari printr-un mecanism de finanțare special. Deși oficial fondurile sunt destinate „studiilor și dezvoltării”, semnalele venite din interiorul administrației confirmă o intenție mult mai agresivă: achiziționarea directă de fregate, distrugătoare și crucișătoare construite în șantierele navale din Japonia și Coreea de Sud.
Sfârșitul întârzierilor cronice: Eficiența asiatică versus blocajul american
Decizia marchează o schimbare seismică în strategia de apărare. În prezent, șantierele navale din Statele Unite se confruntă cu întârzieri masive, variind între 14 și 42 de luni pentru programe esențiale, cum sunt distrugătoarele din clasa Arleigh Burke. În contrast puternic, aliații asiatici au demonstrat o capacitate de execuție uluitoare. De exemplu, șantierele japoneze au reușit să demareze construcția unor noi crucișătoare dotate cu sistemul Aegis care vor fi la apă în mai puțin de cinci ani—un ritm considerat imposibil în prezent pe teritoriul american.
Oficiali guvernamentali argumentează că injectarea de capital în parteneriate externe este singura metodă de a „zgudui paradigma” unei industrii interne care, deși a beneficiat de bugete dublate în ultimele două decenii, continuă să livreze nave cu costuri explozive și termene depășite. „Nimeni nu cheltuiește 1,85 miliarde de dolari doar pentru a studia ceva. Acești bani sunt acolo pentru achiziția de active”, a declarat o sursă guvernamentală de rang înalt, subliniind urgența de a adăuga capacitate și competiție reală în sistem.
„Modelul Finlanda”: O strategie de tip cal troian pentru revitalizarea industriei interne
Planul Pentagonului nu presupune abandonarea industriei americane, ci o reformare forțată a acesteia prin ceea ce experții numesc „Modelul Finlanda”. Strategia prevede ca primele nave (structura metalică și sistemele mecanice) să fie construite în Asia, în timp ce integrarea sistemelor de luptă critice va rămâne în sarcina contractorilor americani.
Condiția esențială impusă giganților navali precum Hanwha, HD Hyundai sau Mitsubishi este ca aceștia să investească direct în Statele Unite. Fie prin modernizarea șantierelor existente, fie prin construirea unora noi pe teritoriu american, acești parteneri externi ar urma să aducă tehnologia, robotizarea și metodele de producție ultra-eficiente care au transformat Japonia și Coreea de Sud în lideri mondiali. Obiectivul final este ca restul contractelor pe termen lung să fie executate în SUA, utilizând forță de muncă și baze de aprovizionare americane.
Frontul de acasă: Congresul se pregătește de „război” cu Administrația
În ciuda logicii economice și operative, planul se lovește de un zid de rezistență în Congres. Aleșii americani și-au exprimat scepticismul profund, invocând riscuri legate de securitatea tehnologică și impactul asupra locurilor de muncă din statele cu tradiție în construcții navale. Unii parlamentari au comparat ideea de a construi distrugătoare în Asia cu „cele mai proaste decizii comerciale din istorie”, susținând că subcontractanții locali vor fi primele victime ale acestei externalizări.
Din punct de vedere legal, obstacolele sunt la fel de mari. Legislația actuală interzice, în general, construcția navelor militare în afara țării. Totuși, utilizarea fondurilor de reconciliere și posibilitatea unor derogări prezidențiale bazate pe motive de securitate națională oferă Administrației pârghiile necesare pentru a ocoli restricțiile tradiționale, dacă miza este considerată critică pentru menținerea supremației pe mare în fața noilor amenințări globale.
O „spirală a morții operative” pentru flota americană
Criticile de la cel mai înalt nivel s-au intensificat recent, directorul Biroului de Management și Buget avertizând executivii din industria navală că restanțele masive duc flota într-o „spirală a morții operative”. Din perspectiva Washingtonului, performanța corporativă sub așteptări a forțat mâna Pentagonului să caute soluții dincolo de granițe.
În timp ce Marina SUA insistă că are nevoie de „toate mâinile pe punte” și de o abordare creativă pentru a suplini lipsa forței de muncă și a infrastructurii învechite, bătălia pentru viitorul șantierelor americane se mută în arena politică. Dacă acest plan de 1,85 miliarde de dolari va trece de filtrul legislativ, ar putea reprezenta începutul unei noi ere în care sigiliul „Made in USA” pe o navă de război va fi precedat de expertiza și viteza de execuție a aliaților din Pacific.
-
Exclusivacum 5 zileMoșia Despescu SA: BMW-ul înfipt în gard, nepotul‑general și «grădinița de cadre» de la I.P.J. Prahova (III)
-
Exclusivacum 3 zileJUSTIȚIA A TRAS APA PESTE DECIZIILE ANP: MIRCEA DECU REVINE LA PENITENCIARUL TÂRGȘOR, IAR GUNOIUL ABUZURILOR RĂMÂNE ÎN OGRADA „ȘEFERIMII” DE LA BUCUREȘTI!
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova: Gara de Nord a Poliției Române, unde șefii vin cu bilet de peron și pleacă înainte să-și facă nod la cravată
-
Exclusivacum 5 zileHOTELUL „SCOICA” ȘI PISTOLUL CARE FUMEGĂ
-
Exclusivacum 2 zileMĂRGINENI: PUȘCĂRIA UNDE ȘEFII SE CRED PE PLANTAȚIE ȘI POLIȚIȘTII SUNT „MUTAȚI” DUPĂ TOANELE VĂTAFILOR!
-
Exclusivacum 5 zileConflict constituțional la porțile închisorilor: FSANP cere intervenția CCR pentru a bloca legea salarizării dictată de un Guvern demis
-
Exclusivacum 4 zileLegea salarizării, trecută pe după gard: din „transparență decizională” direct în „comunicate de presă”
-
Exclusivacum 4 zileO nouă democrație la Cotroceni: Nicușor Dan și ședința națională de influențare „legitimă”



