Connect with us

Featured

Follow the money. Cum a primit George Maior o jumătate de milion de lei de la SNSPA pentru a coordona doctorate de la Washington D.C.

Publicat

pe

Fostul director SRI George Maior primeste titlul de Doctor Honoris Causa in cadrul unei ceremonii desfasurata in Aula Magna a Academiei Tehnice Militare din Bucuresti.

George Maior, ambasadorul României în Statele Unite ale Americii și fost director al Serviciului Român de Informații (SRI), a încasat în ultimii cinci ani aproximativ o jumătate de milion de lei pentru coordonarea a șapte doctoranzi, desfășurată de la 8.000 de kilometri, adică din Washington D.C., orașul în care locuiește începând din toamna lui 2015. 

Banii i-au fost virați în cont în ultimii cinci ani – de când acesta îndeplinește misiunea de ambasador în SUA – de către Școala Națională de Științe Politice și Administrative (SNSPA), unde Maior este din 2015 profesor universitar titular și conducător de doctorate.

La cei circa 400.000 de lei, menționați deja în mod transparent de Maior în declarațiile de avere, se vor mai adăuga în declarația de avere din 2021, cel mai probabil, alți aproximativ 100.000 de lei, sumă aferentă anului 2020.

Banii nu au fost încasați pentru activitățile didactice care îi revin ca profesor universitar titular, deoarece și-a suspendat contractul de bază, ci pentru coordonarea de doctorate pentru care George Maior a obținut oficial abilitarea după plecarea la post, în Statele Unite.

Începând cu octombrie 2015 și până în septembrie 2020, George Maior a avut un număr de șapte doctoranzi în coordonare, însă nici unul dintre aceștia nu și-a încheiat studiile, deși legea spune că termenul de finalizare a unui doctorat este de trei ani.

Alte trei persoane, care au dat examen de admitere la Școala Doctorală a SNSPA anul trecut, au devenit doctoranzii fostului șef al SRI începând cu octombrie 2020.

Mai mult, în acești cinci ani în care a fost plătit de SNSPA cu circa o jumătate de milion de lei, Maior nu figurează cu activitate de referent în vreo comisie de susținere a tezelor altor doctoranzi.

SNSPA este condusă de rectorul Remus Pricopie, un fidel apropiat al lui George Maior, cel căruia acesta i-a încredințat la plecarea în SUA conducerea Academiei de Științe ale Securității Naționale (ASSN), una dintre cele mai opace instituții finanțate până nu demult de statul român.

În mandatul lui George Maior de director al Serviciului Român de Informații, Școala Doctorală a Academiei SRI s-a transformat într-o veritabilă fabrică de plagiate. Nu mai puțin de 42 dintre cele 82 de teze susținute în perioada ianuarie 2010 – decembrie 2014, în care Maior era directorul Serviciului, au fost reclamate ulterior la CNATDCU pentru plagiat, 38 dintre acestea chiar de către noua conducere a Academiei.

Pe urma banilor

Anunțul că George Maior a fost nominalizat ambasador al României în Statele Unite ale Americii a fost făcut public de Administrația Prezidențială pe 30 aprilie 2015.

Numirea oficială a fost făcută de președintele Klaus Iohannis, prin decret, pe 29 iunie 2015, iar mandatul l-a început oficial pe 17 septembrie 2015, odată cu prezentarea scrisorilor de acreditare președintelui Statelor Unite ale Americii, Barack Obama.

George Maior menționează în declarațiile de avere care acoperă perioada de când se află la Washington circa 400.000 de lei bani încasați de la SNSPA „pentru activități didactice”.

Sumele declarate până acum se ridică la 407.153 de lei: estimativ 21.000 lei pentru intervalul octombrie–decembrie 2015 și 386.153 de lei pentru intervalul 2016–2019. La acestea se vor adăuga alți circa 100.000 lei – venituri obținute în 2020, care urmează să fie incluse în declarația de avere ce va deveni publică în mai 2021.

Un total de o jumătate de milion de lei din bani publici, având în vedere că SNSPA este o universitate de stat.

Într-un răspuns la o solicitare pe care am adresat-o SNSPA se precizează că „la momentul numirii în funcția de ambasador în Statele Unite ale Americii, domnul Maior și-a suspendat activitatea de bază, în conformitate cu prevederile legale și regulamentele interne ale facultății”.

Potrivit Legii Educației nr. 1/2011 (art. 304, alin. 6 și alin. 8), un profesor titular care pleacă într-o funcție în afara țării poate cere rezervarea postului – ceea ce înseamnă că postul îi este înghețat, astfel încât norma didactică să nu-i fie afectată – iar drepturile salariale nu i se mai plătesc, a explicat secretarul de stat în Ministerul Educației, responsabil cu învățământul superior, Gigel Paraschiv.

Acesta mai susține că în cazul diplomaților drepturile salariale nu se plătesc în țară, ci în statul unde își exercită atribuțiile și că nu are cunoștință „să existe vreun diplomat care să-și primească în continuare drepturile salariale de la universitate”. 

Legal, SNSPA nu îi mai putea plăti salariul lui George Maior în condițiile în care postul fusese rezervat, în acord cu Legea Educației, dar și cu Statutul corpului diplomatic, care precizează că drepturile salariale ale unei persoane care ocupă o funcție diplomatică sunt plătite de Ministerul Afacerilor Externe.

Cum Maior nu putea fi plătit ca profesor universitar, l-am întrebat pe rectorul SNSPA, Remus Pricopie, pentru ce „activitate didactică” i-a fost achitată jumătatea de milion de lei.

Remus Pricopie, rector al SNSPA, a preluat ca interimar președinția ASSN în vara lui 2015, când George Maior s-a autosuspendat pe perioada mandatului de ambasador în SUA. FOTO: SIMION MENCHO / AGERPRES

Răspunsul nu l-am primit direct de la Pricopie, ci de la Direcția de Comunicare și Media a SNSPA, care precizează că George Maior este încadrat „în conformitate cu legea” în calitate de coordonator de doctorat, în regim de cumul, la Școala Doctorală a instituției, „unde desfășoară activități de îndrumare a doctoranzilor”.

Conform răspunsului SNSPA, George Maior este coordonator de doctorate „în regim de cumul”, deși acesta desfășoară o activitate full-time de diplomat în Statele Unite. 

Pe ultima sută de metri înainte de a pleca la post, SNSPA a găsit o variantă care să îi asigure lui George Maior, în continuare, obținerea unui salariu constant, echivalent cu cel pe care l-ar fi încasat dacă ar fi fost în continuare profesor universitar și ar fi avut activitate didactică: conducerea de doctorate.

Abilitarea

26 august 2015. Cu circa două săptămâni înainte să se suie în avionul care avea să îl ducă spre Washington D.C. – unde urma să preia postul de ambasador al României –, George Maior își susține abilitarea pentru a deveni conducător de doctorate.

Comisia care l-a validat a fost formată din apropiați ai săi: Iordan Gheorghe Bărbulescu,Vasile Pușcaș și Ioan Horga. 

Bărbulescu și Horga au fost membri și în comisia de concurs când Maior a devenit profesor universitar la SNSPA, în ianuarie 2015.

Iordan Gheorghe Bărbulescu, la acel moment șef al Școlii Doctorale a SNSPA, obținuse în 2015 statutul de academician în Academia de Științe ale Securității Naționale (ASSN) după ce George Maior a devenit președintele acesteia, în ianuarie 2015.

Vasile Pușcaș are o relație personală foarte apropiată cu Maior. Fost deputat și ministru în guvernul Adrian Năstase, Pușcaș este – alături de Maior – unul dintre membrii așa-numitului „Grup de la Cluj” din PSD, văzut în prima parte a anilor 2000 ca un fel de grupare disidentă față de direcția impusă în partid de fostul premier Adrian Năstase. Din același grup făcea parte și Vasile Dîncu, prietenul intim al lui Maior, și el academician în ASSN.

După ce Maior și-a susținut teza de abilitare, dosarul său a plecat spre Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU).

Potrivit legislației, dosarul a fost analizat de către Comisia de Sociologie Științe Politice și Administrative a CNATDCU, din care au făcut parte și doi dintre universitarii în fața cărora își susținuse teza de abilitare: Vasile Pușcaș – în calitate de vicepreședinte – și Ioan Horga, ca membru.

Consiliul General al CNATDCU, ultimul prag de avizare a unei abilitări, i-a validat dosarul lui Maior pe 25 septembrie 2015, însă dreptul de a coordona doctorate i-a fost acordat în mod oficial abia pe 29 septembrie 2015, odată cu semnarea ordinului de către ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, și el membru al ASSN.

La acel moment George Maior se afla la Washington de două săptămâni.

Cum au fost plătiți banii? 

Sumele lunare încasate de George Maior de la SNSPA doar pentru activitatea de coordonare de doctorate sunt apropiate sau chiar ușor mai mari decât cele pe care un profesor universitar le primește ca salariu de bază. Oricum, sunt cu mult peste ceea ce primește un profesor universitar pentru activitatea de coordonare de doctorate.

Cum SNSPA a refuzat să ofere alte informații, am întrebat un profesor universitar – care este conducător de doctorate și director al Consiliului Studiilor Universitare de Doctorat (CSUD) într-o universitate din România – cum poate o universitate, în teorie, să plătească unui profesor, prin cumul, doar coordonarea de doctorate, în condițiile în care contractul de bază este suspendat.

Acesta a descris situația ca pe o „ciudățenie” și susține că singura variantă în care s-ar putea face plata prin cumul ar fi încheierea unui alt contract „pe care nu l-au suspendat, și asta ar putea explica de ce i-au spus «cumul»”.

Totuși, referitor la suma de circa 100.000 de lei plătită pe an – apropiată ca valoare de salariul de bază încasat anual de un profesor, care presupune susținerea de cursuri și activități de cercetare – universitarul susține că „nu vede” cum ar putea fi justificată numai de activitatea de conducător de doctorat.

Acesta mai susține că, teoretic, pentru a se ajunge la o asemenea sumă, un coordonator ar trebui să aibă cel puțin 14 doctoranzi simultan în stagiu  – ceea ce oricum ar fi ilegal, legea prevăzând o limită maximă de 12 doctoranzi – și, în plus, să țină și ore de curs.

„Eu nu văd cum ar putea să îi dea o normă integrală, să plătească un salariu întreg. Adică s-ar putea un cumul parțial, de sfert de normă sau, la limită, jumătate de normă. Să fie o normă integrală, nu ai cum, adică prevederile legale sunt atât de constrângătoare încât nu văd cum ar putea să dea în cumul o normă întreagă și numai pe doctorat, adică nu iese. Legislația nu permite așa ceva”, a mai declarat profesorul, care a furnizat aceste informații sub protecția anonimatului.

Care a fost activitatea de coordonare doctorală? 

Oficial, George Maior a devenit coordonator de doctorate în Științe Politice la SNSPA începând cu 29 septembrie 2015, când ministrul Educației de atunci, Sorin Cîmpeanu, i-a semnat ordinul de confirmare a abilitării.

Totuși, pentru a-și formaliza relația cu SNSPA, Maior trebuia să facă o cerere de afiliere la școala doctorală și să semneze un nou contract. Când s-au întocmit aceste documente și cum au fost ele semnate, având în vedere că Maior era la 8.000 de kilometri distanță, e greu de spus în lipsa unor explicații oficiale.

În ciuda faptului că SNSPA a refuzat să furnizeze orice fel de informații despre activitatea lui George Maior din perioada 2015–2020, din datele publice disponibile pe site-ul instituției am reconstituit contribuția sa la activitatea școlii doctorale.

În mod normal, activitatea unui coordonator de doctorate poate fi confirmată prin prezența ca membru, în fiecare toamnă, în comisiile de admitere a candidaților; prin îndrumarea propriu-zisă a acestora pe parcursul celor trei ani de studii doctorale; și prin prezența – în calitate de coordonator științific sau referent – în comisiile de susținere publică a tezelor de doctorat.

În perioada 25 ianuarie 2016 – 4 decembrie 2020, 125 de doctoranzi și-au susținut lucrările științifice la SNSPA, conform anunțurilor de pe site-ul instituției, în cele patru domenii ale Școlii Doctorale a SNSPA.

Legea obligă universitățile să anunțe public susținerea tezelor de doctorat, deci e puțin probabil ca la SNSPA, în intervalul de cinci ani analizat, să fi fost susținute și alte lucrări.

În acest interval, Maior – afiliat domeniului Științe Politice – a avut zece doctoranzi, însă niciunul nu și-a finalizat teza de doctorat prin susținere publică. În plus, Maior nu a făcut parte din nicio comisie de referenți pentru tezele altor doctoranzi din cadrul SNSPA – și nici nu a fost membru, conform anunțurilor publice, în comisiile de admitere organizate în fiecare toamnă.

Coordonatorii de doctorate afiliați domeniului Științe Politice au fost implicați într-un fel sau altul – în calitate de coordonatori științifici sau de referenți – în susținerea a 88 dintre cele 125 de teze de doctorat susținute public.

Filiera americană a doctoranzilor

Dintre cei zece doctoranzi pe care George Maior îi are în coordonare, șapte ar fi trebuit să fi susținut public deja tezele de doctorat; ceilalți trei abia au fost admiși la studii în luna octombrie 2020.

George Maior figurează cu un număr de trei doctoranzi în coordonare chiar din 2015, anul în care și-a obținut abilitarea. În 2015, la data admiterii, Maior nu figura pe lista coordonatorilor pentru care candidații la studii doctorale ar fi putut opta – și nici nu a făcut parte din comisiile de admitere întrunite la 29 septembrie 2015, data la care ministrul Educației Sorin Cîmpeanu îi semna, de altfel, ordinul de abilitare.

Patru dintre doctoranzii lui Maior, care ar fi trebuit să își finalizeze studiile prin susținerea publică a tezei în 2018 și 2019, figurează în prelungire de școlaritate; unora le-a expirat, însă, și prelungirea.

Și celor trei doctoranzi care au început studiile doctorale în 2017 le-a expirat termenul legal de susținere a tezelor, însă în cazul lor nu există nicio mențiune referitoare la prelungirea școlarității pe site-ul SNSPA.

Trei dintre doctoranzii lui George Maior îi sunt subordonați acestuia la Ambasada României din Washington D.C.

Ștefana Rotaru (admisă în 2016), ocupă funcția de ministrul plenipotențiar, conform site-ului misiunii diplomatice, ocupând a treia poziție în linie ca importanță după ambasador.

Alina Sînziana Păun (admisă în 2015) ocupă funcția de consilier în Biroul Politic, iar Iulia Huiu (admisă în 2020) este secretar I al ambasadei.

Poziția lui Maior 

Într-un răspuns la o solicitare pe care i-am transmis-o prin e-mail, George Maior susține că și-a îndeplinit atribuțiile de coordonator, ba mai mult, a susținut și cursuri.

„În perioada menționată, am asigurat îndrumarea și coordonarea individuală a doctoranzilor prin intermediul instrumentelor de comunicare online, telefonic, precum și nemijlocit, în momentele în care acest lucru a fost posibil. De asemenea, am susținut, online, cursuri de specialitate și prelegeri”, susține ambasadorul României în SUA.

Maior mai spune că a participat la discuții și dezbateri pe teme academice cu doctoranzi și cadre didactice și că a îndeplinit „integral atribuțiile aferente unui coordonator de doctorat, conform actelor normative și regulamentelor în vigoare”.

„Îmi permit să cred că cea mai bună apreciere a activității mele în acest domeniu este dată de faptul că am avut întotdeauna un număr mare de studenți care au dorit să se înscrie la studii doctorale sub îndrumarea mea. Încrederea lor mă onorează și mă obligă, așadar am încercat permanent să le acord cât mai mult timp și sprijin în parcursul lor academic”, a încheiat George Maior declarația.

Profesor universitar la SNSPA

Întreg anul 2015 – cel în care a părăsit, după mai bine de opt ani, funcția de director al SRI – a fost marcat de schimbări în plan academic pentru Maior: a devenit profesor universitar, apoi academician și președinte al Academiei de Științe ale Securității Naționale (ASSN) – înființată de bunul său prieten Gabriel Oprea – iar, în final, a devenit și conducător de doctorate.

George Maior, fost director al SRI în perioada 2006–2015, a susținut concursul pentru postul de profesor universitar la SNSPA pe 24 ianuarie 2015, într-o liniștită dimineață de sâmbătă.

Era cu trei zile înainte ca președintele Klaus Iohannis să-i ceară demisia din funcția de director al Serviciului Român de Informații (SRI).

Maior era încă din 2005 conferențiar universitar la SNSPA, când s-a înscris în 2015 la concursul pentru poziția de profesor universitar în Departamentul de Relații Europene și Integrare Europeană (DRIIE).

Interesant este contextul de dinaintea organizării concursului.

Postul de profesor a fost scos la concurs în plină campanie electorală pentru prezidențiale când exista o certitudine: România urma să aibă un nou președinte. Anunțul a fost publicat în Monitorul Oficial în 24 noiembrie 2014, la opt zile după ce Klaus Iohannis a câștigat în mod surprinzător – dar categoric – al doilea tur al alegerilor prezidențiale, învingându-l pe fostul premier Victor Ponta.

În perioada campaniei electorale și înaintea primului tur de scrutin, care a avut loc pe 2 noiembrie 2014, multiple surse politice îl creditau pe George Maior ca fiind viitorul premier din partea PSD, în scenariul în care Victor Ponta – care obținuse 40,44% în primul tur, cu 10% mai mult decât Klaus Iohannis – urma să devină președintele României.

Relația de prietenie dintre Victor Ponta și George Maior este una de notorietate. Cei doi sunt și înrudiți: George Maior i-a fost naș de cununie lui Victor Ponta când acesta s-a căsătorit cu Daciana Sârbu – și este și nașul de botez al fiicei celor doi, Irina.

Avansul de 10% al lui Ponta din primul tur a fost însă anihilat de proasta organizare a alegerilor din diaspora: imaginile cu cetățeni români care nu au reușit să voteze a generat revoltă – și o neașteptată mobilizare – în țară: în turul al doilea, cu o prezență masivă la vot, Klaus Iohannis l-a învins pe Victor Ponta categoric, cu un avantaj de aproape 9%.

În acest context politic agitat, în care directorul SRI își lua adio de la prezumtiva funcție de prim-ministru, Școala Națională de Științe Politice și Administrative organiza concursul pentru un post de profesor universitar în Departamentul de Relații Internaționale și Integrare Europeană, post pentru care s-a înscris un singur candidat: George Maior.

Președinte autosuspendat al ASSN

O altă schimbare importantă în plan academic s-a produs pentru George Maior la scurt timp după încheierea alegerilor.

Maior a fost directorul SRI până în 27 ianuarie 2015, zi în care noul președinte, Klaus Iohannis, i-a cerut demisia – la capătul unei perioade de tensiuni și declarații contondente făcute pe marginea legilor siguranței naționale, respinse între timp de Curtea Constituțională.

La doar două zile după ce a plecat din SRI, Maior a speculat o altă oportunitate academică: a devenit președintele Academiei de Științe ale Securității Naționale.

Și de această dată contextul este important.

Formal, ASSN a fost înființată în anul 2012 la inițiativa unui grup de politicieni – printre care fostul vicepremier Gabriel Oprea, fostul ministru de Externe Teodor Meleșcanu, fostul șef al Marelui Stat Major al Armatei Eugen Bădălan și fostul ministru Eugen Nicolicea.

Ideea înființării unei academii de științe militare i-a aparținut lui Gabriel Oprea, însă scopul, forma și conducerea i-au fost deturnate spre zona de securitate națională de George Maior imediat după demiterea sa intempestivă de la conducerea SRI.

Pe Oprea și Maior îi leagă o strânsă prietenie.

În mandatul lui Maior de director al SRI, Gabriel Oprea a înființat o școală doctorală în cadrul Academiei SRI –  devenind profesor și conducător de doctorate.

De numele lui Oprea și al Academiei SRI se leagă cel mai mare scandal public de plagiat pe care România l-a cunoscut vreodată: instituția a fost nevoită să recunoască în 2018/2019 faptul că 41 de teze de doctorat din 85 sunt plagiate, 11 fiind coordonate de Oprea.

În perioada în care fabrica de plagiate de la Academia SRI duduia, Maior era directorul SRI, iar Oprea era unul dintre conducătorii-cheie de doctorate.

Dar asta nu e singura dovadă a prieteniei celor doi.

Episodul „Sufrageria lui Oprea”, mai exact întâlnirea de taină din noaptea turului doi al alegerilor prezidențiale din 2009, care avea să-l reconfirme pe Traian Băsescu pentru cel de-al doilea mandat de președinte, este chiar mai grăitor.

Atunci, în sufrageria lui Gabriel Oprea din vila acestuia din cartierul Cotroceni, aveau să se adune George Maior, director al SRI, Florian Coldea, prim-adjunct al directorului SRI, Laura Codruța Kövesi, prim-procuror al Direcției Naționale Anticorupție, și Vasile Dîncu, membru PSD, academician ASSN și prieten intim al lui Maior.

Academician fără palmares 

Revenind la ASSN – care l-a plătit până în decembrie 2019 pe ambasadorul României în SUA, din bani publici, cu o indemnizație viageră – , această instituție a reprezentat o oportunitate pentru George Maior, rămas la 24 ianuarie 2015 fără nicio funcție oficială, de a nu-și pierde relevanța pe scena publică.

Conducerea ASSN a fost schimbată într-o ședință a Adunării Generale din 29 ianuarie 2015. Președinte a fost ales George Maior, care părăsise funcția de director al SRI cu doar două zile înainte.

Tot atunci, vicepreședinte a fost ales prof. univ. Vasile Mihail Ozunu, director al Colegiului Național de Apărare din cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I”, un apropiat al lui Gabriel Oprea, iar secretar general a devenit prof. univ. Gheorghe Toma, la acea dată prorector al Academiei SRI.

După preluarea președinției ASSN de către George Maior și până la plecarea acestuia la post, în Statele Unite, ASSN a suferit mai multe transformări.

Unii dintre membrii Academiei numiți în 2012 au dispărut, fiind înlocuiți de apropiați ai lui Maior sau Oprea, fără nicio legătură, cel puțin la prima vedere, cu securitatea națională: Remus Pricopie, rector al SNSPA și succesor al lui Maior la șefia ASSN, Vasile Dîncu, acum deputat PSD și președinte al Consiliului Național al partidului, Adrian Curaj, fost ministru al Educației, Petre Tobă, fost ministru de Interne, Sorin Cîmpeanu, actual ministru al Educației, Dan Mihalache, actual ambasador în Cipru.

Despre cine sunt membrii ASSN și despre istoria acestei instituții am scris mai multe texte care pot fi citite aici, aici și aici.

După ce a fost desemnat ambasador, Maior s-a suspendat din funcția de președinte al ASSN, președinte interimar fiind desemnat Remus Pricopie, rectorul SNSPA și un fidel apropiat al lui Maior.

Acest tablou al membrilor ASSN din 2015 – una dintre puținele dovezi documentare ale proiectului fondat de Gabriel Oprea și George Maior – înfățișează foști și actuali decidenți din establishment-ul politico-militar al României. Din „fotografia de promoție” lipsește Remus Pricopie, rectorul SNSPA, care i-a succedat lui George Maior la conducerea ASSN.

Una dintre modificările importante aduse ASSN în scurtul mandat al lui Maior a fost faptul că Academia a primit dreptul de a fi finanțată din bani de la bugetul de stat, plătiți prin Ministerul Educației, iar membrii săi au primit dreptul de a fi remunerați pe viață cu indemnizații de academicieni.

Membrii ASSN au beneficiat de rente viagere plătite din bani de la bugetul de stat prin Ministerul Educației până în ianuarie 2020.

Finanțarea Academiei a fost tăiată la începutul lui ianuarie anul trecut, când în bugetul pe 2020 nu au mai fost alocați bani pentru această instituție.

De altfel, în cei cinci ani de când se află la Washington, George Maior a încasat un total de 153.219 lei ca indemnizație viageră de la ASSN, via bugetul de stat, deși activitatea academică a acestuia în cadrul instituției este complet necunoscută.

George Maior a continuat să încaseze venituri lunare cumulate de 10-11.000 lei de la SNSPA și ASSN și după 2015, an în care s-a mutat la Washington D.C. SNSPA e condusă de rectorul Remus Pricopie, care i-a succedat lui Maior – cu titlu interimar – la președinția Academiei de Științe ale Securității Naționale (ASSN). 

Încercarea de a afla – printr-o solicitare în baza legii liberului acces la informațiile de interes public – care a fost activitatea lui Maior în cadrul ASSN începând cu 2015 s-a lovit de un refuz din partea conducerii Academiei.

Din acest motiv, am acționat Academia de Științe ale Securității Naționale în instanță în mai multe procese, pe care le-am câștigat în faza de fond, apelurile urmând să fie judecate în lunile care urmează.

Un articol de Emilia Sercan la care a contribuit si Mona Dîrțu.

https://pressone.ro/follow-the-money-cum-a-primit-george-maior-o-jumatate-de-milion-de-lei-de-la-snspa-pentru-a-coordona-doctorate-de-la-washington-d-c?fbclid=IwAR0n7XcSvgsm10LslHUa1gOaYdY1jEd4iiEfkJO13g5NEnk-hmI7jDjXS8M

 

Exclusiv

Famiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare

Publicat

pe

De

23 de ani de sistem vs. 22 de ani de Famiglie: Burcu explodează public

Când șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor îți descrie, în clar, pe Facebook, ceea ce un ziar de investigații tot scrie de ani de zile, nu mai vorbim de simple suspiciuni. Vorbim de confirmare oficială, din vârful sistemului.

Geo Bogdan Burcu, directorul general al ANP, a ieșit public și a spus, negru pe alb, exact ceea ce Incisiv de Prahova a tot documentat: din 2004, o “famiglie” a pus stăpânire pe sistemul penitenciar, printr-un sindicat transformat în clan de influență. Adică Famiglia Teoroc.

“Este suficient! E momentul să predea ștafeta”, scrie Burcu. Nu noi, nu “răuvoitorii”, nu “dușmanii sindicatelor”, ci chiar omul care stă în fruntea Administrației Naționale a Penitenciarelor.

“Famiglia” sindicală: 22 de ani de cotizații și presiune

Burcu nu vorbește din auzite. O spune clar: din 2004 până în 2022 are 18 ani de cotizație la sindicatul condus de Teoroc. Adică ani buni în care a văzut pe dinăuntru cum se lucrează cu:

  • cotizații,
  • influențe,
  • jocuri subterane,
  • “grijă” față de cine trebuie și presiune față de cine nu trebuie.

“Din 2004, în 2022, sunt 18 ani de cotizație care îmi dau dreptul să îmi dau cu părerea. Și îmi dau!”, scrie șeful ANP.
Nu e simplu membru de rând, nu e un “nemulțumit anonim”. Este exact profilul ideal al martorului din interior: a fost acolo, a plătit, a văzut, a tăcut cât a tăcut, iar acum spune că AJUNGE.

Aceeași Famiglie Teoroc pe care Incisiv de Prahova a arătat-o, în detaliu, ca fiind:

  • scut de protecție pentru șefi compromiși,
  • mecanism de control asupra “ălora mici”,
  • mașină de influențat cariere, mutări, evaluări, încadrări.

Amenințări, jocuri subterane, Recorder la pachet: arsenalul Famigliei

Nu doar că directorul general al ANP confirmă existența unei “famiglii” sindicale care sufocă sistemul de 22 de ani, dar descrie și metodele acesteia.

Geo Bogdan Burcu scrie deschis că a fost:

  • “amenințat constant cu demiterea”,
  • vizat de “jocuri subterane”,
  • ținta “influențelor la nivel de MJ sau alte instituții”,
  • pus pe lista “armei media”, cu nume propriu: “cu Recorder… șamd.”

Adică exact rețeta clasică a unei structuri care nu mai are nicio legătură cu sindicalismul autentic și totul cu:

  • presiunea,
  • șantajul moral și de imagine,
  • tentația de a înlătura pe oricine nu se supune.

Ceea ce Incisiv de Prahova scrie de ani de zile – că sindicatul condus de Teoroc a devenit instrument de presiune, nu de protecție – este acum confirmat public de șeful ANP.

“Famiglia” ostilă sistemului, nu abuzurilor: pe cine deranjează, de fapt, Teoroc?

Geo Bogdan Burcu spune un lucru esențial: nu a căutat niciodată să se poziționeze de o parte sau alta a unei baricade sindicale. 23 de ani în sistem, din care 22 “trăiți” sub umbra Famigliei Teoroc, fără să se facă “lider de tabără”.

Și totuși, scrie clar că această “famiglie” manifestă o ostilitate constantă față de el.
De ce?

Nu pentru că ar încălca drepturi ale polițiștilor de penitenciare.
Nu pentru că ar tăia sporuri sau salarii.
Ci pentru că nu mai acceptă jocurile lor de culise.

Ostilitatea Famigliei nu se îndreaptă împotriva abuzurilor din sistem, ci împotriva oricui nu se înclină în fața:

  • “influențelor”,
  • rețelei de protejați,
  • intereselor de clan sindical și familial.

Fix ceea ce articolul inițial despre “peștii mari” și “ăia mici” arăta la Penitenciarul Giurgiu se vede acum la scară națională: aceeași rețea, aceeași mentalitate, aceeași Famiglie.

“Nu am agendă ascunsă” vs. sindicatul cu agendă de clan

Directorul general al ANP afirmă, răspicat:

  • “Nu am agenda ascunsă”,
  • “Caut să nu precupetesc niciun efort pentru a asigura sustenabilitatea sistemului penitenciar și pentru a asigura bunăstarea colegilor mei.”

Din contrast, se vede, ca în oglindă murdară, ce fel de “agendă” are sindicatul condus de Teoroc:

  • jocuri subterane,
  • amenințări cu demiteri,
  • presiune prin influențe externe (Ministerul Justiției, alte instituții),
  • folosirea presei “prietene” ca bâtă, nu ca instrument de transparență.

În timp ce Burcu vorbește despre sprijinul majorității colegilor și despre disponibilitatea de a pleca “mâine” dacă există o variantă mai bună, Famiglia Teoroc se agață de butoane, de telefoane la minister, de Recorder și de tot ce mai poate fi folosit pentru a menține monopolul.

“E vremea schimbării!” – lovitura pe care Famiglia nu o mai poate ignora

“E vremea schimbării! Voi milita activ pentru ea!” – acest pasaj din mesajul directorului ANP nu este doar o opinie personală. Este anunțul unei rupturi istorice.

Pentru prima dată, la acest nivel, un director general:

  • identifică explicit o “famiglie” care a pus stăpânire pe sistem,
  • indică perioada clară: din 2004 până azi,
  • spune apăsat: “Ajunge! Este suficient! E momentul să predea ștafeta.”

Nu mai vorbim despre simple dispute sindicale, ci despre recunoașterea oficială că:

  • un sindicat nu mai reprezintă de mult “pe ăia mici”,
  • ci funcționează ca o umbrelă de putere pentru “peștii mari”,
  • iar această umbrelă trebuie retrasă.

Tot ce a scos la iveală Incisiv de Prahova – amante, rude, prieteni de pahar ajunși în funcții “călduțe”, presiune pe simpli agenți, șefi dubioși apărați de “scuturi sindicale” – este validat și întărit de această poziție publică.

Cotizații, frică și obediență: combustibilul celor 22 de ani de monopol

Burcu amintește cei 18 ani de cotizație la sindicatul Famigliei. Nu e doar un calcul contabil, este radiografia unui sistem:

  • ani de bani încasați de sindicat,
  • ani de loialități cumpărate sau forțate,
  • ani în care oamenii au rămas “de formă” în sindicat, nu din convingere, ci de frică.

Așa cum am arătat deja în cazul Penitenciarului Giurgiu, acolo unde faptul că un lider de sindicat lucrează la Resurse Umane și are și funcție de conducere în unitate creează o presiune difuză dar reală:

  • “mai bine să fiu cu ăia care îmi pot decide cariera”,
  • “mai bine să nu supăr Famiglia”,
  • “mai bine cotizez, decât să risc.”

Aceeași rețea de frică și obediență descrisă local se regăsește acum confirmată la nivel național.

Sindicat sau cartel? Întrebarea la care răspunde chiar DG-ul ANP

Când directorul general al ANP vorbește despre:

  • amenințări cu demiterea,
  • jocuri subterane,
  • influențe la nivel de Minister,
  • “famiglie” care a pus stăpânire pe sistem,

nu mai poți vorbi rezonabil despre “sindicat”.
Sindi-cat, poate. Clan, mai degrabă. Cartel de influență, foarte probabil.

Sindicatul ar trebui să fie:

  • scut pentru drepturile polițiștilor de penitenciare,
  • voce pentru “ăia mici”,
  • contrapondere la abuzurile administrației.

În schimb, ceea ce descriu:

  • articolul nostru inițial despre Giurgiu,
  • sursele din teren,
  • și acum chiar directorul general al ANP,

este un sindicat transformat în:

  • scut pentru un cerc restrâns de “pești mari”,
  • instrument de presiune asupra celor incomozi,
  • unealtă de reglare de conturi în interiorul sistemului.

“Când majoritatea va vrea altceva, mă dau singur la o parte” – lecție pentru cei lipiți de scaun

Geo Bogdan Burcu mai dă o lecție simplă, dar devastatoare pentru cei care nu se mai pot imagina fără funcții:

  • “Nu țin și nu voi ține niciodată de poziție, indiferent de ce zic unii sau alții.”
  • “Nu insist să rămân DG în niciun fel.”
  • “Dacă există o variantă mai bună, mâine mă voi așeza în spatele ei.”

Contrapunct: Famiglia Teoroc, lipită de butoane de 22 de ani, nu pleacă, nu lasă, nu cedează, nu predă ștafeta, ci doar:

  • schimbă partenerii,
  • înnoiește listele de protejați,
  • își reactivează presiunile și influențele.

Cine pare mai sindicalist autentic și cine pare baron al sistemului?
Răspunsul l-a dat, involuntar sau nu, chiar directorul general al ANP, în postarea sa.

Concluzie: nu mai este doar dezvăluirea presei – este act de acuzare din vârful sistemului

Incisiv de Prahova a scris, a documentat, a numit, a arătat.
Famiglia Teoroc a strâns la piept eticheta de “sindicat reprezentativ”, în timp ce:

  • “ăia mici” erau buni doar pentru cotizații,
  • șefii cu probleme erau protejați,
  • carierele se făceau și desfăceau pe bază de relații, nu de merit.

Acum, însă, ceea ce până ieri putea fi catalogat, cu tupeu, drept “atac de presă” devine cu totul altceva: este confirmat explicit de șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Când directorul general al ANP spune că:

  • din 2004 o “famiglie” a pus stăpânire pe sistem,
  • că a fost amenințat constant de același nucleu,
  • că e “vremea schimbării” și că “ajunge”,

nu mai vorbim doar de suspiciuni.
Vorbim de un act de acuzare din interior, la cel mai înalt nivel.

Famiglia Teoroc poate continua să mimeze sindicalismul și să-și plimbe lozincile cu “În primul rând, oamenii!”.
Realitatea – confirmată acum și de DG ANP, și de investigațiile Incisiv de Prahova – e mult mai simplă:

În primul rând, funcțiile.
În primul rând, influența.
În primul rând, Famiglia.

Restul? “Ăia mici”, buni doar la cotizații, figuranți în decorul unei puteri sindicale care, după 22 de ani, a primit în sfârșit verdictul din interior: AJUNGE. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine

Publicat

pe

De

SUBCOMISAR FĂRĂ RCA, DAR CU TUPEU – Episod din serialul „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”

 Când șeful de poliție e șoferul perfect… de dosar penal

În serialul nostru despre IPJ Prahova – devenit între timp „Grădinița de Cadre” și „Inspectoratul de Protecție al Jmecherului” – credeam că le-am văzut pe toate:

  • CAR transformat în „Academie de Cămătărie”;
  • prădători sexuali în uniformă spălați la imagine;
  • SIPI-iști beți cu legitimația în dinți;
  • HR condus de secretare și amante reciclatoare de cariere.

Și totuși, nu. Vine Episodul Joița. Subcomisarul Joița Alexandru, șeful Poliției Plopeni, fost rutierist și fost „sclav de serviciu” la BDNE, a decis să demonstreze, practic, cum arată manualul complet de „AȘA NU” în materie de aplicare a legii rutiere.

Pentru cine nu crede că „Grădinița de Cadre” există, cazul ăsta e proba!

Șeful rutierist care descoperă RCA-ul abia în dosar penal

Locul acțiunii: comuna Păulești. Timpul: recent, noaptea.
Distribuția:

  • la volan: soția;
  • pe scaunul din dreapta: subcomisarul Joița Alexandru, șef de poliție, fost rutierist, ușor „afumat”;
  • în față: un echipaj de poliție pe bune, nu din „Grădinița de Cadre”.

Urmează un banal control de rutină. Agenții verifică actele, dau o răsfoire prin „viața de mașină” și… surpriză:

  • RCA: lipsă totală.

Nu expirat cu o zi. Nu „vai, dom’le, am uitat să-l reînnoiesc acum două ore”. ZERO. NIMIC. GOL.

Șef de poliție rutier, cu decenii de „experiență” și pretenții, care își plimbă soția și mașina prin trafic exact ca ultimul inconștient.

Agenții – probabil neatinși încă de virusul „Grădiniței de Cadre” – ce fac?

  • rețin plăcuțele de înmatriculare;
  • rețin talonul;
  • imobilizează mașina, conform legii;
  • dau sancțiunea.

Fix „ca la carte”. Cartea de lege, nu „caietul de combinații” de la IPJ. Pentru orice cetățean normal, aici se încheia telenovela: cu rușine, amendă și – eventual – o platformă chemată cu ea de gât. Dar noi suntem la Prahova, la I.P.J. Prahova!
Și personajul e șef.

Noaptea, ca hoții. Sau: Subcomisarul fără numere

După ce se încheie controlul, iar echipajul își vede de drum, se întâmplă magia specifică „Grădiniței de Cadre”:

  • mașina e fără plăcuțe, fără RCA, legal moartă pe loc;
  • dar subcomisarul Joița și doamna Joița decid că legea e doar pentru proști.

Potrivit informațiilor din interiorul I.P.J Prahova (mai mult de trei surse):

  1. Așteaptă să treacă timpul și să se lase bine întunericul.
  2. Se urcă frumos în mașina fără numere, fără RCA, fără nicio jenă.
  3. Conduc PE RÂND până acasă.

Adică iau o măsură legală – imobilizarea mașinii – și o transformă într-un decor de glumă. Dacă mașina asta lovea pe cineva, tot „fraierul din stradă” era de vină, nu zeii fără RCA.

Asta nu mai e neglijență. Este sfidare premeditată. Și, mai grav, sfidare din partea unuia care ar trebui să știe codul rutier mai bine decât știe codul PIN la card.

Agenții cu coloană – specia pe cale de dispariție

Doar că scenariul „merge și-așa” a dat de un obstacol neprevăzut în manualul șmecherului de Prahova:
niște polițiști care CHIAR își fac treaba.

Agenții observă că mașina „imobilizată” nu mai e unde a fost lăsată.
Nu spun „asta e, șefu-i șef”.
Nu dau din umeri.

Fac ce scrie în lege:

  • se sesizează din oficiu;
  • întocmesc dosar penal pentru ambii soți – și pentru șef, și pentru doamna;
  • procedează la suspendarea dreptului de a conduce până la hotărârea instanței.

Cu alte cuvinte, tratează șeful de poliție ca pe orice alt infractor rutier.
Adică exact cum ar fi fost tratat un om obișnuit, fără epoleți și fără spate.

Aici e partea care doare cel mai tare în „Grădinița de Cadre”:
nu infracțiunea în sine, ci faptul că niște subordonați au avut tupeul să aplice legea și la un șef.

Drăgălașul reflex de clan – „Nu se face așa între noi!”

Și acum, cireșele de pe tortul fără RCA.

În loc să își asume rușinea și să stea în banca lui, subcomisarul Joița:

  • se plânge că „nu se face așa între colegi”;
  • invocă scuza clasică: „n-au știut că sunt polițist”;
  • se uită nu la ce a făcut el, ci la cine „a îndrăznit” să-l prindă;
  • se vorbește deja de reclamații la BCI, de plângeri și presiuni asupra agenților.

Tradus din limba „Grădiniței de Cadre”:

„Nu contează că am greșit eu. Contează că voi ați avut curajul să mă tratați ca pe un om normal.”

Este reflexul tipic al IPJ Prahova, așa cum l-am prezentat episod cu episod în paginile Incisiv de Prahova:

  • Nu fapta e problemă.
  • Problema e cine a avut curajul să o constate.

Portret de subcomisar „model” pentru Grădinița de Cadre

Dacă am face un poster cu „Absolvent de onoare al Grădiniței de Cadre”, subcomisarul Joița ar bifa, lejer:

  • fost rutierist, dar prins fără RCA;
  • șef de poliție, dar circulând noaptea cu mașina fără plăcuțe;
  • „om al legii”, dar sfidând o măsură legală ca ultimul golan de cartier;
  • soț grijuliu: își bagă și nevasta în ilegalitate, ca să nu fie singur în dosar;
  • șef sensibil: în loc să zică „mulțumesc că m-ați trezit la realitate”, vrea să-i toace disciplinar pe cei care au îndrăznit să aplice legea.

Este rezumatul perfect al sistemului descris în serialul nostru despre IPJ Prahova – Grădinița de Cadre:

  • Legea, pentru plebe.
  • Excepțiile, pentru „dom’ șef”.
  • Rușinea, pentru nimeni.

De ce contează cazul Joița mai mult decât pare

Unii ar putea spune: „E, ce mare lucru, un RCA, un număr, o mașină…”.

NU.
Cazul Joița este IMPORTANT pentru că arată, în miniatură, tot ce este stricat în IPJ Prahova:

               Dublu standard oficializat

    • Când un amărât e prins fără RCA – îl rupe legea.
    • Când un șef este prins fără RCA, fără plăcuțe, conducând noaptea – vrea să rupă agenții.
    • Uniforma ca imunitate, nu ca responsabilitate
      Subcomisarul nu pricepe că uniforma nu îți dă dreptul să calci legea, ci îți pune o răspundere mai mare pe umeri.
      El o folosește ca pe o cartelă VIP de la club: „între noi, nu ne facem d-astea”.
    • Sistemul care își devorează oamenii cinstiți
      Agenții care și-au făcut treaba la Păulești riscă să fie târâți prin comisii disciplinare.
      Ăsta e semnalul clar pentru restul:
      „Data viitoare, închideți ochii când vedeți că șefu’ e în dreapta.”
    • Continuitatea serialului IPJ Prahova – Grădinița de Cadre
      Cazul Joița nu e izolat. E doar episodul 54 din același film în care:

      • CAR-ul fură bani cu pixul;
      • prădătorii sexuali sunt protejați;
      • SIPI apără bețivi cu legitimație;
      • HR umilește profesioniști și promovează pile.

      Joița este versiunea rutieră a aceleiași boli cronice.

În loc de final: un subcomisar, două permise suspendate și o întrebare simplă

Rezumat sec, fără pamflet:

  • Șef de poliție, subcomisar, fost rutierist.
  • Mașină fără RCA, oprită în trafic.
  • Plăcuțe și talon reținute, mașină imobilizată.
  • Noaptea, mașina pleacă „pe șest”, fără numere, fără asigurare.
  • Soț și soție – ambii cu dosar penal, ambii cu drept de a conduce suspendat.
  • Șeful se supără nu pe sine, ci pe agenții care au aplicat legea.

Întrebarea e simplă, pentru toți cei care încă se prefac că nu văd nimic:

Câți subcomisari Joița mai trebuie să apară, ca să recunoaștem oficial că IPJ Prahova nu mai e inspectorat, ci o grădiniță de zei fără RCA?

Incisiv de Prahova va continua serialul. „Grădinița de Cadre” are, din păcate, destui copii mari de prezentat. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Vesta antiînjunghiere și logica înjunghiată

Publicat

pe

De

Se ia o instituție obosită, câțiva șefi care confundă managementul cu dresajul și se adaugă o vestă antiînjunghiere. Se amestecă bine până dispare orice urmă de logică și se servește la pachet polițiștilor din București, obligați să poarte echipamentul opt ore pe tură, la 40 de grade, ca să nu cumva să fie atinsă demnitatea de birou a vreunui „strateg” în uniformă.

Exact asta descrie Sindicatul Europol în legătură cu Poliția Capitalei: nu o politică de protecție a polițistului, ci un exercițiu de putere făcut de oameni care n-au purtat în viața lor altceva greu decât ecusonul de la intrarea în birou.

„Pericolul poate apărea oricând” – slogan bun pentru un afiș, prost pentru o dispoziție

Poliția Capitalei ne explică doct, în punctul ei de vedere, că portul vestei antiînjunghiere are caracter „preventiv, nu reactiv” și că echipamentul trebuie „să fie disponibil și purtat înainte de apariția unui pericol concret”.

La prima vedere, pentru publicul care nu a văzut în viața lui o tură de polițist decât în filme, sună bine. Desigur, apelurile la 112 pot fi incomplete, o intervenție banală se poate transforma în câteva secunde în agresiune, iar polițistul nu poate fugi la autospecială fix când sare cuțitul.

Până aici, nimic de zis. Doar că, de la un punct încolo, logica sare pe geam, fără vestă.

Dacă pericolul este imprevizibil „oricând, oriunde”, așa cum ne vând șefii în comunicate, atunci de ce nu se aplică aceeași regulă și la polițiștii rutieri? Ei sunt scutiți, ni se spune, „având în vedere specificul activității lor”.

Adică pericolul este imprevizibil selectiv. Într-o intersecție nu poate apărea un dement cu cuțitul, doar în fața unui bloc? La un control în trafic nu poate escalate o situație în câteva secunde, doar la o intervenție la scandal în scara blocului? Evident că poate. Dar, brusc, „imprevizibilul” devine brici de ras pentru textul comunicatului, nu criteriu real pentru măsură.

„Specificul activității”: când nu ai argumente, dar ai ștampilă

Poliția Capitalei invocă „specificul activității” pentru a-i excepta pe rutieri de la purtarea obligatorie a vestei. Perfect, spun cei de la Sindicatul Europol. Doar că exact acest argument lovește direct în dispozițiile idioate pe care aceeași instituție le-a dat pentru polițiștii de ordine publică.

Dacă „specificul activității” contează, atunci nu poți băga în aceeași oală:

  • polițistul care scrie documente într-un birou improvizat în autospecială;
  • polițistul care așteaptă repartizarea unei lucrări;
  • polițistul care se plimbă cu autospeciala între două locații;
  • și polițistul care intră într-un apartament după un apel care anunță o persoană violentă.

Să le spui tuturor, mecanic, „port permanent al vestei, opt ore, indiferent ce faci” nu e strategie de protecție, e lene intelectuală combinată cu abuz administrativ. E genul de gândire a șefului care crede că „a conduce” înseamnă să dea ordine cât mai absurde, nu să gândească riscurile și efectele reale asupra oamenilor din subordine.

Vesta – echipament de protecție sau lesă birocratică?

Ideea de bază e atât de simplă încât devine jenant că trebuie explicată unor oameni cu grade pe umeri:

  • echipamentul de protecție se poartă în funcție de riscul activității;
  • nu devine accesoriu permanent doar pentru că „oricând se poate întâmpla ceva”.

Medicul nu umblă toată ziua în combinezon de izolare, în halatul de bloc operator, doar pentru că poate intra un pacient contagios pe ușă.
Pompierul nu stă opt ore complet echipat, cu butelia în spate, doar pentru că „oricând poate suna alarma”.
Electricianul nu poartă permanent echipament pentru lucrul sub tensiune atunci când bate o adresă la calculator.

Dar, în logica de birou a Poliției Capitalei, polițistul trebuie să fie un soi de pom de Crăciun încărcat non-stop: vesta pe el la condus, vesta pe el la completat acte, vesta pe el la așteptat în curte, vesta pe el la orice – nu cumva să se supere hârtia din fișet.

Rezultatul? Reacții adverse pe piele, disconfort termic, mobilitate redusă, oboseală inutilă. Iar când chiar ai nevoie de polițist într-o intervenție de risc maxim, te alegi cu un om surmenat, coclit în propria transpirație, dar bifat frumos la rubrica „echipat conform dispozițiilor”.

Prevenție versus prostie administrativă

Sindicatul Europol nu cere mai puțină protecție, dimpotrivă: cere protecție inteligentă.

Adică:

  • vesta să fie disponibilă imediat;
  • polițistul să o poarte la intervenții operative, acolo unde nivelul de risc o impune;
  • să existe o evaluare reală a activităților: când are sens să porți vesta și când nu.

Între „vesta trebuie să fie disponibilă imediat” și „vesta trebuie purtată opt ore, nu ne interesează ce faci” e o diferență colosală. Prima înseamnă grijă reală pentru siguranța polițistului. A doua înseamnă doar un automatism birocratic, fără logică, fără empatie, fără contact cu realitatea.

Și exact asta demască Europol: o conducere care confundă prevenția cu un regulament prost scris, și protecția cu bifa pe hârtie.

Polițistul real vs. șeful de laborator de idei sterile

Din birou, cu aer condiționat, e simplu să redactezi un „punct de vedere” în care să explici doct cum „pericolul poate apărea oricând”, cum „măsura are caracter preventiv”, cum „specificul activității” justifică orice ai chef să decizi.

Dar în stradă, opt ore:

  • simți greutatea vestei;
  • simți căldura și disconfortul;
  • simți cum mobilitatea scade;
  • simți cum pielea cedează.

Și apoi vine același șef, care n-a stat o zi în stradă cu tot echipamentul pe el, și îți explică paternalist că toate astea sunt „irelevante”, pentru că „pericolul poate apărea oricând”.

Asta nu mai e protecție, e dispreț. E exact divorțul clasic dintre cei care conduc după Excel și cei care muncesc pe teren.

Concluzie: vesta nu trebuie să compenseze lipsa de judecată

Sindicatul Europol spune clar: problema nu este vesta, ci felul în care o transformă șefii în instrument de control și acoperire birocratică.

  • Un polițist protejat nu este un polițist cărat de echipament de dimineață până seara.
  • Un polițist protejat este cel echipat corect, la momentul potrivit, în funcție de misiune și riscul real.
  • „Specificul activității” nu poate fi invocat selectiv: ca să scutești rutierii, dar să lovești cu ciocanul în ordine publică, fără nicio diferențiere internă.

Dacă „mințile luminate” din Poliția Capitalei chiar cred în propriul argument cu „specificul activității”, atunci:

  • să-l aplice până la capăt, nu doar când le convine;
  • să diferențieze clar momentele în care vesta e obligatorie de cele în care nu are niciun sens;
  • și, eventual, înainte de a mai scoate comunicate rupte de realitate, să îmbrace și ei vesta măcar un schimb de opt ore, în soare, în mașină, în tura de noapte – și abia apoi să mai vorbească despre „prevenție”.

Până atunci, ceea ce a demontat Sindicatul Europol nu e doar o dispoziție aberantă, ci o mentalitate de cazarmă birocratică în care vesta antiînjunghiere nu apără polițistul, ci orgoliul șefului. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv6 ore ago

Famiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare

23 de ani de sistem vs. 22 de ani de Famiglie: Burcu explodează public Când șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor...

Exclusiv13 ore ago

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine

SUBCOMISAR FĂRĂ RCA, DAR CU TUPEU – Episod din serialul „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”  Când șeful de poliție...

Exclusiv13 ore ago

Vesta antiînjunghiere și logica înjunghiată

Se ia o instituție obosită, câțiva șefi care confundă managementul cu dresajul și se adaugă o vestă antiînjunghiere. Se amestecă...

Exclusiv13 ore ago

CÂȚI POLIȚIȘTI MAI TREBUIE BATJOCORIȚI CA SĂ ÎNȚELEGĂ STATUL CĂ PATRULA CU DOUĂ SUFLETE NU E SCUTUL ROMÂNIEI?

Faraoani, republica alcoolului: doi polițiști vs. „elita” de la cârciumă Faraoani, județul Bacău. Nu, nu e scenă dintr-un film prost,...

Exclusiv13 ore ago

Sindicatele, bau-baul securistului rebranduit: cazul Iulian Fota

„Structura internă de securist”: când lumea veche nu vrea să moară Uitându-te la discursurile lui Iulian Fota, ai senzația că...

Exclusivo zi ago

TCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)

TCE Ploiești în ajun de AGA: Organigrama „chilotel” și sindicatul de buzunar Mâine, 31 august, la TCE Ploiești nu e...

Exclusivo zi ago

Miliardul care se scurge din buzunarul militarilor: jalba la Miruță, tăcerea PSD–AUR și merdenelele politice ale rezerviștilor

În atenția pensionarilor militari: cifrele reci, furia caldă. Sindicatul „Diamantul” pune lupa pe bani Sindicatul Diamantul, prin Emil Pascuț, rupe...

Exclusivo zi ago

Când nu poți repara sistemul, vinzi fuste: eleganță bleumarin peste burnout și umilință

În timp ce salariile se duc în rate, dotările lipsesc, turele se fac pe stomacul gol și oamenii ard psihic...

Exclusiv2 zile ago

Mătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie

Polițist cu epoleti, nu cu mopul în brațe Știați că la IPJ Brăila, ca să se facă, în sfârșit, curățenie...

Exclusiv2 zile ago

Urmărire în Chiajna după ce un motociclist a refuzat să oprească la semnalele polițiștilor

Bărbatul conducea o motocicletă fără număr de înmatriculare O intervenție de rutină a polițiștilor din cadrul Poliției Orașului Chitila –...

Exclusiv3 zile ago

Episodul 53 din serialul nostru  „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor

Serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” merge mai departe. După ce v-am prezentat „Academia de Cămătărie” (CAR), „Iuda”...

Exclusiv3 zile ago

TCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul

Organigrama rușinii – proba finală a complicității: CA-ul a ales tabăra „zdrențelor”  – (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc. Nu mai...

Exclusiv3 zile ago

Cum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri

Consiliul Local Ploiești: fabrică de haos, nu de ordine publică În iulie, în Consiliul Local Ploiești, s-a jucat un vodevil...

Exclusiv4 zile ago

TCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?

Luni, 31: Ziua în care unii așteaptă o minune, iar alții își rod unghiile până la cot În timp ce...

Exclusiv4 zile ago

IGPR, angajatorul-fantomă: salariile polițiștilor, plătite după ureche, fără acte și fără rușine

De lene administrativă: IGPR pasează salariile la alții În loc să-și asume rolul de angajator și să-și plătească propriii oameni,...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

www.softpas.com

Top Articole Incisiv