Actualitate
Efectul de domino asupra SRI
O construcție diabolică, mai degrabă pe verticala decât pe orizontala puterii, cum era Serviciul Român de Informații, funcționează în final în baza principiului dominoului. Construcția, când se năruie, se năruie de sus în jos. Și implacabil. De sub dărâmături se naște un nou serviciu de informații. Sper că va fi cu adevărat inteligent. Atenție însă, punctul de inflexiune nu a fost George Maior. Și nici măcar Florian Coldea. Ci Dumitru Dumbravă. Eliminat abia acum.
Pentru a demonstra afirmațiile de mai sus, le voi reaminti cititorilor un detaliu. Și anume că pe vremea Uniunii Social Liberale, cam pe când Gabriel Oprea transpira, ajutat de Victor Ponta, pentru a construi un stat paralel în raport cu statul paralel deja existent, printre nenumăratele victime politice ale Serviciului Român de Informații s-au aflat doi lideri politici, care aveau să devină actori de primă mărime ai istoriei de azi. Klaus Iohannis și Eduard Hellvig. Klaus Iohannis îl înlocuia printr-o mișcare fulger pe Crin Antonescu la șefia PNL și urma să devină candidatul oficial al acestui partid în viitoarea cursă prezidențială. Un om cheie în PNL era Eduard Hellvig. Acesta a fost secretarul general al partidului și deținea o importantă funcție de ministru în Cabinetul Ponta. Dar mașinăria sinistră a sistemului s-a pus în mișcare. Și iată ce s-a întâmplat. În laboratoarele secrete ale Serviciului Român de Informații fost elaborat câte un document conform căruia fiecare dintre cei doi ar fi fost incompatibil cu funcția deținută. Klaus Iohannis ar fi fost în conflict de interese în calitate de primar al Sibiului și membru al unui consiliu de administrație al unei societăți de utilitate publică, în care proprietar era Primăria și, de asemenea, i se inventase și lui Eduard Hellvig un dosar de incompatibilitate. Extrem de interesant este, așa cum a precizat directorul din acel moment al Agenției Naționale de Integritate, că această „emanație SRI” s-a concretizat chiar în rapoarte ANI. Rapoarte scrise de agenții SRI și doar date la semnat către instituția condusă de Horia Georgescu. Ceea ce s-a și întâmplat.
Și astfel, cam în același timp, doi oameni cheie ai vieții politice de atunci au fost măturați cu cinism, chiar cu cruzime, din competiția care avea loc. Eduard Hellvig și-a pierdut pe loc funcția, urmând să suporte și rigorile penale ale stării sale de incompatibilitate. În timp ce lui Klaus Iohannis părea că i s-au tăiat aripile. În ceea ce-l privește pe Iohannis, situația s-a schimbat abia în momentul în care sistemul s-a reorientat în favoarea lui, înțelegând că va fi un prezidențiabil mult mai docil și mai previzibil decât Victor Ponta.
Cei doi au aflat oficial cum au stat lucrurile, după ce evident că aflaseră și din interiorul serviciului. Asta s-a întâmplat relativ recent,
atunci când domnul Claudiu Manda l-a audiat pe Horia Georgescu în plenul Comisiei de control a activității SRI. Cu excepția lui Hellvig, întreaga fostă structură de conducere a instituției rămăsese neschimbată. Așa cum o lăsase moștenire George Maior, atunci când a fost răsplătit de Iohannis cu funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României la Washington. Evident, a fost extrem de penibil atât pentru Hellvig cât și pentru președintele Klaus Iohannis ca opinia publică să afle aceste mizerii făcute din interiorul instituției atât de cocolișite de toate puterile statului. A fost un moment extrem de penibil, la data la care Hellvig a obținut primele informații din interorul SRI, pentru două persoane, care controlau pârghiile de putere din interiorul serviciului. Șeful executiv al instituției, omul de la butoane, generalul Florian Coldea și mâna sa dreaptă, generalul Dumitru Dumbravă, șeful direcției juridice, eminența cenușie a binomului și a trinomului.
Este de la sine înțeles că Eduard Hellvig a rămas uluit de cele aflate, cu atât mai mult cu cât se petrecuseră chiar în instituția pe care acum o conducea. Și l-a informat de îndată pe Klaus Iohannis. Așa se face că Hellvig a primit ulterior mână liberă pentru a se debarasa de Florian Coldea și a făcut-o utilizând un alt pretext, menit să ascundă motivul real. Coldea a fost, vezi Doamne, debarcat pentru că, în urma unor dezvăluiri legate de modul în care își petrecuse concediile pe banii lui Sebastian Ghiță și a campaniei de presă generată, imaginea sa lipită peste cea a SRI aducea prejudicii instituției. Lui Dumitru Dumbravă nu i s-a găsit un pretext la fel de bun, astfel încât acesta fost aruncat pe horn. Adică aparent promovat în funcția de secretar general al SRI și pus să ascută creioane în biroul său.
Abia după utimele scandaluri, cele ale protocoalelor, care au cutremurat Serviciul Român de Informații, zguduind și poziția lui Eduard Hellvig, Serviciul Român de Informații a fost cât de cât curățat la vârf. Iar instituția ar putea începe de acum încolo un lung și anevoios drum către normalitate. Succesul sau eșecul depind de Hellvig. Și nu numai. Ci și de Klaus Iohannis. Cel puțin până la sfârșitul lui 2019.
Dar personajul central al acestor zile este George Maior. Dacă este adevărat că generalul Dumitu Dumbravă a învârtit lumea pe degete în tot ceea ce privește dominarea procurorilor și judecătorilor de către SRI, unul din instrumente fiind protocoalele, la fel de adevărat este că nimic nu s-ar fi putut petrece fără ca George Maior să știe, să dorească și să decidă. Acest personaj super malefic, ieșit din retortele securității clujene, aflat în gașcă cu alte personaje, la fel de nocive, a reușit până în prezent nu numai să se fofileze și să se sustragă oricărei răspunderi pentru nenorocirile făcute în România, ci și să obțină o poziție extrem de privilegiată și bine plătită, prin numirea sa ca ambasador al României la Washington. Astăzi însă zilele lui Maior sunt numărate.
Epilogul carierei sale politice și în stare de libertate va avea o anumită durată. Deși a încercat să distrugă cariera politică a lui Klaus Iohannis, el s-a recompensat ulterior. În consecință, făcând socoteala, actualul președinte a ajuns la concluzia că i-a rămas dator lui George Maior. Care, în plus, știe lucruri pe care ar putea să le relateze și care ar fi extrem de deranjante pentru Iohannis.
În consecință, Iohannis va apăra cu dinții poziția de ambasador a lui Maior. Acesta, probabil silit de împrejurări, se va prezenta la Comisia de control a SRI, care l-a convocat în mare viteză și unde va minți prin omisiune cu aceeași nerușinare devenită aproape proverbială. Concluziile Comisiei însă, care vor intra într-o combinație explozivă cu prestațiile antiromânești ale lui Maior pe lângă desk-ul dedicat României din Departamentul de Stat, vor determina Ministerul de Externe să propună retragerea încrederii acordate lui Maior. Deci revocarea sa din funcția de ambasador al României la Washington. Guvernul va obține în acest sens și acordul comisiei de specialitate din Parlamentul României iar solicitarea va ajunge la Klaus Iohannis. Este de presupus că președintele nu-i va da curs. Și, de aici încolo, se va deschide un nou front al războiului de gherilă declarat de Klaus Iohannis împotriva celor trei puteri fundamentale ale statului. Împotriva Parlamentului și Executivuui, cărora încearcă din răsputeri să le paralizeze activitatea și a puterii judecătorești, pe care încearcă să o țină și în continuare captivă.
În ceea ce privește o instituție extem de importantă, cum este Serviciul Român de Informații, e de remarcat că acesta, împins de Eduard Hellvig, va încerca să ia în piept Golgota. Să se remodeleze din mers. Iar dacă la un moment dat va reuși iar Klaus Iohannis va fi încă în acel moment în pâine, atunci inevitabil vom asista și la un conflict subteran SRI-Președinție.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Noua arhitectură a apărării SUA: De la scutul „Golden Dome” la revoluția sistemelor autonome
Modernizarea arsenalului defensiv american trece printr-o fază de transformare profundă, în care noile tehnologii digitale și tacticile de război cibernetic sunt integrate rapid în structurile de comandă. Eforturile actuale vizează atât securizarea infrastructurilor critice existente, cât și crearea unei noi forțe dedicate războiului autonom, cu scopul de a menține superioritatea pe câmpul de luptă al viitorului.
Scutul „Golden Dome” își securizează perimetrul cibernetic
Forța operativă JTF-Gold, creată de Comandamentul de Nord al SUA (NORTHCOM), a primit misiuni critice extinse pentru a gestiona complexitatea apărării aeriene și antirachetă „Golden Dome”. Recent, această structură a fost însărcinată cu dezvoltarea unor capabilități robuste de apărare cibernetică. Această nouă direcție strategică este concepută exclusiv pentru a proteja activele „Golden Dome” împotriva atacurilor inamice, eliminând orice componentă ofensivă din spectrul acțiunilor sale.
Înființată la începutul acestui an pentru a prelua și optimiza responsabilitățile fostului Comandament Component pentru Apărare Antirachetă Integrată, JTF-Gold se află în plin proces de definire a rolurilor. Cu un personal de aproximativ 100 de membri, unitatea supraveghează deja siturile operaționale, precum cel de la Fort Story, și organizează sesiuni intense de planificare pentru a delimita clar responsabilitățile operaționale între centrele de comandă din Colorado și Florida.
AUTOWARCOM: Pasul către supremația autonomă
În paralel cu întărirea scutului antirachetă, Pentagonul accelerează implementarea unei strategii ambițioase de integrare a sistemelor autonome și robotice. În cadrul recentei conferințe anuale a Asociației Armatei SUA, liderii militari și civili au prezentat planurile pentru înființarea „Autonomous Warfare Command” (AUTOWARCOM). Această nouă structură este concepută să opereze cu autorități extinse, similare celor ale forțelor armate tradiționale, pentru a scala rapid tehnologiile autonome în rândul tuturor forțelor întrunite.
Pentru a facilita această tranziție, Departamentul Apărării a demarat deja „Proiectul Agincourt”, o inițiativă umbrelă menită să coordoneze eforturile tehnologice în domeniu. De asemenea, Grupul de Lucru Autonom de Apărare (DAWG), creat inițial pentru stimularea producției de drone, a fost integrat sub o nouă forță operativă specializată în cadrul Comandamentului pentru Operațiuni Speciale (SOCOM), asigurând astfel continuitatea inovației.
Investiții masive și provocări legislative
Transformarea radicală a capabilităților militare necesită resurse financiare considerabile. Pentagonul a avansat planuri de alocare a aproape 55 de miliarde de dolari pentru eforturile de dezvoltare a sistemelor autonome. Această investiție, descrisă drept una generațională, este văzută ca un element esențial pentru a schimba paradigma tehnologică a departamentului.
Cu toate acestea, succesul acestui proiect depinde critic de aprobarea Congresului SUA. Deși climatul politic complică procesul legislativ, liderii apărării insistă că finanțarea este imperativă pentru a reacționa la schimbările rapide din mediul global de securitate. Într-un context în care inovația trebuie să țină pasul cu necesitățile combatanților, oficialii militari subliniază că investițiile făcute acum vor avea un impact decisiv pentru deceniile care vor urma.
Actualitate
Trei sisteme noi, trei răspunsuri la amenințările de pe câmpul de luptă
Israel Aerospace Industries (IAI) a prezentat la conferința anuală AUSA trei sisteme noi, construite în jurul unor tehnologii existente, dar adaptate la amenințările emergente. Printre acestea se numără un radar mobil montat pe un aerostat, un interceptor antidronă fără încărcătură explozivă și o dronă înarmată cu o mitralieră M250, dezvoltată împreună cu Sig Sauer.
Radarul Point@Air: un aerostat care nu rămâne pe loc
Sistemul Point@Air combină un aerostat — o platformă de tip balon sau dirijabil — cu un radar cu antenă activă cu baleiaj electronic. Potrivit lui Dror Bar, vicepreședinte executiv al IAI și director general al Elta Systems, radarul poate detecta o gamă largă de ținte: de la avioane de vânătoare și drone de mari dimensiuni până la rachete de croazieră și ținte maritime.
Aerostatele sunt folosite de multă vreme pentru supraveghere, însă infrastructura lor statică le poate face vulnerabile la atacuri cu drone. Point@Air este conceput să funcționeze fără infrastructură fixă și să poată fi mutat într-o nouă locație în câteva ore. Platforma are aproximativ 70 de metri lungime.
Mobilitatea ar putea reduce riscul ca adversarii să localizeze aerostatul și să-l atace cu drone kamikaze. Bar a invocat experiența recentă a Israelului, unde Hezbollah a vizat un aerostat de mari dimensiuni din nordul țării. El a descris un scenariu în care sistemul este strâns la lăsarea serii și mutat pe un alt deal, astfel încât să nu mai fie în aceeași poziție dimineața.
IAI vede posibile utilizări ale sistemului atât în misiuni de securitate internă, cât și pentru Comandamentul Central al SUA și alte comandamente militare. Tehnologia de bază este dezvoltată, însă Point@Air se află încă în faza de demonstrație. IAI lucrează cu compania americană TCOM pentru ajustarea dimensiunilor și configurației platformei. TCOM este principalul contractant pentru platformele aerostatice ale Armatei SUA.
HawkGuard: interceptare fără explozibili
IAI a prezentat la AUSA și sistemul HawkGuard, destinat combaterii dronelor. Bar a descris apărarea antidronă drept una dintre cele mai dificile provocări pentru companiile din domeniul apărării, aflate în căutarea unor interceptori cu costuri foarte reduse.
HawkGuard folosește un interceptor inert, echipat cu o plasă în locul unui focos exploziv. Radarul și senzorii optici contribuie la ghidarea interceptorului către țintă, într-un sistem pe care Bar l-a descris drept unul cu buclă închisă. Absența explozibililor ar putea face soluția potrivită pentru zone populate sau pentru protejarea unor obiective sensibile, precum instalațiile care depozitează combustibil ori materiale explozive.
Potrivit lui Bar, sistemul a fost testat pe scară largă împotriva mai multor tipuri de amenințări și este deja utilizat de câțiva clienți. El poate intercepta mai multe categorii de drone, inclusiv aparate care nu folosesc legături de comunicații. Sistemul combină radarul, senzorii electro-optici și tehnologia de comandă și control pentru detectarea, urmărirea și ghidarea interceptorului.
HawkGuard are o rază de acțiune relativ scurtă, însă IAI nu a făcut publică distanța exactă. Compania îl consideră un nivel suplimentar de apărare, nu o soluție independentă. Bar a subliniat că experiența războiului din Ucraina arată că nu există un singur sistem capabil să neutralizeze toate dronele. IAI estimează că HawkGuard ar putea avea potențial și în America de Nord, inclusiv pentru protejarea bazelor militare americane.
Fire Storm 250: dronă echipată cu mitralieră
Al treilea sistem, Fire Storm 250, a fost dezvoltat de IAI împreună cu Sig Sauer. Este o configurație tactică a dronei APUS, echipată cu o stație de armament telecomandată Microlight (RCWS) produsă de Sig Sauer și cu o mitralieră M250.
Companiile au anunțat finalizarea unui test de tragere în care drona a rămas în zbor deasupra unui câmp de luptă simulat și a deschis focul asupra unor ținte. Potrivit comunicatului comun, tragerile au fost efectuate de la distanțe și altitudini diferite, pentru a demonstra flexibilitatea operațională, siguranța integrată și precizia sistemului în condiții variate.
Nu a fost precizată cantitatea de muniție pe care drona o poate transporta. Sistemul folosește un motor cu ardere internă, compatibil cu mai multe tipuri de combustibil și realimentabil în teren cu combustibili disponibili în mod obișnuit. Astfel, el nu depinde de cicluri îndelungate de încărcare a bateriilor sau de infrastructură specializată.
Potrivit companiilor, testul a demonstrat capacitatea dronei de a combina supravegherea aeriană, identificarea țintelor și utilizarea precisă a armamentului într-un scenariu realist. Reprezentanții IAI au prezentat integrarea armelor cu aeronavele fără echipaj drept o direcție cu potențial operațional, iar viitoarele sisteme fără pilot ar urma să îmbine mai eficient senzorii, luarea deciziilor și acțiunea în mediul de luptă.
Sig Sauer a evidențiat, la rândul său, caracterul alimentat cu bandă al mitralierei M250 și avantajele sale în privința razei de acțiune și a greutății față de sisteme mai vechi. Potrivit companiei, reducerea greutății poate aduce beneficii la nivelul echipei de infanterie și poate facilita integrarea armamentului pe drone.
Actualitate
Drone, sisteme antiaeriene și vehicule electrice: imagini din prima zi a expoziției AUSA 2026
Companii internaționale din industria de apărare au adus la Centrul de Convenții Walter E. Washington, din centrul capitalei americane, o gamă variată de vehicule aeriene și terestre pentru ediția din acest an a conferinței Asociației Armatei SUA.
Cel mai mare târg anual de profil din Statele Unite atrage mii de participanți. La ediția din 2026, exponatele includ numeroase drone și tehnologii anti-drone, alături de echipamente militare de mari dimensiuni. Iată câteva dintre momentele surprinse în prima zi a expoziției.
Un câine de asistență întâmpină vizitatorii
Patriot, câine aflat în pregătire pentru a fi repartizat unui veteran rănit după încheierea antrenamentului, îi întâmpină pe participanți în fața standului Shield AI.
Brawlr: lansator reconfigurabil pentru apărare antiaeriană
Sierra Nevada a prezentat sistemul de apărare antiaeriană Brawlr — lansator reconfigurabil de armament, cu mecanism rotativ pe baterii. Expoziția a inclus atât sistemul, cât și o muniție prezentată în detaliu.
Vehicule electrice și muniție de artilerie
Oshkosh a expus un vehicul electric Joint Light Tactical Vehicle. Hanwha Defense USA a prezentat, la rândul său, proiectile de artilerie de 155 mm.
Supraveghere și drone cu decolare verticală
AEO Night Hawk Systems a adus un ansamblu de supraveghere ale cărui senzori urmăreau persoanele aflate în apropiere pe podeaua expoziției.
Deasupra vizitatorilor a fost suspendată și aeronava fără pilot VAPOR, produsă de AeroVironment. Sistemul este un elicopter fără pilot, cu un singur rotor, propulsie complet electrică și decolare și aterizare verticală.
Anvelope pentru Lună și optică pentru arme
Goodyear a expus o anvelopă robustă, cu un design neobișnuit, destinată explorării lunare.
Standul Colt Optics a atras numeroși participanți, care au privit un panou cu zeci de puști de asalt echipate cu sisteme optice specializate.
-
Exclusivacum 5 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 3 zileBatman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 4 zileDosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 17 oreI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta
-
Exclusivacum 3 zileRepublica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi




