Actualitate
Invincibila Securitate
Unul dintre miturile cele mai puternice, care domină în societatea noastră, este omnipotența Securității. Vechi și noi. Care provine dintr-un alt mit. Și anume că, în absența Securității, România ar fi expusă unor uriașe riscuri de securitate, putându-se ajunge la invadarea statului de către un număr uriaș de dușmani disimulați, având drept consecință dezmembrarea. Iar acest mit transcende regimurilor politice. În realitate, cum stăm?
Istoricii serviciilor de securitate românești – și aici mă refer nu la foști reprezentanți ai instituției, ci la oameni de știință care operează cu instrumente adecvate – au încercat să evalueze în ce măsură Securitatea din perioada comunistă a răspuns nevoilor de securitate ale statului. Iar concluziile sunt dezarmante. În ceea ce privește apărarea regimului și a formei de stat față de propriul popor, Securitatea s-a dovedit extrem de eficientă. A identificat și a anihilat aproape toate persoanele care s-ar fi putut opune instaurării și menținerii regmului totalitar. Mai departe și-au făcut treaba procurorii și judecătorii, aruncând după gratii sute de mii de concetățeni și suprimând chiar o parte dintre aceștia în cumplitele locuri de detenție administrate de statul comunist. La acest capitol, Securitatea și-a făcut datoria cu vârf și îndesat. Dar atunci când vorbim de riscurile de securitate ale unui stat, în mod normal nu ne referim la cetățenii acestuia, care ar putea face opoziție politică.
Adevăratele riscuri de securitate vin de afară. Din direcția dușmanului extern. În anii comunismului, mult timp dușmanul extern al României a fost identificat în rândul statelor occidentale, în special al statelor membre NATO. Pentru întreg lagărul socialist, acolo se găsea inamicul. În a doilea rând – și asta abia în a doua parte a regimului totalitar, sfârșitul perioadei Dej și întreaga perioadă Ceaușescu – a mai apărut un inamic, care rareori a fost identificat explicit în documentele oficiale. Uniunea Sovietică și celelalte state ale Tratatului de la Varșovia. Care și ele au fost însemnate drept generatoare de insecuritate pentru România. Prin urmare, în prima perioadă până prin 1964-1965, Securitatea a luptat și pe frontul intern, dar și pe frontul extern, concentrându-se asupra pericolului restaurației democrației, iar în a doua perioadă, începând din ’64-’65, a mai fost conturat drept țintă și un alt potențial dușman extern, Uniunea Sovietică și toate celelate state ale Tratatului de la Varșovia. Din această nouă și amplă perspectivă, e interesant de văzut cum a răspuns Securitatea ca instituție acestor provocări legate de insecuritatea statului român.
Iar istoricii au început să fac bilanțuri. În lucrările de specialitate apar consemnate din ce în ce mai frecvent performanțele și contraperformanțele Securității pe toate fronturile enumerate mai sus. Și care sunt în esență concluziile?
1). Sub regimul Dej, în plan extern, Securitatea română a înregistrat câteva performanțe, reșind să acceseze informații din sistemul de apărare NATO, dar acestea au fost livrate imediat Moscovei, care le-a utilizat mai ales în folos propriu. De altfel, rețelele de spioni care au realizat asemenea performanțe, în frunte cu rețeaua Caraman, care a spart cele mai importante secrete NATO, au lucrat nu numai în folosul Uniunii Sovietice, dar, din câte s-a confirmat ulterior, erau chiar recrutate de KGB. În aceste condiții, e greu să mai vorbim despre spioni români performanți pe frontul invizibil al spionajului militar. Erau de fapt spioni sovietici acționând sub steag românesc.
2). Ulterior, sub regimul Ceaușescu, Securitatea externă nu a mai obținut informații relevante în plan militar, dar s-a concentrat în schimb în alte două direcții. A monitorizat cu rezultate notabile organizațiile teroriste și întreaga vață politică din Orientul Mijlociu și a inițiat un mecanism de furt sistematic al unor descoperiri științifice și tehnologice, pe care le-a utilizat uneori cu succes în beneficiul industriei românești. Operațiunile legate de organizațiile teroriste și de Orientul Mijlociu nu au contribuit în mod direct și decisiv la apărarea siguranței naționale a României, dar au oferit regimului Ceaușescu și lui Ceaușescu personal pârghii importante în domeniul informațiilor sensibile, pe care acesta le-a utilizat cu succes în folosul României în acțiunile sale de politică externă. Este un domeniu în care Securitatea a performat, dar acest domeniu a contribuit doar indirect la apărarea și garantarea singuranței naționale a României. În ceea ce privește furtul de tehnologie, acesta rămâne un furt și atâta tot. Prin furt, niciun stat nu dobândește mai multă securitate națională.
3). În ceea ce privește lagărul socialist, Securitatea a înființat două servicii speciale, care au încercat să monitorizeze acțiunile Moscovei îndreptate împotriva României, dar și operațiunile de acest fel puse la cale de alte state socialiste, în special Ungaria și Republica Democrată Germania. În ultimii 30 de ani, am avut cu toții acces – și cu atât mai mult istoricii de specialitate – la un bogat material documentar vizând aceste domenii. Iar concluzia mea cel puțin, care nu este contrazisă ci, dimpotrivă, confirmată de istorici, este că, în general, atunci când nu a fost trădătoare, activitatea securiștilor care au lucrat în aceste domenii s-a rezumat la sintetizarea sistematică a zvonurilor care circulau sau a informațiilor din surse deschise. În realitate, după cum s-a aflat, serviciul destinat contracarării acțiunilor de spionaj ale Moscovei pe teritoriul României era contaminat la vârf. În sensul că mai mulți dintre conducătorii acestui serviciu lucrau de fapt în slujba Moscovei. De altfel „eficiența” acestor servicii s-a văzut în decembrie 1989 și apoi pe tot parcursul anului 1990, când România a fost transformată într-un șvaițăr de către serviciile de informații ale „stateor prietene”. Și când România a fost literalmente la un pas de a fi dezmembrată ca stat.
4). Și nu a mai rămas decât să ne întoarcem din nou la dușmanul intern, pe care Securitatea ceaușistă a știut să-l anihileze astfel încât valul revoluționar care a cuprins întreaga Europă în 1989 să se oprească în stăvilarul de la București, transformându-se într-o baie de sânge. Practic, singurii agenți ai schimbării au fost agenți nu anticomuniști, ci anticeaușiști, aproape toți agenți ai Moscovei destinați să preia puterea după răsturnarea și asasinarea lui Ceaușescu.
A mai existat și mai există un domeniu în care Securitatea obține rezultate performante. În domeniul creării și alimentării zvonurilor false. Al scenariilor de tot felul generatoare de confuzie în rândul populației și al forțelor politice, care încerarcă să instaureze democrația. Din acest punct de vedere, pentru a-și prezerva puterea și pentru a-și conserva acest mit al performanțelor din perspectiva anihilării riscurilor de securitate, serviciile noastre de informații au ales în general să servească sau să mimeze că servesc cele mai retrograde forțe politice, care au reușit pentru perioade lungi de timp să acapareze puterea politică.
Astăzi auzim frecvent afirmația conform căreia serviciile de securitate din România sunt indispensabile pentru menținerea siguranței acestui stat. Dar, la fel ca și în trecut, nimeni nu a reușit să facă vreo demonstrație asupra incidentelor reale de securitate la care a fost expusă România și unde serviciile secrete au intervenit cu succes. Nu există nici teroriști și nici spioni documentați, prinși și condamnați ca rezultat al activității unor servicii secrete extrem de generos bugetate de stat. În schimb, toată lumea a văzut cum România a pierdut imens din avuția ei națională, fără ca serviciile de informații să fi intervenit în vreun fel, furnizând la timp informații concludente factorilor de decizie politică.
Ceea ce nu înseamnă că România nu are nevoie de servicii de informații. Ba da! Are. Are nevoie de mai puține servicii de informații, mai mici sub aspect numeric, bugetate corespunzător, dar proporțional cu resursele acestui stat și cu adevărat eficiente. O eficiență pe care să o poată identifica cetățenii României. Pentru că încrederea acestora nu se poate susține doar prin vorbe sau doar prin lozinci.
Sorin Rosca Stanescu
Un lanț poate schimba rapid aspectul unei ținute, mai ales dacă restul pieselor sunt simple. Forma zalelor, grosimea, lungimea și nuanța metalului influențează atât stilul, cât și confortul la purtare.
Modelele box, rope și cuban se numără printre cele mai cunoscute variante, însă fiecare are o construcție și o prezență vizuală diferite. Alegerea potrivită depinde de contextul în care porți bijuteria, de proporțiile tale și de felul în care vrei să o combini cu alte accesorii.
Modelul potrivit pornește de la modul în care îl vei purta
Atunci când cauți un lant de aur la preț accesibil, nu ține cont numai de aspect. Gândește-te dacă îl vei purta zilnic, dacă vrei să adaugi un pandantiv și cât de vizibil dorești să fie.
Înainte de alegere, răspunde la câteva întrebări:
- vrei să îl porți la birou, în timpul liber sau la evenimente?
- preferi un accesoriu discret ori unul care atrage atenția?
- vrei să îl porți singur sau alături de alte lanțuri?
- ai deja un pandantiv pe care vrei să îl folosești?
Dacă alegi un pandantiv, verifică dimensiunea și greutatea piesei. Un pandantiv mai greu are nevoie de un lanț suficient de solid, care să distribuie corect greutatea.
Lanțul box se potrivește unui stil simplu și ordonat
Lanțul box, numit și lanț venețian, este realizat din zale pătrate, așezate uniform. Construcția sa formează o linie dreaptă și curată, potrivită pentru ținutele minimaliste.
Când să alegi modelul box?
Acest tip de lanț este potrivit:
- pentru birou și ținute smart-casual;
- pentru pandantive mici sau medii;
- dacă preferi bijuteriile discrete;
- pentru purtare frecventă.
Un model de 2–3 mm se integrează ușor într-o ținută cu cămașă, sacou sau tricou simplu. Forma compactă îl ajută să se așeze ordonat, fără să domine restul accesoriilor.
Lanțul rope adaugă textură și mai multă strălucire
Lanțul rope are zale împletite în spirală, asemănătoare unei frânghii. Suprafața sa reflectă lumina din mai multe unghiuri, ceea ce îl face vizibil chiar și atunci când grosimea nu este foarte mare.
Cui i se potrivește modelul rope?
Alege un lanț rope dacă:
- îți plac accesoriile cu textură;
- vrei să îl porți și fără pandantiv;
- preferi un stil smart-casual;
- cauți o bijuterie care captează lumina.
Un model de 3–5 mm poate completa un tricou simplu, o cămașă descheiată la primul nasture sau o ținută monocromă. Variantele mai fine pot fi purtate și cu pandantive, dacă greutatea acestora este potrivită.
Verifică dacă lanțul este solid sau gol la interior. Modelele solide sunt, în general, mai grele și mai rezistente, în timp ce variantele goale necesită mai multă atenție la lovituri și deformare.
Lanțul cuban oferă structură și o prezență vizibilă
Lanțul cuban este format din zale ovale, turtite și unite strâns. Se așază plat și are o prezență mai puternică decât modelele box sau rope.
Când merită ales modelul cuban?
Acest model este o variantă potrivită:
- pentru un stil urban;
- dacă vrei un accesoriu statement;
- pentru ținute simple, cu puține alte bijuterii;
- dacă preferi lanțurile late și bine definite.
Un cuban de 5–7 mm poate deveni piesa centrală a ținutei. În acest caz, evită să adaugi alte accesorii masive în zona gâtului.
Grosimea lanțului influențează vizibilitatea și confortul
Grosimea lanțului trebuie aleasă în funcție de stil, conformație și frecvența purtării:
- 2–3 mm: aspect discret și potrivit pentru pandantive mici;
- 3–5 mm: echilibru între eleganță și vizibilitate;
- peste 5 mm: efect pronunțat, potrivit mai ales pentru rope și cuban.
Persoanele cu umeri lați pot integra mai ușor lanțuri groase. Pentru o apariție fină, alege o grosime redusă și o lungime apropiată de baza gâtului.
Lungimea determină locul în care cade lanțul
Lungimea influențează felul în care bijuteria se raportează la guler și la restul ținutei.
Cele mai întâlnite variante sunt:
- 45–50 cm: aproape de baza gâtului;
- 50–55 cm: lungime echilibrată pentru purtare zilnică;
- 60 cm sau mai mult: aspect relaxat și potrivit pentru layering.
Dacă porți frecvent cămăși, probează lanțul atât peste, cât și sub guler. Observă dacă rămâne vizibil și dacă se așază confortabil atunci când te miști.
Poți combina mai multe lanțuri prin layering
Layeringul presupune purtarea simultană a mai multor lanțuri la lungimi diferite. Pentru un rezultat echilibrat, combină un box fin cu un rope mediu sau două modele cu grosimi diferite.
Păstrează o diferență de cel puțin 5–10 cm între lungimi și evită să porți mai multe lanțuri groase în același timp. Astfel, reduci riscul ca piesele să se încurce și păstrezi un aspect plăcut.
Pentru un stil minimalist, alege modelul box. Dacă vrei mai multă textură și strălucire, optează pentru rope. Pentru o prezență puternică, lanțul cuban este varianta potrivită. Compară lungimea, grosimea și construcția, apoi alege modelul pe care îl poți purta confortabil în cât mai multe contexte.
Acordul consolidează cooperarea militară transatlantică
Statele Unite și Polonia au semnat un acord de finanțare militară externă în valoare de 4 miliarde de dolari. Documentul prevede acordarea unui împrumut prin mecanismul Foreign Military Financing (FMF), destinat sprijinirii modernizării tehnice a Forțelor Armate Poloneze și consolidării cooperării transatlantice.
Acordul a fost semnat în cadrul unei ceremonii organizate la Muzeul Armatei Poloneze din Varșovia, în prezența oficialilor celor două țări.
Ministrul polonez al Apărării Naționale, Władysław Kosiniak-Kamysz, a declarat că acesta este cel de-al șaselea împrumut acordat Poloniei prin mecanismul FMF. Potrivit oficialului, finanțarea a permis Varșoviei să achiziționeze echipamente militare americane de ultimă generație.
Varșovia își consolidează poziția pe flancul estic al NATO
Ministrul polonez a subliniat că investițiile contribuie la întărirea capacității de apărare a flancului estic al NATO. El a susținut că Polonia își îndeplinește responsabilitățile de aliat european și că statele europene își asumă un rol tot mai important în asigurarea propriei securități.
Secretarul de stat polonez pentru Apărare, Magdalena Sobkowiak, a precizat că valoarea totală a împrumuturilor FMF primite până acum de Varșovia se ridică la 20 de miliarde de dolari.
Într-un mesaj publicat pe rețelele sociale, oficialul a ironizat îngrijorările privind reducerea relațiilor comerciale cu Statele Unite, întrebând, în mod sarcastic, cum ar fi fost posibilă „întreruperea relațiilor comerciale” în condițiile unor asemenea contracte de apărare.
Polonia a cumpărat masiv tehnică militară americană
Acordul finalizat acum vine după informațiile apărute în luna iunie, potrivit cărora Washingtonul și Varșovia conveniseră deja asupra unei finanțări de 4 miliarde de dolari.
În ultimul deceniu, Polonia a investit masiv în echipamente militare fabricate în Statele Unite. Printre principalele programe se numără achiziția avioanelor de luptă F-35, a elicopterelor de atac AH-64E Apache, a tancurilor M1A2 Abrams, a sistemelor de apărare antiaeriană și antirachetă Patriot PAC-3+, a lansatoarelor de rachete HIMARS, a rachetelor antitanc Javelin și modernizarea avioanelor F-16.
Împrumutul ar putea finanța noi avioane F-35
Autoritățile poloneze nu au precizat încă modul în care va fi utilizat noul împrumut de 4 miliarde de dolari. O parte a fondurilor ar putea fi direcționată către achiziționarea a încă 32 de avioane F-35, în cadrul planurilor Varșoviei de consolidare a superiorității aeriene.
Compania Boeing promovează de mai multe luni avionul F-15 ca alternativă, în timp ce Eurofighter susține, la rândul său, candidatura aeronavei Typhoon. Cu toate acestea, ministrul polonez al Apărării a anunțat în iunie că Varșovia analizează în mod concret suplimentarea flotei de F-35.
Lockheed Martin discută cu autoritățile poloneze
Dennis Göge, directorul executiv pentru Europa al Lockheed Martin, a declarat că nu există încă o decizie privind semnarea unui al doilea contract pentru avioane F-35. El a precizat că producătorul se află în discuții cu autoritățile poloneze pentru a înțelege mai bine cerințele operaționale ale acestora.
Polonia a primit până acum opt avioane F-35, în baza unui contract în valoare de 4,6 miliarde de dolari semnat în 2020. Acordul inițial prevede livrarea unei flote de 32 de aeronave de luptă.
Reprezentantul Lockheed Martin a salutat introducerea acestor capabilități în dotarea forțelor armate poloneze, subliniind importanța lor strategică pentru securitatea flancului estic al NATO.
Ecografia se numără printre cele mai frecvente investigații imagistice recomandate de medic. Probabil ai făcut deja una pentru dureri abdominale, pentru monitorizarea unei sarcini sau în cadrul unui control de rutină. Este rapidă, nedureroasă și nu folosește radiații. În majoritatea cazurilor, îți oferă informații pe loc, astfel încât medicul poate decide imediat care sunt următorii pași.
Dacă îți dorești claritate medicală, este important să înțelegi exact ce poate evalua ecografia, cum se desfășoară investigația și care sunt limitele ei. Iată mai multe detalii.
Ce este ecografia și cum funcționează?
Ecografia, numită și ultrasonografie, folosește unde sonore de frecvență înaltă pentru a crea imagini ale organelor interne. Sonda aparatului transmite aceste unde, ele se reflectă diferit în funcție de țesuturi, iar aparatul transformă informația în imagini vizibile pe monitor.
Medicul vede structura organelor în timp real. Astfel, poate observa dimensiuni, forme, eventuale formațiuni sau acumulări de lichid. În varianta Doppler, ecografia măsoară și fluxul de sânge prin vase sau prin inimă. Investigația este sigură inclusiv în sarcină.
Ce organe pot fi examinate prin ecografie abdominală?
Ecografia abdominală este una dintre cele mai solicitate investigații. Aceasta permite evaluarea mai multor organe din partea superioară și inferioară a abdomenului.
Ficatul
Medicul poate identifica:
- ficatul gras (steatoză hepatică);
- inflamații cronice;
- ciroză;
- chisturi sau formațiuni suspecte.
Dacă analizele de sânge arată transaminaze crescute, ecografia ajută la clarificarea cauzei. Dacă apar leziuni suspecte, medicul poate recomanda investigații suplimentare pentru confirmare.
Vezica biliară și căile biliare
Ecografia detectează frecvent pietrele la fiere. În cazul durerilor în partea dreaptă a abdomenului, grețurilor sau icterului, această investigație oferă rapid informații despre:
- litiaza biliară;
- inflamația vezicii biliare;
- dilatarea căilor biliare.
Pentru rezultate optime, este indicat repausul alimentar cu 6–8 ore înainte.
Pancreasul
Pancreasul poate fi evaluat pentru inflamații (pancreatită), chisturi sau formațiuni tumorale. Gazele intestinale pot limita vizualizarea, iar în aceste situații medicul poate recomanda un CT sau un RMN.
Splina
Ecografia arată dacă splina este mărită sau prezintă leziuni. O splină mărită poate fi asociată cu infecții sau afecțiuni hematologice. Medicul corelează întotdeauna imaginea cu simptomele și analizele tale.
Rinichii și vezica urinară
Ecografia renală este frecvent indicată în caz de:
- dureri lombare;
- sânge în urină;
- infecții urinare repetate;
- suspiciune de pietre la rinichi.
Medicul verifică dimensiunea rinichilor, eventualii calculi, prezența chisturilor sau dilatarea căilor urinare. Este important să vii la ecografie cu vezica plină, deoarece urina ajută la vizualizarea pereților.
Aorta abdominală
Prin ecografie Doppler, medicul poate evalua aorta și alte vase mari. Investigația permite detectarea unor dilatări (anevrisme) sau îngustări care necesită monitorizare atentă.
Ce organe pot fi examinate prin ecografie pelvină?
Ecografia pelvină se adresează atât femeilor, cât și bărbaților. Este foarte utilă în specialități precum obstetrică-ginecologie și urologie.
La femei: uterul și ovarele
Ecografia pelvină poate fi:
- transabdominală (cu vezica plină);
- transvaginală (pentru imagini mai detaliate).
Medicul evaluează:
- uterul și grosimea endometrului;
- ovarele și eventuale chisturi;
- fibroamele uterine;
- sarcina în evoluție sau suspiciunea de sarcină extrauterină.
În sarcină, ecografia rămâne metoda standard de monitorizare a dezvoltării fătului. Dacă alegi să faci o ecografie în București, sectorul 3, într-o clinică modernă, medicul ginecolog îți va explica exact ce tip de examinare ți se potrivește și cum se integrează aceasta în planul tău medical.
La bărbați: prostata
Ecografia prostatei se face transabdominal sau transrectal, în funcție de indicație. Aceasta este recomandată dacă apar:
- dificultăți la urinare;
- jet urinar slab;
- valori PSA modificate.
Investigația ajută la identificarea hiperplaziei benigne de prostată, inflamațiilor sau formațiunilor suspecte.
Alte zone care pot fi examinate prin ecografie
Ecografia nu se limitează la abdomen și pelvis. Medicul o folosește în mai multe specialități.
Tiroida
În endocrinologie, ecografia tiroidiană este prima investigație indicată pentru noduli sau modificări ale analizelor hormonale. Medicul observă dimensiunea glandei și caracteristicile nodulilor și decide dacă este necesară o biopsie.
Inima (ecocardiografie)
În cardiologie, ecocardiografia oferă informații despre structura inimii, funcționarea valvelor și modul în care sângele circulă prin camerele cardiace. Investigația este frecvent recomandată în caz de hipertensiune, suflu cardiac sau dureri toracice.
Sânii
Ecografia mamară este utilă mai ales la femeile tinere, unde țesutul mamar este dens. Aceasta ajută la diferențierea chisturilor de nodulii solizi și completează mamografia.
Testiculele și părțile moi
Pentru dureri scrotale, traumatisme sau umflături, ecografia testiculară oferă informații rapide. În cazul leziunilor musculare sau al colecțiilor de lichid, ecografia părților moi este o metodă eficientă de evaluare.
Cum se desfășoară ecografia?
Procedura este simplă:
- te așezi pe patul de examinare;
- medicul aplică un gel pe zona investigată;
- plimbă sonda pe piele și urmărește imaginile pe monitor;
- la final, primești rezultatul pe loc sau în scurt timp.
În general, investigația durează între 15 și 30 de minute. Nu ai nevoie de recuperare și îți poți relua activitatea imediat.
Pregătirea depinde de tipul ecografiei:
- pentru abdomenul superior: nu mânca 6–8 ore înainte;
- pentru pelvis: bea aproximativ un litru de apă și nu urina înainte;
- pentru ecografie transvaginală: golește vezica înainte de procedură.
Medicul îți oferă instrucțiuni clare la programare.
Ce nu poate evidenția ecografia?
Ecografia are și limite. Aerul din intestin poate împiedica vizualizarea unor organe. Oasele blochează undele sonore, astfel că structurile aflate în spatele lor nu pot fi evaluate. Leziunile foarte mici pot trece neobservate. Dacă rezultatul este neconcludent, medicul poate recomanda un CT sau un RMN.
Când este bine să programezi o ecografie?
Programează un consult dacă apar:
- dureri abdominale persistente;
- tulburări urinare;
- sângerări anormale;
- modificări ale ciclului menstrual;
- analize de sânge care depășesc limitele indicate de laborator.
Așadar, dacă ai simptome sau vrei un control preventiv, fă primul pas: programează un consult și discută deschis cu medicul despre opțiunile tale. O evaluare efectuată la timp îți oferă claritate și te ajută să iei decizii informate pentru tine și familia ta.
Disclaimer: Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical. Pentru interpretarea corectă a rezultatelor și stabilirea unui plan de investigații, adresează-te unui medic.
Surse de informare:
- “Ultrasound – Mayo Clinic.” Mayoclinic.Org, 2024, https://www.mayoclinic.org/tests-procedures/ultrasound/about/pac-20395177. Accesat în data de 5 Aug. 2026.
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
Când ți se cântă prea mult la ureche, la un moment dat nu mai poți sta în banca ta. Când...
MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
Remember: cum s-au distrus Neoplan-urile și s-au umflat kilometrii Înainte să ajungem la „organigrama cu chiloți”, merită un mic remember:...
MAI adună date sensibile, ANSPDCP ridică din umeri: cazul procedurii PS-MAI-DGMRU-125
ANSPDCP și marele miracol administrativ: când dosarul cu date personale se lovește de ușa competenței Procedura MAI care a pus...
La Arad, programul de 8 ore bate infractorul la scor: 1–0 pentru hoți
Dacă te-ai întrebat vreodată cum poți crește infracționalitatea fără să dai o singură palmă legii, răspunsul vine de la Arad:...
STATUL PE PERSOANĂ FIZICĂ – Sufrageria de Securitate Națională S.A.
Cum și-au tras Bolojan și Abrudean Zonă de Securitate Clasa I „la cheie”, pe încredere și fără acte Când credeai...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată,...
Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională
Există popoare care construiesc rachete. Altele, care ridică zgârie-nori. România a reușit performanța unică de a bloca securitatea națională într-un...
Argint în nori, aur la Electromecanica, plumb în buget. Fermierii întreabă, Mafia Antigrindină se ascunde după gardul de beton
Asociația fermierilor din Prahova trimite o adresă‑dosar către AASNACP și lovește direct în inima combinațiilor cu puncte de lansare, contracte...
Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS
Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’...
„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră
Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații...
Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
Există cazuri în care abuzul este atât de grosolan încât nu mai poate fi mascat nici cu munți de hârtii...
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de...
De la „J’Accuse…!” la „Noi n-am văzut nimic”: Afacerea Dreyfus, manualul secret al MAI-ului românesc
Un evreu alsacian, o scrisoare dubioasă și o justiție oarbă „la comandă” În 1894, Franța își dădea examenul de morală...
IGPR, instituția cu două oglinzi: una pentru hârtie, alta pentru instanță
Cazul semnalat de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” arată o performanță administrativă rară: aceeași instituție reușește să susțină, în documente...
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
De la strategie națională la șmecherie organizată Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a fost vândut românilor drept „motor...
-
Exclusivacum 20 de ore
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
-
Exclusivacum 5 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
-
Exclusivacum 3 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
-
Exclusivacum 4 zile
Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
-
Exclusivacum 3 zile
Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională
-
Exclusivacum 20 de ore
MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
-
Featuredacum 3 zileCând sindicatul tace și muncește: de ce au apărut ‘misterios’ cursurile de cercetare disciplinară în MAI
-
Exclusivacum 2 zile
STATUL PE PERSOANĂ FIZICĂ – Sufrageria de Securitate Națională S.A.