Actualitate
Exista și o a treia cale!/ De ce Klaus Iohannis alege sa saboteze Romania?
Comentariu de Contele de Saint Germain (preluare blog):
Anul 2019 este un an internațional complicat. Alegeri pentru Parlamentul European, alegeri prezidențiale în România, finalizarea dosarului BREXIT, adâncirea războiului SUA – UE, iată doar câteva evenimente fierbinți pe care președinția română a Consiliului UE le va putea influența într-o direcție sau alta.
Afirm de luni bune că războiul româno – român la a cărui escaladare sinucigașă asistăm cu o anume perplexitate este, de fapt, un efect de domino al unui conflict mult mai amplu.
Se înfruntă SUA cu UE, dar, în principal, SUA cu Germania!
Sub pretextul nebeligeranței (chipurile ca lecție învățată după ororile celui de-al doilea război mondial) Germania și-a dezvoltat exponențial forța economică alocând sume uriașe, ce în mod normal ar fi trebuit destinate înarmării, pentru strategii de construire a propriei hegemonii asupra Europei.
Planul i-a reușit! Cu securitatea națională asigurată ieftin, contra unei contribuții modice la NATO și a unei relații privilegiate cu Rusia, Germania a devenit liderul politico – economic, de facto, al Europei. Ea stabilește direcțiile de acțiune ale UE, ea conduce (în interes propriu, evident) negocierea marilor dosare europene (Grecia, BREXIT, migrația din Orientul Mijlociu etc.), ea dictează soluții de politică internă în unele țări, cum ar fi România, astfel încât să-și consolideze supremația geo-politică pe continent.
SUA, sub președinția lui Donald Trump, nu mai vrea să tolereze expansiunea Germaniei pe bani americani. America investește sume uriașe în NATO, NATO apără Germania și Europa de amenințări militare ostile, iar acestea, în schimb, contribuie la bugetul militar global disproporționat de puțin în raport cu securitatea ce le este asigurată. Pentru ca, din banii economisiți astfel, Germania să cumpere energie din Rusia ranforsând astfel financiar pe principalul inamic al NATO.
Donald Trump pretinde Germaniei (dar și celorlalte țări puternice ale UE) contribuții la bugetul NATO reprezentând 2% din PIB-ul fiecărei țări. Față de situația din acest moment, le cere acestor parteneri de lux din Europa aproape să-și dubleze cheltuielile de apărare. Ceea ce pentru ei reprezintă un efort financiar uriaș. Un efort care determină Franța să uite istoria și umilințele îndurate în ultimul secol și să facă front comun cu Germania împotriva pretențiilor, considerate exagerate, ale americanilor.
Sunt tot mai evidente două blocuri ostile, cu interese contradictorii, apărute în interiorul NATO: SUA + Israel pe de o parte, Germania + Franța + unele dintre tările UE pe de altă parte.
România a alunecat, deocamdată, între scaune. Liderii săi cei mai proeminenți la acest moment, Klaus Iohannis și Liviu Dragnea, au opțiuni diferite: primul joacă alături de Angela Merkel, cel de-al doilea alături de Donald Trump și Benjamin Netanyahu.
Plasarea lui Klaus Iohannis la remorca doamnei Merkel era considerată, până ieri, doar o prezumție răutăcioasă bazată pe deducții și fragmente de gesturi interpretabile. De ieri a devenit o certitudine, fiind rostită clar de Jerusalem Post și confirmată printr-o retorică diplomatică de biroul de presă al cancelarului german.
Cât despre relația excelentă pe care Liviu Dragnea o are cu liderii israelieni ai momentului, cred că aici nu mai există niciun fel de dubii ce ar trebui spulberate.
În toată această fricțiune de plăci tectonice în care România face șpagatul deasupra prăpastiei, o întrebare devine esențială: cum ar fi mai bine pentru țară și pentru noi, cei condamnați să facem corp comun cu ea, să manevreze conducătorii noștri corabia pe durata unui atare seism?
Cum ar fi, totuși, cel mai bine pentru România (nu pentru un lider sau altul al său, pe persoană fizică) să fie poziționată țara în această luptă a titanilor?
Experiența ultimelor decenii scurse sub semnul globalizării ne arată că ideea de suveranitate așa cum ne-a fost predată ea la școală devine vetustă și tot mai inaplicabilă țărilor mici și mijlocii (din care și România face parte). Am simțit atât de dureros, vai, pe propria piele, cum și UE și SUA ne aplică un regim umilitor de vasalitate ori de câte ori voința populară internă, mult clamata democrație a urnelor, nu se aliniază intereselor lor de superputeri. Băsescu, Coldea, Kovesi nu au fost altceva decât niște instrumente externe, de inspirație fanariotă, care, în schimbul unei susțineri interesate a înaltelor porți, prestau antinațional, la comanda acestora.
În UE, condusă de Angela Merkel și PPE, am văzut și zilele trecute prin Rezoluție și Raportul MCV (dacă mai era nevoie de demonstrații), cum suntem tratați. Cu aroganță, cu dispreț, cu erori factuale strecurate tendențios, din motive politicianiste, în documente oficiale, cu ținerea României în afara Schengen, cu puneri la colț umilitoare și nedrepte, cu plasarea ofensatoare a Bulgariei înaintea noastră, cu… cu… cu… Dar, e corect să recunoaștem, și cu circulație liberă în Europa, cu programe consistente de finanțare, cu posibilitatea de a munci acolo unde ești mai bine plătit etc.
America, pe de altă parte, ce ne oferă? Pe lângă deja menționatul tratament de vasal, care seamănă destul de mult cu aroganțele UE, America ne promite, în schimb, ceva foarte prețios pentru noi: securitatea frontierelor actuale (crucială în contextul de azi când Europa nu dispune de mijloacele de a ne apăra). Amenințarea Moscovei cea lacomă dar, mai ales, amenințarea revanșardă a Budapestei, nu sunt, totuși, glume!
Prezența scutului de la Deveselu și a bazei militare de la Kogălniceanu reprezintă, dacă evaluăm lucrurile lucid, și amenințări dar și garanții. Atâta vreme cât aceste două obiective militare există și sunt operaționale pe teritoriul României, o serie de interese americane devin comune cu interesele țării noastre. Ceea ce va avem un efect descurajator asupra acelora ce nutresc gânduri ostile la adresa integrității noastre teritoriale.
Deci, până la urmă, Noi cu cine votăm? Cu Germania sau cu SUA? Cu UE sau cu axa Washington – Tel Aviv?
Din fericire există și o a treia opțiune de vot: Noi să votăm cu România! Și, în limite demne și pragmatice, și cu UE, și cu NATO. Și cu SUA – Israel și cu Germania – Franța. Dar, în primul rând, nenegociabil, cu România!
Din nefericire nu avem un președintele care să creadă în această a treia opțiune și care să se lupte pentru ea. Care să îi spună Angelei Merkel: până aici! Care să le spună partenerilor săi din PPE: până aici! Care să spună statului paralel și abuzurilor din justiție: până aici!
Din nefericire nu avem un președinte care să le spună românilor, în limba lor și spre mândria lor: „pe aici”! „Să fim demni și patrioți. Să ne respectăm țara și pe noi înșine. Să fim, în anul centenarului marii uniri, un popor, nu o strânsură”!
Domnul Klaus Iohannis Pretinde că el este responsabil cu politica externă a României. Fie! Să fie! Atunci să fie!
Să apere țara de „externii” care acum sabotează România și nu să o saboteze alături de ei!
Să dea asigurări că România e capabilă să-și respecte statutul, nu să afirme cu accent alogen, pentru că are el un parapon pe guvernul Dăncilă, că România nu e pregătită să preia președinția Consiliului UE.
Să fie Președintele României, nu cioclul acesteia!
A spus că Liviu Dragnea face „cine știe ce înțelegeri secrete cu evreii”. A spus că „țara arde și Dăncilă se ascunde in Arabia”.
Acest președinte este normal? Este sănătos la cap? Este liber, sau, ca să citez din clasici, este întors cu cheița?
Cine-și închipuie că SUA și Israel, după problemele cu Erdogan, după criza iraniană, după ce au investit în scutul de la Deveselu, după toată situația complicată din Orientul Mijlociu, îl vor lăsa pe Iohannis să se pișe, nemțește, la mișto, pe planul lor de control și descurajare, este un mare naiv.
Salvarea României în acest moment este să-și asume, în spirit pașoptist, o identitate.
Dacă stăm cu mâinile în sân și tolerăm, prin pasivitate, tratarea țării noastre ca o țară sub ocupație, accidentul Klaus Iohannis poate deveni un pas catastrofal spre disoluție națională
Actualitate
Schimbare strategică la vârful GDIT: Amy Johnson preia conducerea gigantului tehnologic
Gigantul din sectorul tehnologiei federale, General Dynamics Information Technology (GDIT), traversează o etapă de transformare majoră, anunțând numirea unei veterane a companiei în funcția de președinte. Începând cu data de 3 noiembrie, Amy Johnson va prelua frâiele organizației, marcând un nou capitol în strategia de dezvoltare a acestei entități esențiale pentru infrastructura digitală a statului.
O tranziție orchestrată la nivel înalt
Această schimbare vine pe fondul plecării lui Amy Gilliland, care a ocupat poziția de președinte timp de aproape un deceniu. În perioada de tranziție, rolul a fost exercitat interimar de către Paul Nedzbala. Conducerea grupului General Dynamics și-a exprimat încrederea deplină în noua numire, subliniind capacitatea demonstrată a lui Johnson de a gestiona echipe în contexte extrem de complexe și de a oferi soluții tehnice sofisticate pentru clienții din sectorul public și militar. Se mizează pe leadership-ul său dinamic, rigoarea operațională și alinierea profundă la cultura organizațională a companiei pentru a genera valoare sustenabilă pe termen lung.
O carieră construită pe expertiză tehnică solidă
Amy Johnson nu este o figură nouă în cadrul grupului, având un parcurs remarcabil de 27 de ani în cadrul General Dynamics Mission Systems. Ultima sa funcție, cea de vicepreședinte și manager general pentru divizia de Spațiu, Cibernetică și Inteligență, i-a oferit o perspectivă vastă asupra provocărilor tehnologice actuale. Experiența sa extinsă acoperă domenii critice precum securitatea cibernetică, electronica de apărare și sistemele complexe de spionaj și supraveghere, pregătind-o temeinic pentru responsabilitățile noului rol de la vârful GDIT.
Un pilon al securității și eficienței federale
Poziționată ca unul dintre cei mai importanți jucători pe piața IT-ului federal, GDIT constituie un partener strategic pentru agențiile guvernamentale și pentru sectorul militar. Compania livrează instrumente critice de software, rețelistică și securitate cibernetică, facilitând comunicații securizate și operațiuni complexe de monitorizare a amenințărilor. În noul său mandat, Amy Johnson va coordona eforturile companiei de a rămâne în avangarda inovației tehnologice, într-un mediu geopolitic și tehnologic marcat de o complexitate tot mai mare și de necesitatea unei reacții rapide la riscurile emergente.
Actualitate
HD Hyundai și Kiewit plănuiesc un nou șantier naval în SUA
Compania sud-coreeană HD Hyundai și firma nord-americană Kiewit Maritime intenționează să înființeze în Statele Unite un șantier naval pentru construcția de nave auxiliare destinate Marinei americane și de nave comerciale. Facilitatea ar urma să producă și blocuri și module pentru industria navală din SUA.
Construcția ar putea începe în 2027
Societatea mixtă propusă, denumită HD Kiewit Shipbuilding LLC, ar urma să fie construită pe un amplasament industrial existent. Companiile nu au precizat locația exactă, dar au indicat că terenul va avea acces la ape adânci și ieșire neîngrădită spre Golful Mexic.
Lucrările sunt planificate să înceapă în 2027, iar operațiunile complete ar urma să fie lansate în 2029. Potrivit firmelor, șantierul ar putea susține până la 3.000 de locuri de muncă cu normă întreagă.
Automatizare și tehnologii digitale
Proiectul vizează facilități moderne de producție, care să valorifice infrastructura industrială deja existentă. Planurile includ utilizarea gemenilor digitali, a sistemelor automatizate de producție și a sudurii robotizate, tehnologii despre care companiile spun că ar putea spori productivitatea, calitatea și siguranța în procesul de construcție navală.
HD Hyundai prezintă inițiativa drept o contribuție la consolidarea industriei navale americane și la extinderea cooperării dintre Statele Unite și Coreea de Sud.
Proiectul, în contextul investițiilor sud-coreene
Planul apare după ce Coreea de Sud a aprobat, în iulie 2025, investiții de 350 de miliarde de dolari în proiecte din SUA selectate de președintele Donald Trump. Pachetul include 150 de miliarde de dolari pentru construcția navală americană și a fost asociat cu reducerea tarifelor aplicate importurilor sud-coreene.
Parteneriate în industria de apărare
HD Hyundai este cel mai mare constructor naval din Coreea de Sud și are deja colaborări cu companii americane din domeniul apărării. Anul trecut, firma a semnat un memorandum de înțelegere cu HII pentru a explora oportunități în construcția de nave militare și comerciale. În august, cele două companii au lansat și un program-pilot pentru utilizarea echipamentelor inteligente de sudură mecanizată la divizia Ingalls Shipbuilding a HII.
Kiewit Maritime este afiliată grupului Kiewit, o companie nord-americană de construcții și inginerie cu experiență în realizarea de baze, șantiere navale și alte proiecte de infrastructură pentru apărarea SUA.
Actualitate
Pentagonul și Lockheed Martin stabilesc cadrul unui acord pe zece ani pentru F-35
Pentagonul și Lockheed Martin au anunțat un acord-cadru privind producția și susținerea pe termen lung a avioanelor F-35 Joint Strike Fighter. Înțelegerea ar putea schimba modul în care este gestionat programul, însă intrarea sa în vigoare depinde de aprobarea Congresului și de clarificarea unor detalii esențiale.
Acordul vizează cel puțin 850 de aeronave americane, distribuite pe zece loturi de producție, alături de piese de schimb inițiale. Mai include zece ani de servicii de susținere și kituri de modernizare. Potrivit Pentagonului, Lockheed Martin va finanța inițiative în valoare de 7 miliarde de dolari pentru programul F-35, fără ca acestea să fie detaliate în anunț. Compania afirmă că va menține ritmul de producție la 156 de aparate pe an, pentru cele trei versiuni ale avionului.
Contractul promite stabilitate, nu și o creștere a producției
Responsabilii americani susțin că acordul aliniază stimulentele financiare cu rezultatele obținute și ar putea consolida capacitatea bazei industriale de apărare. Directorul general al Lockheed Martin, Jim Taiclet, a declarat că înțelegerea oferă companiei și furnizorilor săi mai multă predictibilitate pentru investiții în extinderea capacității, eficiență și reziliența lanțului de aprovizionare.
Administrația Trump a promovat acorduri-cadru similare pentru sisteme de armament solicitate, în ideea că angajamentele pe termen lung pot susține producția și reduce costurile prin economii de scară. În cazul F-35, însă, anunțul nu prevede majorarea ritmului de fabricație.
Rămân neclarificate și două chestiuni centrale: cât va costa inițiativa contribuabililor și ce economii estimează Pentagonul că va obține prin achizițiile multianuale.
Investiții în furnizori și stimulente pentru performanță
Lockheed Martin și Biroul Programului Comun F-35 urmează să stabilească termenii contractuali, prețurile și calendarul, înaintea atribuirii oficiale a contractului. Acest pas va putea avea loc numai dacă legislatorii aprobă autoritatea necesară și fondurile aferente.
Un acord pe zece ani ar putea valora zeci de miliarde de dolari. Un contract recent pentru două loturi de F-35, cu aproape 300 de aeronave, a ajuns la 24,3 miliarde de dolari.
În cadrul unei teleconferințe cu investitorii, Taiclet a spus că înțelegerea ar putea permite furnizorilor să investească în recrutare și software și să reducă livrările întârziate sau neconforme către linia de producție din Fort Worth, Texas. El a adăugat că firmele participante ar putea beneficia de un mecanism de ajustare a prețului fix, care le-ar permite să obțină profituri mai mari dacă își îndeplinesc obiectivele.
Acordul ar urma, de asemenea, să permită gruparea pieselor destinate producției și susținerii aeronavelor, pentru a obține prețuri mai bune de la furnizori. Investițiile ar putea sprijini și testarea noilor capabilități introduse prin programele de modernizare.
Conducerea Lockheed Martin nu se așteaptă ca acordul pentru următorul lot de producție, Lotul 20, să fie finalizat înainte de anul viitor.
Congresul poate impune condiții suplimentare
Legislatorii analizează în prezent posibilitatea de a acorda Pentagonului autoritate pentru contracte multianuale F-35. Proiectele de lege privind autorizarea apărării pentru anul fiscal 2027, atât în Senat, cât și în Camera Reprezentanților, includ prevederi care ar permite astfel de contracte.
Varianta Camerei impune însă garanții suplimentare: înainte de autorizarea unui contract multianual, secretarul Apărării ar trebui să certifice că acesta include toate piesele de schimb inițiale și echipamentele alternative pentru fiecare aeronavă. Pentagonul ar trebui, de asemenea, să demonstreze economii de cel puțin 5%.
Niciuna dintre versiunile proiectului de lege nu autorizează explicit un acord multianual pentru susținerea flotei, ceea ce ar putea lăsa nerezolvată o componentă importantă a propunerii. Un precedent sugerează că această etapă ar putea fi dificilă: programul F-35 a analizat anterior un contract de susținere pe cinci ani, bazat pe performanță, dar nu a reușit să demonstreze că acesta ar reduce costurile sau ar îmbunătăți gradul de pregătire.
Dimensiunea internațională, o piesă importantă a acordului
Răspândirea internațională a programului ar putea complica negocierile. Lockheed Martin afirmă însă că acordul nu va schimba modul de alocare a sloturilor de producție între cumpărătorii F-35. Biroul Programului Comun va continua să gestioneze comenzile tuturor clienților, iar compania susține că economiile de scară ar putea reduce în timp costurile pentru operatorii străini.
Programul F-35 este prevăzut să continue până în anii 2080, iar susținerea aeronavelor reprezintă o parte majoră din costul total estimat al ciclului de viață, de aproape două trilioane de dolari. Îmbunătățirea disponibilității operaționale este una dintre priorități. Rapoarte ale organismelor guvernamentale de supraveghere au semnalat că pregătirea flotei este afectată de capacitatea insuficientă a centrelor de mentenanță, lipsa pieselor și accesul limitat al tehnicienilor militari la datele tehnice ale aeronavei.
Peste 1.300 de F-35 au fost livrate până acum. În ultimii doi ani, însă, numeroase aparate noi au fost folosite pentru instruire, în timp ce oficialii încearcă să aprobe o actualizare necesară pentru utilizarea lor în luptă.
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J. Prahova, „filiala” Băicoi (III): Cum se spală imaginea, se bat oameni și se servesc combinații în oraș
-
Exclusivacum 4 zileCURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J. Prahova – „Doamna Treabă Mare” își caută turnătorii: SRPCIV Prahova, de la permise la normă la vânătoare de „dușmani ai poporului”
-
Exclusivacum 4 zileArhitectura dezmatului (II). Urbanism cu scaunul în valiză: Raduna are hotărâre definitivă, Pandele și Polițeanu au de dat explicații
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J. Prahova – „Boala Alzheimer” în uniformă (Episodul 6). Burlan Marius-Daniel – ecoul care minte în loc să clarifice
-
Exclusivacum 5 zileM.A.I. – „Strict secret”: cum îți pierzi uniforma cu o notă pe care n-ai voie s-o vezi, dar trebuie s-o respecți
-
Exclusivacum 15 oreI.P.J. Prahova – În Băicoi, „legea” se cântă la ureche. Grădinița de cadre: „Curva”, lăutarul, Wetterbestul și „Pulea” Rozin
-
Exclusivacum 2 zileArhitectura dezmatului (III). Polițeanu o intimidează pe Rădună, o protejează pe Pandele: manual de abuz urbanistic la Primăria Ploiești




