COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO):

Între showurile mediatice ale ultimelor zile se numără cel produs de plîngerea penală a lui Sebastian Ghiță împotriva Laurei Kovesi, care i-ar fi cerut bani pentru aducerea în țară a fugarului Nicolae Popa, din Indonezia, acum cîțiva ani. Un scandal care implică și Poliția, ANAF-ul ori chiar pe magnatul Ion Țiriac și spre care ar trebui să privim cu multă atenție, pentru că are elemente mai actuale ca oricînd. Se știe de cînd lumea că prezentul ori viitorul pot fi cel mai bine descifrate analizînd trecutul.

Iar scandalul repatrierii lui Nicolae Popa, în 2011, a avut legătură nu cu victoria lui Traian Băsescu în al doilea mandat, ci cu o cu totul altă poveste, despre care s-a mai scris, dar sunt semne că a fost dată uitării. Unii observatori ai scenei politice au speculat în aceste zile că Popa fusese adus în țară cu surle și trîmbițe pentru ca Băsescu să aibă un atu în alegeri, dar se confundă două evenimente: arestarea lui Popa în Indonezia, care avusese loc, într-adevăr, chiar înaintea prezidențialelor din 2009 și fusese utilizată de Băsescu în lupta electorală, și repatrierea lui, produsă în aprilie 2011.

Chiar Sebastian Ghiță avea să dezvăluie anul trecut, la România TV, motivele respectivei repatrieri.

Să amintim ce scriam la vremea respectivă:

Ce spunea Ghiță, pe scurt, într-un interviu: undeva, în cursul anului 2010, sistemul (Laura Kovesi, Coldea etc) a ajuns la concluzia că o televiziune de știri cu renume care să treacă de partea ”binelui” ar fi o idee deloc de neglijat.
”Kovesi m-a abordat in cladirea SRI numita K2, unde stateam impreuna la masa si mi-a spus ca ascultându-l pe Vîntu si-a dat seama ca nu mai are finantare pentru Realitatea. A văzut cat de vulnerabil este Vantu si stia că va accepta intr-un fel sa primeasca finantare si sa cedeze Realitatea tv. Am acceptat acest lucru. Dansa s-a gândit ca va putea sa-l doboare si sa-l scoata din joc mult mai repede, iar probabil Realitatea TV să devină o televiziune supusa ce va da stiri pozitive la adresa mai marilor zilei, dar lucrul acesta nu s-a intamplat.
Am semnat acel contract de management cu Vîntu si am acceptat sa finantez Realitatea TV. La ceva timp au aparut frictiunile intre mine si Vîntu, iar Kovesi a stat la pinda şi a făcut un dosar pe baza acestor frictiuni/certuri dintre mine şi Vîntu. A inceput sa-mi explice cum si in ce fel pot fi conduse discutiile cu Vîntu astfel incat ele sa para santaj, amenintare sau sa se incadreze la niste fapte penale”.

Totul se întîmpla în toamna anului 2010-primăvara anului 2011.

A deține doar managementul postului nu era suficient pentru binom. Trebuia control acționarial, iar asta nu se putea decît prin îngenuncherea lui Vîntu.
Iar asta s-a realizat prin întocmirea unei plîngeri penale halucinante pe nunele mogulului, bazată pe amenințări pe care acesta le-ar fi proferat telefonic la adresa lui Ghiță. Conform dezvăluirilor unei reputate jurnaliste acreditată pe justiție, Ana Maria Roman, plîngerea lui Ghiță a fost făcută prin mail, seara, iar dimineața deja ea se transformase în dosar penal, probabil o premieră și în privința metodei, și a celerității.
Cîteva zile mai tîrziu, mai precis pe 20 aprilie 2011, Sorin Vîntu, încă patron al Realitatea TV, este reținut sub acuzația că ar fi vrut să-l îngroape pe Ghiță pe dealurile Moldovei, aidoma unor rackeți moldoveni, mai apoi propus pentru mandat de arestare.
Două zile mai tîrziu, pe 22 aprilie, este adus în țară, din Indonezia, celebrul fugar Nicolae Popa, mîna dreaptă a lui SOV.
Opinia publică află, în acel moment, că operațiunea de repatriere costase peste 120.000 de euro, suportați de MAI, și fusese efectuată cu ajutorul unui avion privat.
Postul Realitatea TV obține informații că avionul, un Gulfstream Aerospace G200, aparținea companiei Ţiriac Air, dar aceasta din urmă, contactată de ziariștii ”Cotidianul” refuză să comenteze.
Pe 29 aprilie, înainte de a intra în sediul Direcției de Cercetări Penale, pentru arestul de 29 de zile care i se dictase, Vîntu declară presei că managerul postului Realitatea TV, Sebastian Ghiţă, “este doar o unealtă în mâna Cotroceniului” şi că are o “surpriză” pentru preşedintele Băsescu, pe care a promis că o va face publică luni (2 mai n.n.)
Pe 2 mai, însă, pică o altă bombă: într-o conferință extraordinară de presă, afaceristul Elan Schwartzenberg anunță că e noul proprietar al Realitatea TV, cu 92% din acțiuni, preluate de la SOV exact în ziua arestării acestuia și că se păstrează contractul de management cu Sebastian Ghiță, încheiat în toamna precedentă.
Promisele dezvăluiri ale lui Vîntu nu au mai venit.
Aducerea lui Popa în țară, pe banii Asesoft, firma lui Ghiță, nu avusese decît rolul de a frînge ultima rezistență a mogulului și a-l face să cedeze postul Realitatea TV.
Schwartzenberg nu a furnizat nicio explicație a deciziei sale – ce l-a apucat să investească într-o afacere care produce pierderi masive – dar a dat asigurări că are acces la finanțări de peste 100 de milioane de euro pentru relansarea postului.
Adevăratul motiv al lui Elan a fost dezvăluit tot de Ghiță:
”Kovesi dorea pentru sistem Realitatea TV”.
Numai că lucrurile nu erau simple. Coldea, Kovesi și Ghiță nu se regăseau chiar în aceeași tabără în interiorul sistemului, ceea ce a condus la tensiuni în creștere.
”Dupa ce am ajuns acolo au inceput sa ma preseze: sa nu mai apara anumite persoane, sa nu mai apara anumite stiri, sa dau afara jurnalisti. Mi-am dat seama ca exagereaza si am inceput sa refuz. Au aparut conflicte intre mine si sistem si practic am cedat. L-au ales pe Elan, iar eu am ales sa construiesc România TV.
Probabil s-au gandit ca proiectul va esua, dar iata ca România TV a devenit cea mai urmarita statie tv din Romania. Si nici azi nu executa ordinele sistemului” spunea Ghiță.

Execuția sub un pretext jalnic a lui SOV a permis Binomului să împuște doi iepuri dintr-un foc: pe de-o parte, Kovesi & Coldea și-au asigurat serviciile unei televiziuni cu renume; pe de alta, Kovesi și-a întărit bilanțul pe 2011, derulat în perioada în care estima că i se termină al doilea mandat la șefia Parchetului General și are nevoie de unul nou, la șefia DNA, pentru a-și prezerva influența.
Pentru a-și atinge scopul, Binomul i-a înscenat o poveste cusută cu ață albă lui Vîntu, a aranjat repatrierea urgentă a lui Popa și l-a însărcinat pe Ghiță cu achitarea notei de plată.
Totul, de dragul influenței în mass-media.

O mare întrebare care s-ar pune azi, cum ar fi trebuit pusă și în 2011: de ce justiția din România l-a adus pe infractorul Popa cu ditamai charterul de lux, ca pe un prinț saudit, plătind o sumă enormă din bani publici, dar și negri, în loc să apeleze la curse obișnuite, așa cum sunt transportați toți infractorii din lumea asta?
O ipoteză ar fi că aducerea lui în condiții de nabab i-ar fi transmis în clar lui Vîntu ideea că Popa a bătut palma cu Kovesi & comp și e gata să toarne tot despre el, ceea ce a contribuit la cedarea lui și la predarea rapidă a postului.

De ce spunem totuși, că problema e mai actuală ca oricînd?

Pentru că ceea ce s-a întîmplat în 2011 ne-a relevat ce acțiuni teribile se pot întreprinde doar pentru a obține controlul unui organ de presă major într-o perioadă agitată politic.
Iar ceea ce se întîmplă azi, culmea, cu aceeași televiziune Realitatea TV, dovedește că nu s-a schimbat nimic. După amar de ani de insolvență, în loc să asistăm la faliment răsunător și de bun simț, vedem o aprigă bătălie de culise pentru menținerea în funcțiune cu orice preț și de reorientare a postului pe alte coordonate politice, ceea ce nu poate decît să anunțe un viitor luminos în anul electoral 2019, nu-i așa?
Pentru că în statul-paralel nimic nu se pierde, totul se transformă. (Bogdan Tiberiu Iacob)