Pamflet feroviar: calea ferată – spartă, vândută și declarată „strategie europeană”

Ministerul Transporturilor tocmai a recunoscut oficial, într-un document pompos numit „Strategie pentru dezvoltarea infrastructurii feroviare”, că infrastructura feroviară din România este praf și pulbere. Nu o spun „rău-voitorii”, nu o spun „extremiștii”, o scrie negru pe alb Ministerul, iar dezvăluirea este prezentată, cu cifre și surse, de Cotidianul Național într-un articol semnat de jurnalista Claudia Marcu.

Pe scurt: CFR SA, compania care se ocupă cu întreținerea, repararea, modernizarea, dezvoltarea și operarea infrastructurii feroviare publice, este obligată prin Regulamente UE să fie un fel de organism caritabil feroviar: nu are voie să facă profit, nu are voie nici măcar să-și acopere costurile. Iar statul român, obedient și incompetent, a acceptat să bage calea ferată în perfuzii de subfinanțare cronică până când rețeaua a ajuns în colaps.

CFR SA – compania care are voie orice, numai să funcționeze nu

Conform analizei publice relatate de Ziarul Național pe baza documentelor oficiale, Regulamentul UE 2015/909 stabilește explicit că recuperarea a 15 categorii de costuri este interzisă pentru CFR SA. Administratorul infrastructurii feroviare nu are voie:

• să-și recupereze integral costurile
• să își adauge o cotă de profit

Ministerul Transporturilor avertizează clar: pentru CFR SA, „recuperarea integrală a costurilor plus o cotă de profit este interzisă în mod explicit de legislația europeană”, iar compania este obligată să reducă tariful de utilizare a infrastructurii, adică să-și micșoreze în mod constant veniturile. Cu alte cuvinte, să funcționeze în sens invers față de orice agent economic normal.

Dar, desigur, după aceea tot aceleași autorități la București și la Bruxelles vin și moralizează cu sloganuri eco: „Transferați transporturile de pe șosea pe calea ferată!”. Pe aceeași cale ferată praf și pulbere pe care au pus-o ei în genunchi.

Green Deal pe linii moarte: UE vrea trenuri verzi pe șine ruginite

În timp ce Comisia Europeană cere, în numele Green Deal, transferul transporturilor rutiere către calea ferată și visează la rețeaua transeuropeană de transport, realitatea din România, descrisă de Ministerul Transporturilor, este grotescă:

• infrastructura feroviară este în colaps
• CFR SA nu are voie să funcționeze după regulile economiei de piață
• statul este forțat să compenseze prin bani puțini și târziu

Când CFR Marfă a fost reclamată de operatorii privați la Comisia Europeană pentru ajutor de stat, Bruxelles-ul a sărit ca ars: a cerut instant returnarea ajutorului, împingând compania de stat spre faliment. Dar când vine vorba de CFR SA, de infrastructura însăși, acolo nu se mai pune problema de piață liberă: i se interzice să-și acopere costurile, iar statul român este obligat să suporte diferența, conform Directivei 34/2012.

Rezultatul? Nu poți desființa calea ferată, dar poți să o lași să putrezească. Și exact asta s-a făcut: subfinanțare cronică și infrastructură distrusă.

Directivă europeană, prostie națională: statul-balama între pierderi și ruine

Directiva 34/2012 a transformat, la nivel european, obligația statului român de a asigura echilibrul dintre veniturile și cheltuielile CFR SA într-o normă: dacă nu ai voie să faci profit și nici să-ți recuperezi costurile, diferența trebuie băgată de la buget. Teoretic.

Practica românească, conform datelor prezentate de Ministerul Transporturilor și redate de Cotidianul Național și Ziarul Național:

• resursele financiare alocate în exercițiul 2021-2025 nu au permis:
  • nici investițiile necesare
  • nici atingerea nivelului tehnic cerut la nivel european
• obiectivul european de transfer al fluxurilor de pasageri și marfă către calea ferată a rămas o glumă amară
• majoritatea obiectivelor din „Strategia de dezvoltare a infrastructurii feroviare publice 2021-2025” au rămas:
  • neîndeplinite
  • sau nici măcar începute

Pe românește: am avut „strategie”, am bifat „alinierea la UE”, dar nu s-a făcut nimic. În schimb, liniile s-au degradat în ritm accelerat.

Bilanț dezastruos: peste 35 de miliarde de lei lipsă și șine rupte

Cifrele oficiale, asumate de Ministerul Transporturilor, sunt demne de un rechizitoriu:

• Deficit de finanțare 2021-2025 pentru întreținere, reparații curente și reînnoire:
  • peste 12,5 miliarde de lei
  • adică 49,46% din necesar
  • efectul: degradarea accelerată a stării tehnice a infrastructurii, creșterea cheltuielilor de întreținere și exploatare, rezultate financiare constant negative pentru CFR SA
• Deficit de finanțare 2021-2025 pentru proiectele majore de modernizare:
  • 23 miliarde de lei
  • adică 43,47% din necesar

Totalul găurii: peste 35 de miliarde de lei lipsă, pentru ca România să aibă, în loc de cale ferată, un muzeu în aer liber al neputinței politice.

CFR SA „înregistrează în mod constant un rezultat negativ”. Normal: dacă îi interzici să facă profit, îi tai veniturile și nici nu-i dai suficienți bani, nu poate decât să piardă. Dar apoi vine Guvernul de la București, în stilul Bolojan & Co., și se preface ofensat: „companiile pe pierdere” trebuie hulite. Nu contează că regulile de la Bruxelles le-au legat mâinile din start.

Restricții de viteză: România, țara în care trenurile fug… încet

Consecințele finanțării la sub 20% față de necesar pentru lucrările de reparații sunt apocaliptice, iar Ministerul Transporturilor le pune pe hârtie:

• numărul restricțiilor de viteză pe infrastructura feroviară a crescut cu 54%
• lungimea restricțiilor de viteză a crescut cu 26,80%
  • de la 696 km la 1.688 km
  • raportat la anul 2021

Deci, în loc să avem trenuri mai rapide, avem mai multe porțiuni pe care trenurile sunt obligate să meargă încet, pentru că infrastructura e atât de degradată încât altfel ar sări de pe șine.

De la 400 km reînnoiți pe an la 72,56% rețea expirată

Înainte de 1990, CFR făcea, cu propriile forțe, reînnoirea a circa 400 km de cale ferată pe an, pe o rețea de lungime comparabilă cu cea de acum. Asta se traduce în cifre seci, dar devastatoare:

• 1990: doar 10,10% din elementele infrastructurii erau scadente la reînnoire
• 2010: procentul urcă la 41,14%
• 2025: ajunge la 72,56%

Adică aproape trei sferturi din infrastructura feroviară a României este îmbătrânită, depășită, scadentă la reînnoire. În timp ce Bruxelles-ul visează la trenuri „verzi”, România rulează pe șine „putrede”.

Trafic în cădere: când infrastructura crapă, pasagerii și marfa dispar

Ministerul Transporturilor mai semnalează un efect „surprinzător”: dacă distrugi infrastructura, scade și traficul:

• în 2025, față de 2021, s-a înregistrat:
  • o scădere cu peste 22% a traficului de marfă
  • o scădere cu peste 2% a traficului de călători
  • o scădere cu circa 8% a traficului total

În loc să transfere marfa și pasagerii de pe șosea pe calea ferată, România – sub „binecuvântarea” regulilor UE și sub complicitatea guvernelor succesive – a reușit performanța opusă: să facă trenul atât de neatractiv și de lent, încât marfa fuge pe TIR-uri, iar oamenii în autocare și mașini.

„Strategie” de fațadă: nu plan de dezvoltare, ci autodenunț la infracțiunea de incompetență

Documentul pompos al Ministerului Transporturilor, prezentat ca „Strategia pentru dezvoltarea infrastructurii feroviare”, nu este, în fond, decât:

• o expunere publică a dezastrului
• un semnal de alarmă tardiv
• un autodenunț al unui sistem politic care a acceptat, ani la rând, ca România să fie condamnată la rularea pe linii moarte

Totul, așa cum rezultă din datele și formulările prezentate de Cotidianul Național și Ziarul Național, cu trimitere clară la Regulamentul UE 2015/909, la Directiva 34/2012 și la cifrele oficiale furnizate chiar de Ministerul Transporturilor.

Epilog pe șine rupte: România, laboratorul perfect pentru eșecul „integrării”

În numele „integrării europene”, CFR SA a fost transformată într-o companie cu interdicție de supraviețuire economică. În numele „disciplinei bugetare”, statul român a finanțat infrastructura feroviară la jumătate din necesar, iar apoi și mai jos. În numele „Green Deal”, Comisia Europeană cere transferul transportului pe calea ferată, fără să clipească în fața faptului că acea cale ferată este – după propriile documente ale Ministerului Transporturilor – „praf și pulbere”.

Nu mai e nevoie de dușmani externi, de sabotaj sau de comploturi. Avem:

• regulamente europene care interzic profitul și recuperarea costurilor
• guverne românești obediente și incompetente
• și o infrastructură feroviară care se prăbușește la vedere

Rezultatul? România nu mai are cale ferată. Are, în schimb, un monument național al neputinței, întins pe mii de kilometri de șine ruginite, cu restricții de viteză, deficite de miliarde și strategii pline de vorbe goale.

Sursa faptelor, cifrelor și avertismentelor: documentele oficiale ale Ministerului Transporturilor și analiza publicată de Cotidianul Național, prin articolul semnat de Claudia Marcu, precum și prezentările din Ziarul Național privind starea infrastructurii feroviare.