Actualitate
Cum a vândut Guvernul Văcăroiu, cu 85 de milioane de dolari, un perimetru petrolier din Libia, care valora zeci de miliarde de dolari
În istoria post-comunistă a României, plină de privatizări frauduloase și falimente răsunătoare, o decizie din 1993 luată de guvernul Văcăroiu a adus, de departe, cea mai mare pagubă pentru economia țării, privind retroactiv. Este vorba de vânzarea cu doar 45 de milioane de dolari a zăcământului petrolier NC 115 din prolificul bazin Murzuk din Libia, pe care regimul Ceaușescu ni-l lăsase moștenire.
Felul în care guvernanții de la acea vreme au decis să renunțe în favoarea spaniolilor de la Repsol la acest zăcământ cu perspective foarte bune, pentru câteva zeci de milioane de dolari plătibile în rate de-a lungul a 15 ani, ridică și -astăzi mari semne de întrebare. Mai ales că statul nu a văzut până la urmă nici acei bani, iar dacă scădem cheltuielile efectuate în Libia înainte și imediat după căderea lui Cea-ușescu, reiese că România a ieșit chiar în pierdere.
Istoria vânzării acestui zăcământ este atât de controversată, încât cei care au trăit acele vremuri, contactați de „România liberă“, au evitat să vorbească oficial despre ce s-a întâmplat atunci. Circuitul banilor pierduți de statul român a fost investigat de procurori, dar în esență totul pleacă de la decizia dezastruoasă din 1993, când Guvernul Văcăroiu a aprobat vânzarea perimetrului libian pentru suma de 45 milioane dolari, plus alte 85 milioane dolari plătibile în rate până în 2008 și condiționate de atingerea unei anumite rate a producției.
O sumă ridicolă pentru acest perimetru din Libia, cu rezerve de petrol estimate la 1,5-2 miliarde de barili, potrivit unor cifre apărute în spațiul public, valorând zeci de miliarde de dolari la prețurile actuale. Comparativ, capacitatea zăcământului NC 115 era de peste trei ori mai mare decât rezervele actuale dovedite ale companiei OMV Petrom, principalul producător de țiței din România, care asigură aproape jumătate din producția națională de gaze naturale.
Un context economic dificil
În 1993, situația economică a țării era dezastruoasă, iar guvernanții negociau cu FMI termenii unui împrumut de ajutor. În condițiile în care statul avea o nevoie acută de bani, se pune întrebarea cum am ajuns să vindem în rate, pe o sumă mică, un câmp petrolifer cu o probabilitate foarte mare de succes. „Admițând că statul nu avea banii să continue investițiile, problema nu e de ce l-am dat, pentru că orice activ poate fi vândut, ci cu cât. În plus, statul nu s-a ales nici cu banii ăia puțini. Nu putem decât să facem speculații“, ne-a spus unul dintre actorii importanți pe scena publică la acea vreme, sub rezerva anonimatului.
Istoria înstrăinării acestui zăcământ a fost îngropată, iar multe din informațiile care să facă lumină în acest caz au fost extrase din referatul procurorilor DIICOT privind creanța Libia. Fostul premier la acea vreme, Nicolae Văcăroiu, nu a putut fi contactat, iar fostul ministru de Finanțe care și-a pus semnătura pe actul de vânzare, Florin Georgescu, actualmente viceguvernator BNR, nu a dorit să comenteze.
De la Ceaușescu la spanioli. Istoric
În 1980, relația de prietenie dintre dictatorul român Nicolae Ceaușescu și colonelul libian Muammar al-Gaddafi a permis României să concesioneze un perimetru în cel mai prolific câmp petrolifer al Libiei, Murzuk. Acordul de Explorare și Împărțire a Producției (EPSA) cu organizaţia libiană de stat National Oil Corporation (N.O.C) a fost încheiat în 1980 pentru o perioadă de 25 de ani (până în 2005), cu posibilitate de prelungire, iar cele două părți urmau să împartă atât cheltuielile, cât și producția.
În expunerea de motive s-a precizat că acordul a fost semnat în vederea asigurării economiei naţionale cu surse stabile de petrol pe o perioadă îndelungată. În scopul derulării acordului, s-a aprobat totodată înfiinţarea „Rompetrol of Libya“ – filială a întreprinderii I.C.E.S. Rompetrol, ca persoană juridică de drept libian care să angajeze pe bază de contract executarea lucrărilor pentru Rompetrol Bucureşti. De asemenea, prin Decretul nr. 356 al Consiliului de Stat, s-a aprobat executarea pe contul şi riscul părţii române a lucrărilor geologice în valoare de 380,5 milioane lei şi 53,3 milioane de dolari. Pentru executarea lucrărilor s-a aprobat dotarea Întreprinderii Rompetrol Bucureşti cu echipamente, utilaje şi instalaţii de producţie internă şi instalaţii specifice în sumă de 300 milioane de lei. Contractul urma să se desfăşoare pe trei etape, respectiv: explorare, dezvoltare, exploatare.
Prima fază a fost prevăzută să se desfăşoare în perioada 1981–1986, urmând a se trece la etapa de dezvoltare, dar s-a încheiat oficial în ianuarie 1989, când s-a trecut la faza de dezvoltare. Sumele au fost puse la dispoziţie de Banca Română de Comerţ Exterior din planul de credite pe termen mijlociu şi lung pe anii 1981-1986. Rambursarea creditelor urma să se facă eşalonat din cota de petrol cuvenită păr-ţii române, după 8 ani, când se estima că se vor pune în exploatare zăcămintele de petrol descoperite. S-a prevăzut că, dacă în perioada de explorare de 6 ani, nu se vor descoperi zăcăminte de petrol exploatabile economic care să justifice continuarea acţiunii, cheltuielile efectuate pentru executarea lucrărilor în această fază reprezintă fonduri ce nu pot fi recuperate, se arată în raportul DIICOT.
Conform Expunerii de Motive care a stat la baza emiterii Decretului 356/1980, în această etapă partea română urma să contribuie cu 50% din totalul investiţiilor necesare, ceea ce reprezenta echivalentul a 85,9 milioane de dolari SUA.
După căderea regimului Ceaușescu, guvernul condus de Petre Roman decide, prin HG 400/1991, continuarea acţiunii de cooperare din Libia și punerea în producţie a zăcămintelor de petrol obţinute în perimetrul NC 115. Finanţarea lucrărilor necesare care revin părţii române trebuia asigurată cu prioritate prin credit din fondul valutar al statului. „Pentru evitarea întreruperii programului de lucrări pentru anul 1991 se va asigura suma de 15 milioane dolari din fondul valutar al statului“, se arată la art. 3. Din acestă sumă au fost transferaţi efectiv 7 milioane de dolari, notează DIICOT.
„Rambursarea creditelor acordate de statul român pentru executarea lucrărilor din etapele de explorare şi punerea în exploatare a zăcămintelor de ţiţei descoperite în Libia şi a dobânzilor aferente se va face eşalonat din contravaloarea cotei de ţiţei, calculată la nivelul preţului pieţei internaţionale, care va reveni părţii române din această acţiune începând cu anul 1994“, se mai arată în textul actului normativ.
Totodată, aceeași HG punea în discuție, pentru prima dată, vânzarea totală sau parțială a investiţiilor efectuate de partea română în Libia. Ceea ce se și întâmplă în 1993, cu doar un an înainte ca statul român să înceapă să fructifice investițiile făcute până atunci în perimetrul Libian. Guvernul Văcăroiu decide să iasă complet din afacere, deși exista varianta reducerii participației. Astfel, SC Rompetrol SA, pe atunci încă de stat, și Rompetrol of Libia, încheie cu spaniolii de la Repsol Exploracion un contract de cesiune, prin care firma spaniolă dobândea toate drepturile, obligaţiile, echipamentele, materialele şi lucrurile proprietate a Rompetrol of Libia. Preţul convenit pentru cesiune a fost de 45 milioane dolari, din care Repsol urma să reţină suma de 17,6 milioane dolari, reprezentând obligaţii ale Rompetrol şi Rompetrol of Libia faţă de NOC, împreună cu dobânzile aferente. Deci statul s-a ales cu „praful de pe tobă“.
DIICOT: Creanța Libia, însușită de Patriciu
Modul în care au decurs lucrurile mai târziu, după vânzarea zăcământului, a ajuns subiectul unui dosar penal de amploare, care l-a avut în centru pe Dinu Patriciu. Tot în 1993, când s-a bătut palma cu Repsol, compania de stat Rompetrol este privatizată prin metoda MEBO, către salariați. Statul încasează prima tranșă de bani abia în 1995. A fost prima și ultima. În scenă a intrat omul de afaceri Dinu Patriciu, care cumpără Rompetrolul, asumându-și că banii de încasat de la Repsol se cuvin companiei. Potrivit DIICOT, cu o parte din banii încasați din Libia, Patriciu a ajuns să dobândească pachetul majoritar de acțiuni la Petromidia, perla sectorului românesc de rafinare.
O producție la care Petrom nici nu visează
Producția prevăzută pentru 2008 a fost atinsă cu trei ani mai devreme. În Raportul Anual pe 2005 al spaniolilor de la Repsol, am găsit informația că „producția agregată (de petrol și gaze – n.red.) în concesiunea NC 115 a ajuns la 500 milioane de barili“. Spaniolii dețin două perimetre în exploatare, iar producția în cele două perimetre concesionate – blocurile NC 115, luat de la statul român, și NC 186 – a fost de 250.000 de barili pe zi. În raportul anual pentru 2010, Repsol precizează că producția netă de petrol anuală a fost de 14,7 miloane barili de petrol (40.250 barili/zi), în ambele blocuri din bazinul Murzuk. În 2010, cotația medie a țițeiului a fost de 71,21 dolari/baril, ceea ce înseamnă că doar producția din acel an a valorat 1,046 miliarde de dolari.
Zăcământul e atât de valoros încât Repsol, care îl exploata împreună cu compania petrolieră libiană de stat NOC și cu austriecii de la OMV, care în 2004 au cumpărat producătorul național Petrom, anunță cu bucurie, în 2008, prelungirea acordului de explorare și producție până în 2032, pentru perimetrul NC 115, luat de la statul român, și NC 186. „Extinderea garantează Repsol dreptul de a exploata resurse semnificative de petrol de înaltă calitate. Înțelegerea asigură exploatarea unor resurse vaste descoperite în ambele blocuri, în care rezervele dovedite la finele lui 2007 totalizau 765 milioane barili de petrol”, se arată într-un comunicat al companiei Repsol din 17 iulie 2008. La un preț mediu al petrolului de 91,48 dolari/baril, țițeiul estimat în cele două zăcăminte este de circa 70 de miliarde de dolari.
Comparativ, OMV Petrom a reușit anul trecut să obțină din cele peste 200 de zăcăminte comerciale de ţiţei și gaze naturale operate în România un volum combinat de aproximativ 166.000 barili echivalent petrol pe zi (bep). La 31 decembrie 2016, rezervele totale dovedite de ţiţei și gaze naturale din portofoliul Grupului OMV Petrom erau 582 milioane bep în România.
Costul cerut Repsol: 85 milioane $ în 15 ani
În cuprinsul actului de cesiune încheiat în 1993, se știa deja că zăcământul e o adevărată mină de aur negru, dacă ne luăm după producțiile estimate, chiar dacă petrolul era cotat atunci la sub 17 dolari/baril, departe de nivelul de peste 140 de dolari atins înainte de criza din 2008. Așa cum reiese din referatul DIICOT, se prevedea că, în afară de cele 45 milioane de dolari, Repsol va plăti către Rompetrol of Libia următoarele sume cu titlu de compensaţie suplimentară :
10 milioane USD când producţia brută de ţiţei va ajunge la 100 milioane de barili, estimaţi a fi realizaţi în anul 1998;
15 milioane USD când producţia brută de ţiţei va ajunge la 200 milioane de barili, estimaţi a fi realizaţi în anul 2001;
20 milioane USD când producţia brută de ţiţei va ajunge la 300 milioane de barili, estimaţi a fi realizaţi în anul 2003;
20 milioane USD când producţia brută de ţiţei va ajunge la 400 miloane barili, estimaţi a fi realizaţi în anul 2005;
20 milioane USD când producţia brută de ţiţei va ajunge la 500 milioane barili, estimaţi a fi realizaţi în anul 2008.
În 1980, relația de prietenie dintre dictatorul român Nicolae Ceaușescu și colonelul libian Muammar al-Gaddafi a permis României să concesioneze un perimetru în cel mai prolific câmp petrolifer al Libiei, Murzuk. Acordul de Explorare și Împărțire a Producției (EPSA) cu organizaţia libiană de stat National Oil Corporation (N.O.C.) a fost încheiat în 1980 pentru o perioadă de 25 de ani (până în 2005), cu posibilitate de prelungire, iar cele două părți urmau să împartă atât cheltuielile, cât și producția.
Istoria vânzării acestui zăcământ este atât de controversată încât cei care au trăit acele vremuri, contactați de „România liberă“, au evitat să vorbească oficial despre ce s-a întâmplat atunci.
Complicitate. Personajele politice care au parafat vânzarea
Nicolae Văcăroiu – Principalul responsabil politic de vânzarea perimetrului Murzuk este fostul premier Nicolae Văcăroiu, care a semnat hotărârea de guvern. În prezent, Văcăroiu este președintele Curții de Conturi, unde verifică modul în care sunt gestionate resursele statului. Între 1969 și 1989, a lucrat la Comitetul de Stat al Planificării, instituția care se ocupa de planificarea centralizată a economiei socialiste. După 1989, a fost secretar de stat în Ministerul de Finanțe, de unde a fost selectat de Ion Iliescu pentru a fi premier, între 1992 și 1996.
Florin Georgescu – Până în 1989 un funcționar obscur din uriașul aparat al Ministerului de Finanțe, Florin Georgescu a fost promovat, în 1992, la conducerea acestui minister. În 2000, a fost membru în Consiliul de Administrație al Băncii de Investiții și Dezvoltare (BID). Din 2000 este prim-viceguvernator al BNR. În perioada mai 2012 – 21 decembrie 2012, a fost și ministru al Finanțelor Publice în primul Cabinet Ponta.
Dumitru Popescu – Ministru al Industriilor în Guvernul Văcăroiu, Dumitru Popescu a fost șeful direct al lui Nicolae Văcăroiu, în calitate de vicepreședinte al Comitetului de Stat al Planificării, între 1984 și 1989. Popescu a fost și ministru adjunct al Energiei, între 1976 și 1984.
Constantin Teculescu – Ministrul Comerțului în Cabinetul Văcăroiu provenea din structurile ceaușiste de comerț exterior, cunoscute pentru faptul că, de facto, erau o parte a Securității. Teculescu a lucrat, între 1975 și 1992 la BANCOREX (MISR-ROM. BANK Cairo), unde a fost director și vicepreşedinte. Între 2001 și 2004, în guvernarea Năstase, a fost președintele CEC.
Romania libera
Pentagonul și Lockheed Martin au anunțat un acord-cadru privind producția și susținerea pe termen lung a avioanelor F-35 Joint Strike Fighter. Înțelegerea ar putea schimba modul în care este gestionat programul, însă intrarea sa în vigoare depinde de aprobarea Congresului și de clarificarea unor detalii esențiale.
Acordul vizează cel puțin 850 de aeronave americane, distribuite pe zece loturi de producție, alături de piese de schimb inițiale. Mai include zece ani de servicii de susținere și kituri de modernizare. Potrivit Pentagonului, Lockheed Martin va finanța inițiative în valoare de 7 miliarde de dolari pentru programul F-35, fără ca acestea să fie detaliate în anunț. Compania afirmă că va menține ritmul de producție la 156 de aparate pe an, pentru cele trei versiuni ale avionului.
Contractul promite stabilitate, nu și o creștere a producției
Responsabilii americani susțin că acordul aliniază stimulentele financiare cu rezultatele obținute și ar putea consolida capacitatea bazei industriale de apărare. Directorul general al Lockheed Martin, Jim Taiclet, a declarat că înțelegerea oferă companiei și furnizorilor săi mai multă predictibilitate pentru investiții în extinderea capacității, eficiență și reziliența lanțului de aprovizionare.
Administrația Trump a promovat acorduri-cadru similare pentru sisteme de armament solicitate, în ideea că angajamentele pe termen lung pot susține producția și reduce costurile prin economii de scară. În cazul F-35, însă, anunțul nu prevede majorarea ritmului de fabricație.
Rămân neclarificate și două chestiuni centrale: cât va costa inițiativa contribuabililor și ce economii estimează Pentagonul că va obține prin achizițiile multianuale.
Investiții în furnizori și stimulente pentru performanță
Lockheed Martin și Biroul Programului Comun F-35 urmează să stabilească termenii contractuali, prețurile și calendarul, înaintea atribuirii oficiale a contractului. Acest pas va putea avea loc numai dacă legislatorii aprobă autoritatea necesară și fondurile aferente.
Un acord pe zece ani ar putea valora zeci de miliarde de dolari. Un contract recent pentru două loturi de F-35, cu aproape 300 de aeronave, a ajuns la 24,3 miliarde de dolari.
În cadrul unei teleconferințe cu investitorii, Taiclet a spus că înțelegerea ar putea permite furnizorilor să investească în recrutare și software și să reducă livrările întârziate sau neconforme către linia de producție din Fort Worth, Texas. El a adăugat că firmele participante ar putea beneficia de un mecanism de ajustare a prețului fix, care le-ar permite să obțină profituri mai mari dacă își îndeplinesc obiectivele.
Acordul ar urma, de asemenea, să permită gruparea pieselor destinate producției și susținerii aeronavelor, pentru a obține prețuri mai bune de la furnizori. Investițiile ar putea sprijini și testarea noilor capabilități introduse prin programele de modernizare.
Conducerea Lockheed Martin nu se așteaptă ca acordul pentru următorul lot de producție, Lotul 20, să fie finalizat înainte de anul viitor.
Congresul poate impune condiții suplimentare
Legislatorii analizează în prezent posibilitatea de a acorda Pentagonului autoritate pentru contracte multianuale F-35. Proiectele de lege privind autorizarea apărării pentru anul fiscal 2027, atât în Senat, cât și în Camera Reprezentanților, includ prevederi care ar permite astfel de contracte.
Varianta Camerei impune însă garanții suplimentare: înainte de autorizarea unui contract multianual, secretarul Apărării ar trebui să certifice că acesta include toate piesele de schimb inițiale și echipamentele alternative pentru fiecare aeronavă. Pentagonul ar trebui, de asemenea, să demonstreze economii de cel puțin 5%.
Niciuna dintre versiunile proiectului de lege nu autorizează explicit un acord multianual pentru susținerea flotei, ceea ce ar putea lăsa nerezolvată o componentă importantă a propunerii. Un precedent sugerează că această etapă ar putea fi dificilă: programul F-35 a analizat anterior un contract de susținere pe cinci ani, bazat pe performanță, dar nu a reușit să demonstreze că acesta ar reduce costurile sau ar îmbunătăți gradul de pregătire.
Dimensiunea internațională, o piesă importantă a acordului
Răspândirea internațională a programului ar putea complica negocierile. Lockheed Martin afirmă însă că acordul nu va schimba modul de alocare a sloturilor de producție între cumpărătorii F-35. Biroul Programului Comun va continua să gestioneze comenzile tuturor clienților, iar compania susține că economiile de scară ar putea reduce în timp costurile pentru operatorii străini.
Programul F-35 este prevăzut să continue până în anii 2080, iar susținerea aeronavelor reprezintă o parte majoră din costul total estimat al ciclului de viață, de aproape două trilioane de dolari. Îmbunătățirea disponibilității operaționale este una dintre priorități. Rapoarte ale organismelor guvernamentale de supraveghere au semnalat că pregătirea flotei este afectată de capacitatea insuficientă a centrelor de mentenanță, lipsa pieselor și accesul limitat al tehnicienilor militari la datele tehnice ale aeronavei.
Peste 1.300 de F-35 au fost livrate până acum. În ultimii doi ani, însă, numeroase aparate noi au fost folosite pentru instruire, în timp ce oficialii încearcă să aprobe o actualizare necesară pentru utilizarea lor în luptă.
Actualitate
Australia și Indonezia își consolidează cooperarea militară prin exercițiul Keris Woomera
Australia și Indonezia au încheiat un exercițiu militar bilateral de amploare, care a reunit aproximativ 1.000 de militari australieni și omologi indonezieni. Desfășurată în perioada 12–20 octombrie, în estul insulei Java și în împrejurimi, operațiunea a marcat mai multe premiere pentru Canberra și face parte dintr-o serie de activități menite să apropie forțele armate ale celor două țări.
Manevre comune, cu obiective strategice
Exercițiul Keris Woomera a fost cea mai amplă activitate de instruire în străinătate a Forțelor de Apărare Australiene din acest an. Antrenamentele le-au oferit militarilor indonezieni și australieni ocazia de a lucra împreună în scenarii complexe, de a-și coordona procedurile și de a-și îmbunătăți capacitatea de operare în comun.
Australia a prezentat exercițiul drept o contribuție la consolidarea capacității Indoneziei de a descuraja presiunile militare și de a-și apăra suveranitatea. Totodată, Canberra urmărește să-și sporească propria capacitate de a răspunde amenințărilor la adresa țării și a rutelor sale maritime.
Trei premiere pentru forțele australiene
Keris Woomera a inclus mai multe activități desfășurate pentru prima dată de Australia. Sistemul de artilerie cu rachete HIMARS a fost dislocat și a executat trageri în afara țării pentru întâia oară. De asemenea, un aparat al Escadrilei 4 a Forțelor Aeriene Regale Australiene a fost desfășurat în Asia de Sud-Est, pentru prima dată de la Al Doilea Război Mondial.
O altă premieră a fost instruirea comună în domeniul integrării cibernetice. Oficialii australieni au descris exercițiul drept o ocazie de a testa modul în care cele două armate pot aborda provocări de securitate comune și se pot adapta unui mediu strategic aflat în schimbare rapidă.
Încredere și interoperabilitate, construite pas cu pas
Exercițiul s-a desfășurat la câteva luni după semnarea, în februarie, a Tratatului Australia–Indonezia privind securitatea comună. Acordul reafirmă relația dintre cele două state și angajamentul lor de a contribui la securitatea și stabilitatea regională.
Fauzan Malufti, cercetător la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Jakarta, a descris Keris Woomera ca parte a unei serii de exerciții tot mai frecvente, menite să consolideze încrederea și familiaritatea dintre militari, atât la nivelul unităților, cât și al conducerii.
Antrenamentele îi ajută pe participanți să înțeleagă mai bine procedurile, comunicațiile, planificarea și sistemele de comandă ale partenerilor. Această cunoaștere poate facilita cooperarea, inclusiv în scenarii de luptă.
Extinderea exercițiilor, între ambiție și prudență
Ediția din acest an a fost a doua de la lansarea exercițiului, în 2024. Malufti estimează că Australia ar putea dori ca viitoarele ediții să fie mai complexe, pe fondul unui climat regional de securitate tot mai dificil.
O asemenea extindere nu este însă sigură. Capacitățile militare ale Indoneziei și considerentele sale politice ar putea limita amploarea cooperării. Jakarta urmărește o politică de nealiniere și ar putea evita orice demers care ar crea impresia că se apropie de o anumită putere.
Resursele forțelor armate indoneziene reprezintă un alt factor: acestea participă tot mai mult la activități cu armate străine, dar sunt solicitate și de sarcini interne care nu țin direct de apărare.
Un octombrie aglomerat pentru armata australiană
Keris Woomera s-a desfășurat în paralel cu alte angajamente regionale ale Australiei. Un detașament de avioane F-35 Lightning II se află în Singapore pentru exercițiul Bersama Lima, organizat în cadrul Aranjamentelor de Apărare ale celor Cinci Puteri, alături de forțele din Malaysia, Noua Zeelandă, Singapore și Regatul Unit.
În Japonia, aproximativ 300 de militari australieni participă la exercițiul Keen Sword. Australia a trimis acolo o fregată și un avion Boeing P-8A Poseidon, specializat în misiuni de patrulare maritimă și luptă antisubmarin, alături de forțele japoneze, americane și ale altor șase state.
În Ploiești, în 2026, montajul unei uși de interior costă de la 300 lei, iar o ușă de interior complet montată, cu toc reglabil și mâner standard, pornește de la 1.600 lei. O ușă se montează în câteva ore, iar garanția poate ajunge la 5 ani dacă lucrarea o face un montator autorizat de producător. Datele de mai jos aparțin Ferusa, firmă din Ploiești, montator autorizat PORTA Doors, cu peste 20 de ani de experiență în uși și ferestre.
Montajul înseamnă fixarea tocului în golul din perete, montarea foii de ușă și reglarea ei până se închide corect. Prețul final depinde de tipul ușii, de model și de dimensiuni, de aceea merită cerută o ofertă fermă înainte de comandă.
Cât costă ușile și montajul ușilor de interior și exterior în Ploiești? Prețuri pe tip de ușă
Tarifele de montaj pornesc de la valorile din tabel și se confirmă la măsurători. Pentru ușile de exterior nu există un tarif fix, iar prețul lucrării se stabilește în ofertă, după măsurători.
| Ce se montează | Tarif de pornire |
|---|---|
| Ușă de interior | 300 lei |
| Ușă glisantă | 400 lei |
| Ușă metalică de intrare în apartament | 500 lei |
Prețul unei uși de interior complet montate se compune din foaia de ușă, tocul reglabil, mânerul standard și montaj. Ușa împreună cu tocul pornește de la 1.198 lei, iar totalul, cu mâner și montaj, de la 1.600 lei.
Valorile „de la” se calculează pentru cel mai accesibil model și finisaj, în dimensiuni standard, cu tocul pentru un perete de 75-95 mm. Un perete mai gros sau dimensiunile atipice urcă prețul.
Transportul în Ploiești și în localitățile apropiate este gratuit la ușile cumpărate cu montaj.
Ce gamă de modele de uși Porta Doors există și ce tipuri de uși se montează?
Pentru interior, catalogul Ferusa cuprinde 51 de colecții, în finisaje sintetice, CPL, vopsite sau din furnir natural, cu miez ales după nivelul de izolare fonică dorit. Cele mai bogate în modele sunt PORTA VERTE HOME, PORTA CONCEPT, PORTA GLASS, PORTA VERTE PREMIUM și PORTA LINE.
Pe lângă ușile de interior, se montează uși glisante și pliabile, cu sistem ascuns în perete sau montat pe perete, uși metalice pentru intrarea în apartament și uși de exterior din oțel.
Golurile atipice și culorile din afara gamei standard se pot comanda cu un cost suplimentar și cu termene mai lungi. Detaliile se stabilesc la măsurători.
Cât durează lucrarea de montaj într-un apartament și cât se așteaptă până la programare?
Pentru o ușă, lucrarea ia câteva ore. Într-un apartament cu cinci uși, montajul se întinde pe una sau două zile, iar termenul exact se fixează la măsurători, după ce se văd condițiile din teren.
Așteptarea până la montajul efectiv depinde de model. Ușile marcate „În stoc” sunt deja fabricate, iar programarea se face de obicei în 1-2 săptămâni. Ușile făcute la comandă ajung în 6-8 săptămâni. Disponibilitatea se confirmă în ofertă.
Ce servicii includ echipele de montatori și ce se întâmplă cu ușa veche?
Echipa de montatori instalează ușa și tocul, iar în varianta ușii complet montate intră și mânerul standard și transportul. Lucrarea presupune tăiere, fixare și reglaj, cu atenție la pereți și la finisajele din jur.
Demontarea ușii vechi nu intră în tarifele de pornire și se stabilește separat. Pe durata lucrării, pardoseala și mobilierul din zonă se acoperă cu folie, iar molozul se strânge la finalul fiecărei zile. La predare, încăperea rămâne curată și poate fi folosită imediat.
Cum se iau măsurătorile și cum se alege ușa potrivită pentru perete?
Măsurătorile se fac la domiciliul clientului și sunt gratuite. Montatorii iau dimensiunile reale ale golului din zid, verifică spațiul și stabilesc împreună cu clientul modelul și bugetul. Tot atunci se vede ce ușă se potrivește golului și grosimii peretelui, iar tocul reglabil se alege pe grosimea reală a peretelui, nu pe una presupusă.
Pe baza datelor se întocmește oferta fermă, cu preț fix și cu montajul inclus, fără costuri adăugate pe parcurs.
Cum se cere o ofertă pentru montaj?
Primul pas poate fi un mesaj pe WhatsApp sau un telefon, cu câteva fotografii ale golului și dimensiuni aproximative. Pe baza lor se poate da un interval de preț orientativ, ca clientul să știe de la început la ce buget să se aștepte. Urmează măsurătoarea la fața locului, apoi oferta fermă. Cine preferă, poate trece direct pe la showroom.
Unde se face montajul: în Ploiești sau și în Prahova?
Echipa lucrează în Ploiești și în localitățile apropiate: Blejoi, Bucov, Băicoi, Boldești-Scăeni și Plopeni. Pentru restul județului Prahova sau pentru județele vecine, disponibilitatea se verifică de la caz la caz.
Ce garanție au ușile Porta și de ce contează cine face montajul?
Ușilede interior au garanție standard de 3 ani (36 de luni). Dacă montajul este făcut de un montator autorizat, cum este Ferusa, garanția se extinde la 5 ani, deci cei doi ani în plus depind de cine instalează ușa. Ușile de exterior au garanție standard de 2 ani, care poate ajunge până la 5 ani prin montaj autorizat. Ferusa figurează în rețeaua oficială PORTA Doors, la categoria montatori autorizați.
Concluzie: top 4 factori care influențează prețul montajului
Costul final al unei uși montate se poate estima din patru factori:
- Tipul ușii: interior, glisantă sau metalică de intrare, fiecare cu tarif de pornire propriu.
- Modelul și finisajul ales, adică colecția.
- Dimensiunile și grosimea peretelui: golurile atipice și pereții peste 75-95 mm cresc prețul.
- Demontarea ușii vechi, care se stabilește separat.
Termenul de livrare depinde: ușile din stoc se montează în 1-2 săptămâni, cele la comandă în 6-8. Măsurătorile gratuite lămuresc restul, iar oferta fermă vine cu preț fix.
Unde se pot vedea și alege ușile în Ploiești: showroom Ferusa
Ușile Porta pot fi văzute pe viu în showroomul din Strada Andrei Mureșanu 51, în mai multe finisaje, printre care furnir natural, stejar și alb lăcuit. Modelele se deschid, se compară și se aleg la fața locului, iar comanda și montajul rămân în grija echipei.
Ferusa
Adresă: Strada Andrei Mureșanu 51, 100379 Ploiești
Telefon: 0751 230 009
Web: ferusa-ploiesti.ro
Program: Luni-Vineri 08:00-17:00, Sâmbătă 10:00-14:00, Duminică închis
Actualizat: octombrie 2026
Dosarul Antigrindină – Partea a XVI‑a –Electromecanica plânge cu lacrimi de iodură: «Nu noi, Doamne, SNACP-ul!»” (DOCUMENTE)
„Noi nu mai tragem din 2024, dar ne doare seceta fermierilor…” Electromecanica Ploiești a descoperit, brusc, suferința. În răspunsul oficial...
Șeful Poliției de Frontieră, predică despre „slugă”: când lingușirea devine politică de personal
Liturghie cu ștampilă: polițistul de frontieră, transformat în enoriaș captiv Sindicatul Europol dezvăluie, cu o sinceritate crudă, cum arată, în...
IGPR – „Direcția de Ordine Publică”: campioni la dat din umeri. Sindicatul muncește, Poliția Română filosofește
S.P.R. „Diamantul” a intrat în sediul IGPR cu o listă de probleme și a ieșit cu aceeași listă, plus câteva...
Bine ați revenit, domnule ministru! Între timp, Poliția Penitenciară s-a transformat în club de selfie-uri, șefii ANP în influenceri, iar corupția a trecut la program de lucru full-time
Bine ați revenit, domnule ministru! După ce ați plecat, s-a tras cortina și a început chefuitul Bine ați revenit, domnule...
CURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)
INCISIV DE PRAHOVA LOVESTE DIN NOU: CURTEA DE CONTURI NE DA DREPTATE! SINGURUL ZIAR CARE A ARĂTAT, ÎN EXCLUSIVITATE, CUM...
Arhitectura dezmatului (II). Urbanism cu scaunul în valiză: Raduna are hotărâre definitivă, Pandele și Polițeanu au de dat explicații
Primăria a proiectat îndepărtarea. Instanța i-a prăbușit construcția pe procedură Cronica unui abuz administrativ la Ploiești a ajuns în punctul...
Strict secret: cum își ascund șefii M.A.I. abuzurile sub ștampilă
Polițistul care n-a avut voie să-și vadă propriul dosar În România anului 2026, ai voie să aperi legea, dar nu...
Camere, tăcere și confidențialitate la kilogram: cum își filmează MAI polițiștii, iar ANSPDCP se uită în altă parte
În aproape patru ani, Ministerul Afacerilor Interne și inspectoratele din subordine au transformat camerele de supraveghere în instrument de control...
M.A.I. – „Strict secret”: cum îți pierzi uniforma cu o notă pe care n-ai voie s-o vezi, dar trebuie s-o respecți
În România, poți fi dat afară din Poliție pentru ce-ai spus la televizor și pe site-ul sindicatului, în timp ce...
I.P.J. Prahova – „Boala Alzheimer” în uniformă (Episodul 6). Burlan Marius-Daniel – ecoul care minte în loc să clarifice
I.P.J. Prahova – Memoria de serviciu: funcționează numai în interesul echipajului Episodul 6. Burlan Marius-Daniel – ecoul cu antet și...
Protejat: I.P.J. Prahova, „filiala” Băicoi (III): Cum se spală imaginea, se bat oameni și se servesc combinații în oraș
Nu există niciun rezumat deoarece acesta este un articol protejat.
Cursanți pe banii lor, șefi pe banii statului. Cum a inventat M.A.I. „alocarea anterioară” ca să nu-și trimită polițiștii acasă, dar să-i trimită sigur în instanță
Bilet doar dus: spre curs, nu și spre casă Cine a spus că drumul spre „perfecționare profesională” e greu, n-a...
I.P.J. Prahova – „Doamna Treabă Mare” își caută turnătorii: SRPCIV Prahova, de la permise la normă la vânătoare de „dușmani ai poporului”
Vânătoare de „șopârle”: după scandal, nu se caută vinovații, ci sursele ziarului Ca urmare a articolului de investigație publicat de...
Concediu pe hard mode: polițistul la șanț, sporul la sertar, iar IPJ-ul la bătut câmpii
Curtea de Apel Târgu Mureș: „IPJ Bihor, luați loc, nota 4. Refaceți indemnizațiile!” Curtea de Apel Târgu Mureș a dat...
Dosarul Antigrindină – Partea a XV‑a – Cum a devenit hârtia scut balistic pentru iodură. Minciunile oficiale ale „Mafiei Antigrindină”, sub protecția Gărzii de Mediu și a APM Prahova. Documente!
Investigație proprie realizată în exclusivitate de ziarul de investigații Incisiv de Prahova. În România, iodura de argint nu cade doar...
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova? MITREA, „DOAMNA TREABA MARE”, LA COMANDĂ: CUM SE FABRICĂ HAOSUL LA SRPCIV PRAHOVA
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova, „filiala” Băicoi (II). Comandanta care urlă la victime: Elena-Laura Bulei, șefa Poliției Băicoi cu gura mai mare decât legea
-
Exclusivacum 2 zile
Protejat: I.P.J. Prahova, „filiala” Băicoi (III): Cum se spală imaginea, se bat oameni și se servesc combinații în oraș
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 5). Dumitrache & Stanciu – corul „așa zice șefu’, așa declar și eu
-
Exclusivacum 4 zile
Dosarul Antigrindină – Partea a XV‑a – Cum a devenit hârtia scut balistic pentru iodură. Minciunile oficiale ale „Mafiei Antigrindină”, sub protecția Gărzii de Mediu și a APM Prahova. Documente!
-
Exclusivacum 2 zile
I.P.J. Prahova – „Doamna Treabă Mare” își caută turnătorii: SRPCIV Prahova, de la permise la normă la vânătoare de „dușmani ai poporului”
-
Exclusivacum o zi
CURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum o zi
Arhitectura dezmatului (II). Urbanism cu scaunul în valiză: Raduna are hotărâre definitivă, Pandele și Polițeanu au de dat explicații