Actualitate
Sfârșitul rușinos al domnului George Maior
Dacă ar fi să utilizez expresia atât de frecvent lansată în spațiul public de către Klaus Iohannis, aș spune că George Maior este produsul „ciumei roșii”. El a plecat de la PSD și a devenit în scurt timp, în alianță cu Traian Băsescu, adversarul acestui partid. Acum este pe dric. Majoritatea parlamentară, condusă de PSD, i-a cerut capul. Prin Parlament. Și prin Ministerul de Externe. Aflat în mâna majorității. În mâna „ciumei roșii”. Ce urmează să se întâmple cu George Maior?
Președintele Klaus Iohannis urmează sau nu să dea curs unei cereri exprese formulate de Ministerul de Externe. Aceea de rechemare în țară a lui George Maior. Ceea ce ar echivala cu demiterea lui din cea mai importantă poziție diplomatică, firește, după ce a ministrului de Externe. Iar Klaus Iohannis se va conforma sau nu. Constituția îi conferă dreptul de a decide. Și are exclusivitatea acestei decizii. Ce va face Iohannis?
Pentru a răspunde la această întrebare, e necesar să mai introducem în analiză, pe lângă expresia de „ciumă roșie”, și termenul de „dronă”. Dacă George Maior a fost produsul PSD, adică al „ciumei roșii”, cum se exprimă Iohannis, atunci cum se explică faptul că acesta a trecut instantaneu, cu arme și bagaje, în tabăra lui Traian Băsescu? Care s-a recomandat, de când s-a transfigurat în șef PDL și apoi în președinte al României, ca un adversar al „ciumei roșii”? George Maior a sărit peste noapte dintr-o barcă în alta, pentru că, de fapt, era o dronă. Ca și noul său stăpân, Traian Băsescu. El nu reprezenta „ciuma roșie”, atunci când a fost ales de fostul președinte, vezi-Doamne, printr-un algoritm democratic din cealaltă tabără politică, pentru a conduce Servicul Român de Informații. Ca orice dronă, făcea parte dintr-o construcție a serviciilor. Și acționa la ordin militar. Nu la ordin poltic. La fel cum rațiunea militară a stat și la baza celor mai năstrușnice fapte ale celui care l-a numit în funcție. Dronele au o logică aparte, resorturi diferite de ale celorlalți jucători, astfel încât traiectoria lor nu trebuie judecată în baza raționamentelor unor civili.
Trecut cu arme și bagaje și la ordin sub comanda lui Traian Băsescu, George Maior a executat întocmai și la timp ordinele, transpirând cu succes pentru edificarea unui întreg sistem ticălos. Menit să acționeze fără milă în desconsiderarea totală a oricăror valori morale și umane, în scopul acaparării puterii absolute de către un cerc de drone transformat într-un cerc de inițiați și, apoi, într-un cerc al puterii oculte. Nu există nimic din ce s-a făcut rău în această țară în ultimii 15 ani, care să-i fie străin lui George Maior. Semnătura sa, mai mult sau mai puin vizibilă, apare pretutindeni. Începând cu șantajarea și dinamitarea Curții Constituționale și terminând cu tentativele, unele reușite, de distrugere a presei ostile, în paralel cu acapararea altei părți a presei, dispuse să devină servilă. Și, între timp, nu mai puțin de 600 de demnitari ai statului au fost luați la țintă în mod abuziv, printr-o singură operațiune dintr-un mare număr de operațiuni, cea care a utilizat o instituție a statului, Agenția Națională de Integritate, pentru a distruge cariere și destine.
Printre victime s-a aflat și Klaus Iohannis. Altă dronă. Pentru că numai o dronă se face că nu vede sau se face că uită mecanismul diabolic declanșat împotriva sa printr-o acțiune tipică de poliție politică, în scopul de a-i bara ascensiunea politică. Asta până când, primind cuvenitul ordin militar, George Maior a întors din nou armele. Trădându-l pe Victor Ponta, care îi garantase o poziție de prim-ministru și transformându-se instantaneu în sluga mult prea plecată a lui Klaus Iohannis, pe care sistemul îl viza în poziția de primă dronă a țării. Și pentru ca Victor Ponta, altă dronă, să nu miște în front, în ciuda relațiilor de rudenie – unul fiind nașul celuilalt – și al alianței secrete, George Maior a apăsat butonul roșu, încercând să-l înfunde și aproape reușind, și pe fostul președinte al „ciumei roșii” și premier al Guvernului „ciumei roșii”. El a sărit din barcă în barcă, nu fiindcă a fost un expert al trădărilor. Nu din simplu oportunism politic a plecat de la PSD pentru a deveni sluga lui Băsescu și l-a trădat pe Băsescu, aflat în declin prezidențial la final de mandat, pentru a deveni sluga lui Ponta, după care l-a trădat pe Ponta pentru a se face sluga lui Iohannis. A făcut-o la ordin. Așa a decis sistemul. Statul paralel, care este deasupra oricărei persoane, în ciuda faptului că este alcătuit exclusiv din persoane. Persoane întotdeauna cu epoleți.
Fiindcă a sărit în barca sa, fiindcă a îndeplinit ordinele de îndată și riguros, fără a pune întrebări, fără niciun fel de tresăriri de conștiință, George Maior a fost preluat de Klaus Iohannis și, la încheierea mandatului, a primit în dar cea mai importantă poziție din arhitectura diplomației române. Ambasador la Washington. O paranteză e necesară. Nu oricine poate ajunge în această poziție. Un diplomat român, oricâte merite ar avea – iar George Maior nu era nici măcar diplomat, ci era doar dronă travestită în om politic și apoi în șef de instituție publică – nu poate ajunge tam-nesam ambasador la Washington, fiindcă așa dorește președintele României, cu sau fără susținerea Guvernului. Nu ajung pe malul Potomacului într-o asemenea funcție decât dacă statul gazdă, cel mai puternic stat al lumii te dorește. Și în general, mai ales în cazul parteneriatelor strategice, neoficial desigur, statul gazdă poate fomula în prealabil chiar o opțiune. Dar ce l-ar fi putut recomanda pe George Maior pentru ca Washingtonul să decidă să opteze pentru el? Era acesta vreun mare diplomat? Era el un venerabil om de stat, a cărui experiență și prestanță ar fi garantat consolidarea relațiilor politice, mitare, economice și culturale dintre Statele Unite și România? Nicidecum. În schimb, Departamentul de Stat adunase suficiente informații despre acest personaj, atât de multe încât Maior putea fi utilizat la nevoie în baza vulnerabilităților sale. După caz, chiar împotriva unor interese legitime ale statului român. Asta ca să nu spun mai mult. Numai că o dronă poate fi abandonată la fel de ușor cum e capturată. Și cam așa ceva s-ar putea întâmpla în următoarele zile cu George Maior.
Paranteza de mai sus a avut un singur scop. Acela de a explica că nici președintele Klaus Iohannis nu are deoc mâinile dezlegate. El trebuie să ia o decizie. Îl va arunca sau nu îl va arunca peste bord pe George Maior? Decizia nu este deloc simplă. În mod normal, aflând Klaus Iohannis din documente de necombătut că George Maior, pe vremea când a condus Serviciul Român de Informații, uneletea politic și acționa politic sărind cu cinism din barcă în barcă și lovind în instituții publice ale statului democratic și în oameni politici aleși sau desemnați în urma votului popular și mai aflând, tot cu probe, că el însuși a fost o țintă și nu o dată, ci de mai multe ori, s-ar spăla instantaneu pe mâini și ar da curs favorabil solicitării Ministerului de Externe. Punând definitiv capăt carierei diplomatice a lui George Maior. Dar treaba, cum spuneam, e mai complicată.
Klaus Iohannis a fost recompensat de George Maior pentru răul pe care acesta i l-a făcut, cum de altfel s-a întâmplat și cu Eduard Hellvig, actualul șef al Serviciului Român de Informații, într-o asemenea măsură, încât nu se mai știe cine față de cine e dator.
Prima piedică în luarea unei decizii privind rechemarea la post este așadar de natură subiectivă. A doua este de natură obiectivă. Nu este vorba doar de servicii sau deservicii reciproce. Ci de crearea unor dependențe. În măsura în care Klaus Iohannis a beneficiat conștient în alegeri și/sau ulterior de efectul unor operațiuni de polițe politică în favoarea sa, puse la cale de instituția condusă de George Maior, atunci oricând președintele Românie poate fi șantajat. Sau demascat. Maior îl poate avea la mână cu documente sau înregistrări.
În al treilea rând, situația poate complica o decizie din perspectiva Washingtonului. Teoretic, acest individ ar putea mușca și mâna „marelui licurici”, în măsura în care deține informații de tip exploziv. Cum ar fi de pildă procedurile prin care au fost torturați prezumtivi teroriști în locuri de detenție din România asigurate de SRI pe vremea când George Maior conducea instituția.
Pe de altă parte, abil cu toată lumea știe că este, Teodor Meleșcanu, ministrul de Externe al României, plimbat și el pe la conducerea unui important serviciu secret, are cu certitudine un as în mânecă, dacă până la urmă a luat decizia de a da curs solicitării Parlamentului și de a cere împachetarea lui George Maior și rechemarea lui acasă. Iar asul din mânecă ar putea fi tocmai faptul că „marele licurici”, beneficiind prin Donald Trump de o altfel de lumină, și-a luat mâna cât se poate de pragmatic și de promt de pe George Maior.
Altfel s-ar crea o situație extrem de complicată chiar în raport cu principalul nostru partener strategic. Dacă Parlamentul și Guvernul nu-l mai vor, dacă el a devenit indezirabil pentru două din instituțiile fundamentale ale statului, în condițiile în care cea de-a treia putere, puterea judecătorească, nu este pentru moment implicată nici de-o parte, nici de cealaltă, deci lipsit de orice fel de suport din partea statului român, George Maior nu mai are ce căuta la Washington, decât cel mult în calitate de azilant. Parteneriatul româno-american reclamă în mod obligatoriu instalarea la ambasada noastră de pe malul Potomacului a unui ambasador viabil, cu adevărat plenipotențial, care să exprime voința statului român și care să acționeze în favoarea statului român.
Ghici-ghicitoarea mea: ce va face în aceste condiții Klaus Iohannis?
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Schimbare strategică la vârful GDIT: Amy Johnson preia conducerea gigantului tehnologic
Gigantul din sectorul tehnologiei federale, General Dynamics Information Technology (GDIT), traversează o etapă de transformare majoră, anunțând numirea unei veterane a companiei în funcția de președinte. Începând cu data de 3 noiembrie, Amy Johnson va prelua frâiele organizației, marcând un nou capitol în strategia de dezvoltare a acestei entități esențiale pentru infrastructura digitală a statului.
O tranziție orchestrată la nivel înalt
Această schimbare vine pe fondul plecării lui Amy Gilliland, care a ocupat poziția de președinte timp de aproape un deceniu. În perioada de tranziție, rolul a fost exercitat interimar de către Paul Nedzbala. Conducerea grupului General Dynamics și-a exprimat încrederea deplină în noua numire, subliniind capacitatea demonstrată a lui Johnson de a gestiona echipe în contexte extrem de complexe și de a oferi soluții tehnice sofisticate pentru clienții din sectorul public și militar. Se mizează pe leadership-ul său dinamic, rigoarea operațională și alinierea profundă la cultura organizațională a companiei pentru a genera valoare sustenabilă pe termen lung.
O carieră construită pe expertiză tehnică solidă
Amy Johnson nu este o figură nouă în cadrul grupului, având un parcurs remarcabil de 27 de ani în cadrul General Dynamics Mission Systems. Ultima sa funcție, cea de vicepreședinte și manager general pentru divizia de Spațiu, Cibernetică și Inteligență, i-a oferit o perspectivă vastă asupra provocărilor tehnologice actuale. Experiența sa extinsă acoperă domenii critice precum securitatea cibernetică, electronica de apărare și sistemele complexe de spionaj și supraveghere, pregătind-o temeinic pentru responsabilitățile noului rol de la vârful GDIT.
Un pilon al securității și eficienței federale
Poziționată ca unul dintre cei mai importanți jucători pe piața IT-ului federal, GDIT constituie un partener strategic pentru agențiile guvernamentale și pentru sectorul militar. Compania livrează instrumente critice de software, rețelistică și securitate cibernetică, facilitând comunicații securizate și operațiuni complexe de monitorizare a amenințărilor. În noul său mandat, Amy Johnson va coordona eforturile companiei de a rămâne în avangarda inovației tehnologice, într-un mediu geopolitic și tehnologic marcat de o complexitate tot mai mare și de necesitatea unei reacții rapide la riscurile emergente.
Actualitate
HD Hyundai și Kiewit plănuiesc un nou șantier naval în SUA
Compania sud-coreeană HD Hyundai și firma nord-americană Kiewit Maritime intenționează să înființeze în Statele Unite un șantier naval pentru construcția de nave auxiliare destinate Marinei americane și de nave comerciale. Facilitatea ar urma să producă și blocuri și module pentru industria navală din SUA.
Construcția ar putea începe în 2027
Societatea mixtă propusă, denumită HD Kiewit Shipbuilding LLC, ar urma să fie construită pe un amplasament industrial existent. Companiile nu au precizat locația exactă, dar au indicat că terenul va avea acces la ape adânci și ieșire neîngrădită spre Golful Mexic.
Lucrările sunt planificate să înceapă în 2027, iar operațiunile complete ar urma să fie lansate în 2029. Potrivit firmelor, șantierul ar putea susține până la 3.000 de locuri de muncă cu normă întreagă.
Automatizare și tehnologii digitale
Proiectul vizează facilități moderne de producție, care să valorifice infrastructura industrială deja existentă. Planurile includ utilizarea gemenilor digitali, a sistemelor automatizate de producție și a sudurii robotizate, tehnologii despre care companiile spun că ar putea spori productivitatea, calitatea și siguranța în procesul de construcție navală.
HD Hyundai prezintă inițiativa drept o contribuție la consolidarea industriei navale americane și la extinderea cooperării dintre Statele Unite și Coreea de Sud.
Proiectul, în contextul investițiilor sud-coreene
Planul apare după ce Coreea de Sud a aprobat, în iulie 2025, investiții de 350 de miliarde de dolari în proiecte din SUA selectate de președintele Donald Trump. Pachetul include 150 de miliarde de dolari pentru construcția navală americană și a fost asociat cu reducerea tarifelor aplicate importurilor sud-coreene.
Parteneriate în industria de apărare
HD Hyundai este cel mai mare constructor naval din Coreea de Sud și are deja colaborări cu companii americane din domeniul apărării. Anul trecut, firma a semnat un memorandum de înțelegere cu HII pentru a explora oportunități în construcția de nave militare și comerciale. În august, cele două companii au lansat și un program-pilot pentru utilizarea echipamentelor inteligente de sudură mecanizată la divizia Ingalls Shipbuilding a HII.
Kiewit Maritime este afiliată grupului Kiewit, o companie nord-americană de construcții și inginerie cu experiență în realizarea de baze, șantiere navale și alte proiecte de infrastructură pentru apărarea SUA.
Actualitate
Pentagonul și Lockheed Martin stabilesc cadrul unui acord pe zece ani pentru F-35
Pentagonul și Lockheed Martin au anunțat un acord-cadru privind producția și susținerea pe termen lung a avioanelor F-35 Joint Strike Fighter. Înțelegerea ar putea schimba modul în care este gestionat programul, însă intrarea sa în vigoare depinde de aprobarea Congresului și de clarificarea unor detalii esențiale.
Acordul vizează cel puțin 850 de aeronave americane, distribuite pe zece loturi de producție, alături de piese de schimb inițiale. Mai include zece ani de servicii de susținere și kituri de modernizare. Potrivit Pentagonului, Lockheed Martin va finanța inițiative în valoare de 7 miliarde de dolari pentru programul F-35, fără ca acestea să fie detaliate în anunț. Compania afirmă că va menține ritmul de producție la 156 de aparate pe an, pentru cele trei versiuni ale avionului.
Contractul promite stabilitate, nu și o creștere a producției
Responsabilii americani susțin că acordul aliniază stimulentele financiare cu rezultatele obținute și ar putea consolida capacitatea bazei industriale de apărare. Directorul general al Lockheed Martin, Jim Taiclet, a declarat că înțelegerea oferă companiei și furnizorilor săi mai multă predictibilitate pentru investiții în extinderea capacității, eficiență și reziliența lanțului de aprovizionare.
Administrația Trump a promovat acorduri-cadru similare pentru sisteme de armament solicitate, în ideea că angajamentele pe termen lung pot susține producția și reduce costurile prin economii de scară. În cazul F-35, însă, anunțul nu prevede majorarea ritmului de fabricație.
Rămân neclarificate și două chestiuni centrale: cât va costa inițiativa contribuabililor și ce economii estimează Pentagonul că va obține prin achizițiile multianuale.
Investiții în furnizori și stimulente pentru performanță
Lockheed Martin și Biroul Programului Comun F-35 urmează să stabilească termenii contractuali, prețurile și calendarul, înaintea atribuirii oficiale a contractului. Acest pas va putea avea loc numai dacă legislatorii aprobă autoritatea necesară și fondurile aferente.
Un acord pe zece ani ar putea valora zeci de miliarde de dolari. Un contract recent pentru două loturi de F-35, cu aproape 300 de aeronave, a ajuns la 24,3 miliarde de dolari.
În cadrul unei teleconferințe cu investitorii, Taiclet a spus că înțelegerea ar putea permite furnizorilor să investească în recrutare și software și să reducă livrările întârziate sau neconforme către linia de producție din Fort Worth, Texas. El a adăugat că firmele participante ar putea beneficia de un mecanism de ajustare a prețului fix, care le-ar permite să obțină profituri mai mari dacă își îndeplinesc obiectivele.
Acordul ar urma, de asemenea, să permită gruparea pieselor destinate producției și susținerii aeronavelor, pentru a obține prețuri mai bune de la furnizori. Investițiile ar putea sprijini și testarea noilor capabilități introduse prin programele de modernizare.
Conducerea Lockheed Martin nu se așteaptă ca acordul pentru următorul lot de producție, Lotul 20, să fie finalizat înainte de anul viitor.
Congresul poate impune condiții suplimentare
Legislatorii analizează în prezent posibilitatea de a acorda Pentagonului autoritate pentru contracte multianuale F-35. Proiectele de lege privind autorizarea apărării pentru anul fiscal 2027, atât în Senat, cât și în Camera Reprezentanților, includ prevederi care ar permite astfel de contracte.
Varianta Camerei impune însă garanții suplimentare: înainte de autorizarea unui contract multianual, secretarul Apărării ar trebui să certifice că acesta include toate piesele de schimb inițiale și echipamentele alternative pentru fiecare aeronavă. Pentagonul ar trebui, de asemenea, să demonstreze economii de cel puțin 5%.
Niciuna dintre versiunile proiectului de lege nu autorizează explicit un acord multianual pentru susținerea flotei, ceea ce ar putea lăsa nerezolvată o componentă importantă a propunerii. Un precedent sugerează că această etapă ar putea fi dificilă: programul F-35 a analizat anterior un contract de susținere pe cinci ani, bazat pe performanță, dar nu a reușit să demonstreze că acesta ar reduce costurile sau ar îmbunătăți gradul de pregătire.
Dimensiunea internațională, o piesă importantă a acordului
Răspândirea internațională a programului ar putea complica negocierile. Lockheed Martin afirmă însă că acordul nu va schimba modul de alocare a sloturilor de producție între cumpărătorii F-35. Biroul Programului Comun va continua să gestioneze comenzile tuturor clienților, iar compania susține că economiile de scară ar putea reduce în timp costurile pentru operatorii străini.
Programul F-35 este prevăzut să continue până în anii 2080, iar susținerea aeronavelor reprezintă o parte majoră din costul total estimat al ciclului de viață, de aproape două trilioane de dolari. Îmbunătățirea disponibilității operaționale este una dintre priorități. Rapoarte ale organismelor guvernamentale de supraveghere au semnalat că pregătirea flotei este afectată de capacitatea insuficientă a centrelor de mentenanță, lipsa pieselor și accesul limitat al tehnicienilor militari la datele tehnice ale aeronavei.
Peste 1.300 de F-35 au fost livrate până acum. În ultimii doi ani, însă, numeroase aparate noi au fost folosite pentru instruire, în timp ce oficialii încearcă să aprobe o actualizare necesară pentru utilizarea lor în luptă.
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J. Prahova, „filiala” Băicoi (III): Cum se spală imaginea, se bat oameni și se servesc combinații în oraș
-
Exclusivacum 4 zileCURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J. Prahova – „Doamna Treabă Mare” își caută turnătorii: SRPCIV Prahova, de la permise la normă la vânătoare de „dușmani ai poporului”
-
Exclusivacum 4 zileArhitectura dezmatului (II). Urbanism cu scaunul în valiză: Raduna are hotărâre definitivă, Pandele și Polițeanu au de dat explicații
-
Exclusivacum 21 de oreI.P.J. Prahova – În Băicoi, „legea” se cântă la ureche. Grădinița de cadre: „Curva”, lăutarul, Wetterbestul și „Pulea” Rozin
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J. Prahova – „Boala Alzheimer” în uniformă (Episodul 6). Burlan Marius-Daniel – ecoul care minte în loc să clarifice
-
Exclusivacum 5 zileM.A.I. – „Strict secret”: cum îți pierzi uniforma cu o notă pe care n-ai voie s-o vezi, dar trebuie s-o respecți
-
Exclusivacum 2 zileArhitectura dezmatului (III). Polițeanu o intimidează pe Rădună, o protejează pe Pandele: manual de abuz urbanistic la Primăria Ploiești




