Actualitate
Klaus Iohannis și aiuritorul său comportament din aceste zile/Un presedinte gol
Comentariu de Contele de Saint Germain (preluare blog):
În contextul actualului război intern din România vă propun să facem un extrem de succint, dar necesar pentru acest articol, recurs la istorie.
Ideea edificării Uniunii Europene de azi nu este un fruct al prezentului. Ea a fost conceptualizată până la nivel de detalii de execuție încă de pe vremea Germaniei naziste. Iată ce scria Ribbentrop, ministrul de externe al lui Hitler, într-un raport secret din martie 1943:
„Așa cum i-am propus deja Fuhrerului […] trebuie să proclamăm cât mai curând posibil, în formă cât se poate de concretă, Uniunea Statelor Europene”.
În fundamentarea proiectului conceput în prima jumătate a secolului trecut de regimul hitlerist se preciza (Werner Daitz, economistul partidului național socialist, 1940) că Germania nu trebuie să pretindă explicit conducerea Uniunii Statelor Europene, deoarece asta ar putea genera reacții adverse în trena principiului suveranității. Această poziție de lider va trebui să fie atinsă implicit, prin impunerea forței superioare a Germaniei în domeniile strategice față de celelalte state ale Uniunii:
„… a se vorbi numai de Europa, deoarece conducerea de către Germania vine de la sine, datorită greutății politice, economice, culturale, tehnice și amplasării geografice a acesteia”.
Fiecare țară europeană mică, vizată de includerea în acest proiect, trebuia să fie convinsă cu argumente economice, geo-strategice, de securitate, să renunțe de bunăvoie la o parte din suveranitatea ei în schimbul beneficiilor globalizatoare ale proiectului. Această abordare (cu rădăcini vechi, după cum se vede) a fost actualizată, formalizată și aplicată cu succes de către părinții UE de azi atunci când aceștia au negociat condițiile de aderare la Uniune a unor țări de rangul doi precum România.
Că România și-a însușit fără crâcnire acele compromisuri de parcurs rezultă cât se poate de limpede și demoralizant din unele teze susținute cu un anume orgoliu elitist, dar și amoral, de către Teodor Baconsky, fostul ministru de externe al României în timpul regimului Traian Băsescu.
În cartea sa „Imperium”, Corneliu – Dan Nicolae afirmă, referindu-se la Baconsky:
„Baconsky declara nu demult că visează la o „elită amorală” și susținea că UE are dreptul să mașineze pe la spatele națiunilor suverane în scopul integrării europene. Conform domnului Baconsky, UE ar fi „compensația unei păci eterne” pe care marile puteri o acordă micilor națiuni europene.”
După care este citat chiar domnul Baconsky, spre a i se proba cinismul și profundele lacune etice și democratice:
„Partitura istoriei nu e compusă de majoritățile electorale ci de voința minorităților active… Uneori e preferabil să progresezi pe o bază injustă decât să regresezi pe o bază virtuoasă”.
Acestea fiind zise, să ne întoarcem la actualitatea imediată: Klaus Iohannis și aiuritorul său comportament din aceste zile.
Acuzațiile care i se aduc, de antisemit, de unealtă a Angelei Merkel și de sabotor al intereselor interne și externe ale României, au ele vreo legătură cu apartenența actualului președinte al țării la „elita amorală” visată de domnul Baconsky?
Vom constata pentru început că modelul de Europă Unită, cu Germania motor, lider și beneficiar principal al virtuților lui, funcționează azi în parametri foarte apropiați de proiectul imaginat cu opt decenii în urmă de Hitler, Von Ribentrop și ai lor. Deși Germania nu figurează oficial pe frontispiciul UE ca națiune conducătoare, ea, de fapt, conduce Europa.
Dar România, ca parte a UE, la ce stimuli răspunde? Căror comenzi și principii parademocratice se supune?
Aici, declarația lui Baconsky este cristal șlefuit. Pe vremea când respectivul era demnitar al regimului Băsescu (iar Traian Băsescu președinte), majoritățile electorale, democrația, reprezentau pentru el (ei) doar o mască a turpitudinii (a se vedea, ca detaliu semnificativ, votul pentru prezidențialele din 2009 de la Ambasada României din Paris). Partitura istoriei fusese în acele vremuri încredințată spre interpretare unor „minorități active” de nimeni alese: serviciile secrete, DNA, Victoria Nuland, Philip Gordon.
Astăzi, la Klaus Iohannis, observăm prelungite cam aceleași obiceiuri, venite din trecutul mai indepărtat sau mai apropiat. Și domnia sa are ce are (precum Ribentrop &co.) cu „niște evrei”. Și domnia sa disprețuiește (precum Baconsky &co.) majoritățile electorale, preferând să acționeze prin minorități active (serviciile secrete, instituțiile justiției încă aservite lui, ONG-urile sorosiste, cozile de topor de la Bruxelles)!
Doar că între vremurile lui Baconsky și cele ale lui Klaus Iohannis s-a instalat, azi, o deosebire fundamentală: condițiile internaționale privind „compensația păcii eterne”! Dacă în anii regimului Băsescu relația SUA – UE era una de deplină armonie în plan militar, una în care NATO era scutul inexpugnabil al Europei (deci și al României), în prezent lucrurile nu mai stau deloc așa. În lipsa contribuției de 2% din PIB al tuturor țărilor UE la bugetul NATO, Donald Trump nu mai garantează securitatea UE. Deci UE nu mai poate proteja, militar, România. România are însă promisă această protecție din partea SUA. Nu însă în orice condiții!
Atâta vreme cât Klaus Iohannis privilegiază relația cu Germania în detrimentul relației cu SUA – Israel, garanțiile noastre de securitate din partea NATO pot fi considerate incerte. Cramponarea României de Germania – UE ca garant al „păcii eterne” nu mai are valoarea de pe vremea lui Baconsky. Din acest punct de vedere ar trebui, mai degrabă, cultivată axa SUA – Israel. Doar că domnul Iohannis nu e de capul lui!
O altă idee de un cinism ce ar trebui interzis găunoșilor – veleitari, preluată fără spirit critic și fără discernământ de către Klaus Iohannis de la „doctrinarul” Baconsky este aceea exprimată prin formularea: „Uneori e preferabil să progresezi pe o bază injustă decât să regresezi pe o bază virtuoasă”.
În virtutea acestui aproape sofism, Klaus Iohannis acceptă (chiar susține) „baza injustă” a justiției kovesiste, făcute cu protocoale secrete și cu procurori abuzivi, invocând nevoia de progres cu orice preț în lupta împotriva corupției. Implicit, ne lasă să înțelegem că dacă baza acestei lupte anticorupție ar fi una corectă (virtuoasă), s-ar înregistra regrese, adică nu ar da rezultate. De-asta sunt necesare protocoalele secrete și abuzurile de tot felul ale procurorilor și judecătorilor. Încurajator sau ce?
Există, oare, o jignire mai profundă adusă justiției din România decât un astfel de scepticism?
Ca să nu mai vorbim despre cât de relativă este definirea progresului și a regresului în evaluarea politică a evoluției unei țări.
Probabil că președintele Iohannis consideră un progres ce s-a întâmplat cu țara cât a fost condusă de guvernul Cioloș („guvernul meu)”! Chiar dacă după alții, după imensa majoritate a analiștilor, această perioadă a fost printre cele mai negre dintre guvernările ce s-au succedat la Palatul Victoria după 1989.
Demonstrația de mai sus încearcă să arate că nimic din ce ni se întâmplă în prezent nu este întâmplător. Părinții UE nu sunt acei seniori distinși și plini de bune intenții ce ne-au fost prezentați la „oficiul stării civile”, când am fost pețiți, iar beneficiarii UE nu sunt toate țările membre, în egală măsură (cum ar fi normal), ci sunt doar unele dintre ele, mai breze decât celelalte.
La fel, nici aberațiile lui Klaus Iohannis din ultima vreme nu sunt semne de personalitate și de responsabilitate față de țara care l-a ales. Sunt doar simptome ale lașității și slugărniciei.
Să-i recunoaștem însă și un merit președintelui nostru: este extraordinar de autentic în stupizenia sa funciară. Când se umflă în pene ca un curcan, când accentuează complet anapona cuvintele cele mai anoste, când râde mânzește la întrebările ce-l irită, și, mai ales, când vrea să-l jignească gros pe Liviu Dragnea, Klaus Iohannis este, da, el însuși. Infatuat, ranchiunos și gol.
Un președinte gol!
Actualitate
Noua arhitectură a apărării SUA: De la scutul „Golden Dome” la revoluția sistemelor autonome
Modernizarea arsenalului defensiv american trece printr-o fază de transformare profundă, în care noile tehnologii digitale și tacticile de război cibernetic sunt integrate rapid în structurile de comandă. Eforturile actuale vizează atât securizarea infrastructurilor critice existente, cât și crearea unei noi forțe dedicate războiului autonom, cu scopul de a menține superioritatea pe câmpul de luptă al viitorului.
Scutul „Golden Dome” își securizează perimetrul cibernetic
Forța operativă JTF-Gold, creată de Comandamentul de Nord al SUA (NORTHCOM), a primit misiuni critice extinse pentru a gestiona complexitatea apărării aeriene și antirachetă „Golden Dome”. Recent, această structură a fost însărcinată cu dezvoltarea unor capabilități robuste de apărare cibernetică. Această nouă direcție strategică este concepută exclusiv pentru a proteja activele „Golden Dome” împotriva atacurilor inamice, eliminând orice componentă ofensivă din spectrul acțiunilor sale.
Înființată la începutul acestui an pentru a prelua și optimiza responsabilitățile fostului Comandament Component pentru Apărare Antirachetă Integrată, JTF-Gold se află în plin proces de definire a rolurilor. Cu un personal de aproximativ 100 de membri, unitatea supraveghează deja siturile operaționale, precum cel de la Fort Story, și organizează sesiuni intense de planificare pentru a delimita clar responsabilitățile operaționale între centrele de comandă din Colorado și Florida.
AUTOWARCOM: Pasul către supremația autonomă
În paralel cu întărirea scutului antirachetă, Pentagonul accelerează implementarea unei strategii ambițioase de integrare a sistemelor autonome și robotice. În cadrul recentei conferințe anuale a Asociației Armatei SUA, liderii militari și civili au prezentat planurile pentru înființarea „Autonomous Warfare Command” (AUTOWARCOM). Această nouă structură este concepută să opereze cu autorități extinse, similare celor ale forțelor armate tradiționale, pentru a scala rapid tehnologiile autonome în rândul tuturor forțelor întrunite.
Pentru a facilita această tranziție, Departamentul Apărării a demarat deja „Proiectul Agincourt”, o inițiativă umbrelă menită să coordoneze eforturile tehnologice în domeniu. De asemenea, Grupul de Lucru Autonom de Apărare (DAWG), creat inițial pentru stimularea producției de drone, a fost integrat sub o nouă forță operativă specializată în cadrul Comandamentului pentru Operațiuni Speciale (SOCOM), asigurând astfel continuitatea inovației.
Investiții masive și provocări legislative
Transformarea radicală a capabilităților militare necesită resurse financiare considerabile. Pentagonul a avansat planuri de alocare a aproape 55 de miliarde de dolari pentru eforturile de dezvoltare a sistemelor autonome. Această investiție, descrisă drept una generațională, este văzută ca un element esențial pentru a schimba paradigma tehnologică a departamentului.
Cu toate acestea, succesul acestui proiect depinde critic de aprobarea Congresului SUA. Deși climatul politic complică procesul legislativ, liderii apărării insistă că finanțarea este imperativă pentru a reacționa la schimbările rapide din mediul global de securitate. Într-un context în care inovația trebuie să țină pasul cu necesitățile combatanților, oficialii militari subliniază că investițiile făcute acum vor avea un impact decisiv pentru deceniile care vor urma.
Actualitate
Trei sisteme noi, trei răspunsuri la amenințările de pe câmpul de luptă
Israel Aerospace Industries (IAI) a prezentat la conferința anuală AUSA trei sisteme noi, construite în jurul unor tehnologii existente, dar adaptate la amenințările emergente. Printre acestea se numără un radar mobil montat pe un aerostat, un interceptor antidronă fără încărcătură explozivă și o dronă înarmată cu o mitralieră M250, dezvoltată împreună cu Sig Sauer.
Radarul Point@Air: un aerostat care nu rămâne pe loc
Sistemul Point@Air combină un aerostat — o platformă de tip balon sau dirijabil — cu un radar cu antenă activă cu baleiaj electronic. Potrivit lui Dror Bar, vicepreședinte executiv al IAI și director general al Elta Systems, radarul poate detecta o gamă largă de ținte: de la avioane de vânătoare și drone de mari dimensiuni până la rachete de croazieră și ținte maritime.
Aerostatele sunt folosite de multă vreme pentru supraveghere, însă infrastructura lor statică le poate face vulnerabile la atacuri cu drone. Point@Air este conceput să funcționeze fără infrastructură fixă și să poată fi mutat într-o nouă locație în câteva ore. Platforma are aproximativ 70 de metri lungime.
Mobilitatea ar putea reduce riscul ca adversarii să localizeze aerostatul și să-l atace cu drone kamikaze. Bar a invocat experiența recentă a Israelului, unde Hezbollah a vizat un aerostat de mari dimensiuni din nordul țării. El a descris un scenariu în care sistemul este strâns la lăsarea serii și mutat pe un alt deal, astfel încât să nu mai fie în aceeași poziție dimineața.
IAI vede posibile utilizări ale sistemului atât în misiuni de securitate internă, cât și pentru Comandamentul Central al SUA și alte comandamente militare. Tehnologia de bază este dezvoltată, însă Point@Air se află încă în faza de demonstrație. IAI lucrează cu compania americană TCOM pentru ajustarea dimensiunilor și configurației platformei. TCOM este principalul contractant pentru platformele aerostatice ale Armatei SUA.
HawkGuard: interceptare fără explozibili
IAI a prezentat la AUSA și sistemul HawkGuard, destinat combaterii dronelor. Bar a descris apărarea antidronă drept una dintre cele mai dificile provocări pentru companiile din domeniul apărării, aflate în căutarea unor interceptori cu costuri foarte reduse.
HawkGuard folosește un interceptor inert, echipat cu o plasă în locul unui focos exploziv. Radarul și senzorii optici contribuie la ghidarea interceptorului către țintă, într-un sistem pe care Bar l-a descris drept unul cu buclă închisă. Absența explozibililor ar putea face soluția potrivită pentru zone populate sau pentru protejarea unor obiective sensibile, precum instalațiile care depozitează combustibil ori materiale explozive.
Potrivit lui Bar, sistemul a fost testat pe scară largă împotriva mai multor tipuri de amenințări și este deja utilizat de câțiva clienți. El poate intercepta mai multe categorii de drone, inclusiv aparate care nu folosesc legături de comunicații. Sistemul combină radarul, senzorii electro-optici și tehnologia de comandă și control pentru detectarea, urmărirea și ghidarea interceptorului.
HawkGuard are o rază de acțiune relativ scurtă, însă IAI nu a făcut publică distanța exactă. Compania îl consideră un nivel suplimentar de apărare, nu o soluție independentă. Bar a subliniat că experiența războiului din Ucraina arată că nu există un singur sistem capabil să neutralizeze toate dronele. IAI estimează că HawkGuard ar putea avea potențial și în America de Nord, inclusiv pentru protejarea bazelor militare americane.
Fire Storm 250: dronă echipată cu mitralieră
Al treilea sistem, Fire Storm 250, a fost dezvoltat de IAI împreună cu Sig Sauer. Este o configurație tactică a dronei APUS, echipată cu o stație de armament telecomandată Microlight (RCWS) produsă de Sig Sauer și cu o mitralieră M250.
Companiile au anunțat finalizarea unui test de tragere în care drona a rămas în zbor deasupra unui câmp de luptă simulat și a deschis focul asupra unor ținte. Potrivit comunicatului comun, tragerile au fost efectuate de la distanțe și altitudini diferite, pentru a demonstra flexibilitatea operațională, siguranța integrată și precizia sistemului în condiții variate.
Nu a fost precizată cantitatea de muniție pe care drona o poate transporta. Sistemul folosește un motor cu ardere internă, compatibil cu mai multe tipuri de combustibil și realimentabil în teren cu combustibili disponibili în mod obișnuit. Astfel, el nu depinde de cicluri îndelungate de încărcare a bateriilor sau de infrastructură specializată.
Potrivit companiilor, testul a demonstrat capacitatea dronei de a combina supravegherea aeriană, identificarea țintelor și utilizarea precisă a armamentului într-un scenariu realist. Reprezentanții IAI au prezentat integrarea armelor cu aeronavele fără echipaj drept o direcție cu potențial operațional, iar viitoarele sisteme fără pilot ar urma să îmbine mai eficient senzorii, luarea deciziilor și acțiunea în mediul de luptă.
Sig Sauer a evidențiat, la rândul său, caracterul alimentat cu bandă al mitralierei M250 și avantajele sale în privința razei de acțiune și a greutății față de sisteme mai vechi. Potrivit companiei, reducerea greutății poate aduce beneficii la nivelul echipei de infanterie și poate facilita integrarea armamentului pe drone.
Actualitate
Drone, sisteme antiaeriene și vehicule electrice: imagini din prima zi a expoziției AUSA 2026
Companii internaționale din industria de apărare au adus la Centrul de Convenții Walter E. Washington, din centrul capitalei americane, o gamă variată de vehicule aeriene și terestre pentru ediția din acest an a conferinței Asociației Armatei SUA.
Cel mai mare târg anual de profil din Statele Unite atrage mii de participanți. La ediția din 2026, exponatele includ numeroase drone și tehnologii anti-drone, alături de echipamente militare de mari dimensiuni. Iată câteva dintre momentele surprinse în prima zi a expoziției.
Un câine de asistență întâmpină vizitatorii
Patriot, câine aflat în pregătire pentru a fi repartizat unui veteran rănit după încheierea antrenamentului, îi întâmpină pe participanți în fața standului Shield AI.
Brawlr: lansator reconfigurabil pentru apărare antiaeriană
Sierra Nevada a prezentat sistemul de apărare antiaeriană Brawlr — lansator reconfigurabil de armament, cu mecanism rotativ pe baterii. Expoziția a inclus atât sistemul, cât și o muniție prezentată în detaliu.
Vehicule electrice și muniție de artilerie
Oshkosh a expus un vehicul electric Joint Light Tactical Vehicle. Hanwha Defense USA a prezentat, la rândul său, proiectile de artilerie de 155 mm.
Supraveghere și drone cu decolare verticală
AEO Night Hawk Systems a adus un ansamblu de supraveghere ale cărui senzori urmăreau persoanele aflate în apropiere pe podeaua expoziției.
Deasupra vizitatorilor a fost suspendată și aeronava fără pilot VAPOR, produsă de AeroVironment. Sistemul este un elicopter fără pilot, cu un singur rotor, propulsie complet electrică și decolare și aterizare verticală.
Anvelope pentru Lună și optică pentru arme
Goodyear a expus o anvelopă robustă, cu un design neobișnuit, destinată explorării lunare.
Standul Colt Optics a atras numeroși participanți, care au privit un panou cu zeci de puști de asalt echipate cu sisteme optice specializate.
-
Exclusivacum 5 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 3 zileBatman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 4 zileDosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 3 zileRepublica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Exclusivacum 15 oreI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi




