Featured
Follow the money. Cum a primit George Maior o jumătate de milion de lei de la SNSPA pentru a coordona doctorate de la Washington D.C.
Fostul director SRI George Maior primeste titlul de Doctor Honoris Causa in cadrul unei ceremonii desfasurata in Aula Magna a Academiei Tehnice Militare din Bucuresti.
George Maior, ambasadorul României în Statele Unite ale Americii și fost director al Serviciului Român de Informații (SRI), a încasat în ultimii cinci ani aproximativ o jumătate de milion de lei pentru coordonarea a șapte doctoranzi, desfășurată de la 8.000 de kilometri, adică din Washington D.C., orașul în care locuiește începând din toamna lui 2015.
Banii i-au fost virați în cont în ultimii cinci ani – de când acesta îndeplinește misiunea de ambasador în SUA – de către Școala Națională de Științe Politice și Administrative (SNSPA), unde Maior este din 2015 profesor universitar titular și conducător de doctorate.
La cei circa 400.000 de lei, menționați deja în mod transparent de Maior în declarațiile de avere, se vor mai adăuga în declarația de avere din 2021, cel mai probabil, alți aproximativ 100.000 de lei, sumă aferentă anului 2020.
Banii nu au fost încasați pentru activitățile didactice care îi revin ca profesor universitar titular, deoarece și-a suspendat contractul de bază, ci pentru coordonarea de doctorate pentru care George Maior a obținut oficial abilitarea după plecarea la post, în Statele Unite.
Începând cu octombrie 2015 și până în septembrie 2020, George Maior a avut un număr de șapte doctoranzi în coordonare, însă nici unul dintre aceștia nu și-a încheiat studiile, deși legea spune că termenul de finalizare a unui doctorat este de trei ani.
Alte trei persoane, care au dat examen de admitere la Școala Doctorală a SNSPA anul trecut, au devenit doctoranzii fostului șef al SRI începând cu octombrie 2020.
Mai mult, în acești cinci ani în care a fost plătit de SNSPA cu circa o jumătate de milion de lei, Maior nu figurează cu activitate de referent în vreo comisie de susținere a tezelor altor doctoranzi.
SNSPA este condusă de rectorul Remus Pricopie, un fidel apropiat al lui George Maior, cel căruia acesta i-a încredințat la plecarea în SUA conducerea Academiei de Științe ale Securității Naționale (ASSN), una dintre cele mai opace instituții finanțate până nu demult de statul român.
În mandatul lui George Maior de director al Serviciului Român de Informații, Școala Doctorală a Academiei SRI s-a transformat într-o veritabilă fabrică de plagiate. Nu mai puțin de 42 dintre cele 82 de teze susținute în perioada ianuarie 2010 – decembrie 2014, în care Maior era directorul Serviciului, au fost reclamate ulterior la CNATDCU pentru plagiat, 38 dintre acestea chiar de către noua conducere a Academiei.
Pe urma banilor
Anunțul că George Maior a fost nominalizat ambasador al României în Statele Unite ale Americii a fost făcut public de Administrația Prezidențială pe 30 aprilie 2015.
Numirea oficială a fost făcută de președintele Klaus Iohannis, prin decret, pe 29 iunie 2015, iar mandatul l-a început oficial pe 17 septembrie 2015, odată cu prezentarea scrisorilor de acreditare președintelui Statelor Unite ale Americii, Barack Obama.
George Maior menționează în declarațiile de avere care acoperă perioada de când se află la Washington circa 400.000 de lei bani încasați de la SNSPA „pentru activități didactice”.
Sumele declarate până acum se ridică la 407.153 de lei: estimativ 21.000 lei pentru intervalul octombrie–decembrie 2015 și 386.153 de lei pentru intervalul 2016–2019. La acestea se vor adăuga alți circa 100.000 lei – venituri obținute în 2020, care urmează să fie incluse în declarația de avere ce va deveni publică în mai 2021.
Un total de o jumătate de milion de lei din bani publici, având în vedere că SNSPA este o universitate de stat.
Într-un răspuns la o solicitare pe care am adresat-o SNSPA se precizează că „la momentul numirii în funcția de ambasador în Statele Unite ale Americii, domnul Maior și-a suspendat activitatea de bază, în conformitate cu prevederile legale și regulamentele interne ale facultății”.
Potrivit Legii Educației nr. 1/2011 (art. 304, alin. 6 și alin. 8), un profesor titular care pleacă într-o funcție în afara țării poate cere rezervarea postului – ceea ce înseamnă că postul îi este înghețat, astfel încât norma didactică să nu-i fie afectată – iar drepturile salariale nu i se mai plătesc, a explicat secretarul de stat în Ministerul Educației, responsabil cu învățământul superior, Gigel Paraschiv.
Acesta mai susține că în cazul diplomaților drepturile salariale nu se plătesc în țară, ci în statul unde își exercită atribuțiile și că nu are cunoștință „să existe vreun diplomat care să-și primească în continuare drepturile salariale de la universitate”.
Legal, SNSPA nu îi mai putea plăti salariul lui George Maior în condițiile în care postul fusese rezervat, în acord cu Legea Educației, dar și cu Statutul corpului diplomatic, care precizează că drepturile salariale ale unei persoane care ocupă o funcție diplomatică sunt plătite de Ministerul Afacerilor Externe.
Cum Maior nu putea fi plătit ca profesor universitar, l-am întrebat pe rectorul SNSPA, Remus Pricopie, pentru ce „activitate didactică” i-a fost achitată jumătatea de milion de lei.
Răspunsul nu l-am primit direct de la Pricopie, ci de la Direcția de Comunicare și Media a SNSPA, care precizează că George Maior este încadrat „în conformitate cu legea” în calitate de coordonator de doctorat, în regim de cumul, la Școala Doctorală a instituției, „unde desfășoară activități de îndrumare a doctoranzilor”.
Pe ultima sută de metri înainte de a pleca la post, SNSPA a găsit o variantă care să îi asigure lui George Maior, în continuare, obținerea unui salariu constant, echivalent cu cel pe care l-ar fi încasat dacă ar fi fost în continuare profesor universitar și ar fi avut activitate didactică: conducerea de doctorate.
Abilitarea
26 august 2015. Cu circa două săptămâni înainte să se suie în avionul care avea să îl ducă spre Washington D.C. – unde urma să preia postul de ambasador al României –, George Maior își susține abilitarea pentru a deveni conducător de doctorate.
Comisia care l-a validat a fost formată din apropiați ai săi: Iordan Gheorghe Bărbulescu,Vasile Pușcaș și Ioan Horga.
Bărbulescu și Horga au fost membri și în comisia de concurs când Maior a devenit profesor universitar la SNSPA, în ianuarie 2015.
Iordan Gheorghe Bărbulescu, la acel moment șef al Școlii Doctorale a SNSPA, obținuse în 2015 statutul de academician în Academia de Științe ale Securității Naționale (ASSN) după ce George Maior a devenit președintele acesteia, în ianuarie 2015.
Vasile Pușcaș are o relație personală foarte apropiată cu Maior. Fost deputat și ministru în guvernul Adrian Năstase, Pușcaș este – alături de Maior – unul dintre membrii așa-numitului „Grup de la Cluj” din PSD, văzut în prima parte a anilor 2000 ca un fel de grupare disidentă față de direcția impusă în partid de fostul premier Adrian Năstase. Din același grup făcea parte și Vasile Dîncu, prietenul intim al lui Maior, și el academician în ASSN.
După ce Maior și-a susținut teza de abilitare, dosarul său a plecat spre Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU).
Potrivit legislației, dosarul a fost analizat de către Comisia de Sociologie Științe Politice și Administrative a CNATDCU, din care au făcut parte și doi dintre universitarii în fața cărora își susținuse teza de abilitare: Vasile Pușcaș – în calitate de vicepreședinte – și Ioan Horga, ca membru.
Consiliul General al CNATDCU, ultimul prag de avizare a unei abilitări, i-a validat dosarul lui Maior pe 25 septembrie 2015, însă dreptul de a coordona doctorate i-a fost acordat în mod oficial abia pe 29 septembrie 2015, odată cu semnarea ordinului de către ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, și el membru al ASSN.
La acel moment George Maior se afla la Washington de două săptămâni.
Cum au fost plătiți banii?
Sumele lunare încasate de George Maior de la SNSPA doar pentru activitatea de coordonare de doctorate sunt apropiate sau chiar ușor mai mari decât cele pe care un profesor universitar le primește ca salariu de bază. Oricum, sunt cu mult peste ceea ce primește un profesor universitar pentru activitatea de coordonare de doctorate.
Cum SNSPA a refuzat să ofere alte informații, am întrebat un profesor universitar – care este conducător de doctorate și director al Consiliului Studiilor Universitare de Doctorat (CSUD) într-o universitate din România – cum poate o universitate, în teorie, să plătească unui profesor, prin cumul, doar coordonarea de doctorate, în condițiile în care contractul de bază este suspendat.
Acesta a descris situația ca pe o „ciudățenie” și susține că singura variantă în care s-ar putea face plata prin cumul ar fi încheierea unui alt contract „pe care nu l-au suspendat, și asta ar putea explica de ce i-au spus «cumul»”.
Totuși, referitor la suma de circa 100.000 de lei plătită pe an – apropiată ca valoare de salariul de bază încasat anual de un profesor, care presupune susținerea de cursuri și activități de cercetare – universitarul susține că „nu vede” cum ar putea fi justificată numai de activitatea de conducător de doctorat.
Acesta mai susține că, teoretic, pentru a se ajunge la o asemenea sumă, un coordonator ar trebui să aibă cel puțin 14 doctoranzi simultan în stagiu – ceea ce oricum ar fi ilegal, legea prevăzând o limită maximă de 12 doctoranzi – și, în plus, să țină și ore de curs.
„Eu nu văd cum ar putea să îi dea o normă integrală, să plătească un salariu întreg. Adică s-ar putea un cumul parțial, de sfert de normă sau, la limită, jumătate de normă. Să fie o normă integrală, nu ai cum, adică prevederile legale sunt atât de constrângătoare încât nu văd cum ar putea să dea în cumul o normă întreagă și numai pe doctorat, adică nu iese. Legislația nu permite așa ceva”, a mai declarat profesorul, care a furnizat aceste informații sub protecția anonimatului.
Care a fost activitatea de coordonare doctorală?
Oficial, George Maior a devenit coordonator de doctorate în Științe Politice la SNSPA începând cu 29 septembrie 2015, când ministrul Educației de atunci, Sorin Cîmpeanu, i-a semnat ordinul de confirmare a abilitării.
Totuși, pentru a-și formaliza relația cu SNSPA, Maior trebuia să facă o cerere de afiliere la școala doctorală și să semneze un nou contract. Când s-au întocmit aceste documente și cum au fost ele semnate, având în vedere că Maior era la 8.000 de kilometri distanță, e greu de spus în lipsa unor explicații oficiale.
În ciuda faptului că SNSPA a refuzat să furnizeze orice fel de informații despre activitatea lui George Maior din perioada 2015–2020, din datele publice disponibile pe site-ul instituției am reconstituit contribuția sa la activitatea școlii doctorale.
În mod normal, activitatea unui coordonator de doctorate poate fi confirmată prin prezența ca membru, în fiecare toamnă, în comisiile de admitere a candidaților; prin îndrumarea propriu-zisă a acestora pe parcursul celor trei ani de studii doctorale; și prin prezența – în calitate de coordonator științific sau referent – în comisiile de susținere publică a tezelor de doctorat.
În perioada 25 ianuarie 2016 – 4 decembrie 2020, 125 de doctoranzi și-au susținut lucrările științifice la SNSPA, conform anunțurilor de pe site-ul instituției, în cele patru domenii ale Școlii Doctorale a SNSPA.
Legea obligă universitățile să anunțe public susținerea tezelor de doctorat, deci e puțin probabil ca la SNSPA, în intervalul de cinci ani analizat, să fi fost susținute și alte lucrări.
În acest interval, Maior – afiliat domeniului Științe Politice – a avut zece doctoranzi, însă niciunul nu și-a finalizat teza de doctorat prin susținere publică. În plus, Maior nu a făcut parte din nicio comisie de referenți pentru tezele altor doctoranzi din cadrul SNSPA – și nici nu a fost membru, conform anunțurilor publice, în comisiile de admitere organizate în fiecare toamnă.
Coordonatorii de doctorate afiliați domeniului Științe Politice au fost implicați într-un fel sau altul – în calitate de coordonatori științifici sau de referenți – în susținerea a 88 dintre cele 125 de teze de doctorat susținute public.
Filiera americană a doctoranzilor
Dintre cei zece doctoranzi pe care George Maior îi are în coordonare, șapte ar fi trebuit să fi susținut public deja tezele de doctorat; ceilalți trei abia au fost admiși la studii în luna octombrie 2020.
George Maior figurează cu un număr de trei doctoranzi în coordonare chiar din 2015, anul în care și-a obținut abilitarea. În 2015, la data admiterii, Maior nu figura pe lista coordonatorilor pentru care candidații la studii doctorale ar fi putut opta – și nici nu a făcut parte din comisiile de admitere întrunite la 29 septembrie 2015, data la care ministrul Educației Sorin Cîmpeanu îi semna, de altfel, ordinul de abilitare.
Patru dintre doctoranzii lui Maior, care ar fi trebuit să își finalizeze studiile prin susținerea publică a tezei în 2018 și 2019, figurează în prelungire de școlaritate; unora le-a expirat, însă, și prelungirea.
Și celor trei doctoranzi care au început studiile doctorale în 2017 le-a expirat termenul legal de susținere a tezelor, însă în cazul lor nu există nicio mențiune referitoare la prelungirea școlarității pe site-ul SNSPA.
Trei dintre doctoranzii lui George Maior îi sunt subordonați acestuia la Ambasada României din Washington D.C.
Ștefana Rotaru (admisă în 2016), ocupă funcția de ministrul plenipotențiar, conform site-ului misiunii diplomatice, ocupând a treia poziție în linie ca importanță după ambasador.
Alina Sînziana Păun (admisă în 2015) ocupă funcția de consilier în Biroul Politic, iar Iulia Huiu (admisă în 2020) este secretar I al ambasadei.
Poziția lui Maior
Într-un răspuns la o solicitare pe care i-am transmis-o prin e-mail, George Maior susține că și-a îndeplinit atribuțiile de coordonator, ba mai mult, a susținut și cursuri.
„În perioada menționată, am asigurat îndrumarea și coordonarea individuală a doctoranzilor prin intermediul instrumentelor de comunicare online, telefonic, precum și nemijlocit, în momentele în care acest lucru a fost posibil. De asemenea, am susținut, online, cursuri de specialitate și prelegeri”, susține ambasadorul României în SUA.
Maior mai spune că a participat la discuții și dezbateri pe teme academice cu doctoranzi și cadre didactice și că a îndeplinit „integral atribuțiile aferente unui coordonator de doctorat, conform actelor normative și regulamentelor în vigoare”.
„Îmi permit să cred că cea mai bună apreciere a activității mele în acest domeniu este dată de faptul că am avut întotdeauna un număr mare de studenți care au dorit să se înscrie la studii doctorale sub îndrumarea mea. Încrederea lor mă onorează și mă obligă, așadar am încercat permanent să le acord cât mai mult timp și sprijin în parcursul lor academic”, a încheiat George Maior declarația.
Profesor universitar la SNSPA
Întreg anul 2015 – cel în care a părăsit, după mai bine de opt ani, funcția de director al SRI – a fost marcat de schimbări în plan academic pentru Maior: a devenit profesor universitar, apoi academician și președinte al Academiei de Științe ale Securității Naționale (ASSN) – înființată de bunul său prieten Gabriel Oprea – iar, în final, a devenit și conducător de doctorate.
George Maior, fost director al SRI în perioada 2006–2015, a susținut concursul pentru postul de profesor universitar la SNSPA pe 24 ianuarie 2015, într-o liniștită dimineață de sâmbătă.
Era cu trei zile înainte ca președintele Klaus Iohannis să-i ceară demisia din funcția de director al Serviciului Român de Informații (SRI).
Maior era încă din 2005 conferențiar universitar la SNSPA, când s-a înscris în 2015 la concursul pentru poziția de profesor universitar în Departamentul de Relații Europene și Integrare Europeană (DRIIE).
Interesant este contextul de dinaintea organizării concursului.
Postul de profesor a fost scos la concurs în plină campanie electorală pentru prezidențiale când exista o certitudine: România urma să aibă un nou președinte. Anunțul a fost publicat în Monitorul Oficial în 24 noiembrie 2014, la opt zile după ce Klaus Iohannis a câștigat în mod surprinzător – dar categoric – al doilea tur al alegerilor prezidențiale, învingându-l pe fostul premier Victor Ponta.
În perioada campaniei electorale și înaintea primului tur de scrutin, care a avut loc pe 2 noiembrie 2014, multiple surse politice îl creditau pe George Maior ca fiind viitorul premier din partea PSD, în scenariul în care Victor Ponta – care obținuse 40,44% în primul tur, cu 10% mai mult decât Klaus Iohannis – urma să devină președintele României.
Relația de prietenie dintre Victor Ponta și George Maior este una de notorietate. Cei doi sunt și înrudiți: George Maior i-a fost naș de cununie lui Victor Ponta când acesta s-a căsătorit cu Daciana Sârbu – și este și nașul de botez al fiicei celor doi, Irina.
Avansul de 10% al lui Ponta din primul tur a fost însă anihilat de proasta organizare a alegerilor din diaspora: imaginile cu cetățeni români care nu au reușit să voteze a generat revoltă – și o neașteptată mobilizare – în țară: în turul al doilea, cu o prezență masivă la vot, Klaus Iohannis l-a învins pe Victor Ponta categoric, cu un avantaj de aproape 9%.
În acest context politic agitat, în care directorul SRI își lua adio de la prezumtiva funcție de prim-ministru, Școala Națională de Științe Politice și Administrative organiza concursul pentru un post de profesor universitar în Departamentul de Relații Internaționale și Integrare Europeană, post pentru care s-a înscris un singur candidat: George Maior.
Președinte autosuspendat al ASSN
O altă schimbare importantă în plan academic s-a produs pentru George Maior la scurt timp după încheierea alegerilor.
Maior a fost directorul SRI până în 27 ianuarie 2015, zi în care noul președinte, Klaus Iohannis, i-a cerut demisia – la capătul unei perioade de tensiuni și declarații contondente făcute pe marginea legilor siguranței naționale, respinse între timp de Curtea Constituțională.
La doar două zile după ce a plecat din SRI, Maior a speculat o altă oportunitate academică: a devenit președintele Academiei de Științe ale Securității Naționale.
Și de această dată contextul este important.
Formal, ASSN a fost înființată în anul 2012 la inițiativa unui grup de politicieni – printre care fostul vicepremier Gabriel Oprea, fostul ministru de Externe Teodor Meleșcanu, fostul șef al Marelui Stat Major al Armatei Eugen Bădălan și fostul ministru Eugen Nicolicea.
Ideea înființării unei academii de științe militare i-a aparținut lui Gabriel Oprea, însă scopul, forma și conducerea i-au fost deturnate spre zona de securitate națională de George Maior imediat după demiterea sa intempestivă de la conducerea SRI.
Pe Oprea și Maior îi leagă o strânsă prietenie.
În mandatul lui Maior de director al SRI, Gabriel Oprea a înființat o școală doctorală în cadrul Academiei SRI – devenind profesor și conducător de doctorate.
De numele lui Oprea și al Academiei SRI se leagă cel mai mare scandal public de plagiat pe care România l-a cunoscut vreodată: instituția a fost nevoită să recunoască în 2018/2019 faptul că 41 de teze de doctorat din 85 sunt plagiate, 11 fiind coordonate de Oprea.
În perioada în care fabrica de plagiate de la Academia SRI duduia, Maior era directorul SRI, iar Oprea era unul dintre conducătorii-cheie de doctorate.
Dar asta nu e singura dovadă a prieteniei celor doi.
Episodul „Sufrageria lui Oprea”, mai exact întâlnirea de taină din noaptea turului doi al alegerilor prezidențiale din 2009, care avea să-l reconfirme pe Traian Băsescu pentru cel de-al doilea mandat de președinte, este chiar mai grăitor.
Atunci, în sufrageria lui Gabriel Oprea din vila acestuia din cartierul Cotroceni, aveau să se adune George Maior, director al SRI, Florian Coldea, prim-adjunct al directorului SRI, Laura Codruța Kövesi, prim-procuror al Direcției Naționale Anticorupție, și Vasile Dîncu, membru PSD, academician ASSN și prieten intim al lui Maior.
Academician fără palmares
Revenind la ASSN – care l-a plătit până în decembrie 2019 pe ambasadorul României în SUA, din bani publici, cu o indemnizație viageră – , această instituție a reprezentat o oportunitate pentru George Maior, rămas la 24 ianuarie 2015 fără nicio funcție oficială, de a nu-și pierde relevanța pe scena publică.
Conducerea ASSN a fost schimbată într-o ședință a Adunării Generale din 29 ianuarie 2015. Președinte a fost ales George Maior, care părăsise funcția de director al SRI cu doar două zile înainte.
Tot atunci, vicepreședinte a fost ales prof. univ. Vasile Mihail Ozunu, director al Colegiului Național de Apărare din cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I”, un apropiat al lui Gabriel Oprea, iar secretar general a devenit prof. univ. Gheorghe Toma, la acea dată prorector al Academiei SRI.
După preluarea președinției ASSN de către George Maior și până la plecarea acestuia la post, în Statele Unite, ASSN a suferit mai multe transformări.
Unii dintre membrii Academiei numiți în 2012 au dispărut, fiind înlocuiți de apropiați ai lui Maior sau Oprea, fără nicio legătură, cel puțin la prima vedere, cu securitatea națională: Remus Pricopie, rector al SNSPA și succesor al lui Maior la șefia ASSN, Vasile Dîncu, acum deputat PSD și președinte al Consiliului Național al partidului, Adrian Curaj, fost ministru al Educației, Petre Tobă, fost ministru de Interne, Sorin Cîmpeanu, actual ministru al Educației, Dan Mihalache, actual ambasador în Cipru.
Despre cine sunt membrii ASSN și despre istoria acestei instituții am scris mai multe texte care pot fi citite aici, aici și aici.
După ce a fost desemnat ambasador, Maior s-a suspendat din funcția de președinte al ASSN, președinte interimar fiind desemnat Remus Pricopie, rectorul SNSPA și un fidel apropiat al lui Maior.
Una dintre modificările importante aduse ASSN în scurtul mandat al lui Maior a fost faptul că Academia a primit dreptul de a fi finanțată din bani de la bugetul de stat, plătiți prin Ministerul Educației, iar membrii săi au primit dreptul de a fi remunerați pe viață cu indemnizații de academicieni.
Membrii ASSN au beneficiat de rente viagere plătite din bani de la bugetul de stat prin Ministerul Educației până în ianuarie 2020.
Finanțarea Academiei a fost tăiată la începutul lui ianuarie anul trecut, când în bugetul pe 2020 nu au mai fost alocați bani pentru această instituție.
De altfel, în cei cinci ani de când se află la Washington, George Maior a încasat un total de 153.219 lei ca indemnizație viageră de la ASSN, via bugetul de stat, deși activitatea academică a acestuia în cadrul instituției este complet necunoscută.
Încercarea de a afla – printr-o solicitare în baza legii liberului acces la informațiile de interes public – care a fost activitatea lui Maior în cadrul ASSN începând cu 2015 s-a lovit de un refuz din partea conducerii Academiei.
Din acest motiv, am acționat Academia de Științe ale Securității Naționale în instanță în mai multe procese, pe care le-am câștigat în faza de fond, apelurile urmând să fie judecate în lunile care urmează.
Un articol de Emilia Sercan la care a contribuit si Mona Dîrțu.
https://pressone.ro/follow-the-money-cum-a-primit-george-maior-o-jumatate-de-milion-de-lei-de-la-snspa-pentru-a-coordona-doctorate-de-la-washington-d-c?fbclid=IwAR0n7XcSvgsm10LslHUa1gOaYdY1jEd4iiEfkJO13g5NEnk-hmI7jDjXS8M
Exclusiv
Dosarul antigrindină, partea a XIII‑a. CSAT spune: siguranță națională! Garda de Mediu și APM Prahova spun: ascundeți gunoiul sub preș
Republica Antigrindină: cum a tras statul Român cu rachete în cer, cu iodură în câmp și cu legea în gard
Când plouă cu iodură, dar nu și cu lege
De aproximativ 20 de ani, pe teritoriul României se practică un sport național foarte special: se trag rachete cu iodură de argint în atmosferă, iar instituțiile trag de timp.
Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (SNACP) a fost prezentat ca „instrument strategic de protecție a economiei naționale”. În fapt, pe teren, fermierii din Prahova constată „seceta tehnologică”, iar pe hârtie apar rapoarte pseudo-științifice, cu 51% conținut plagiat din conspirații despre HAARP și „arme climatice”.
Între cerul brăzdat de rachete și câmpul crăpat de sete, o singură constantă:
vidul legislativ, vidul de monitorizare și plinul de complicitate instituțională.
Noile documente – notificările oficiale ale fermierilor din Prahova, răspunsul Gărzii Naționale de Mediu și scrisoarea CSAT transmisă prin Forumul APPR – vin să confirme negru pe alb ceea ce Incisiv de Prahova și fermierii spun de ani de zile: sistemul funcționează (sau a funcționat) ca o improvizație gigantică, în afara regulilor elementare de protecție a mediului și bun-simț administrativ.
Adrian Mocanu vs. Statul iodurat: fermierii întreabă, instituțiile dau din umeri
Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova, prin președintele Adrian Mocanu, trimite către Ministerul Mediului o NOTIFICARE OFICIALĂ cu titlu cât se poate de sobru și devastator:
„SOLICITARE DE POZIȚIE INSTITUȚIONALĂ ȘI ASUMARE A RĂSPUNDERII LEGALE privind introducerea deliberată și repetată a iodurii de argint (AgI) în atmosferă pe teritoriul României, în cadrul activităților de intervenție activă în atmosferă.”
În notificare, Mocanu reamintește un fapt simplu, dar care pare science-fiction pentru administrația românească:
- De cca 20 de ani, se desfășoară activități sistematice de dispersie atmosferică a iodurii de argint, o substanță clasificată periculoasă în reglementările europene.
- Activitatea:
- este intenționată și repetitivă;
- implică anual un număr semnificativ de rachete;
- conduce inevitabil la depunerea substanței în sol, ape de suprafață, ape subterane și ecosisteme.
Și acum urmează lista de rușine, formulată impecabil juridic:
- Nu există, în spațiul public:
- studii de impact asupra mediului;
- modelări oficiale de dispersie atmosferică;
- delimitarea ariei reale de depunere;
- evaluări cumulative pe termen lung;
- monitorizări sistematice ale concentrației de argint în mediu.
Cu alte cuvinte: tragem rachete în atmosferă de 20 de ani, dar să nu ne încurcăm de amănunte mărunte precum:
„Unde ajunge chimicala?”, „Ce concentrații sunt în sol și apă?”, „Dăunează?”
Statul Român: „Nu știm, dar ne bazăm pe studii… care nu sunt la noi.”
Principiul precauției, varianta românească: „merge și-așa, fără studii”
În secțiunea „Obligații legale incidente”, fermierii fac un mic curs de drept european pentru autoritățile care par să fi chiulit:
- Autoritățile publice au obligația:
- să aplice principiul precauției (art. 191 TFUE);
- să prevină producerea unor prejudicii de mediu;
- să evalueze impactul activităților susceptibile de a afecta mediul;
- să sesizeze organele de urmărire penală când există indicii privind posibile încălcări ale legii.
Și avertismentul tăios:
„În lipsa unei evaluări reale a impactului, continuarea sau tolerarea unei astfel de activități poate atrage răspundere administrativă, civilă și penală.”
Traducere:
Dacă trageți cu rachete chimice în atmosferă fără studii, nu sunteți „strategi ai vremii”, sunteți candidați la dosar penal.
Întrebările-cheie: „unde-s studiile, unde-s autorizațiile, cine răspunde?”
Notificarea lui Adrian Mocanu intră apoi la baionetă, cu o listă de întrebări explicite, imposibil de ocolit:
- Există studii de impact și modelări oficiale care să determine:
- aria reală de depunere a iodurii de argint;
- concentrațiile estimate în sol și apă;
- depășirea sau nu a zonelor declarate?
Dacă da – să fie comunicate, cu documente, autori, date și autoritatea care le-a avizat.
Dacă nu – pe ce bază legală s-a considerat activitatea compatibilă cu legislația de mediu? - A fost evaluat impactul cumulativ al introducerii repetate a iodurii de argint în aceleași zone geografice, pe 20 de ani?
- Există monitorizări oficiale privind:
- concentrația de argint în sol;
- concentrația în apele de suprafață și subterane;
- impactul asupra faunei acvatice și polenizatorilor?
- În lipsa acestor monitorizări:
- „Explicați în ce temei a fost apreciat că nu există risc.”
- Fermierii cer autorității să spună clar dacă, în opinia ei, desfășurarea unei activități de introducere deliberată de substanță chimică în mediu, fără evaluare completă și fără monitorizare cumulativă, poate constitui:
- faptă contravențională;
- faptă penală;
- încălcare a legislației de mediu.
- Se cere explicit:
- dacă, în urma verificărilor, vor fi sesizate organele de cercetare penală;
- care va fi temeiul legal.
- Se întreabă dacă:
- în statele UE se mai desfășoară sisteme naționale de lansare de rachete cu iodură de argint;
- aceste state au evaluări de impact cumulativ.
- Se solicită temeiul juridic exact:
- Ce act normativ concret, cu articol, permite utilizarea și dispersia deliberată a iodurii de argint în atmosferă pe teritoriul României?
- Există autorizație specifică emisă de autoritatea competentă în domeniul substanțelor chimice și protecției mediului?
- Întrebări precise despre compatibilitatea cu:
- Regulamentul REACH;
- legislația privind substanțele periculoase;
- protecția apelor;
- biodiversitatea și prevenirea poluării.
- Întrebări despre firmele private implicate:
- Care e baza legală pentru ca societăți private concesionate de Autoritatea antigrindină să utilizeze iodură de argint în atmosferă?
- Au autorizații de mediu pentru utilizarea și dispersia substanței?
- Au autorizații pentru manipularea unor substanțe periculoase?
- Există avize de la autorități competente privind gestionarea riscurilor chimice?
- Se întreabă dacă:
- utilizarea iodurii de argint în atmosferă a fost supusă evaluării de impact asupra mediului (EIM);
- există procedură de consultare publică.
Și finalul, ca un pumn pe masă:
„Vă solicit să vă asumați o poziție instituțională explicită cu privire la legalitatea acestei practici.”
Răspunsul Gărzii Naționale de Mediu: „Noi nu știm, dar sigur toți ceilalți o fac”
Răspunsul oficial al Gărzii Naționale de Mediu (G.N.M.), prin Comisarul General Andrei Rudolf Corlan, confirmă, involuntar, tot ce acuză fermierii:
- GNM recunoaște că nu deține un inventar al operatorilor care desfășoară activități de combatere a grindinei.
- GNM mai recunoaște că nu a efectuat controale la acești operatori.
- Se spune că autorizarea activităților cu impact asupra mediului este reglementată prin Ordinul MMDD nr. 1798/2007, iar Direcțiile Județene de Mediu decid dacă sunt necesare studii de impact și monitorizare.
- Apoi vine perla:
„Din informațiile noastre, toate statele membre UE folosesc iodură de argint, metodele de aplicare fiind diferite. Nu sunt restricții de utilizare a iodurii de argint, compusul chimic anorganic fiind insolubil în apă.”
Cu alte cuvinte:
- Nu avem inventar.
- Nu avem controale.
- Nu știm ce se întâmplă în sol și în apă.
- Dar știm, aproape mistic, că „toată Europa” face la fel și că nu sunt probleme.
În paralel, alte documente arată că majoritatea statelor din Europa Centrală și de Vest (Germania, Franța, Austria, Elveția, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) au renunțat la sistemele de rachete antigrindină, invocând eficiență scăzută, riscuri de mediu și alternative disponibile.
Deci:
- Garda de Mediu: „Toți folosesc, e ok.”
- Realitatea europeană: „Cei mai mulți au renunțat.”
Asta nu mai e doar opacitate, e dezinformare oficială în toată regula – servită cu antet, ștampilă și semnătură.
CSAT și Forumul APPR: sistem „strategic”, cadru normativ expirat, bani îngropați
Forumul APPR (Asociația Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România) primește un răspuns de la Administrația Prezidențială / CSAT (Petiția nr. 12129, DSN1/993/2025), în care se confirmă mai multe elemente-cheie:
- SNACP este prezentat ca:
- „instrument strategic de protecție a economiei naționale, în special a sectorului agricol”;
- destinat „diminuării pierderilor cauzate de fenomene meteorologice extreme”.
- Funcționarea SNACP este reglementată printr-o Hotărâre de Guvern emisă o dată la 15 ani.
- Ultimul cadru normativ a expirat în decembrie 2024.
- Consecința:
„ceea ce a condus, de drept, la suspendarea sistemului.”
Deci:
- ani de zile, sistemul a funcționat pe un cadru normativ vechi;
- eficiența nu este certificată de Administrația Națională de Meteorologie (care furnizează doar date brute);
- DNA a deschis dosar penal nr. 65/2/P/2026 pe componenta financiară;
- iar în final, cadrul legal a expirat, lăsând în aer nu doar iodura de argint, ci și întreaga construcție juridică.
În același răspuns, CSAT admite că:
- Majoritatea statelor din Europa Centrală și de Vest au renunțat la sistemele de rachete antigrindină.
- Fermierilor li se recomandă, în esență, să se orienteze spre:
- polițe de asigurare împotriva riscurilor climatice;
- scheme de sprijin pentru primele de asigurare aprobate la nivel european.
Traducere:
„Noi am tras cu rachete 20 ani pe bani publici, fără să știm clar dacă funcționează sau ce lasă în urmă în sol și apă. Acum a expirat hotărârea de guvern, sistemul e suspendat, luați-vă asigurare și mai vedem.”
Pseudo-știința, plagiatul și „raportul Frankenstein”
În investigațiile publicate de ziarul nostru de investigatii „Incisiv de Prahova”, apare un alt capitol grotesc:
- Argumentația științifică a SNACP se bazează pe un „raport” care:
- conține 51% conținut plagiat;
- este preluat din surse conspiraționiste (HAARP, „arme climatice”, teorii dubioase);
- nu se sprijină pe studii independente serioase, peer-reviewed, realizate pe teren în România.
Cu alte cuvinte, în loc de:
- rapoarte de impact chimic;
- măsurători de sol, apă și biodiversitate;
- modele de dispersie atmosferică validate,
avem un colaj de copy-paste din pseudo-știință, ridicat la rang de fundament pentru o intervenție tehnologică masivă asupra mediului.
Dacă n-ar fi tragic, ar fi doar o glumă proastă. Așa, e politică publică pe bani grei.
Banii: milioane pe hârtie, secetă pe câmp
Investigatia nu poate ocoli componenta financiară:
- „Suprafața protejată” raportată: 2,3 milioane ha.
- Realitatea din teren: fermieri disperați, culturi calamitate, „secetă tehnologică”.
- Monitorizarea eficienței și a impactului a fost concesionată unor ONG-uri:
- fără angajați;
- fără capacitate profesională reală;
- care funcționează, practic, ca interfețe de sifonare a banului public.
DNA confirmă deschiderea dosarului penal 65/2/P/2026, vizând partea financiară a SNACP.
Și aici apare combinația mortală:
- vid legislativ + pseudo-știință + instituții-paravan + ONG-uri-fantomă + bani publici
= rețeta perfectă pentru ceea ce fermierii numesc, fără menajamente, „cardașie” între operatorii sistemului și autorități.
APM Prahova, Garda de Mediu Prahova și „statul-paravan”
Investigațiile jurnalistice și memoriile fermierilor mai scot în evidență:
- În Prahova, sistemul funcționează invocând:
- un acord de mediu expirat din 2005.
- APM Prahova și Garda de Mediu Prahova:
- recunosc că nu dețin autorizații de mediu actualizate;
- recunosc că nu monitorizează dispersia iodurii de argint în sol și apă;
- recunosc că nu există studii de impact reale.
În loc să fie gardienii legii de mediu, aceste instituții:
- ignoră sesizările fermierilor;
- refuză controale de fond asupra poluării chimice;
- devin, practic, paravan administrativ pentru operatorii sistemului.
În limbaj administrativ: „lipsă de competență materială, lipsă de atribuții, lipsă de temei”.
În limbaj juridic: „Statul Român, specializat în spălat pe mâini cu iodură de argint.”
„Seceta tehnologică”: când rachetele nu aduc ploaia, ci praf și faliment
Asociația fermierilor din Prahova vorbește despre:
- „secetă tehnologică” – fenomenul prin care, după intervențiile cu rachete:
- ploile ocolesc anumite zone;
- culturile sunt afectate în mod repetat;
- riscurile de faliment cresc.
Memoriile nr. 67/68/03.04.2026, adresele către Garda Națională de Mediu și către Ministerul Mediului, precum și răspunsurile primite, alcătuiesc un dosar complet al indiferenței instituționale:
- Fermierii cer:
- studii;
- monitorizare;
- transparență;
- asumarea răspunderii.
- Statul răspunde:
- cu generalități;
- cu „toată UE face la fel” (fals);
- cu pase la alte instituții („noi doar coordonăm, întrebați pe celălalt”).
Între timp, câmpul nu se irigă cu răspunsuri evazive, iar iodura nu se dizolvă în „nu e de competența noastră.
Concluzie: „Republica iodurată” între DNA, CSAT și plug
Din documentația strânsă (notificarea oficială a fermierilor prahoveni, răspunsul Gărzii Naționale de Mediu, scrisoarea CSAT către Forumul APPR, confirmarea dosarului DNA) investigațiile „Incisiv de Prahova” conturează următoarea imagine de ansamblu:
- Sistemul antigrindină a funcționat ani de zile:
- cu acorduri de mediu expirate;
- fără studii reale de impact;
- fără monitorizare a iodurii de argint în sol și apă;
- pe pseudo-rapoarte științifice plagiate.
- Autoritățile de mediu:
- nu au inventar al operatorilor;
- nu au efectuat controale;
- nu pot arăta nicio evaluare cumulativă pe 20 de ani;
- recită, în schimb, mantra „toate statele UE folosesc iodură de argint”.
- Nivelul strategic (CSAT, Guvern, MADR):
- recunoaște că a expirat cadrul normativ în decembrie 2024;
- admite că sistemul este suspendat de drept;
- pasează responsabilitatea la Ministerul Agriculturii și Guvern;
- împinge fermierii spre asigurări, nu spre soluții.
- Componenta financiară:
- „suprafață protejată” de 2,3 milioane ha, pe hârtie;
- ONG-uri fără angajați plătite să „monitorizeze”;
- un dosar DNA deschis pe finanțarea sistemului.
- Fermierii:
- cu pământul crăpat de „seceta tehnologică”;
- cu notificări juridice beton;
- cu dovezi ale „cardașiei” instituționale.
Într-o lume normală, toate aceste piese ar duce la:
- stoparea imediată a oricărei intervenții cu iodură de argint;
- declanșarea unor evaluări independente, serioase;
- asumarea răspunderii politice și administrative;
- despăgubirea fermierilor afectați.
În România, deocamdată, avem:
- rachete trase în cer,
- iodură depusă în tăcere,
- un sistem suspendat „de drept”,
- un dosar DNA în lucru,
- și un stat care se preface că totul este sub control, deși documentele proprii îl contrazic.
Epilog:
Când istoria va scrie despre „Dosarul Antigrindină”, ar trebui să-l pună la capitolul: „Așa nu se face nici știință, nici agricultură, nici stat de drept.”
Iar fermierilor prahoveni li se poate recunoaște, măcar post-factum, meritul de a fi fost singurii care au întrebat, cu voce tare:
„Cine răspunde pentru iodura din câmpurile noastre și pentru seceta voastră tehnologică?”
Până la proba contrarie, rămâne valabilă singura concluzie cinstită: Fermierii – Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții.
Până atunci, fermierii rămân în același rol grotesc în care i‑a pus statul:
plătesc impozite, sunt declarați „beneficiari” pe hârtie, dar în realitate sunt doar decor în marele experiment de îmbogățire cu garduri, betoane și rachete păzite cu 82 de milioane pe an.Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aic), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică! Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta
În manualele de poliție scrie că body-cam-ul e pentru „protejarea agentului”. La Boldești-Scăeni, body-cam-ul lui Picior Florin-Alexandru pare să fie pentru altceva: să-l prindă cu minciuna în flagrant.
În Episodul 1 am fixat scena: petrecerea, spray-ul dat „la toată lumea”, bicicleta aruncată după, nu înainte, și corul de „nu îmi amintesc” de la IPJ Prahova (aici).
Episodul 2 e dedicat, ca la anatomie patologică, unui singur organ bolnav al sistemului: agentul Picior Florin-Alexandru, omul cu sprayul și cu procesul-verbal care nu seamănă cu ce a filmat chiar el.
Ce „scrie” cu subsemnatul: Dumitru „te omor, nu mai scapi de mine”, monstrul din pixul polițistului
În primul rând, să vedem povestea oficială, varianta „eroică”:
- în procesele-verbale întocmite de Picior și colegii lui, D.F.V. apare ca un individ:
- agresiv,
- care „amenință cu moartea”,
- care încearcă să lovească polițiștii,
- care aruncă bicicleta ca armă.
- tot din actele poliției, reiese că:
- spray-ul iritant-lacrimogen ar fi fost folosit „în legitimă apărare”,
- amenințările de genul „te omor, nu mai scapi de mine, ne vedem pe stradă și te omor” ar fi curs la foc automat.
Această legendă frumos caligrafiată nu mai este doar parte din „ancheta jurnalistică Incisiv de Prahova”.
Ea apare negru pe alb în plasmuirile consemnate în dosarul 2377/284/P/2024, unde polițiștii, inclusiv Picior, îl transformă pe D.F.V. în bau-baul serii.
Numai că…
Intră în scenă plângerea penală și stick-ul cu body-cam-ul
Primul document nou intrat în dosarul mare 4319/284/P/2024 este plângerea penală formulată de D.F.V. prin avocat, înregistrată la Parchet, cu tot pachetul:
- analiza declarațiilor:
- Burlan Marius-Daniel,
- Mataiche Marian,
- Picior Florin-Alexandru,
- Stanciu Mihai-Cătălin,
- Achim Petronel,
- Dumitrache Silviu-Ionuț;
- confruntarea lor cu:
- înregistrările audio-video de pe body-cam-urile lui Mataiche și Picior;
- concluzia: mărturie mincinoasă în toată regula, art. 273 Cod penal.
În plângere se arată limpede:
- polițiștii „au dat declarații, în calitate de martori, făcând mai multe afirmații mincinoase și nereprezentând toate aspectele relevante despre care aveau cunoștință”;
- procesul-verbal întocmit de echipa Mataiche–Picior–Burlan–Stanciu, la 06.05.2024, nu corespunde realității din înregistrările body-cam și face obiectul cercetării pentru fals intelectual în dosarul 4319/284/P/2024;
- afirmațiile privind amenințările cu moartea – „te omor, nu mai scapi de mine, ne vedem pe stradă și te omor” – sunt calificate expres ca mincinoase, în raport cu sunetul și imaginea captate la fața locului.
Nu o mai spune doar Incisiv de Prahova.
O spune plângerea penală oficială, însoțită de:
- memory-stick cu înregistrările;
- procesul-verbal de constatare a înregistrărilor;
- transcrieri.
Pe scurt: Picior nu se mai luptă cu „presa scandalistă”, ci cu propriul lui body-cam.
Procurorul intră în cadru: ordonanțe peste ordonanțe, toate cu numele lui Picior în ele
Documentele din dosar arată traseul oficial:
- 19.03.2026 – Ordonanță de reunire:
Procurorul Andreia Dascălu comasează dosarele 4319/284/P/2024 și 1483/284/P/2026.
În motivare:- reține că, la întocmirea dosarului penal 2377/284/P/2024, polițiștii din Boldești-Scăeni – între care ap. Picior Alexandru – au consmenat „aspecte contrare realității”;
- menționează explicit că agentul Picior:
- l-a agresat fizic pe D.F.V.,
- i-a pulverizat spray iritant-lacrimogen în față,
- a mințit în legătură cu intervenția respectivă.
- 15.04.2026 – Ordonanță de extindere a urmăririi penale „in rem” pentru:
- fals intelectual,
- inducerea în eroare a organelor judiciare,
- purtare abuzivă,
- abuz în serviciu,
- și, important pentru Episodul 2, mărturie mincinoasă – art. 273 alin. 1 Cod penal.
În ambele ordonanțe, numele Picior Florin-Alexandru apare în aceeași frază cu:
„au consemnat aspecte contrare realității”.
Adică fix ce spune Incisiv de Prahova de doi ani, dar acum cu ștampilă de Parchet.
„Te omor, nu mai scapi de mine” – replica care nu există pe înregistrare
Plângerea penală, analizând declarațiile lui Burlan, dar și ale lui Picior, face o demonstrație tehnică simplă, pe înțelesul oricărui om cu urechi:
- se ia declarația de martor dintr-un dosar (13542/281/2024), unde se susține că:
- D.F.V. ar fi strigat:
- „te omor, nu mai scapi de mine”,
- „ne vedem pe stradă și te omor”,
- „îți dau cu bicicleta în cap” etc.;
- D.F.V. ar fi strigat:
- se compară cu:
- declarația aceluiași polițist în dosarul 4319/284/P/2024;
- înregistrările audio-video de la incident.
Rezultatul, citez din esența documentului:
- afirmații care nu corespund adevărului;
- omisiunea de a spune ce știe despre momentul pulverizării sprayului;
- mărturie mincinoasă în sensul art. 273 Cod penal.
Mai clar de atât nu se poate: replicile cu „te omor, nu mai scapi de mine” NU apar pe înregistrări.
Există injurii, da. Există alcool, da. Există tensiune, da. Dar amenințările cu moartea, așa cum apar în pixul lui Picior și al colegilor, nu sunt în realitatea sonoră.
E ca și cum ai avea subtitrare de film SF peste un documentar cu sonorul original.
Body-cam-ul de serviciu: cum arată, de fapt, scena sprayului
Din aceeași plângere și din mențiunile procurorului:
- se reține că:
- Picior a pulverizat spray iritant-lacrimogen:
- de mai multe ori,
- de la mică distanță,
- nu doar către Coman, ci și către D.F.V. și Tolbașu;
- bicicleta:
- este luată de D.F.V. DUPĂ (nu înainte de) pulverizarea sprayului,
- este aruncată pe trotuar, în zona lui Picior, fără să lovească pe cineva.
- Picior a pulverizat spray iritant-lacrimogen:
Această succesiune a faptelor – spray întâi, bicicleta după – apare atât în:
- plângerea lui D.F.V.,
- depozițiile martorilor civili,
- cât și în analiza avocatească bazată pe imaginile body-cam.
În schimb, în varianta Picior:
- sprayul apare ca reacție disperată la un atac iminent,
- bicicleta este aproape o armă medievală cu roți.
Procuroarea Andreia Dascălu rezumă situația în acte:
intervenția polițiștilor este cercetată ca purtare abuzivă, fals intelectual și mărturie mincinoasă.
Agentul Picior ca martor la propriul film: când scenariul nu mai ține
Din declarațiile analizate în plângere și în documentele din dosar reiese următorul portret:
- Picior Florin-Alexandru:
- a întocmit un proces-verbal care nu reflectă corect:
- dinamica incidentului,
- replica reală a lui D.F.V.,
- momentul folosirii sprayului;
- a atribuit persoanei vătămate:
- „amenințări cu moartea”,
- „intenția de agresare cu pumnii”,
- un comportament violent crescut,
- toate contrazise de sunet și imagine;
- a prezentat folosirea sprayului ca „ultima soluție pentru a evita agresiunea”,
- deși filmarea arată că el este cel care:
- se apropie,
- pulverizează,
- și abia apoi primește, în replică, o bicicletă aruncată în aer, fără contact.
- deși filmarea arată că el este cel care:
- a întocmit un proces-verbal care nu reflectă corect:
În limbaj juridic, avocatul lui D.F.V. explică frumos:
omisiunea de a spune ce știi și adăugarea de lucruri care nu au existat denaturează adevărul și intră la:
- mărturie mincinoasă (art. 273),
- cu conexiuni spre:
- fals intelectual,
- inducerea în eroare a organelor judiciare.
În limbaj de pamflet, situația e simplă:
Picior s-a dat mare scenarist, dar l-a dat de gol propriul cameraman – body-cam-ul din piept.
Scena crimei: spray-ul, petrecerea și realitatea din body-cam
Într-un context alarmant ce denunță violarea drepturilor cetățenești, investigatiile recente ale ziarului „Incisiv de Prahova” scot la iveală abuzurile comise de polițiștii din Boldesti Scaieni și complicitatea conducerii IPJ Prahova. Un om de afaceri se află în control judiciar pentru o infracțiune pe care nu a comis-o, după ce a fost reținut ilegal timp de 24 de ore, într-un scandal în care poliția a intervenit arbitrar.
Pe 6 mai 2024, o petrecere de ziua de naștere, organizată în centrul orașului Boldesti Scaieni, a devenit pretextul ideal pentru o răzbunare personală orchestrată de agentul principal de poliție Mataiche Marian. Acesta a fost motivat de resentimente personale legate de trecutul soției sale, care a avut o relație premergătoare căsătoriei cu unul dintre participanți. Într-o tentativă de a mușamaliza aceste abuzuri, alții din cadrul poliției au oferit informații false într-un dosar penal, ceea ce exacerbează problema.
Imagini în premieră, în EXCLUSIVITATE, nerestaurate:
Rămâne de văzut dacă acest caz va atrage atenția asupra nevoii urgente de reforme în cadrul forțelor de ordine și dacă justiția va prevala, aducând responsabilitate celor care au abuzat de puterea lor.
Parchetul îl „traduce” pe Picior în română juridică
Mai departe, în:
- Informarea din 20.03.2026,
- Ordonanța de delegare din 28.04.2026,
Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova reia punctual:
- la data de 06.05.2024, ap. Picior Alexandru:
- l-a agresat fizic pe D.F.V.,
- i-a pulverizat sprayul iritant-lacrimogen în față,
- a sesizat „în mod nereal” comiterea infracțiunii de ultraj de către D.F.V. și ceilalți;
- șeful Poliției Boldești-Scăeni, Achim Petronel:
- a refuzat să primească plângerea lui D.F.V. împotriva lui Picior.
Pe baza acestor elemente, procurorul:
- dispune reunirea dosarelor,
- începe urmărirea penală „in rem” pentru:
- fals intelectual,
- inducerea în eroare a organelor judiciare,
- purtare abuzivă,
- abuz în serviciu,
- mărturie mincinoasă.
Nu mai suntem la capitolul „păreri de presă”.
Suntem la capitolul suspiciuni oficiale, cu număr de dosar și ștampilă.
De ce e „Episodul Picior”: Alzheimerul dispare când se ajunge la pix, reapare la întrebări
Un detaliu savuros-amar:
- în documente, polițiștii sunt puși în contrast cu martorii civili:
- aceștia din urmă recunosc alcoolul, vorbesc direct, nu par să aibă nimic de câștigat;
- în schimb, Picior & co:
- inventează amenințări care nu se aud,
- „uită” când a fost dat sprayul,
- nu reușesc să explice de ce procesul-verbal nu seamănă cu filmarea.
În plângere se arată că:
- declarațiile acestor polițiști nu pot fi scuzate ca „simple aprecieri personale”;
- ele au dus la:
- punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva lui D.F.V.,
- reținerea lui 24 de ore,
- un dosar lung de ultraj și tulburarea ordinii publice;
- toate acestea constituie un prejudiciu serios, generat de minciuni consemnate de lucrători ai statului.
Adică Alzheimerul instituțional este foarte selectiv:
- când e vorba să scrie ce îl înfundă pe cetățean – memoria merge brici;
- când vine întrebarea incomodă la BCI – „nu îmi mai amintesc”, „nu pot preciza exact”.
Concluzie de episod: agentul Spray-Picioruș, primul exponat din muzeul mărturiei mincinoase
Episodul 2, dedicat lui Picior Florin-Alexandru, arată așa:
- Polițistul își scrie varianta eroică:
un D.F.V. monstruos, care amenință cu moartea și atacă polițiștii. - Body-cam-ul și martorii civili spun altceva:
- nu apar amenințările cu moartea invocate,
- spray-ul e folosit înainte de orice „atac” cu bicicleta,
- bicicleta nu lovește pe nimeni.
- Plângerea penală a lui D.F.V. demonstrează, cu citate și secvențe, că:
- afirmațiile polițistului sunt mincinoase,
- omisiunile lui sunt esențiale pentru cauză.
- Parchetul:
- reunește dosarele 4319/284/P/2024 și 1483/284/P/2026,
- extinde urmărirea penală „in rem” pentru mărturie mincinoasă, fals intelectual, purtare abuzivă, abuz în serviciu,
- consemnează explicit că Picior și colegii „au consemnat aspecte contrare realității”.
În limbaj simplu:
agentul Picior nu mai are doar o problemă de imagine în presă; are o problemă de imagine pe propriul body-cam, aflat acum pe masa Parchetului. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Urbanismul din Ploiești, între control și „salvare” privată: cine pune piedica și cine oferă firma? Arhitectura dezmatului (II)
Revenirea Veronicăi Rădună în urma procesului câștigat cu municipalitatea readuce în atenție funcționarea Urbanismului ploieștean. Incisiv de Prahova continuă prezentarea informațiilor privind legăturile dintre controale, blocaje administrative și orientarea beneficiarilor către firme preferate. Noile sesizări din investigatia Incisiv de Prahova o indică pe Dana Sencu drept o verigă importantă în mecanismul atribuit Roxanei Pandele.
Recursul Primăriei s-a oprit la procedură. Factura merge la contribuabil (aici)
La 14 octombrie 2026, Curtea de Apel Ploiești a pronunțat soluția definitivă în litigiul în care U.A.T. Municipiul Ploiești și primarul municipiului au figurat ca recurenți-pârâți, iar Veronica Rădună ca intimată-reclamantă.
Potrivit informațiilor de pe portalul instanțelor, citate în articolul nostru anterior, instanța a admis excepția nulității recursului și l-a anulat pentru neîncadrarea în motivele de recurs. Municipalitatea a fost obligată să achite și 5.000 de lei cheltuieli de judecată.
Prin această soluție a rămas în vigoare sentința Tribunalului Prahova din 31 iulie 2026: anularea raportului de evaluare profesională și a dispoziției de eliberare din funcție, reintegrarea Veronicăi Rădună în funcția de arhitect-șef sau într-o funcție publică echivalentă, dacă postul anterior nu mai există, plata drepturilor salariale actualizate și recalculate și recunoașterea vechimii în muncă, specialitate și grad profesional.
Primăria nu a pierdut doar disputa privind îndepărtarea unui funcționar. A eșuat și în formularea unui recurs care să treacă de filtrul procedural. Costurile acestei performanțe administrative nu sunt, din păcate, o figură de stil.
Hotărârea nu stabilește însă răspunderi pentru presupusul mecanism comercial descris în continuare. Acesta reprezintă un subiect distinct, care necesită verificarea intervențiilor și a intereselor implicate.
Dana Sencu, indicată drept veriga dintre conducere și controale
Noile informații din investigatia Incisiv de Prahova o aduc în prim-plan pe Dana Sencu, indicată în sesizări drept șefa structurii de control și persoană de încredere a Roxanei Pandele.
Potrivit acestor investigatii, Dana Sencu ar avea un rol direct în dispunerea unor controale despre care sursele susțin că nu ar urmări exclusiv respectarea disciplinei în construcții, ci și orientarea persoanelor controlate către anumite firme.
Sesizările descriu inclusiv nemulțumiri ale unor subalterni, care s-ar fi plâns persoanelor verificate că sunt trimiși intenționat la anumite obiective. Finalitatea atribuită acestor intervenții ar fi apariția, ulterior, a unor prestatori prezentați drept soluția pentru „intrarea în legalitate”.
Aceasta este acuzația centrală: folosirea autorității de control pentru a crea oportunități comerciale unor firme preferate.
Un control justificat legal este obligația administrației. Un control folosit pentru dirijarea unui client către un prestator privat ar reprezenta cu totul altceva. Diferența trebuie căutată în ordinele de control, motivele verificărilor, măsurile dispuse și ceea ce s-a întâmplat după încheierea lor.
Documentația se judecă după lege sau după colaborator?
O a doua categorie de sesizări privește intervențiile telefonice ale Roxanei Pandele asupra unor arhitecți care lucrează pentru beneficiari privați.
Conform investigatiilor, aceasta i-ar fi avertizat că documentațiile nu le vor fi primite ori le vor fi returnate dacă nu colaborează cu persoanele indicate de ea.
Dacă se confirmă de catre organele de cercetare penala, asemenea intervenții ar transforma atribuția administrativă într-un instrument de constrângere comercială. Beneficiarul ar rămâne formal liber să-și aleagă proiectantul, dar ar descoperi ulterior că libertatea sa are o condiție nescrisă: acordul celor care controlează circuitul documentației.
Întrebarea pentru municipalitate este precisă: cum se asigură că solicitările de completare, returnările și refuzurile sunt motivate exclusiv tehnic și legal, fără condiționări privind colaboratorii privați?
O documentație trebuie să treacă sau să cadă pentru conținutul ei. Nu pentru numele din agenda celui care o examinează.
ARBY PROIECT și traseul presupusei „intrări în legalitate”
În episodul anterior, Incisiv de Prahova v-a prezentat informații despre plângeri penale formulate de constructori și despre legături ale Roxanei Pandele cu ARBY PROIECT, inclusiv acuzația unei participări prin intermediari, alături de o persoană cu funcție importantă în Primărie.
Existența unor plângeri nu echivalează cu stabilirea vinovăției. Dar acuzațiile privind suprapunerea intereselor private peste atribuțiile publice justifică întrebări clare și verificări instituționale.
Noile sesizări descriu următoarea succesiune: apariția unui control sau a unui blocaj, dificultăți în continuarea procedurii și, ulterior, recomandarea unei firme care ar putea rezolva situația.
Sursele din Primaria Ploiesti susțin că Dana Sencu ar interveni pe componenta de control, în timp ce Roxana Pandele ar exercita influență asupra circuitului administrativ și asupra alegerii colaboratorilor. Tot ele invocă interese economice ale unor persoane din municipalitate în firmele beneficiare.
Aceste legături trebuie urmărite individual de catre organele de cercetare penala. Un nume comun, o colaborare sau o recomandare nu demonstrează automat existența unui circuit ilegal; intervențiile concrete și eventualele avantaje obținute sunt cele care pot lămuri mecanismul (care va fi dezvaluit in episoadele ce vor urma)!
ARBY cedează contractele, echipa continuă lucrările
Un element distinct al documentării prezentate anterior este e-mailul atribuit arhitectului Cosmin Duna, referitor la cesionarea contractelor pentru PUZ-urile Traian și Upetrom de la ARBY PROIECT către S.C. PLANNING CITIES S.R.L.
Mesajul invoca reorganizarea ARBY PROIECT și solicita beneficiarilor să semneze și să returneze cele două contracte de cesiune.
În același timp, preciza continuitatea echipei: Cosmin Duna și Mirela Crăciun urmau să se ocupe în continuare de proiectare până la finalizarea PUZ-urilor. Pentru Traian, dosarul era descris ca aproape finalizat, urmând verificarea taxelor și comunicarea lor printr-un mesaj separat.
Acest e-mail documentează, în forma reprodusă anterior, un transfer contractual și menținerea proiectanților.
Relevanța sa pentru investigație ține de identificarea circuitului contractual și de delimitarea relațiilor dintre firme, proiectanți și administrație.
Mirela Crăciun: proiectare privată și candidatura la conducerea Primăriei
Numele Mirelei Crăciun apare atât în corespondența privind cele două PUZ-uri, cât și în informațiile publicate anterior despre o candidatură la funcția de director general adjunct în Primărie.
Potrivit investigatiei, aceasta ar fi beneficiat de susținerea Roxanei Pandele, însă nu ar fi promovat concursul.
Cele două planuri trebuie tratate distinct: participarea la proiectarea unor documentații private și tentativa de ocupare a unei funcții publice. Întrebarea de interes public privește eventuala existență a unor intervenții preferențiale și felul în care administrația previne suprapunerea intereselor.
Funcțiile publice nu pot deveni extensia relațiilor profesionale private, indiferent cât de apropiate sunt persoanele implicate.
Funcția se poate schimba. Cine verifică dacă influența rămâne?
Noile sesizări susțin că Roxana Pandele ar încerca să-și conserve influența în municipalitate și să protejeze continuarea unor lucrări aflate în derulare, descrise de surse ca PUG-uri.
Acestea nu trebuie confundate cu PUZ-urile Traian și Upetrom menționate în corespondența privind cesiunile contractuale.
Tot potrivit investigtiilor noastre, Roxana Pandele s-ar prevala de influența sa în Primărie și ar afirma că poate facilita trecerea unor documentații. În același context sunt reclamate presupuse intervenții prin care, după apariția dificultăților administrative, beneficiarului i-ar fi indicată firma capabilă să le depășească.
Municipalitatea are obligația de a clarifica cine exercită efectiv atribuțiile, cine semnează documentele și cine dispune controalele. Reintegrarea dispusă de instanță trebuie reflectată în acte și responsabilități clare, nu lăsată într-o zonă de ambiguitate administrativă.
Nu „nume-bombă”, ci răspunderi precise
Informațiile primite de la surse anunță și alte nume ale unor persoane influente din Primărie care ar avea legături cu firmele implicate.
În acest caz, verificările esențiale privesc:
- criteriile și dispozițiile în baza cărora au fost efectuate controalele;
- motivele returnării sau neprimirii documentațiilor;
- eventualele intervenții asupra arhitecților și beneficiarilor;
- traseul recomandărilor către prestatori privați;
- relațiile economice și eventualele beneficii ale persoanelor implicate;
- aplicarea hotărârii privind Veronica Rădună și costurile suportate de municipalitate.
Roxana Pandele, Dana Sencu, conducerea Primăriei și societățile menționate au dreptul să răspundă acestor acuzații. Pozițiile lor sunt relevante pentru stabilirea faptelor, nu o formalitate editorială.
Controlul public nu trebuie să producă profit privat
Suspiciunile prezentate in aceasta noua dezvaluire ridică problema unei posibile folosiri a autorității administrative în beneficiul unor interese private. Dacă există elemente de abuz în serviciu ori alte infracțiuni este de stabilit de către organele judiciare, pe baza probelor și a condițiilor prevăzute de lege.
Dincolo de orice calificare penală, întrebarea rămâne simplă:
Urbanismul ploieștean servește cetățeanul sau îl conduce, prin obstacole administrative, către un anumit furnizor?
Controlul nu poate fi agent comercial. Semnătura publică nu este instrument de negociere privată. Iar „intrarea în legalitate” trebuie să rezulte din respectarea legii, nu din alegerea firmei potrivite pentru persoana potrivită. Vom reveni. (Cristina T.).
Dosarul antigrindină, partea a XIII‑a. CSAT spune: siguranță națională! Garda de Mediu și APM Prahova spun: ascundeți gunoiul sub preș
Republica Antigrindină: cum a tras statul Român cu rachete în cer, cu iodură în câmp și cu legea în gard...
I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta
În manualele de poliție scrie că body-cam-ul e pentru „protejarea agentului”. La Boldești-Scăeni, body-cam-ul lui Picior Florin-Alexandru pare să fie...
Urbanismul din Ploiești, între control și „salvare” privată: cine pune piedica și cine oferă firma? Arhitectura dezmatului (II)
Revenirea Veronicăi Rădună în urma procesului câștigat cu municipalitatea readuce în atenție funcționarea Urbanismului ploieștean. Incisiv de Prahova continuă prezentarea...
IPJ Prahova, „filiala” Băicoi: Agresorul lovește, poliția ridică tonul, victima strânge traume
Republicii 296 – Academia de bătaie, umilință și like-uri Lecții de parcare aplicată: „Dau cu palma, deci exist” Ora 10...
Specialiști în destituire după o ședință și un proces-verbal. Manualul secret al Poliției Române: cum să judeci un coleg fără să fi învățat nimic
Justiție disciplinară în regim fast-food Intră polițistul pe ușă, iese cariera pe ușă În România, polițistul care poate fi dat...
„Solidaritatea” lor, factura noastră. Pamflet dur despre programul de guvernare al cabinetului Luca Marinescu
„Consolidare solidară”: când statul își pune cagula pe față A apărut, în fine, și programul de guvernare 2026–2026, cu ștampilă...
I.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
În timp ce autospecialele IPJ Prahova se fac praf pe șosele și dosarele se plimbă între colegi anchetatori ai propriilor...
Arhitectura dezmatului: Cum a daramat Curtea de Apel castelul ARBY & CO din Primaria Ploiesti (I)
Justitia bate combinatiile: Veronica Raduna revine, recursul Primariei cade in cap Cronica unui abuz administrativ se incheie spectaculos la Curtea...
IPJ Neamț, regulament pentru epoca de piatră: „Nu vă mai omorâți psihic colegii. restul, vedem noi”
Hărțuirea sexuală nu există în regulamentul IPJ Neamț. Există doar în lege, în metodologia Guvernului și, eventual, în realitate. În...
ÎCCJ inventează „poșta zombie”: scrisorile mor, dar obligațiile șoferilor bântuie mai departe
Când nu ridici plicul, plicul te ridică pe tine Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a hotărât, prin Decizia...
Batman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
Investigatie propie Incisiv de Prahova – bazată pe documente judiciare. Un dosar cu patru expertize și nicio probă “întreagă” În...
IPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi
IPJ Prahova, campion la procese pierdute: cum a aflat Poliția că și polițiștii au drepturi în concediu IPJ Prahova, din...
Republica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
Poliția Penitenciară, de la gardieni ai legii la subiect de bârfă online Poliția Penitenciară nu mai e de mult o...
ANI le dă voie „combatanților în concediu”: polițiștii pot dispărea în misiuni externe, dar cu Statutul la purtător
Legea 180/2026, bau-baul inventat de birocrați speriați de Europa În timp ce unii visează să blocheze polițiștii în birouri prăfuite...
Dosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
Există un moment, în orice anchetă serioasă, când îți dai seama că nu grindina e problema, ci „apărătorii mediului” care...
-
Exclusivacum 4 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 2 zile
Batman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum o zi
I.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 3 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 3 zile
Dosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 2 zile
Republica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Exclusivacum 2 zile
IPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi
-
Exclusivacum 4 zileDosarul Antigrindină – Partea a XI‑a –„ANTI-GRINDINĂ” CU DOSAR PENAL. Când norii sunt proști, îi păcălește… SNACP-ul. Când sunt deștepți, se duce DNA-ul peste ei.