Actualitate
Administratia prezidentiala – o mare necunoscuta. Cu sefa Protocolului in frunte
COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO):
Dacă președintele Klaus Iohannis ține mai mereu afișul în materie de comentarii politice, nu același lucru se poate spune despre administrația prezidențială în ansamblu, deși este o instituție de prim rang a statului, parte a puterii executive și dotată cu ceea ce am putea numi un guvern propriu. Iar respectiva administrație pare să nu fie deloc în regulă, fie și la o analiză superficială. Doar faptul că responsabila cu ținute și cafele a ajuns cam cel mai greu personaj din cadrul ei – dovadă scenele de aseară, de la Ateneul Român – spune cam totul.
Președintele Iohannis a urcat aseară treptele Ateneului și a intrat în sală umăr la umăr sau chiar cu un ușor avans al acesteia – o încălcare clară a normelor – cu de acum celebra șefă de protocol, Delia Dinu, plasată fix pe locul Primei Doamne. Desigur, protocolul de la ceremonia de prim rang de aseară nu a prevăzut soțiile demnitarilor, dar asta nu explică nici pe departe apariția Deliei Dinu în dreapta președintelui.
De mai multă vreme, românii au remarcat această prezență neobișnuită pe lîngă șeful statului, bătînd-o la scor pe cea a soției sale. Indiferent unde merge Iohannis, umbra lui e Delia Dinu.
Intră asta în atribuțiile unui șef al protocolului?
Nici pe departe.
În SUA, șeful de protocol al președintelui, care e și premier, are cea mai importantă misiune dintre toți omologii la nivel mondial. Dacă un președinte american comite o gafă de protocol, mai în glumă, mai în serios putem vorbi de provocarea unui război. Ori, măcar al unui conflict diplomatic.
Și totuși, nici vorbă ca respectivii șefi ai protocolului (care răspund și de vicepreședinte și de secretarul de stat) să aibă greutatea Deliei Dinu. Rangul lor este de ambasador ori de adjunct de secretar de stat și în majoritatea zdrobitoare a cazurilor chiar sunt la origine diplomați de carieră. Cel mai mult se fac simțiți în vizitele externe ale președintelui, unde vorbim de un protocol al țării gazdă care trebuie respectat (ne amintim gafa Michellei Obama, care i-a pus mîna pe spate Reginei Angliei, contrar uzanțelor, dar nu s-a făcut gaură în cer). În rest, nu sunt chiar atît de importanți și mai niciodată nu sunt vizibili, pentru că postul lor e unul care reclamă maximă discreție.
Dovadă că nu sunt chiar atît de importanți e faptul că unii președinți au funcționat destulă vreme și în absența unui asemenea personaj, Donald Trump fiind printre aceștia.
La noi, în schimb, lucruri ciudate și neavenite s-au petrecut la nivelul administrației prezidențiale.
Acum trei ani, printr-o decizie șoc, Iohannis a ridicat-o pe șefa protocolului la nivel de consilier prezidențial – în premieră post-decembristă absolută -, ceea ce înseamnă rang de ministru plin. Asta, după ce transformase compartimentul de protocol, cum se numea în mandatele anterioare, în departament de sine stătător.
Demn de menționat că Dudu Ionescu, fost ministru al apărării și al internelor, responsabil cu Departamentul Securității Naționale ori Ligia Deca, consilierul pe Educație și Învățămînt și responsabila de marele proiect prezidențial ”România educată”, au doar rangul de consilieri de stat.
Ceea ce înseamnă că Delia Dinu participă automat la ședințele informale, în timp ce sus numiții, doar dacă sunt chemați.
De ce a fost nevoie de asemenea avansare a rămas pînă azi un mister.
În același an, mai asistam la o decizie stupefiantă: Iohannis a desființat cancelaria prezidențială, România devenind, probabil, singura țară din lume fără așa ceva. De atunci, de cabinet răspund două consiliere cvasi-anonime, deși postul respectiv a fost deținut, după revoluție, de nume sonore, precum Vasile Ionel, Ioan Talpeș, Dorin Marian, Cristian Diaconescu, Elena Udrea ori Cătălin Avramescu.
Interesant de punctat, în mandatul lui Băsescu, șeful de protocol se subordona Cancelariei Prezidențiale.
La Cotroceni, tot în 2016, a fost desemnată o purtătoare de cuvînt, Mădălina Dobrovolschi – post extrem de important peste tot în lume – care la scurtă vreme a rămas însărcinată și a dispărut aproape total din peisaj.
Administrația Prezidențială a devenit un loc închis opiniei publice. Nu se știe niciodată dacă președintele e la slujbă sau plecat prin țară, consilierii prezidențiali, indiferent de rang, sunt figuri șterse sau cu activități netransparente, se vine și se pleacă din funcții fără prea multe explicații, ceea ce lasă loc pentru nenumărate explicații.
În toate celelalte mandate prezidențiale, între consilierii președintelui se numărau figuri de mare greutate și extrem de activi în viața politico-socială, de la Zoe Petre și Andrei Pleșu la Victor Opaschi, Cătălin Harnagea, Teodor Baconschi, Valer Dorneanu, Rodica Stănoiu, Renate Weber, Corina Crețu, Dacian Cioloș, Mișu Negrițoiu, Petre Ninosu, Eugen Mihăescu, Teodor Stolojan și alții asemenea.
În mandatul lui Iohannis e liniște, iar singurele figuri de consilieri mai cunoscute sunt cele moștenite de la președinții anteriori.
O liniște care a permis ascensiunea responsabilei cu cafele, apăplată, ținute și invitații la recepții să ajungă umbra președintelui, lucru pe care presa îl remarcă din ce în ce mai des.
O umbră care provine dintr-un serviciu secret, SPP, e fiica unui general, are 43 de ani, e necăsătorită și e concitadină cu președintele.
O umbră care, potrivit unor informații neoficiale, a ajuns să dețină cea mai mare influență la Cotroceni. Între altele, a luat locul SPP, care în mandatele lui Băsescu gestiona organizarea și invitațiile la Ziua Națională și Ziua Europei, iar acum nu mai are niciun cuvînt de spus. Nimeni nu intră și nu iese din Palatul Cotroceni fără știrea și acordul ei, iar după fiecare eveniment cotrocenist, urmărește atent înregistrările video pentru a verifica dacă nu cumva cineva a intrat peste capul ei. Niciun consilier, indiferent de rang, nu îndrăznește să aducă vreun invitat în instituție fără a-i cere acordul în prealabil. La desărțirea de Băsescu, Delia Dinu plîngea în fața Cotrocenilor, dar alți consilieri ai acestuia își aminteau că, în perioada suspendării din 2012, cînd mulți dintre ei îl urmaseră pe președinte în ”exil”, la garaj, ea se lipise fără probleme de interimarul Crin Antonescu.
Dincolo de asta, se naște întrebarea dacă nu cumva Iohannis a desființat Cancelaria Prezidențială cu totul tocmai pentru a o ”elibera” pe Dinu din chingi.
De ce este Delia Dinu nelipsită de lîngă președinte, la un pas de a-l lua și de braț la un moment dat, la cum evoluează lucrurile? Asta, în condițiile în care niciun alt demnitar, indiferent de rang, nu merge cu șeful protocolului după el.
Nu se știe.
Ne amintim însă o poveste cu iz de veridicitate care a circulat cu niște ani în urmă.
Anume că plecarea Elenei Udrea de la Cotroceni, din funcția de consilier de stat (și nu prezidențial, precum Dinu) s-ar fi produs în urma unor aranjamente ale sistemului, care realizase că un personaj care ajunge să dețină o prea mare influență asupra președintelui poate prezenta un potențial pericol pentru servicii.
Chiar Udrea a spus de nenumărate ori că devenise o sursă alternativă importantă de informații pentru Traian Băsescu, ceea ce a deranjat serviciile secrete.
În acest caz, se pune întrebarea cum de prezența Deliei Dinu pe lîngă actualul președinte nu deranjează serviciile secrete?
Și care să fie, oare, adevăratul ei rol pe lîngă Klaus Iohannis?
Acela de a-l ține atent și pas cu pas sub control, știute fiind unele ieșiri cam neortodoxe ale șefului statului, sau altul? (Bogdan Tiberiu Iacob)
Actualitate
Tehnologiile spațiale și sistemele antirachetă, în centrul atenției la Huntsville
Industria de apărare își dispută contractele pentru „Golden Dome”
Simpozionul anual dedicat apărării spațiale și antirachetă a început la Huntsville, în statul Alabama, reunind oficiali militari, reprezentanți ai industriei de apărare și specialiști în tehnologii spațiale.
Evenimentul are loc într-un moment în care Statele Unite accelerează dezvoltarea unor proiecte majore pentru spațiu și apărare antirachetă, inclusiv inițiativa „Golden Dome”. Companiile americane și internaționale își expun cele mai noi sisteme și echipamente, încercând să obțină o parte din finanțările alocate acestor programe.
Oficiali militari și lideri ai industriei, față în față
Participanții la ediția din 2026 a simpozionului au asistat la discursurile inaugurale și la prezentările dedicate evoluției tehnologiilor de apărare. Evenimentul oferă un cadru pentru dezbateri privind viitorul operațiunilor spațiale, protecția împotriva rachetelor și integrarea noilor sisteme în arhitectura militară americană.
Printre personalitățile prezente s-a numărat generalul Mike Guetlein, coordonatorul programului „Golden Dome”, surprins în discuții cu generalul-locotenent în rezervă Dan Karbler, fost oficial de rang înalt al armatei americane.
Roboți, muniții inteligente și interceptori de ultimă generație
Zona expozițională a reunit sisteme militare complexe, dar și proiecte demonstrative cu o componentă mai puțin convențională. Echipa de robotică Browncoats, din Huntsville, a prezentat robotul „Vera”, conceput pentru competiții tehnice și capabil să lanseze mingi din plastic.
În același spațiu au fost expuse și echipamente destinate direct operațiunilor militare. Compania L3Harris a prezentat muniția Red Wolf, un sistem proiectat pentru misiuni de atac de precizie și lovirea unor ținte aflate la distanță.
Senzori și interceptori pentru apărarea antiaeriană
Raytheon a adus la Huntsville două dintre sistemele sale importante pentru apărarea antiaeriană și antirachetă. În prim-plan s-a aflat LTAMDS, senzorul Lower Tier Air and Missile Defense Sensor, destinat detectării și urmăririi amenințărilor aeriene și balistice.
În spatele acestuia a fost prezentat interceptorul SM-3, utilizat în arhitectura americană de apărare împotriva rachetelor balistice. Sistemul este proiectat pentru interceptarea țintelor în afara atmosferei sau în faze avansate ale traiectoriei acestora.
Răspunsul la amenințarea rachetelor hipersonice
Northrop Grumman a expus interceptorul Glide Phase Interceptor, cunoscut sub acronimul GPI. Sistemul este conceput pentru apărarea stratificată împotriva rachetelor hipersonice, în special în etapa de planare a zborului.
Dezvoltarea unor asemenea interceptori reprezintă una dintre principalele direcții ale apărării antirachetă americane, în condițiile în care armele hipersonice pot schimba traiectoria, pot zbura la viteze extrem de mari și pot reduce timpul disponibil pentru detectare și reacție.
PAC-3 și THAAD, în centrul expoziției Lockheed Martin
Lockheed Martin a prezentat două dintre cele mai cunoscute sisteme ale sale: racheta PAC-3 și interceptorul THAAD.
PAC-3 este destinat combaterii rachetelor balistice tactice și a altor amenințări aeriene, în timp ce THAAD oferă apărare împotriva rachetelor balistice în faza finală a zborului, atât în atmosferă, cât și în afara acesteia.
Prezența celor două sisteme subliniază accentul pus pe apărarea stratificată, în care mai multe tipuri de senzori și interceptori sunt conectate pentru a proteja obiectivele militare și infrastructura critică.
Huntsville, punct de întâlnire pentru viitorul apărării spațiale
Deschiderea simpozionului a transformat Huntsville într-un punct de întâlnire pentru principalii actori ai sectorului spațial și antirachetă. Pe durata evenimentului, oficialii și companiile de apărare analizează evoluția amenințărilor, noile soluții tehnologice și modul în care acestea pot fi integrate în proiectele strategice ale Statelor Unite.
Expoziția din prima zi a oferit o imagine asupra direcțiilor care domină în prezent domeniul: detectarea rapidă, interceptarea rachetelor hipersonice, mobilitatea sistemelor, munițiile de precizie și dezvoltarea unor rețele capabile să lege apărarea terestră de operațiunile spațiale.
Actualitate
Armata SUA vrea o „dublură digitală” a rețelelor pentru a testa inteligența artificială în războiul cibernetic
O replică virtuală a întregii infrastructuri informatice
Pentru a valorifica pe deplin potențialul inteligenței artificiale, Armata Statelor Unite intenționează să creeze o simulare complexă a propriilor rețele informatice — un așa-numit „geamăn digital”.
Modelul ar reproduce în detaliu infrastructura reală și ar fi alimentat permanent cu date despre modul în care aceasta funcționează. Într-un astfel de mediu, militarii ar putea antrena atât algoritmii de inteligență artificială, cât și operatorii umani care îi folosesc.
General-maiorul Jacqueline Denise McPhail, șefa Army Network Command (NETCOM), a recunoscut că un asemenea proiect ar fi extrem de dificil de realizat. Cu toate acestea, ea i-a îndemnat pe reprezentanții industriei de apărare să înceapă dezvoltarea lui, considerând că beneficiile ar justifica efortul și amploarea investiției.
Un poligon virtual pentru atacuri cibernetice
Un geamăn digital al rețelelor armatei ar putea deveni un spațiu de antrenament extrem de realist pentru operatorii de rețea, specialiștii în apărare cibernetică și sistemele bazate pe inteligență artificială.
Aceștia ar putea studia modul în care funcționează infrastructura, ar testa reacția acesteia la atacuri și ar identifica metode pentru menținerea operaționalității chiar și în condiții de presiune extremă.
Armata americană se confruntă cu aproximativ 1,2 milioane de atacuri cibernetice în fiecare zi, iar amenințările devin tot mai sofisticate. Atacurile nu mai sunt dominate de metode ușor de recunoscut, precum blocarea masivă a serviciilor prin atacuri distribuite de tip DDoS.
De la atacuri evidente la comportamente suspecte
În prezent, apărarea cibernetică trebuie să detecteze modificări subtile în comportamentul rețelei. Specialiștii sunt nevoiți să analizeze volume uriașe de date pentru a face diferența dintre traficul obișnuit, zgomotul informațional și semnalele care indică o activitate ostilă.
Întrebarea esențială nu mai este doar dacă sistemul a fost atacat, ci ce comportament s-a modificat și de ce.
Inteligența artificială ar putea avea un rol decisiv în această analiză. Un model digital al rețelei DoDIN-A — Departamentul de Rețele Informatice al Apărării pentru componenta terestră — ar permite identificarea vulnerabilităților, a zonelor insuficient protejate și a componentelor care demonstrează reziliență.
Un proiect uriaș, care ar putea începe la scară redusă
McPhail a admis că realizarea unei asemenea replici virtuale reprezintă un obiectiv de proporții.
„Este o solicitare majoră. Știu că este un efort de mare amploare. Cred că trebuie să începem cu o componentă restrânsă și să dezvoltăm treptat sistemul”, a transmis șefa NETCOM.
Strategia ar presupune construirea progresivă a modelului, prin adăugarea succesivă a unor segmente de rețea, a unor fluxuri de date și a unor scenarii de atac.
Ce înseamnă, de fapt, un geamăn digital
În doctrina Pentagonului, un geamăn digital este definit drept o reprezentare computerizată — formată dintr-un ansamblu integrat de modele — care funcționează ca echivalent digital, în timp real, al unui obiect sau proces fizic.
În mediul militar, astfel de modele pot reproduce aeronave, lanțuri logistice sau chiar pacienți virtuali utilizați pentru pregătirea personalului medical.
Scopul este ca fiecare componentă și interacțiune să fie simulate cu suficientă precizie încât replica virtuală să reacționeze la fel ca sistemul real în orice situație dată.
Teste imposibile în lumea reală
Un asemenea model ar permite armatei să supună rețeaua unor teste extreme, fără riscul de a afecta infrastructura operațională. Specialiștii ar putea simula atacuri, testa configurații noi, evalua modernizări și analiza consecințele unor modificări înainte ca acestea să fie aplicate în sistemele reale.
Geamănul digital ar putea fi folosit inclusiv pentru anticiparea incidentelor și identificarea unor soluții preventive.
În cazul rețelei militare, avantajul este cu atât mai important cu cât cea mai mare parte a activității care trebuie analizată se desfășoară la nivel software, chiar dacă infrastructura are la bază echipamente fizice precum procesoare, cabluri de fibră optică, routere și centre de date.
Rețeaua trebuie protejată fără a fi destabilizată
Obiectivul nu este doar descoperirea componentelor defecte. La fel de important este ca armata să înțeleagă ce funcționează corect, pentru a evita ca o intervenție sau o actualizare să provoace noi probleme.
În logica proiectului, geamănul digital ar deveni un instrument permanent de verificare: ar arăta ce trebuie reparat, dar și ce trebuie păstrat intact pentru ca reziliența rețelei să nu fie compromisă.
Actualitate
Avantajul decisiv se câștigă prin viteza informației Comandanții nu-și mai permit întârzieri
În conflictele moderne, accesul rapid la informații esențiale poate face diferența dintre succes și eșec. Comandanții au nevoie de date disponibile instantaneu, dar și de certitudinea că acestea sunt corecte, sigure și suficient de clare pentru a susține o decizie imediată.
Atunci când rapoartele de informații indică apariția unei amenințări, fiecare secundă devine importantă. Timpul pierdut pentru verificarea, interpretarea sau corelarea datelor îi oferă adversarului ocazia de a-și ajusta poziția și de a acționa primul.
În acest context, problema nu mai este doar accesul la informații despre misiune, ci capacitatea de a stabili rapid dacă acestea pot fi utilizate cu încredere. Viitorul câmpului de luptă va aparține forței capabile să transforme informațiile protejate în decizii operative înaintea adversarului.
Decizia rapidă nu depinde de un singur sistem
Avantajul decizional nu poate fi obținut printr-o platformă izolată. El trebuie construit prin integrarea mai multor capabilități, de la sateliții aflați pe orbite geosincrone, la rețelele de comunicații și sistemele terestre.
O astfel de arhitectură trebuie să permită detectarea amenințărilor, transmiterea sigură a datelor, confirmarea informațiilor și coordonarea reacției pe întregul lanț operațional.
Supraveghere permanentă de pe orbita geosincronă
Orice decizie începe cu o imagine clară a situației operative. În domeniul apărării antirachetă, această imagine presupune supraveghere permanentă și informații verificate.
De ani de zile, sistemul spațial cu senzori infraroșii SBIRS reprezintă una dintre componentele principale ale avertizării și urmăririi rachetelor de pe orbită. Acesta asigură monitorizarea continuă a unor regiuni extinse și reflectă experiența acumulată în dezvoltarea sistemelor de detectare a lansărilor și de urmărire a traiectoriilor.
Următoarea etapă este reprezentată de sateliții Next-Generation OPIR GEO, cunoscuți sub denumirea NGG. Concepută pentru a răspunde unor amenințări tot mai sofisticate, inclusiv rachete hipersonice, noua generație urmărește să îmbunătățească atât capacitatea de detecție, cât și rezistența sateliților în fața tentativelor de perturbare sau atac.
Sateliții NGG sunt construiți pe platforma LM2100 Combat Bus, proiectată pentru un nivel ridicat de supraviețuire în mediul spațial. Obiectivul este furnizarea unor informații sigure și permanente exact în punctele în care acestea sunt necesare.
Datele trebuie să circule fără întreruperi
Informația poate deveni un avantaj militar doar dacă este transmisă rapid, protejat și fără discontinuități între toate componentele forței.
Sateliții Transport Layer, construiți pe platforma LM50, sunt destinați transportului securizat al datelor între senzori, operatori și sistemele de misiune. Prin comunicații reziliente, cu latență redusă, aceștia pot distribui aproape instantaneu informațiile provenite de la rețelele de detecție și urmărire.
Un asemenea sistem permite ca datele despre o amenințare să ajungă rapid la centrele de comandă și la unitățile responsabile de reacție, menținând ritmul operațiunilor chiar și în condiții de bruiaj sau degradare a infrastructurii.
Apărarea antirachetă se extinde pe mai multe orbite
Rezistența unei arhitecturi spațiale nu poate fi asigurată prin utilizarea unei singure orbite. Pentru a îmbunătăți continuitatea supravegherii și pentru a menține urmărirea rachetelor tot mai avansate, Forța Spațială a Statelor Unite dezvoltă o componentă de avertizare și urmărire pe orbita medie a Pământului, denumită MEO.
Această capacitate este introdusă treptat, prin mai multe etape de dezvoltare. Ea ar urma să completeze sistemele de avertizare amplasate pe orbita geosincronă și capabilitățile de urmărire de pe orbita joasă, cunoscută drept LEO.
Prin combinarea celor trei niveluri orbitale, arhitectura urmărește să ofere o acoperire mai persistentă, mai multe surse de date și o redundanță sporită în cazul pierderii sau perturbării unei componente.
Lockheed Martin participă la competiția pentru contractul aferent celei de-a doua etape de dezvoltare, cunoscută drept Epoch 2. Compania își consolidează astfel implicarea în evoluția sistemului american de avertizare, urmărire și apărare împotriva rachetelor.
O arhitectură integrată pentru întregul lanț de reacție
Fiecare legătură dintre detectarea unei amenințări și răspunsul militar trebuie proiectată astfel încât să consolideze etapa următoare.
Supravegherea permanentă din orbita GEO, senzorii distribuiți pe orbita LEO și rețelele de comunicații sunt completate de noile capabilități MEO. Împreună, aceste elemente pot forma o arhitectură capabilă să detecteze amenințările din timp, să transmită informații verificate, să scurteze procesul decizional și să coordoneze reacția pe întregul lanț operațional de lovire la distanță.
Această abordare este ilustrată și în scenariile de operațiuni comune în toate domeniile, cunoscute sub acronimul JADO, unde datele provenite din spațiu sunt integrate cu sistemele terestre și cu celelalte componente militare.
Integrarea sistemelor devine esențială
În calitate de integrator de sisteme pentru întregul spectru al misiunilor, Lockheed Martin promovează o abordare bazată pe conectarea tuturor capabilităților într-o singură arhitectură operațională.
Pe măsură ce timpul disponibil pentru luarea deciziilor se reduce, obiectivul devine tot mai clar: dezvoltarea unor sisteme capabile să deplaseze informația rapid, să reziste atacurilor și perturbărilor și să permită acțiuni coordonate într-un timp cât mai scurt.
Privite separat, fiecare capabilitate aduce un avantaj important. Proiectate să funcționeze împreună, acestea pot genera un efect superior: avantajul decizional care permite unei forțe să observe prima, să înțeleagă mai repede situația și să acționeze înaintea adversarului.
-
Exclusivacum 3 zileEpisodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
-
Exclusivacum 4 zileTCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
-
Exclusivacum 3 zileTCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
-
Exclusivacum o ziTCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
-
Exclusivacum 11 ore„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
-
Exclusivacum 2 zileMătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
-
Exclusivacum 3 zileCum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri
-
Featuredacum 3 zileIndustria românească de apărare, lăsată în afara finanțării SAFE. Sindicaliștii acuză Guvernul că blochează producția internă



