Așadar s-a hotărât. Deși spune că încă nu. Dar că lucrează greu pentru asta. Iohannis va face referendum. Chiar în ziua alegerilor europarlamentare. Încă nu se știe care va fi înțeleapta întrebare adresată poporului. Dar o întrebare va fi. Pe lângă spectacolele curente, vom avea unul nou. Primul referendum tip zombie din istoria României.

Traian Băsescu, cât a fost el de Traian Băsescu s-a gândit că nu ar strica deloc să rupă Parlamentul. Puterea care-i stătea în coaste. Să-l facă mai mic. Și structurat la jumătate. Unicameral. O idee agreată de popor. Un popor neobișnuit cu sistemul parlamentar. Și care avea în față un Legislativ demonizat. Și după ce s-a gândit și a știut ce vrea, abia atunci a făcut un anunț public, și-a suflecat mânecile și a dat drumul la referendum. A făcut-o în ziua alegerilor. Pentru a aduce mai multă lume la vot. Și și-a atins obiectivul politic.

Parlamentul nu a devenit mult mai mic. Și nici nu s-a făcut unicameral. De fapt, nu acesta era obiectivul real. Obiectivul era propagandistic. Pur politic. Nicidecum de tip constituțional. Acum avem o operațiune făcută întrucâtva prin imitarea primeia, dar totuși pe dos.

Cum a procedat Klaus Iohannis? Mai întâi s-a gândit să facă și el un referendum. Ca tot omul. Să aibă „referendumul lui”. Și a declanșat procedurile. S-a bătut până când, după modelul Băsescu, a obținut acceptul de la Curtea Constituțională să facă referendum în ziua europarlamentarelor. Exact pe dos față de cum a recomandat Comisia de la Veneția. Dar #Rezist aplaudă. În acest caz, Comisia de la Veneția nu mai face nici doi bani. Partea interesantă, după opinia mea de-a, dreptul senzațională, este că abia după ce a decis că vrea să facă un referendum, Klaus Iohannis a început să se gândească, pas cu pas, și la tema acestuia. Ce întrebare urmează să-i pună cetățeanului? Despre ce? Și, în final, ce obiectiv va putea viza dincolo de propaganda pură, care este doar specialitatea politrucilor?

Problema e că domnul Klaus Iohannis nu are încă o întrebare. I-o sugerează Traian Băsescu, într-o încercare de a-și reîncălzi propria ciorbă. Ce ar fi să reia tema Legislativului cu doar 100 de parlamentari, dar fără a-l reunifica într-o singură Cameră? Dacă tot e un vid de idei în capul locatarului de la Cotroceni, nu ar fi exclus ca sugestia să prindă. Și, totuși, dacă va fi, despre ce va fi?

Ne spune, forțându-și la maximum clarviziunea, tot Klaus Iohannis. Va fi despre Justiție. Dar nu poți să faci un referendum despre Justiție în general. Și atunci este agitat din ce în ce mai insistent sloganul USR „Fără penali în politică”. Este perfect. Ce țară și-ar dori penali în politică? Ce popor cu mintea întreagă și-ar dori așa ceva? Prin urmare, ar putea să prindă. Dar cum? Întrebarea ar trebui să definească ce înseamnă un penal. Un anchetat? Un inculpat? Un condamnat în prmă instanță? Un condamnat definitiv? Un om eliberat condiționat? Un om în cazul căruia a încetat și condiționarea? Un om pe toată viața însemnat? Auăleu! Dar Constituția ce spune? Dar Uniunea Europeană? Și în ce politică nu mai au voie penalii? Nu mai au voie consilieri? Nu mai au voie primari? Nu mai au voie parlamentari? Nu mai au voie în Guvern? Nu mai au voie președinți ai Republicii? Dar au voie în funcții publice? Sau nu mai au voie nici în funcții publice? Oare ce ne spune Constituția? Nu are Constituția nicio rețetă pentru Klaus Iohannis? Nu-l învață Constituția cum ar putea pune o întrebare simplă, în niciun caz stufoasă, și la care să poată răspunde tot românul, cu inima ușoară? Asfel încât referendumul să-și îndeplinească și obiectivul propagandistic, și obiectivul politic? Și să poate genera și o schimbare a Constituției și a legilor statului? Ei bine, în această privință, pentru Klaus Iohannis Constituția este ca o conservă ermetic închisă. Și vidată.

Ceva însă știe cu mare precizie Klaus Iohannis, în timp ce propune acest demers tip zombie. Și anume că răspunde pozitiv ultimatumului #Rezist. Și USR plus PLUS. Și mai știe că dacă poate, poate. Dacă poate băga adânc mâna în banii publici, pentru a dubla numărul secțiilor de votare și numărul de buletine și dacă printr-o asemenea mișcare își poate permite să participe mascat la campania electorală, e ceva pozitiv. Pozitiv pentru propria sa campanie. Și puțin antrenament după atâtea vacanțe și după atâta relaxare la schi și tenis nu strică.

Nu îmi pot imagina însă că ar fi chiar atât de fraier Klaus Iohannis, încât să își imagineze că, și dacă ar scoate din pălărie o întrebare clară, bine țintită, referendumul va scoate mai multă lume la vot. Referendumul nu poate suplini lipsa capacității unor partide de a-și mobiliza proprii susținători. Cum nu s-a întâmplat nici atunci când a fost inițiat de Traian Băsescu. Și nici nu poate crește interesul românilor pentru europarlamentare. În concluzie, acest referendum tip zombie, în care nu poate exista răspuns, pentru că nu va exista întrebare, nu reprezintă decât un jalnic vehicul, care îi va permite lui Klaus Iohannis să călătorească prin țară pentru a înfiera „ciuma roșie”.

Sorin Rosca Stanescu