Actualitate
Politicienii romani alearga dupa doi iepuri/O vanatoare de mare risc pentru tara!
Comentariu de Contele de Saint Germain (preluare blog):
Preluarea de către România a președinției Consiliului Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2019 este, ca să înțeleagă toată lumea, ceva comparabil cu organizarea unui Campionat European de Fotbal. Comparabil ca expunere, ca impact social și ca riscuri. Dacă totul decurge normal și lucrurile se termină cu bine, țara gazdă culege în liniște profiturile eforturilor depuse în calitate de organizator și constată ușurată cum reflectoarele mondiale, puse pe ea pe durata evenimentului, se mută spre alte ținte fără să lase în urma lor arsuri și cicatrice.
Dacă însă ceva o să scârțâie în exercitarea acestei președinții internaționale (nici nu vreau să mă gândesc la eventuale erori majore care ar putea, pur și simplu, fractura mandatul), praful se va alege de noi. După atâta publicitate negativă câtă ne-am făcut singuri că suntem cei mai corupți, cei mai dezbinați, cei mai infideli, cei mai securistoizi, nimic nu-i va opri pe aceia care de ani buni ne scuipă coji de semnițe in cap să treacă la pașii următori de onoruri de îngropăciune: flegme, borâturi, fecale.
Iată primul iepure după care politicienii noștri aleargă, frenetic, în aceste săptămâni de sfârșit de an 2018: poziționarea cât mai avantajoasă în vederea exploatării la maximum (pentru ei) a celor 6 luni în care România va deține Președinția Consiliului UE. Doar că aleargă haotic, mai degrabă pentru a le pune bețe în roate adversarilor interni decât pentru a prinde ei iepurele. Ceea ce pentru România, departe de a aduce avantaje, crează instabilitate și ratarea, imbecilă, de șanse.
Pe de altă parte, la sfârșitul anului 2019 în România vor fi alegeri prezidențiale. Acesta este cel de-al doilea iepure după care a început, deja, o hăituială politică extrem de gălăgioasă. În prezent se fac tot felul de analize privind modul în care Klaus Iohannis a furat deja startul acestei campanii electorale, privind tertipurile folosite de Dacian Cioloș pentru a-i trage ilustrului său contracandidat „de dreapta” preșul de sub picioare, privind „pericolul Tăriceanu” atât pentru cei doi menționați mai înainte cât și pentru orgoliosul PSD.
Nu am văzut până acum niciun comentariu consistent despre ceea ce eu cred că va avea impactul decisiv asupra rezultatului prezidențialelor din decembrie 2019 și anume modul în care România va ieși în urma celor 6 luni de președinție europeană: onorabil sau lamentabil.
Imaginați-vă că suntem pe 1 iulie 2019. Memoria noastră activă va fi plină la acel moment de reverberațiile mandatului european tocmai încheiat. Vom fi mândri sau ne va fi rușine. Ceea ce acum, în noiembrie 2018, ține prima pagină a presei, ceea ce ne îngălbenește ecranele televizoarelor cu Braking News – uri mai alarmante decât codurile meteo, va fi undeva, departe, în ceață.
Perioada iulie – noiembrie 2019, cu campania electorală pentru prezidențiale, cu vectorii de forța ai fiecărei tabere încercând să ne câștige votul, nu va fi nimic altceva decât o prelungire și o consolidare a sentimentului de mândrie sau de rușine cu care am ieșit, ca țară, din cele 6 luni de președinție europeană.
Temele fierbinți de azi – revocarea lui Augustin Lazăr, dosarul – mascaradă al lui Călin Popescu Tăriceanu, rezoluția critică emisă zilele acestea de PE, disputele interne din PSD cu doamna Firea auto-propunându-se pentru rolul Jeannei d’Arc, etc. etc. etc. – vor fi rămas undeva departe, sleite, desuete. Prim – planul va fi luat, începând cu 1 iulie 2019, de sentimentele acute ale românilor după încă o șansă pe care ne-a dat-o istoria. Am avut înțelepciunea și patriotismul să valorificăm cât de cât această șansă sau ne-am mai bătut o dată joc de ea și, implicit, de noi?
Structura guvernamentală cu care vom prelua președinția Consiliului UE va fi cea care va duce greul acestei încercări. Căci, fiind vorba de Consiliul UE, se va lucra, primordial, pe dosare executive. De altfel, la nivelul multor ministere din guvernul Dăncilă, pregătirile pentru preluarea acestor dosare europene au început cu luni bune în urmă. Este un proces de tranziție absolut necesar, care presupune familiarizarea echipelor ministeriale cu temele, cu procedurile, cu practicile de lucru ale tuturor părților implicate.
Visul manifest și ritos declarat de la începutul acestui an de opoziția actuală condusă de Klaus Iohannis a fost, și încă este, înlocuirea „incompetentului guvern Dăncilă” cu „guvernul meu”.
Din multiple cauze, dar in primul rând din cauza impotenței parlamentare a opoziției, acest vis nu s-a împlinit până acum. Până acum 12 noiembrie 2018! Pe surse se lansează tot mai agresiv știrea că alianța extraordinară Iohannis, Cioloș, SRI, SIE, Parchetul General, DNA, Realitatea TV, DIGI 24 va da asaltul decisiv la guvernul Dăncilă și va reuși să-l înlocuiască, totuși, pe acesta cu un guvern „al meu” până la 15 decembrie 2018.
Eu, personal, nu cred în reușita unui astfel de plan. Dar haideți, de dragul analizei, să evaluăm foarte succint consecințele instalării unui eventual „guvern al meu” cu doar 2-3 săptămâni înainte de preluarea oficială de către România a președinției Consiliului UE.
Va fi haos total! Un cabinet nou, miniștri noi, complet nefamiliarizați cu demersurile pregătitoare întreprinse de predecesorii lor până acum, schimbări de obiective în ultima secundă, înțelegeri informale aruncate la coș, echipe noi de negociere, secvențe întregi care fuseseră deja parcurse până atunci anulate, o absolută brambureală tulburând necesara armonie dintre România și restul statelor UE.
Iar în plan intern o dezbinare împinsă la paroxism, un război generalizat care va provoca taberele adverse la sabotaj reciproc, la aplicarea de lovituri sub centură, la crearea unei atmosfere irespirabile nu doar pentru români ci și pentru toți aceia care vor intra în contact cu ei în toată această perioadă.
Să te pui în situația aberantă, tu ca președinte al României, tu ca opoziție parlamentară, ca în mai puțin de o lună să pregătesti aproape de la zero aspecte organizatorice, politice, de relații internaționale atât de complexe la care se muncește de mai bine de un an, mi se pare nu doar curată sinucidere politică ci și un act de trădare națională. Pentru că nu e nevoie de înalt vizionarism ca să înțelegi că la capătul unui astfel de drum rușinos România se va alege cu o umilință istorică.
Ca să nu mai vorbesc de dezastrul care va urma, pentru opozanții actualei majorități, în lunile de după 30 iunie 2019. Adică în cele cinci luni până la alegerile prezidențiale. Sancțiunea electorală va fi nemiloasă.
Sunt conștient că guvernul Dăncilă poate fi criticat, pe bună dreptate, pentru multe ezitări și nu puține gafe. Sunt conștient că dacă cleștele luptei politice nu ar fi pus atâta presiune negativă pe alianța PSD – ALDE s-ar fi putut instala la manete miniștri mai buni decât cei actuali, care au fost aleși mai degrabă să fie de încredere decât de meserie.
Dar, ce să faci, guvernul Dăncilă este cel legitim în momentul de față. De aceea, trebuie lăsat să-și continue mandatul cât timp are susținere parlamentară. Trebuie lăsat să-și asume răspunderea (și riscurile) pentru cele 6 luni de președinție a Consiliului UE. Dacă o va face prost, așa cum anticipează contestatarii, atunci alianța PSD – ALDE nu va mai avea nicio șansă la prezidențiale.
Dar dacă o va face onorabil?
Această din urmă variantă mi se pare plauzibilă doar dacă Klaus Iohannis va suspenda, pe perioada mandatului României, războiul său de gherilă cu adversrii din PSD – ALDE.
Va fi capabil domnul Iohannis să facă acest gest patriotic? Să pună interesul național deasupra intereselor sale private?
Tare mi-e teamă că războiul intern îi capacitează mai mult pe combatanți decât dorința ca România să iasă cu fruntea sus din examenul european care o așteaptă.
Și mai mi-e teamă că ambele părți, la o adică, vor fi gata să sacrifice cursa pentru iepurele european pentru a înșfăca urechiatul ce duce la Cotroceni.
Este o vânătoare cu mari riscuri pentru România.
Actualitate
Noua arhitectură a apărării SUA: De la scutul „Golden Dome” la revoluția sistemelor autonome
Modernizarea arsenalului defensiv american trece printr-o fază de transformare profundă, în care noile tehnologii digitale și tacticile de război cibernetic sunt integrate rapid în structurile de comandă. Eforturile actuale vizează atât securizarea infrastructurilor critice existente, cât și crearea unei noi forțe dedicate războiului autonom, cu scopul de a menține superioritatea pe câmpul de luptă al viitorului.
Scutul „Golden Dome” își securizează perimetrul cibernetic
Forța operativă JTF-Gold, creată de Comandamentul de Nord al SUA (NORTHCOM), a primit misiuni critice extinse pentru a gestiona complexitatea apărării aeriene și antirachetă „Golden Dome”. Recent, această structură a fost însărcinată cu dezvoltarea unor capabilități robuste de apărare cibernetică. Această nouă direcție strategică este concepută exclusiv pentru a proteja activele „Golden Dome” împotriva atacurilor inamice, eliminând orice componentă ofensivă din spectrul acțiunilor sale.
Înființată la începutul acestui an pentru a prelua și optimiza responsabilitățile fostului Comandament Component pentru Apărare Antirachetă Integrată, JTF-Gold se află în plin proces de definire a rolurilor. Cu un personal de aproximativ 100 de membri, unitatea supraveghează deja siturile operaționale, precum cel de la Fort Story, și organizează sesiuni intense de planificare pentru a delimita clar responsabilitățile operaționale între centrele de comandă din Colorado și Florida.
AUTOWARCOM: Pasul către supremația autonomă
În paralel cu întărirea scutului antirachetă, Pentagonul accelerează implementarea unei strategii ambițioase de integrare a sistemelor autonome și robotice. În cadrul recentei conferințe anuale a Asociației Armatei SUA, liderii militari și civili au prezentat planurile pentru înființarea „Autonomous Warfare Command” (AUTOWARCOM). Această nouă structură este concepută să opereze cu autorități extinse, similare celor ale forțelor armate tradiționale, pentru a scala rapid tehnologiile autonome în rândul tuturor forțelor întrunite.
Pentru a facilita această tranziție, Departamentul Apărării a demarat deja „Proiectul Agincourt”, o inițiativă umbrelă menită să coordoneze eforturile tehnologice în domeniu. De asemenea, Grupul de Lucru Autonom de Apărare (DAWG), creat inițial pentru stimularea producției de drone, a fost integrat sub o nouă forță operativă specializată în cadrul Comandamentului pentru Operațiuni Speciale (SOCOM), asigurând astfel continuitatea inovației.
Investiții masive și provocări legislative
Transformarea radicală a capabilităților militare necesită resurse financiare considerabile. Pentagonul a avansat planuri de alocare a aproape 55 de miliarde de dolari pentru eforturile de dezvoltare a sistemelor autonome. Această investiție, descrisă drept una generațională, este văzută ca un element esențial pentru a schimba paradigma tehnologică a departamentului.
Cu toate acestea, succesul acestui proiect depinde critic de aprobarea Congresului SUA. Deși climatul politic complică procesul legislativ, liderii apărării insistă că finanțarea este imperativă pentru a reacționa la schimbările rapide din mediul global de securitate. Într-un context în care inovația trebuie să țină pasul cu necesitățile combatanților, oficialii militari subliniază că investițiile făcute acum vor avea un impact decisiv pentru deceniile care vor urma.
Actualitate
Trei sisteme noi, trei răspunsuri la amenințările de pe câmpul de luptă
Israel Aerospace Industries (IAI) a prezentat la conferința anuală AUSA trei sisteme noi, construite în jurul unor tehnologii existente, dar adaptate la amenințările emergente. Printre acestea se numără un radar mobil montat pe un aerostat, un interceptor antidronă fără încărcătură explozivă și o dronă înarmată cu o mitralieră M250, dezvoltată împreună cu Sig Sauer.
Radarul Point@Air: un aerostat care nu rămâne pe loc
Sistemul Point@Air combină un aerostat — o platformă de tip balon sau dirijabil — cu un radar cu antenă activă cu baleiaj electronic. Potrivit lui Dror Bar, vicepreședinte executiv al IAI și director general al Elta Systems, radarul poate detecta o gamă largă de ținte: de la avioane de vânătoare și drone de mari dimensiuni până la rachete de croazieră și ținte maritime.
Aerostatele sunt folosite de multă vreme pentru supraveghere, însă infrastructura lor statică le poate face vulnerabile la atacuri cu drone. Point@Air este conceput să funcționeze fără infrastructură fixă și să poată fi mutat într-o nouă locație în câteva ore. Platforma are aproximativ 70 de metri lungime.
Mobilitatea ar putea reduce riscul ca adversarii să localizeze aerostatul și să-l atace cu drone kamikaze. Bar a invocat experiența recentă a Israelului, unde Hezbollah a vizat un aerostat de mari dimensiuni din nordul țării. El a descris un scenariu în care sistemul este strâns la lăsarea serii și mutat pe un alt deal, astfel încât să nu mai fie în aceeași poziție dimineața.
IAI vede posibile utilizări ale sistemului atât în misiuni de securitate internă, cât și pentru Comandamentul Central al SUA și alte comandamente militare. Tehnologia de bază este dezvoltată, însă Point@Air se află încă în faza de demonstrație. IAI lucrează cu compania americană TCOM pentru ajustarea dimensiunilor și configurației platformei. TCOM este principalul contractant pentru platformele aerostatice ale Armatei SUA.
HawkGuard: interceptare fără explozibili
IAI a prezentat la AUSA și sistemul HawkGuard, destinat combaterii dronelor. Bar a descris apărarea antidronă drept una dintre cele mai dificile provocări pentru companiile din domeniul apărării, aflate în căutarea unor interceptori cu costuri foarte reduse.
HawkGuard folosește un interceptor inert, echipat cu o plasă în locul unui focos exploziv. Radarul și senzorii optici contribuie la ghidarea interceptorului către țintă, într-un sistem pe care Bar l-a descris drept unul cu buclă închisă. Absența explozibililor ar putea face soluția potrivită pentru zone populate sau pentru protejarea unor obiective sensibile, precum instalațiile care depozitează combustibil ori materiale explozive.
Potrivit lui Bar, sistemul a fost testat pe scară largă împotriva mai multor tipuri de amenințări și este deja utilizat de câțiva clienți. El poate intercepta mai multe categorii de drone, inclusiv aparate care nu folosesc legături de comunicații. Sistemul combină radarul, senzorii electro-optici și tehnologia de comandă și control pentru detectarea, urmărirea și ghidarea interceptorului.
HawkGuard are o rază de acțiune relativ scurtă, însă IAI nu a făcut publică distanța exactă. Compania îl consideră un nivel suplimentar de apărare, nu o soluție independentă. Bar a subliniat că experiența războiului din Ucraina arată că nu există un singur sistem capabil să neutralizeze toate dronele. IAI estimează că HawkGuard ar putea avea potențial și în America de Nord, inclusiv pentru protejarea bazelor militare americane.
Fire Storm 250: dronă echipată cu mitralieră
Al treilea sistem, Fire Storm 250, a fost dezvoltat de IAI împreună cu Sig Sauer. Este o configurație tactică a dronei APUS, echipată cu o stație de armament telecomandată Microlight (RCWS) produsă de Sig Sauer și cu o mitralieră M250.
Companiile au anunțat finalizarea unui test de tragere în care drona a rămas în zbor deasupra unui câmp de luptă simulat și a deschis focul asupra unor ținte. Potrivit comunicatului comun, tragerile au fost efectuate de la distanțe și altitudini diferite, pentru a demonstra flexibilitatea operațională, siguranța integrată și precizia sistemului în condiții variate.
Nu a fost precizată cantitatea de muniție pe care drona o poate transporta. Sistemul folosește un motor cu ardere internă, compatibil cu mai multe tipuri de combustibil și realimentabil în teren cu combustibili disponibili în mod obișnuit. Astfel, el nu depinde de cicluri îndelungate de încărcare a bateriilor sau de infrastructură specializată.
Potrivit companiilor, testul a demonstrat capacitatea dronei de a combina supravegherea aeriană, identificarea țintelor și utilizarea precisă a armamentului într-un scenariu realist. Reprezentanții IAI au prezentat integrarea armelor cu aeronavele fără echipaj drept o direcție cu potențial operațional, iar viitoarele sisteme fără pilot ar urma să îmbine mai eficient senzorii, luarea deciziilor și acțiunea în mediul de luptă.
Sig Sauer a evidențiat, la rândul său, caracterul alimentat cu bandă al mitralierei M250 și avantajele sale în privința razei de acțiune și a greutății față de sisteme mai vechi. Potrivit companiei, reducerea greutății poate aduce beneficii la nivelul echipei de infanterie și poate facilita integrarea armamentului pe drone.
Actualitate
Drone, sisteme antiaeriene și vehicule electrice: imagini din prima zi a expoziției AUSA 2026
Companii internaționale din industria de apărare au adus la Centrul de Convenții Walter E. Washington, din centrul capitalei americane, o gamă variată de vehicule aeriene și terestre pentru ediția din acest an a conferinței Asociației Armatei SUA.
Cel mai mare târg anual de profil din Statele Unite atrage mii de participanți. La ediția din 2026, exponatele includ numeroase drone și tehnologii anti-drone, alături de echipamente militare de mari dimensiuni. Iată câteva dintre momentele surprinse în prima zi a expoziției.
Un câine de asistență întâmpină vizitatorii
Patriot, câine aflat în pregătire pentru a fi repartizat unui veteran rănit după încheierea antrenamentului, îi întâmpină pe participanți în fața standului Shield AI.
Brawlr: lansator reconfigurabil pentru apărare antiaeriană
Sierra Nevada a prezentat sistemul de apărare antiaeriană Brawlr — lansator reconfigurabil de armament, cu mecanism rotativ pe baterii. Expoziția a inclus atât sistemul, cât și o muniție prezentată în detaliu.
Vehicule electrice și muniție de artilerie
Oshkosh a expus un vehicul electric Joint Light Tactical Vehicle. Hanwha Defense USA a prezentat, la rândul său, proiectile de artilerie de 155 mm.
Supraveghere și drone cu decolare verticală
AEO Night Hawk Systems a adus un ansamblu de supraveghere ale cărui senzori urmăreau persoanele aflate în apropiere pe podeaua expoziției.
Deasupra vizitatorilor a fost suspendată și aeronava fără pilot VAPOR, produsă de AeroVironment. Sistemul este un elicopter fără pilot, cu un singur rotor, propulsie complet electrică și decolare și aterizare verticală.
Anvelope pentru Lună și optică pentru arme
Goodyear a expus o anvelopă robustă, cu un design neobișnuit, destinată explorării lunare.
Standul Colt Optics a atras numeroși participanți, care au privit un panou cu zeci de puști de asalt echipate cu sisteme optice specializate.
-
Exclusivacum 4 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 3 zileBatman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 4 zileDosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 3 zileRepublica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi
-
Exclusivacum 13 oreI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta




