Actualitate
CONFRUNTAREA IMPERIILOR/ROMANIA INTRE CIOCAN SI NICOVALA
Va intrebati de ce ultima perioada a fost incarcata de atata patima, patima generata de anchetarea doamnei Kovesi de catre Sectia de investigare a infractiunilor din justitie, si nu intelegeti de ce gruparea politica informala de dreapta, in frunte cu domnul Iohannis, si-a schimbat brusc discursul, din promotoare a principiului independentei justitiei, si in special al procurorilor, al neamestecului factorului politic in derularea anchetelor penale, in critic vehement al celor din Sectia mai sus amintita – si ei tot procurori, magistrati ai aceluiasi Parchet General, aflati tot in subordinea eminentului profesor Augustin Lazar. Atitudinea lor zgomotoasa, in totala distonanta cu ceea ce cantasera pana atunci, nu ne poate duce decat la concluzia ca cineva le-a schimbat partitura! Dar cine, si de ce?
Pentru a intelege mai bine ce se intampla, trebuie sa privim mai atent asupra istoriei umane a Terrei care este plina de confruntari intre semeni, de la perioada gintilor, a formatiunilor tribale, pana la cea a imperiilor puternice, confruntari generate de dorinta de dominatie, de acces total la resurse de toate genurile, de acumulare a unor bogatii imense si de ocupare a pozitiei de lider, care sa stabileasca regulile dreptatii pe care apoi sa o promoveze, sa o imparta tuturor.
Nu am sa fac o descriere a acestor confruntari si nici a felului cum au evoluat ele in decursul istoriei, mi-ar trebui foarte mult spatiu, ci am sa ma opresc la perioada ultimilor 30 de ani. Si aici sunt foarte multe de spus, dar eu am sa abordez confruntarea doar a doua imperii, despre al treilea mare imperiu facand vorbire probabil intr-o postare viitoare. Cel de-al III-lea Razboi Mondial, cunoscut sub denumirea de „Razboiul Rece”, si care a avut ca protagonisti principali cele doua mari imperii SUA si fosta Uniune Sovietica, impreuna cu satelitii lor, s-a incheiat prin victoria primului si destramarea celui de-al doilea, care a si intrat intr-un proces de disolutie rapida, dar care a avut ca rezultanta aparitia unui nou actor cu valente mondiale, pe osatura caruia functionase Uniunea Sovietica, si anume Federatia Rusa. Acest nou actor a trecut printr-o perioada foarte dificila, care punea sub semnul intrebarii insasi existenta sa, multi dandu-i putine sanse sa nu sucombe. Dar a reusit sa iasa din letargie si, incet, incet, sa devina un pol de putere din ce in ce mai vizibil si mai activ in itele tesute la nivel international. Va intrebati, probabil, de ce americanii, iesiti invingatori din razboiul amintit anterior, nu au actionat cand au avut ocazia pentru inlaturarea acestui nou pol de putere. Raspunsul nu este complicat: pentru realizarea unui echilibru de forte la nivel international in favoarea sa, prin contrapunerea unui alt mare imperiu – si anume China – a unui actor de forta cu sensibilitati istorice profunde, generate in special de disputele teritoriale si nu numai, mizand pe lejeritatea in construirea jocurilor la nivel planetar in conditiile unei confruntari permanente in diferite moduri intre acestea. Strategii americani si-au dat seama ca imperiul lor va domina Terra si isi vor putea asigura securitatea nationala daca vor domina oceanele si marile planetare, dar si spatiul aerian, si, in cosecinta, au trecut la cucerirea acestora si, dupa eforturi bugetare si umane consistente, au reusit sa o faca. Era destul de clar pentru ei ca actiunile pentru expansiunea pe alte continente, dar si cele indreptate de catre inamicii pe care ii aveau impotriva propriului teritoriu, nu puteau fi derulate decat prin cele doua cai, iar suprematia lor in aceste zone devenea cu atat mai necesara.
Desi cu o existenta si experienta istorica scurta a acestui nou imperiu, strategii lor au preluat repede invataminte din istoria altor imperii, in special din cea a Imperiului Roman, si au trecut la aplicarea unor strategii si tactici similare. Cu cat se extindea mai mult Imperiul Roman, cu atat romanii isi dadeau seama ca este imposibil sa acopere cu trupe proprii aceste vaste teritorii, realizand ca este mai usor sa cuceresti decat sa mentii ceea ce ai cucerit. In aceasta situatie romanii au recurs la o alta strategie, si anume aceea a numirii ca regi sau conducatori, in zonele cucerite, a unor persoane fidele imperiului, care sa asigure buna administrare a acestora, iar prin forte proprii sa inabuse revoltele interne si sa apere granitele de navalitorii externi, urmand ca legiunile romane sa intervina punctual, doar in momentul si in locurile in care pericolul depasea capacitatea de reactie si de eliminare a acestuia de catre conducatorii locali. Si decidentii Imperiului SUA au procedat si procedeaza in aceeasi maniera. Dupa cucerirea unei zone de interes prin eforturi militare, diplomatice, intelligence, economice si de alta natura, impun, prin diverse mecanisme, in fruntea administratiilor din aceste zone oameni fideli, care sa le apere si sa le promoveze, prin orice mijloace, interesele, aruncand la cosul de gunoi partitura apararii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, necesitatea realizarii si mentinerii unei veritabile democratii in tarile pe care le-au cucerit. Mai mult, cand situatia este mai greu de controlat ei instiga diversele grupari nationale formate pe criterii etnice, religioase si de alta natura, sa se confrunte in toate modurile, inclusiv armat, ei acordand sprijin si consultanta fiecarei parti, asa reusind mai bine sa ii domine.
Pe buna dreptate, va intrebati ce legatura are aceasta descriere cu Romania si cu confruntarile patimase de la noi din ultima perioada. Este o legatura, foarte serioasa! Suntem una din acele tari cucerite deja de Imperiul SUA, care se afla intr-o zona geopolitica de interes major pentru el. De ce sunt interesati americanii de Romania si de celelalte tari din Europa Centrala si de Est? Situatia este mult mai complexa decat ne-o imaginam. Ca sa intelegem trebuie sa mai facem unele precizari, si anume sa vedem cum au evoluat lucrurile in special in ultimi 10 ani. Americanii erau convinsi ca pot sa tina, sub control, miscarile Rusiei, tara cu o economie precara, usor de destabilizat la nevoie, in special prin sistemul sanctiunilor economice, sistem la care erau ferm convinsi ca vor achiesa si tarile europene, impunand Rusiei inactiunea in ceea ce priveste realizarea unor zone favorabile lor in vecinatatea acesteia, dar si in ceea ce priveste dezvoltarea unor programe privind realizarea unor tehnici si armamente moderne de lupta cu putere de distrugere foarte mare. Lucrurile nu au stat cum si le-au imaginat americanii. Rusii si-au dezvoltat aceste programe, dincolo de dificultatile economice, au realizat rachete care pun in pericol intregul teritoriu al SUA, prin capacitatea lor de a se deplasa cu viteze uimitoare, avand posibilitatea sa evite sistemele antiracheta americane si sa isi atinga tintele intr-un timp foarte scurt. In acelasi timp rusii au conceput si dat in productie si folosinta sisteme noi de rachete cu raza medie si scurta de actiune, dar foarte performante, au construit avioane de vanatoare si bombardament, de transport al trupelor, cu tehnica de lupta din dotare net superioare celor existente, submarine silentioase, greu de detectat, ca si alte nave de lupta cu performante deosebite si, nu in ultimul rand, dezvoltarea unor programe bine concepute pentru cucerirea spatiului cosmic apropiat in scopul derularii actiunilor de aparare sau de atac a obiectivelor terestre, aeriene si maritime. Peste toate acestea se suprapun si eforturile comune ale Rusiei si Chinei si a satelitilor acestora, de a gasi punti de colaborare si de sprijin reciproc in toate domeniile, pornind de la cel economic si terminand cu cel militar, ceea ce creaza vulnerabilitati foarte mari pentru americani. Trebuie mentionat si un alt important actor, deloc de neglijat, care a decis sa colaboreze cu Rusia, proiectand si realizand in comun una dintre cele mai moderne si sofisticate aeronave militare ale Secolului XXI, care este in continua perfectionare prin inglobarea semnificativa a inteligentei artificiale si nu numai, iar acesta este India. Un proiect asemanator deruleaza Rusia cu China prin construirea de catre aceasta cu sprijinul substantial al rusilor a noului avion multirol de generatia a cincea J-20, cele doua aronave fiind proiectate pentru a contracara modelele americane de ultima generatie F-22 Raptor si F-35 Lightning. Dar colaborarea nu se rezuma doar la acest domeniu, ea fiind mult mai complexa si cuprinzand o arie larga de oportunitati. In acest context international complicat in care centrul mondial de putere se transfera treptat din Atlantic in Pacific, demersurile Rusiei de a crea o dependenta serioasa pentru tarile europene de resursele sale energetice si de alte resurse pe care aceasta le are din belsug, dependenta care submineaza nu numai rolul economic al SUA in aceasta zona, si cel politic, dar mai ales cel militar, a fost perceputa de Imperiul american ca o amenintare de prim rang. Disponibilitatea deschis declarata a Berlinului, la care se alatura si Parisul, de a coopera cu Moscova, incalcand fara retinere sanctiunile impuse rusilor de catre cei de la Washington, demersul facut de catre Germania si Franta de a-si construi o forta militara comuna semnificativa, au fost receptate de SUA ca o dinamitare a NATO din interior, dar si ca o o bresa imensa in influenta pe care acestea trebuie sa o aiba in Europa. La acestea se adauga si noua pozitie a Turciei, a doua putere militara din NATO sub aspectul efectivelor militare, si intentiile ei clare de a coopera cu Rusia inclusiv in domeniul militar, punand si mai multa dinamita la temelia Aliantei Nord-Atlantice. De fapt, acum Imperiul American nu mai are relatii de parteneriat stategic real cu Uniunea Europeana, ci doar cu cateva state din aceasta zona, printre care si Romania. Una din temerile cele mai mari ale americanilor este aceea a unirii tehnologiilor avansate ale Germaniei cu resursele deosebite ale Rusiei, care impreuna pot reprezenta o amenintare de prim rang pentru SUA. Pentru a nu pierde controlul acestei zone, americanii au decis sa formeze un coridor sanitar in jurul Rusiei in partea dinspre Vest a acesteia, coridor care, pe langa rolul de a monitoriza in timp util miscarile militare ale acesteia, sa asigure si o interventie rapida care sa-i aduca primatul initiativei, inclusiv nucleare, sa aiba si rolul de a bloca aceasta colaborare intre rusi si principalele tari europene. In aceste conditii Romania a fost prinsa in acest culoar, si lipsa de verticalitate a liderilor nostri politici ne-a adus in situatia de a deveni tinta strategica a Rusiei, prin acceptarea amplasarii Scutului antiracheta de la Deveselu, si pe care rusii il considera ca fiind utilizat impotriva lor. Acum doua zile, Putin a mentionat deschis Romania ca tinta a actiunilor lor militare si de alta natura, inclusiv asimetrice! Cehia si Ungaria au refuzat sa gazduiasca scutul pe teritoriul lor, punand mai presus de orice interesul national, ceea ce nu s-a intamplat si in Romania. Acum realizam de ce este atat de importanta Romania pentru americani si atunci cand ei au un interes major intr-o anumita zona, primul lucru pe care il fac este acela de a ocupa in diverse moduri teritoriul respectiv. Principalul lor obiectiv a fost acela de a-si subordona conducerea politica de la Bucuresti si partial au reusit, au ajutat sa ajunga la Cotroceni o persoana dispusa sa joace asa cum doresc, dar nu au reusit sa-si subordoneze toti decidentii politici si administrativi. Atunci au decis sa introduca in joc o noua componenta, formata din structurile de forta, initiand infiintarea Statului Paralel, care sa preia ilegal puterea de la cei care o detineau legal si care, prin intermediul informatiilor si zanganitul catuselor, sa aduca la ascultare pe toti cei tentati sa se opuna intereselor americane in Romania, iar pe cei care nu cedau sa ii elimine din zona politica. In acelasi mod au procedat si in ceea ce priveste persoanele din zona justitiei, din cea economica si din media. Nici armata si nici biserica nu au scapat acestui demers al partenerului nostru strategic. A plecat Basescu, dar imediat au cocotat in cea mai importanta functie in Stat o marioneta dispusa sa execute cu multa staruinta ordinele lor. Au avut insa nesansa ca la guvernare sa vina o alianta care nu era dispusa sa le execute comenzile, cu vadita tenta de emancipare, si desi au asmutit asupra ei dulaii tradatori din structurile de forta sub stindardul impusei lupte anticoruptie, demersul lor nu a izbandit, cu toate victimele trimise sub ghilotina justitiei. In final Sistemul reprimator a fost compromis si au fost nevoiti sa renunte la persoane fidele din aceste structuri, ceea ce a dus la scaderea drastica a capacitatii de a controla, prin forta, oamenii politici si nu numai. Paralel cu masurile guvernamentale de crestere economica prin sprijinirea relatiei biunivoce dezvoltare-consum, consum-dezvoltare, prin parasirea solutiei austeritatii si promovarea cresterii veniturilor celor ce muncesc in detrimentul multinationalelor, dar si a pensiilor, se vedea tot mai pregnant ca o solutie de succes aceasta noua politica a guvernantilor. Americanii investesc initial mari sume de bani pentru a reusi sa ocupe zonele de interes, iar dupa ce le-au ocupat iau masuri de recuperare a acestor sume prin subordonarea economiilor nationale ale acestor state, sprijinind Supra-statalele sa ocupe pietele respective, concomitent cu eliminarea concurentei capitalului autohton, multinationale care sa actioneze dupa bunul plac, fara sa respecte nicio regula, externalizand toate profiturile si vaduvind ilegal bugetul de stat cu sute de miliarde de dolari, stiindu-se protejate de structurile de forta. Taxa pe lacomie impusa de executiv companiilor si bancilor, concomitent cu inceperea anchetei impotriva unui colaborator foarte apropiat americanilor, Kodruta Kovesi, a declansat noi actiuni din partea acestora impotriva actualului guvern. Pe de o parte le sunt lezate interesele economice, iar pe de alta parte le este pusa in pericol constructia de forta, iar pentru a da un semnal ca nu isi parasesc oamenii fideli, ii determina pe cei ramasi in aceste structuri sa capete curajul necesar derularii demersurilor pentru protejarea intereselor lor. Nu intamplator domnul Iohannis blocheaza cu atata devotament demn de alt scop, activitatea guvernului prin diverse mijloace, pornind de la nenumirea ministrilor la doua portofolii foarte importante, si continuand cu blocarea bugetului de stat pe 2019. De ce o face? Pentru ca asa i-au cerut sefii domniei-sale din exterior, interesati sa nu se dezvolte capitalul intern, economia noastra, dezvoltare care ar crea premisele unei noi concurente pe piata interna, dar si pe cea externa. De ce atata sustinere din exterior pentru Kovesi? Ce interes au cei de la Bruxelles sa o faca? De ce raspund ei unor interese americane in Romania? Din doua motive. In acest domeniu interesele americane se impletesc cu cele ale greilor din Uniunea Europeana, iar doamna Kovesi este simbolul celor care le-au aparat aceste interese. Nu in ultimul rand, trebuie sa intelegem ca multi dintre decidentii de la Bruxelles sunt sub influenta serioasa a lui Soros, de multi blamat atat in Romania, cat si in alte state europene, dintre care putini realizeaza ca el este interfata serviciilor secrete americane, servicii care ii asigura afacerile aducatoare de fonduri colosale, cu care apoi acesta le promoveaza politicile in afara teritoriului national, dar si in interiorul acestuia. Luarile de pozitie impotriva lui Soros de cei de la Casa Alba sunt doar de fatada, pentru ca ei, in ceea ce priveste politica externa si promovarea in exterior a intereselor lor majore, canta dupa aceeasi partitura intrerpretata la unison de toti politicienii, indiferent de culoarea lor politica. L-am suspectat mult timp pe ambasadorul Klemm de interese meschine, personale, in sustinerea cu atata inversunare a doamnei Kovesi, dar ulterior am realizat ca el nu facea si nu face altceva decat sa execute dispozitiile celor de la Washington, promovand amestecul brutal, intolerabil, in treburile noastre interne, si considerand Romania o colonie a lor.
Nu va mai intreb daca lucrurile stau asa sau nu, domnule Iohannis, pentru ca as face-o in zadar, avand in vedere ca dumneavoastra nu vedeti, nu auziti si nu intelegeti decat ordinele sefilor din exterior, interesele noastre ale romanilor fiindu-va total straine si neimportante…(Dumitru Iliescu, fost sef SPP).
Actualitate
Trump vrea nave americane construite în străinătate: revoluție sau risc pentru flota SUA?
Președintele Donald Trump a declanșat una dintre cele mai controversate dezbateri din ultimii ani în domeniul naval american, după ce a semnat, joi, un memorandum de securitate națională care deschide calea pentru construcția unor nave ale Marinei SUA în șantiere navale străine. Decizia lovește direct în dogma de zeci de ani potrivit căreia navele de război americane se construiesc exclusiv pe teritoriul SUA și pune pe masă o întrebare esențială: cât de departe poate merge Washingtonul în externalizarea propriei puteri maritime?
„Modelul Finlanda” devine șablon pentru flota viitorului
Documentul prezidențial promovează extinderea așa-numitului „model Finlanda”, folosit în prezent pentru navele de securitate arctică ale Pazei de Coastă, în care:
- primele nave sunt construite în străinătate, în șantiere partenere;
- unitățile următoare sunt realizate în șantiere americane, cu transfer de tehnologie și investiții externe.
Noul memorandum prevede că șantierele navale străine ar putea construi, în propriile docuri, până la două nave în trei clase diferite, cu obligația clară de a aduce ulterior o parte substanțială a lucrărilor și a investițiilor în Statele Unite.
Cele trei tipuri de nave vizate sunt:
- nave de luptă de suprafață capabile să execute:
- luptă antisubmarin (ASW),
- luptă la suprafață,
- misiuni de escortă pentru convoaie;
- nave de realimentare la mare, care să îndeplinească cerințele pentru petroliere de tip CONSOL (Consolidated Cargo Replenishment at Sea);
- nave de tip Roll-On/Roll-Off (Ro-Ro), esențiale pentru transportul rapid de echipamente și vehicule militare.
Înainte de acest memorandum, administrația Trump făcuse deja presiuni asupra Congresului pentru a obține aprobarea construirii a patru nave în șantiere străine prin Legea de Autorizare a Apărării pentru anul fiscal 2027 și ceruse, de asemenea, alocarea de fonduri de reconciliere pentru studii și, eventual, pentru achiziția unei prime nave din afara SUA. Parlamentarii au reacționat însă prudent, ambele Camere introducând limitări în versiunile lor de proiect legislativ.
Un precedent aproape inexistent: americanii învață să opereze nave „de import”
Chiar dacă administrația ar reuși să depășească opoziția de pe Capitol Hill, drumul către integrarea navelor construite în străinătate în flota SUA este, după toate standardele, complicat. Specialiștii atrag atenția că:
- Marina americană nu are, practic, experiență în operarea de nave de luptă proiectate și construite în întregime în afara SUA.
- Obstacolele sunt de două tipuri majore: tehnice și politice – și nu este deloc clar care categorie va pune mai multe probleme.
„În primul rând, nu am mai făcut asta niciodată cu o navă de tip combatant. Apoi, standardele sunt diferite, iar Statele Unite ar trebui să decidă că unele lucruri pur și simplu nu mai sunt la fel de importante”, avertizează un fost căpitan de marină devenit analist de politici publice.
Obstacole tehnice: când standardele SUA nu se potrivesc cu șantierele străine
Proiectarea de la zero: cheia pentru evitarea unui dezastru de integrare
Experții sunt de acord asupra unui punct: dacă Washingtonul alege să construiască nave de luptă în străinătate, proiectarea trebuie gândită de la bun început pentru standardele și sistemele americane.
- Marina SUA operează cu cerințe stricte de:
- supraviețuire în luptă (rezistență la șoc, compartimentare, protecție la avarii),
- redundanță a sistemelor vitale.
- Majoritatea navelor străine nu sunt proiectate nativ pentru aceste cerințe, astfel că ar fi nevoie de modificări structurale încă din faza de proiect.
În plus, tipurile de sisteme de armament și de luptă utilizate de SUA nu sunt integrate, în mod normal, în proiectele străine:
- dacă nava este construită mai întâi în străinătate, iar integrarea armamentului se face ulterior în șantiere americane, există riscul:
- unor adaptări dificile,
- întârzieri semnificative,
- creșteri de cost neașteptate.
„Cel mai bun scenariu ar fi să cumperi o navă concepută de la chilă în sus pentru integrarea sistemelor americane. Dacă încerci să faci asta ulterior, ca un fel de ‘back‑fit’, lucrurile se complică și apar întârzieri peste întârzieri”, subliniază un analist.
Limite în comunicații și compatibilitate în luptă
Marina SUA operează frecvent alături de nave NATO sau ale altor aliați, însă integrarea nu este perfectă:
- multe nave străine nu dispun de aceleași rețele și sisteme de comunicații ca navele americane;
- lipsesc, de exemplu, capacități precum Cooperative Engagement Capability (CEC), care permite schimbul de date de țintire pentru apărarea antirachetă.
Teoretic, o navă construită în străinătate pentru SUA ar putea fi echipată cu:
- rețele și datalink‑uri compatibile cu flota americană.
Problema mai dificilă apare la nivelul sistemelor de luptă:
- deși unele marine – cum ar fi cele din Spania, Coreea de Sud sau Japonia – folosesc sistemul Aegis, versiunea și configurația lor diferă de cele americane;
- pentru războiul antisubmarin sau alte domenii, sistemele pot fi complet diferite ca arhitectură și furnizori.
Integrarea unei nave construite după standarde străine în ecosistemul logistic și tehnic al SUA ar presupune:
- includerea pieselor de schimb și a documentației pentru:
- structură,
- sistemele mecanice,
- sistemele electrice,
- în rețeaua logistică americană, deja extrem de complexă.
Standardele americane de testare: cine renunță la ce?
Orice navă de război americană este supusă unui amplu proces de:
- testare post‑livrare,
- certificare pentru condiții de luptă,
- probe de șoc și evaluări de siguranță.
Acest proces se bazează pe:
- standarde tehnice interne ale SUA, consacrate prin reglementări și practică.
Navele construite în străinătate se raportează la:
- clasificări și standarde naționale sau comerciale diferite.
Marina ar fi obligată să decidă:
- ce standarde americane rămân obligatorii,
- unde se acceptă abateri sau adaptări.
Un exemplu recent ilustrează dificultățile:
- programul fregatelor clasa Constellation, bazate pe un proiect italian,
- a fost afectat de:
- depășiri de costuri,
- întârzieri,
- numeroase modificări de proiect,
- astfel încât, la finalul lui 2025, programul a fost redus la două nave, în pofida așteptărilor inițiale mult mai ambițioase.
Riscul „claselor orfane”: lecția Zumwalt
Un alt avertisment important vizează dimensiunea seriei de nave străine:
- dacă SUA ar cumpăra doar două sau trei unități bazate pe un proiect străin:
- acestea ar deveni o „clasă orfană”, cum s‑a întâmplat cu cele trei distrugătoare clasa Zumwalt;
- întreținerea ar necesita:
- linii de instruire separate,
- stocuri de piese de schimb dedicate,
- echipamente de antrenament și mentenanță specifice.
În schimb, un lot de 10–20 de nave:
- ar putea justifica o infrastructură logistică proprie,
- apropiată de ceea ce se întâmplă la introducerea oricărei noi clase de nave.
Chiar și așa, dependența de furnizori străini pentru componente esențiale ar complica:
- partea de achiziții,
- securitatea lanțurilor de aprovizionare.
Soluțiile propuse de unii experți includ:
- investiții masive inițiale în stocuri de piese de schimb critice;
- alegeri de proiecte străine gândite explicit pentru:
- facilitatea întreținerii,
- acces rapid la sistemele de bord.
De altfel, unele șantiere europene și asiatice sunt considerate mai atente decât cele americane la proiectarea pentru mentenanță, ceea ce face ca această componentă să depindă mult de partenerul ales.
Flotă obosită: navele străine ar rezista ritmului american?
Un alt punct sensibil este ritmul de operare:
- multe marine străine operează navele la un tempo redus,
- deseori pe standarde apropiate de sectorul comercial în privința:
- rezistenței structurale,
- durabilității echipamentelor.
Marina SUA folosește:
- un ciclu de 36 de luni (Optimized Fleet Response Plan – OFRP),
- cu perioade de mentenanță,
- pregătire,
- desfășurare operațională – adesea o misiune de aproximativ șapte luni.
În acest cadru, o navă:
- poate petrece până la jumătate din timp pe mare,
- ceea ce pune o presiune considerabilă asupra structurii și sistemelor.
Multe proiecte străine, dacă nu sunt modificate substanțial, riscă să:
- nu reziste la aceeași uzură,
- ceară mai multă mentenanță,
- genereze costuri suplimentare neprevăzute.
Lupte politice aprinse: Congres vs. Casa Albă
Camera Reprezentanților blochează construcția în străinătate
Chiar dacă administrația Trump insistă asupra nevoii de noi nave cât mai rapid, opoziția din Congres este puternică și bipartizană în anumite puncte:
- versiunea adoptată de Camera Reprezentanților pentru Legea Apărării pe 2027:
- interzice explicit construcția de:
- nave de război,
- nave din flota de logistică de luptă,
- în șantiere navale străine.
- interzice explicit construcția de:
Casa Albă a reacționat printr‑un comunicat dur al Biroului pentru Management și Buget (OMB), care acuză:
- o măsură „incompatibilă” cu propunerea executivului,
- o afectare directă a:
- securității naționale,
- economiei americane,
- o împiedicare a eforturilor de:
- extindere a competiției,
- creștere a capacității șantierelor americane prin investiții externe.
Senatul lasă o portiță deschisă pentru nave auxiliare
Versiunea proiectului de lege din Senat:
- menține interdicții similare pentru navele de luptă;
- permite, totuși, achiziția a cel mult două nave auxiliare din șantiere străine, cu condiția:
- realizării unor investiții concrete în baza industrială maritimă americană pentru construcția navelor ulterioare în SUA.
Chiar și așa, procesul legislativ este blocat temporar, în contextul dezbaterilor mai largi privind:
- nivelul total al cheltuielilor militare,
- gestionarea crizelor internaționale, inclusiv conflictul cu Iranul.
Bani pentru studii și posibilă primă navă construită în Asia
În paralel, bugetul Marinei include:
- o solicitare de 1,85 miliarde de dolari din fonduri de reconciliere:
- pentru a studia folosirea șantierelor străine la construcția navelor americane,
- și, eventual, pentru a finanța o primă navă construită în Japonia sau Coreea de Sud.
Din punct de vedere legal:
- președintele ar putea emite o derogare de la Codul SUA 8679, care limitează construirea navelor militare în străinătate,
- justificând măsura prin rațiuni de securitate națională – procedură deja folosită în acordurile pentru spargătoarele de gheață realizate în cooperare cu Finlanda.
Șantierele americane reacționează: „Fiecare navă construită afară înseamnă locuri de muncă pierdute”
Pe lângă rezistența din Congres, administrația se lovește și de opoziția industriei navale interne:
- Consiliul Constructorilor de Nave din America, organizație ce reprezintă șantierele americane, a cerut explicit:
- renunțarea la planul de construcție în străinătate,
- redirecționarea fondurilor către șantierele din SUA.
Argumentul central al industriei:
- fiecare navă construită în afara SUA:
- înseamnă cerere pierdută pentru șantierele americane,
- duce la reducerea locurilor de muncă,
- slăbește capacitatea industrială pe termen lung.
Reprezentanții șantierelor atrag atenția că această abordare:
- subminează planurile federale de revitalizare a bazei maritime comerciale și militare,
- contrazice promisiunile politice de „renaștere” a industriei de apărare americane.
Miza reală: viteză și capacitate acum, sau autonomie industrială pe termen lung?
În spatele jargonului tehnic și a disputelor legislative se află o dilemă strategică fundamentală:
- De ce împinge administrația pentru externalizare?
- flota SUA are nevoie de:
- mai multe nave,
- mai repede,
- pentru a face față simultan presiunilor Chinei, Rusiei și altor crize regionale;
- șantierele străine, în special din:
- Europa de Nord,
- Japonia,
- Coreea de Sud,
- sunt recunoscute pentru:
- eficiență,
- experiență în producție în serie,
- inovații în proiectare;
- ideea este de a folosi:
- capacitatea existentă din afara SUA,
- transferul de tehnologie,
- investițiile externe,
- pentru a „turbo‑alimenta” șantierele americane.
- flota SUA are nevoie de:
- De ce se tem criticii?
- pierderea controlului asupra unei capacități industriale vitale,
- posibilitatea ca, odată spart „tabu‑ul” externalizării, presiunea bugetară să împingă și mai multe programe navale în afara SUA,
- riscul ca economiile de timp să fie anulate de:
- probleme de integrare,
- incompatibilități tehnice,
- întârzieri generate de adaptarea la standardele americane.
Între două lumi: compromisuri inevitabile
În esență, dezbaterea se reduce la un schimb greu de evitat:
- mai multă viteză și capacitate pe termen scurt, obținute prin cooperare cu șantiere străine,
- contra
- protejării și reconstruirii autonomiei industriale navale americane, chiar cu prețul unor costuri și întârzieri suplimentare.
Memorandumul semnat de președinte nu oferă încă răspunsul final. El deschide însă o ușă care, odată trecut pragul, ar putea schimba profund modul în care Statele Unite își proiectează și își construiesc puterea navală – fie accelerând modernizarea flotei prin cooperare internațională, fie expunând Marina SUA la riscuri tehnice, logistice și politice greu de reversat.
Actualitate
Strâmtoarea Taiwan, tot mai tăcută: scăderea trecerilor navale americane alimentează îngrijorările în fața presiunii Chinei
Blocada „de probă” a Chinei și reacția reținută a SUA
În decembrie 2025, armata chineză a organizat în jurul Taiwanului exerciții militare de mare intensitate, care au inclus, în premieră, o simulare de blocadă aeriană și navală completă a insulei. La doar câteva săptămâni, două nave ale Marinei americane au traversat Strâmtoarea Taiwan, marcând primul tranzit naval al anului 2026.
Acea trecere a oferit un anumit grad de reasigurare pentru capitalele din regiune, în special pentru Taipei. Totuși, rămâne singurul tranzit în Strâmtoare anunțat public de Marina SUA în 2026 și doar unul dintre cele trei efectuate de la începutul celui de-al doilea mandat Trump. Raportat la anii anteriori, această scădere abruptă are loc exact când coerciția militară a Chinei se intensifică — un semnal care ridică semne serioase de întrebare.
De la zeci de treceri pe an la o jumătate de ritm
O analiză a tranzitelor prin Strâmtoarea Taiwan, bazată pe comunicate oficiale ale guvernelor, rapoarte de presă, anunțuri ale Marinei SUA și baze de date specializate, indică 28 de tranzite navale în timpul primului mandat Trump și 32 sub administrația Biden.
În contrast, proiecțiile actuale sugerează doar 14 tranzite raportate public pentru întreaga perioadă a administrației Trump 2.0 — o reducere de aproximativ 50% față de Trump 1.0 și de 56% față de administrația Biden. Dacă prezența americană într-una dintre cele mai disputate căi maritime ale lumii se estompează în liniște, consecințele strategice pot deveni profunde.
Strâmtoarea Taiwan: scenă-cheie pentru contestarea pretențiilor Beijingului
Strâmtoarea Taiwan este de ani de zile un punct fierbinte al disputelor teritoriale și al crizelor episodice. Beijingul pretinde că Strâmtoarea reprezintă ape teritoriale chineze, dar aproape niciun alt stat, inclusiv Statele Unite, nu recunoaște aceste pretenții ca fiind legale sau legitime.
În acest context, tranzitele militare prin Strâmtoare au devenit un instrument central pentru împiedicarea „normalizării” pretențiilor maritime ale Chinei. Navele americane și ale aliaților trec deliberat prin zone declarate unilateral de Beijing, tocmai pentru a contesta o autoritate considerată nelegitimă și pentru a afirma libertatea de navigație.
Prezență americană vs. rutină militară chineză la porțile Taiwanului
Și mai important, aceste tranzite proiectează o prezență militară americană vizibilă, într-un moment în care navele și aeronavele chineze au devenit o prezență aproape permanentă în jurul insulei. De la vizita din 2022 a fostului președinte al Camerei Reprezentanților Nancy Pelosi în Taiwan, activitatea militară chineză aeriană și navală în proximitatea insulei a crescut dramatic, ajungând la incursiuni aproape cotidiene în apropierea spațiului aerian și apelor taiwaneze.
Potrivit raportului Pentagonului privind armata Chinei din 2025, activitatea zilnică în jurul Taiwanului, patrulele de luptă combinate aproape săptămânale și exercițiile de reacție în perioade de tensiune politică sporită au atins recorduri anuale succesive. În multe zile, în jur de cinci sau șase nave de război chineze se află simultan în proximitatea insulei.
„Feliere prin salami”: tactica Beijingului de erodare a vigilenței
China și-a intensificat și operațiunile „sub prag”, cum ar fi tăierea cablurilor submarine și oprirea ori inspectarea ilegală a navelor taiwaneze. Aceste acțiuni de tip „salami-slicing” sunt concepute pentru a uza treptat vigilența autorităților de la Taipei și pentru a normaliza un grad ridicat de presiune și coerciție.
În pofida acestor mișcări, Beijingul a evitat, cel puțin până acum, o invazie la scară largă a insulei. Un motiv-cheie: perspectiva implicării militare americane, întreținută parțial de o prezență navală regulată în zonă, care complică planul Beijingului de a obține „victoria strategică decisivă” dorită de președintele Xi Jinping.
Riscul pierderii experienței operative și al încurajării Beijingului
Tranzitele prin Strâmtoare au și o componentă practică: Marina SUA își menține antrenamentul și experiența operațională într-o zonă complexă și tensionată. O reducere de durată a acestor treceri ar însemna nu doar mai puțină vizibilitate, ci și potențială pierdere de experiență în manevrarea navelor în Strâmtoarea Taiwan.
În același timp, o activitate americană mai puțin vizibilă poate fi interpretată la Beijing ca un semn că Washingtonul ezită să-și asume riscuri politice și militare în jurul Taiwanului. Acest lucru poate încuraja China să recurgă la tactici tot mai coercitive, ilegale și destabilizatoare, cu convingerea că riscul reacției americane este în scădere.
Dezbaterea: contează numărul tranzitelor sau calitatea lor?
Nu toți analiștii sunt de acord că reducerea numărului de tranzite este, prin ea însăși, alarmantă. Fostul oficial al Pentagonului Drew Thompson a subliniat că tranzitele prin Strâmtoarea Taiwan reprezintă „doar un aspect al prezenței militare americane” și că ar trebui evaluate mai degrabă calitativ decât strict cantitativ.
Argumentul este valid, însă rata și vizibilitatea acestor treceri joacă un rol disproporționat în semnalizarea nerecunoașterii pretențiilor maritime chineze. De exemplu, după o trecere comună a navelor americane și canadiene prin Strâmtoare, în octombrie 2024, Ministerul taiwanez de Externe a salutat „acțiunile concrete pentru protejarea păcii în Strâmtoarea Taiwan”, subliniind că era „al patrulea tranzit comun în mai puțin de doi ani”. Aceste operațiuni sunt printre cele mai clare moduri prin care Washingtonul poate demonstra, în același timp declarativ și faptic, angajamentul față de libertatea de navigație.
„Tranzite tăcute”: soluție de compromis sau sursă de confuzie?
Unii observatori explică scăderea anunțurilor publice prin creșterea așa-numitelor „tranzite tăcute”: treceri prin Strâmtoare pe care Pentagonul alege să nu le comunice public, pentru a limita escaladarea diplomatică cu Beijingul. China a condamnat în repetate rânduri tranzitele și a acuzat Washingtonul că „generează agitație” prin publicitatea acordată acestor operațiuni.
Corelat cu deschiderea tot mai mare a președintelui Donald Trump, în al doilea mandat, față de cooperarea diplomatică și economică cu China, această explicație pare plauzibilă. Tranzitul distrugătorului american USS Higgins alături de fregata britanică HMS Richmond, în septembrie 2025, nu a fost anunțat oficial, fiind confirmat ulterior doar printr-o declarație a unui oficial al Pentagonului, fără comunicat de presă al Marinei SUA.
Tranzitele neanunțate sunt, fără îndoială, preferabile lipsei totale de activitate. Totuși, ele limitează impactul de semnalizare către aliați și către opinia publică internațională. O scădere vizibilă a tranzitelor declarate poate afecta percepția asupra priorităților și credibilității americane, atât în capitale prietene, cât și în cele ostile.
Percepțiile de retragere sunt greu de inversat
Această diminuare a vizibilității vine într-un moment prost ales. Coerciția maritimă chineză nu dă semne de reducere într-un ciclu simetric de dezescaladare, dimpotrivă: tendința este de intensificare. În acest context, orice impresie de relaxare a demonstrațiilor americane de prezență, angajament și descurajare poate fi interpretată ca o retragere strategică.
Chiar dacă tranzitele neanunțate compensează parțial scăderea celor publice, rămâne riscul ca aliații și partenerii Statelor Unite — ca să nu mai vorbim de Beijing — să perceapă strategia administrației Trump 2.0 ca pe un pas înapoi în ceea ce privește angajamentele americane în regiune. Odată formate, astfel de percepții pot deveni extrem de dificile de corectat.
Mesaj recomandat: revenirea la un ritm clar și previzibil al tranzitelor
În fața acestei dinamici, argumentul central este că Pentagonul ar trebui să revină la ritmul de tranzite de rutină anunțate public, așa cum a fost stabilit de cele două administrații precedente. Un astfel de tempo clar, previzibil și transparent ar transmite un mesaj ferm de continuitate în politica americană față de Strâmtoarea Taiwan: pretențiile ilegale ale Beijingului nu sunt acceptate, iar libertatea de navigație rămâne o linie roșie pe care Washingtonul nu este dispus să o abandoneze.
Actualitate
Proiectul Golden Dome prinde contur: O unitate de elită a Armatei SUA începe pregătirile pentru noul scut antirachetă
Armata Statelor Unite a desemnat oficial prima unitate de mărimea unui batalion care va începe antrenamentele și testarea planurilor pentru misiunea de apărare aeriană Golden Dome. Această formațiune reprezintă contribuția inițială a forțelor terestre la un proiect vast, menit să securizeze teritoriul național împotriva amenințărilor aeriene tot mai complexe. Deși identitatea specifică a unității selectate rămâne confidențială, oficialii militari confirmă că alegerea a fost făcută din structura de forțe existentă, având în vedere calendarul extrem de strâns pentru implementare.
Pregătiri intense pentru termenul limită din 2028
Obiectivul strategic este ca sistemul Golden Dome să devină pe deplin operațional până la jumătatea anului 2028. Până la acel moment, unitatea desemnată va trece printr-o serie riguroasă de experimente și exerciții de teren pentru a asigura integrarea perfectă cu noile soluții tehnice aflate în curs de finalizare. Arhitectura acestui sistem de apărare, concepută ca o structură stratificată, va include atât sisteme radar și de interceptare terestre, cât și componente spațiale, toate fiind coordonate de un sistem centralizat de comandă și control.
Gestionarea presiunii asupra trupelor în contextul crizelor globale
Implementarea proiectului Golden Dome survine într-un moment în care forțele de apărare aeriană sunt deja solicitate la maximum de misiunile curente din Orientul Mijlociu. Menținerea echilibrului între cerințele operaționale imediate, pregătirea soldaților și planurile de modernizare reprezintă o provocare logistică majoră. Pentru a atenua această presiune, liderii militari au decis să trimită actualizările tehnologice și noile echipamente direct trupelor aflate în teatrele de operații, fără a mai aștepta revenirea acestora la bazele de origine.
Extinderea capacităților Patriot pentru a răspunde noilor cerințe de securitate
Pe lângă dezvoltarea noului scut, planurile prevăd o creștere semnificativă a forței de rachete Patriot, care va trece de la 16 la 18 batalioane. Această extindere este esențială pentru a face față cererii globale și pentru a asigura succesul misiunii Golden Dome. Experiența acumulată în protejarea zonelor strategice, cum este regiunea capitalei federale, oferă baza necesară pentru optimizarea structurilor de personal și a abordărilor de comandă, în vederea consolidării apărării teritoriului național împotriva oricărei amenințări.
Io no soi Marinero, soi… „el general” Despescu
Dacă tot am avut Ziua Marinei, la malul mării nu mai adia briza, adia… regulamentul, dar doar pe la „amărâți”,...
Sclipiri de geniu la IPJ Călărași: e-mailul, acest abuz de drept procedural
Cum a reinventat Inspectoratul de Poliție Județean Călărași transparența: dacă ceri un document pe e-mail, ești excesiv. Dezvăluie Sindicatul Diamantul....
„Stat de drept, dar să nu supărăm derbedeii” – pamflet despre România în care polițistul plătește din buzunar pentru că aplică legea
Polițistul român, dușmanul public nr. 1: a îndrăznit să aplice legea În România anului 2026, dacă ai nenorocul să fii...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi
În episodul 42 al telenovelei „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, după cazurile CAR-ului „Academiei de Cămătărie” (Matei Tatiana, Neacșu...
România secretelor de serviciu: statul cu două legislații – una oficială și una pentru fraieri
Barbaria legislativă la nivel de minister: norme secrete, salarii pe ghicite În anul 2026, România reușește performanța rușinoasă de a...
IPJ PRAHOVA – GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XLI (41): „MAI 62487 – CĂRUȚA CU GIROFAR ȘI CREIER PE AVARII” (POZE SI VIDEO)
În episodul 41 al telenovelei „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, producătorii de prostie instituțională ne oferă un nou moment...
O nouă operațiune la Poliția de Frontieră: „Un frigider pentru domnul chestor cu 20.000 de lei pe lună”
O nouă misiune la granița bunului-simț: salvarea cărnii domnului chestor Poliția de Frontieră Română pare să fi primit, pe lângă...
Republica rachetei vs. republica cerului liber: Incisiv de Prahova dă șah mat Ministerului Mediului. Când pamfletul ajunge probă oficială, iar precauția lipsește din fișa postului
O nouă investigație Incisiv de Prahova, confirmată oficial: din „pamfletari sub presiune” în acuzatori legitimi ai statului român Incisiv de...
Triatlonul lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”: Dopaj la trap, jaf la TCE și amenințări la poartă. Hărțuirea în direct la TCE. DEMISIA!
„Nae Comisionaru’” și seringa pe patru roți: de la cai „intact dopați” la autobuze îngropate și controlori hărțuiți Ținutul Vinului,...
Magazia de nesimțire a MAI: Îți vând vechime la promoție, apoi îți iau pensia cu executorul
Statul-petardă: „Plătește, tataie, că-ți dăm vechime beton!” Bun venit în România profundă, ediția MAI – unde statul te unge cu...
Minunea de la IGPR: după ani de blocaj, polițiștii descoperă că se poate și PROMOVA, nu doar munci pe gratis
Promovările, scoase de la naftalină: IGPR își amintește brusc că are polițiști, nu voluntari Într-o străfulgerare administrativă demnă de o...
Alexandri Nicolae – Nae Comisionarul care a încercat să rescrie legea trapului. ANZ îl contrazice: decizie ilegală, cal descalificat, scandal cu tentă penală (DOCUMENTE)
Hipodromul rușinii: ANZ îi face KO pe „Nae Comisionaru’” și pe „Stimatu’ cu caii dopabili”. De la dopaj protejat la...
I.P.J Prahova – „GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XL (40)” – SIPI PRAHOVA SAU „VOLGA NEAGRĂ” CU OCHI AZURII: CÂND PASAGERUL BEAT VREA SĂ DEA ORDINE LA BODICAM
„Volga neagră” de Păulești și SIPI-stul cu capul în SMURD Ziarul de investigații Incisiv de Prahova revine, cu și mai...
Polițiști-hamali la IPJ Sibiu: „Voluntariat” la cărat mobilă, verificat cu ștampilă, nu cu bun-simț
Polițistul român, noul brigadier la mobilă Doi polițiști care, potrivit relatărilor Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul”, se plictiseau acasă, s-au...
Cum a inventat IGPR sclavia de lux în uniformă
Un an de „foarte bine, tovarăși, dar pe gratis!” – La muncă dar retrogradați la leafă Promovarea polițiștilor pe funcții...
-
Exclusivacum 5 zile
I.P.J Prahova – „GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XL (40)” – SIPI PRAHOVA SAU „VOLGA NEAGRĂ” CU OCHI AZURII: CÂND PASAGERUL BEAT VREA SĂ DEA ORDINE LA BODICAM
-
Exclusivacum 2 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi
-
Exclusivacum 3 zile
IPJ PRAHOVA – GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XLI (41): „MAI 62487 – CĂRUȚA CU GIROFAR ȘI CREIER PE AVARII” (POZE SI VIDEO)
-
Exclusivacum 4 zile
Triatlonul lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”: Dopaj la trap, jaf la TCE și amenințări la poartă. Hărțuirea în direct la TCE. DEMISIA!
-
Exclusivacum 4 zile
Alexandri Nicolae – Nae Comisionarul care a încercat să rescrie legea trapului. ANZ îl contrazice: decizie ilegală, cal descalificat, scandal cu tentă penală (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 4 zile
Republica rachetei vs. republica cerului liber: Incisiv de Prahova dă șah mat Ministerului Mediului. Când pamfletul ajunge probă oficială, iar precauția lipsește din fișa postului
-
Featuredacum 5 zile”Reforma cu capul în nori”. Vicepremierul Gheorghiu le explică bugetarilor că protestează… de prea bine
-
Exclusivacum 5 zile
Cum a inventat IGPR sclavia de lux în uniformă