Comentariu de Contele de Saint Germain :

Atâta vreme cât am trăit sub clopotul opac al regimului totalitar aveam impresia că lumea de la celălalt punct cardinal, opus nouă, pe care o vedeam difuz și idealizant prin lentilele disperării noastre, este una condusă echitabil, onest, fără abateri de la principiile morale. Ce splendid!

Acum, când printr-un miracol  clopotul s-a pulverizat, înțelegem pe pielea noastră că nu este chiar așa. Da, e altceva decât epoca Ceaușescu! Da, e un progres! Mai ales pentru cei cu forța de a se ține singuri pe picioare, pentru cei care au tânjit în primul rând după libertate și un nivel de trai occidental. Însă…

…Mai există o categorie. Nu neapărat formată din nostalgici, dar care prețuiește înaintea celor două valori amintite mai sus o a treia valoare: echitatea.

Știu, cuvântul “echitate” sună cam prăfuit. A fost atât de exploatat propagandistic de comuniști, de limba de lemn, de apostolii egalitarismului ca principiu social fundamental, încât cei mai mulți îl percep ca un bemol. Ca o coborâre, ca un pas înapoi.

De aceea simt nevoia să adaug aici definiția la care mă gândesc când îl folosesc în acest articol:

echitate = dreptate, nepărtinire.

Așa zisa lume liberă în care am intrat nu e chiar atât de liberă și atât de dreaptă pe cât am sperat.

Echitabilă? Nepărtinitoare?  Vedem cu consternare în acești din urmă ani cât de sclavi ne-au putut considera puternicii lumii și cât de sclavi ne consideră ei și în continuare.

Demonstrația de forță care calcă totul în picioare atunci când interesele acestor hegemoni o cer a început, pe față, în timpul regimului Băsescu. Și SUA și Germania l-au susținut 10 ani pe acest barbar negând evidențele și mințind fără rușine. Mai țineți minte referendumul de demitere când emisarul SUA vorbea de o fraudă electorală de 1,5 milioane de voturi? Iar Monica Macovei prelua în Parlamentul European această uriașă minciună fără ca nimeni din conducerea UE (primordial germană) să simuleze măcar o îndoială?

Acum, cu cazul Kovesi, primim un tratament identic. Suntem tratați de parcă nici n-am exista ca țară suverană, ca popor cu drept de a se autoguverna. Cu o astfel de echitate, de nepărtinire, eu unul nu mă pot împăca.

Demența asta cu susținerea necondiționată a Laurei Kovesi, în ciuda nulității profesionale și morale a acestei doamne, e greu de interpretat altfel decât ca un sindrom de politicianism totalitar,  imoral până în măduvă. Este un fel de prostituție fără perdea, în care nevoia de sex a unora și nevoia de profit a altora sunt mai puternice decât orice precauții și coduri de conservare a higienei și a minimei decențe.

S-au așezat ca în vitrinele din Copenhaga, cu reflectoarele pe ei și fără să tragă draperiile, dar nu ca să stimuleze simțurile ci ca să copuleze în direct.

Oricât ai fi de pasional în opțiunea ta politică trebuie să constați si să accepți (dacă ai un minim de gândire liberă) că această doamnă Kovesi se bucură din partea susținătorilor ei occidentali de un tratament fetișizant, de-a dreptul delirant. Există o sincronizare comportamentală în reacțiile lor de a o promova, în refuzul lor de a vedea realități oribile la care a contribuit, de parcă toți ar fi sub bagheta unui dirijor cu electrozi, convertit la magia neagră.

SUA și Germania sunt în plin război război politico – economic dar, în ceea ce o privește pe Laura Kovesi, par a împărtăși o vrajă unificatoare, aproape mistică.

Să fie, pentru ele, miza eliberării României de sub jugul pesedist atât de importantă încât să-și ridice poalele în cap până la a li se vedea disgrațioasele varice morale și găoșenia discursului lor propagandistic despre justiție, drepturile omului și echitate? Nici vorbă!

La mijloc trebuie să fie altceva, de o cu totul altă natură. În esență: interese egoiste, nu principii generoase.

Am mai multe bănuieli privind explicația acestei neobișnuit de explicite pornografii politice la care se pretează națiuni așa zise reper pentru a susține cu atâta frenezie un NIMENI. Una însă este pentru mine  preponderentă în acest moment.

Cred azi din ce in ce mai mult, văzând circul international cu selectarea șefului procurorilor europeni,   că o afirmație mai veche a lui Sebastian Ghiță care, în ciuda gravității ei, a fost trecută rapid în uitare, are uriașe șanse de a fi adevărată: fapțul că Laura Kovesi ar avea cetățenie americană.

Dacă acest lucru este adevărat, avem o explicație mai mult decât convingătoare a motivului pentru care SUA o protejează. Așa fac americanii cu orice cetățean al lor. Mai ales cu unul care le-a slujit interesele geo-strategice atâția ani.

Germania o susține pe Laura Kovesi din alte motive. Nu cred că doamna Kovesi are și cetățenie germană (ceea ce, însă, la limită, n-ar fi exclus), dar este evident că are profilul profesional și moral agreat de Germania. A demonstrat-o prin distrugerea industriei românești, prin îngroparea dosarului EADS și prin epurările politice la ordin care au limitat hegemonia PSD la cote mai ușor controlabile.

Mințile lucide din România s-au inflamat peste măsură în fața acestui uriaș  abuz, pus la cale în interiorul dar mai ales în exteriorul țării, de a o impune prin manevre de șuți pe Laura Kovesi în postul de procuror șef european.

Și eu am doza mea de indignare, însă reușesc să o domolesc relativ ușor gândindu-mă la câteva speranțe pentru viitor:

1. Judecarea Laurei Kovesi în România va continua. Mi se pare foarte posibil ca până la sfârșitul acestui an să se pronunțe chiar o sentință definitivă. Ce efect va avea o foarte probabilă condamnare a domniei sale asupra alegerilor prezidențiale? Vă las să deduceți singuri;
2. Parchetul European va deveni operational la sfârșitul anului 2020. Să admitem că Laura Kovesi va fi impusă în următoarele câteva luni la șefia acestui parchet. Ce se va întâmpla cu poziția dânsei după apariția unei sentințe definitive de condamnare?
3. Prostituția fără precauții, necontrolată, (cum este cea la care se pretează în aceste zile, fără scrupule, susținătorii doamnei Kovesi) generează aproape fără excepții boli venerice. Bolile venerice se manifestă, după caz, prin scurgeri și erupții. Deocamdată constatăm apariția și intensificarea scurgerilor. Scurgeri extrem de periculoase, de tot felul: denunțuri, filmulețe, documente scrise, mărturii susținute de probe dintre cele mai solide. Deci boala există! Rămâne să ne spună instanțele de judecată și cât de gravă este!

Tot acest circ cu numirea Laurei Kovesi într-o demnitate europeană va trece. Într-o formă sau alta. Hai să luăm deznodământul cel mai nedrept, să zicem că pentru următorii ani doamna Kovesi va primi imunitate și nu va putea fi pedepsită în cazul unei foarte probabile condamnări în țară. Nu aceasta este miza principală. Sigur, este o miză importantă, mai ales pentru cei ale căror vieți au fost distruse de abuzurile acestei persoane, dar nu este miza cea mai importantă.

Miza cea mai importantă este însănătoșirea sistemului nostru judiciar, extirparea cancerului care a umplut de metastaze justiția din România. Dacă această operație va reuși, dacă judecătorii marilor instanțe vor deveni cu adevărat liberi și nu vor mai putea fi șantajați de procurori sau de serviciile secrete, atunci vom putea afirma cu certitudine că războiul pe care îl purtăm în aceste zile va fi fost câștigat.

După aceea (sau între timp) imunitatea doamnei Kovesi se va sfârși și ea iar dreptatea, în ceea ce o privește, tot se va înfăptui până la urmă.