Featured
Datele biologice, noua frontieră a securității militare
Senzorii și inteligența artificială pot ajuta armata să prevadă oboseala, să gestioneze recuperarea și să protejeze personalul. Dar, odată ce informațiile despre corp ajung să influențeze misiunile și deciziile de comandă, devin esențiale întrebările privind accesul, securitatea și răspunderea.
Armata poate colecta tot mai multe informații despre starea fizică și cognitivă a militarilor. Miza nu mai este doar ce date pot furniza dispozitivele, ci cine le colectează, în ce condiții pot fi transmise, cine le interpretează și câtă autoritate au aceste interpretări asupra deciziilor operative.
Datele biologice — sau biodatele — trebuie tratate ca o chestiune de medicină militară, dar și de securitate și responsabilitate a comandanților. Protejarea confidențialității, integrității și disponibilității lor, precum și stabilirea modului în care sunt folosite, țin de protecția forței și de capacitatea acesteia de a-și îndeplini misiunile.
Senzorii pot măsura ritmul cardiac și variațiile acestuia, somnul, recuperarea, temperatura corporală, compoziția sângelui, biomarkerii unor leziuni sau infecții și semnele de stres fiziologic. Alte date, aparent mai puțin medicale, precum tiparele de mișcare și activitate, pot dezvălui la rândul lor informații sensibile.
Folosite cu discernământ, aceste instrumente ar putea ajuta comandanții să anticipeze scăderea rezistenței, să planifice rotațiile, să prioritizeze resursele medicale și să evalueze mai bine disponibilitatea personalului. Însă, dacă sunt gestionate greșit sau ajung la adversar, aceleași date pot scoate la iveală punctele slabe ale unei unități ori pot deforma deciziile de care depinde misiunea.
Măsurătoarea nu este diagnostic. Iar scorul nu este ordin.
Este esențial să se facă distincția între datele brute și felul în care sunt interpretate. Un senzor înregistrează o măsurătoare; un sistem de inteligență artificială estimează ce ar putea însemna; comandantul decide dacă evaluarea este relevantă pentru misiune. Fiecare etapă are propriile cerințe de fiabilitate și responsabilitate.
O măsurătoare a ritmului cardiac nu echivalează cu un diagnostic. Deficitul de somn nu descrie, de unul singur, capacitatea unei persoane de a judeca. Iar un scor de pregătire generat de un algoritm nu este un ordin și nu ar trebui să devină automat unul. Judecata umană rămâne indispensabilă, iar oamenii trebuie să răspundă atât pentru propriile decizii, cât și pentru situațiile în care se supun fără discernământ recomandărilor unei mașini.
În timpul instruirii, biodatele ar putea semnala oboseala acumulată, sprijini stabilirea perioadelor de recuperare, evalua expunerea la factori de mediu și facilita intervenția medicală timpurie. Înregistrările urmărite de-a lungul lunilor sau anilor pot contura un reper individual, astfel încât medicii să observe schimbări față de nivelul obișnuit al fiecărui militar, în loc să îl compare doar cu media unei populații eterogene. Astfel de utilizări pot contribui la sănătate, la îmbunătățirea instruirii și la păstrarea capacității personalului înainte de desfășurarea într-o zonă de operații.
La nivel de unitate, sistemele de analiză ar putea detecta schimbări de performanță, estima cererea pentru servicii medicale sau sprijini decizia privind momentul în care o formațiune trebuie să se odihnească ori poate continua misiunea. Corelate cu informații despre disponibilitatea personalului, muniție, starea echipamentelor, datele de intelligence și cerințele operaționale, biodatele pot completa imaginea de ansamblu a comandantului.
Această integrare sporește însă și riscurile. Informația medicală devine informație de comandă atunci când o concluzie despre starea corpului începe să influențeze locul, momentul sau modul în care este folosit un militar ori o unitate. Armata trebuie atunci să delimiteze cunoașterea necesară misiunii de supravegherea nejustificată și sprijinul decizional de acceptarea oarbă a unei estimări statistice.
Un dispozitiv util poate deveni o vulnerabilitate
Înainte de a întreba ce poate dezvălui un dispozitiv purtabil, comandanții trebuie să stabilească dacă acesta ar trebui să funcționeze în acel mediu.
În 2018, Departamentul Apărării al SUA a restricționat funcțiile de geolocalizare în anumite zone operaționale, după ce s-a constatat că dispozitivele de monitorizare a activității fizice puteau expune pozițiile, rutinele și concentrarea personalului. Riscul nu se limitează însă la localizare în timp real. Datele acumulate în perioade de pace pot arăta cine se antrenează împreună, cât durează recuperarea unităților, cât timp rămâne personalul într-o anumită locație și când pare să se reducă nivelul de pregătire.
O arhivă persistentă a comportamentului de rutină poate deveni, în timp, o hartă a capacității militare viitoare — utilă pentru planificarea proprie, dar și pentru un adversar dacă informațiile sunt divulgate.
Datele biologice și de performanță sunt valoroase nu doar pentru cei care le folosesc legitim, ci și pentru cei care vor să le fure sau să le altereze. Analiza lor ar putea dezvălui cicluri de instruire, perioade de recuperare, tipare de desfășurare ori limite de rezistență ale unei unități.
Manipularea datelor poate fi la fel de periculoasă ca furtul lor. O formațiune capabilă ar putea fi prezentată în mod fals drept inaptă pentru operațiuni; invers, o unitate epuizată ar putea apărea pregătită. Astfel de informații ar putea induce comandanții în eroare, împingând personalul obosit dincolo de limite sau determinând retragerea prematură a unor forțe încă funcționale.
Până și măsurile de securitate pot transmite semnale. Dacă toți membrii unei unități își opresc simultan dispozitivele, schimbarea poate sugera că urmează o desfășurare. De aceea, restricțiile trebuie să acopere întregul parcurs al datelor, nu doar momentul în care sunt colectate. Dezactivarea localizării sau trecerea dispozitivului în „mod avion” nu elimină neapărat toate riscurile.
Regulile trebuie să urmeze misiunea
Un dispozitiv potrivit pentru recuperare medicală sau instruire într-o garnizoană poate fi inacceptabil în apropierea unei instalații sensibile, în pregătirea unei desfășurări ori într-o zonă de conflict. Întrebarea nu este doar dacă un echipament este aprobat sau util în condiții obișnuite, ci cine poate permite, interzice sau restricționa folosirea lui atunci când se schimbă situația de securitate.
Regulile ar trebui stabilite în funcție de misiune și mediu. Ele trebuie să distingă explicit între colectarea datelor pe dispozitiv, transmiterea lor fără fir și încărcarea în servicii cloud. Pentru unele operațiuni, decizia corectă poate fi ca dispozitivul să rămână în afara zonei.
În paralel, sistemele trebuie proiectate să funcționeze și atunci când rețeaua este perturbată, nu să devină inutile la prima întrerupere. Echipamentele potrivite pentru antrenamentul pe timp de pace nu trebuie considerate automat adecvate pentru desfășurarea operațională.
Accesul medical nu trebuie confundat cu autoritatea de comandă
O altă problemă ține de acces, identificarea persoanelor și interpretarea informațiilor. Personalul medical, comandanții și militarii trebuie să vadă aceleași date? Poate un comandant consulta indicatorii clinici individuali sau ar trebui să primească doar o evaluare limitată la aspectele relevante pentru misiune? Cine poate partaja, păstra, contesta ori șterge o înregistrare?
Aceste delimitări trebuie prevăzute din proiectarea politicilor și a tehnologiei, nu inventate de la caz la caz. Medicii pot avea nevoie de informații identificabile și detaliate pentru diagnostic și tratament. Comandantului i-ar putea fi suficientă o evaluare strictă a unor limitări relevante operațional, precum oboseala ori boala, fără acces la întregul istoric medical.
Militarii ar trebui, la rândul lor, să poată înțelege cum sunt folosite datele și să aibă o cale de a contesta utilizarea abuzivă. Accesul trebuie definit pe roluri, cu reguli clare privind cine poate activa monitorizarea, consulta înregistrări identificabile, aproba utilizări secundare și verifica istoricul accesărilor.
Compararea cu un reper personal validat poate fi mai relevantă decât raportarea la medii generale. Dar boala, condițiile de mediu, echipamentele noi sau măsurătorile incomplete pot schimba ceea ce este considerat „normal”. Comandanții trebuie să știe dacă o evaluare se bazează pe o măsurătoare directă, pe abaterea de la nivelul individual de referință, pe o inferență derivată din datele unei populații sau pe o predicție generată de inteligența artificială. La fel de important este dacă modelul a fost validat pentru misiunea în cauză.
Precizia aparentă poate ascunde incertitudinea
Inteligența artificială poate scoate la iveală tipare, dar nu poate tranșa singură chestiuni precum coeziunea unei unități, adaptabilitatea tactică sau necesitatea militară. Utilizatorii trebuie să se ferească de două capcane: „biasul de automatizare”, adică încrederea necritică în rezultatele unui sistem, și fixarea pe indicatori, când ceea ce poate fi măsurat ajunge să eclipseze aspectele importante, dar mai greu de cuantificat.
Datele biologice trebuie să sprijine judecata profesională și expertiza medicală, nu să le înlocuiască pe nesimțite.
Un rezultat algoritmic poate părea mai exact decât permit dovezile. Dacă un panou afișează că un militar este „pregătit în proporție de 90%”, rămân întrebările esențiale: pregătit pentru ce sarcină, pentru cât timp și în ce condiții de mediu? Ce criterii validate stau în spatele scorului? O singură cifră poate comprima incertitudini complexe într-o impresie înșelătoare de certitudine.
Evaluările trebuie să separe măsurătorile directe de diagnosticele formulate pe baza lor și de predicțiile construite pornind de la aceste diagnostice. Limitele și incertitudinile modelelor trebuie explicate clar. De asemenea, trebuie să existe proceduri prin care oamenii să conteste și să corecteze erorile: observațiile comandantului, relatarea militarului sau evaluarea clinică pot semnala o problemă pe care modelul nu a surprins-o.
Cinci reguli pentru o arhitectură sigură a biodatelor
O abordare coerentă ar trebui să trateze următoarele cerințe ca elemente centrale ale sistemului:
- Colectarea și transmiterea datelor să fie decizii explicite de comandă. Regulile trebuie stabilite pentru fiecare misiune, autoritatea care poate acorda excepții trebuie precizată, iar operațiunile sau locațiile sensibile trebuie să facă obiectul unor evaluări de risc documentate.
- Protecția să acopere atât viața privată, cât și securitatea operațională. Măsurile trebuie adaptate contextului și valorii pe care un adversar ar putea-o obține prin agregarea datelor sau corelarea lor cu alte informații. Securizarea trebuie să se extindă de la senzori verificați până la regulile privind stocarea și păstrarea pe termen lung.
- Accesul clinic să fie separat de folosirea în comandă. Medicii, comandanții, analiștii și militarii trebuie să aibă niveluri de acces distincte. Liderii militari ar trebui să primească numai informațiile personale necesare unor decizii legitime, iar hotărârile clinice să rămână în responsabilitatea profesioniștilor din sănătate.
- Rezultatele algoritmice să poată fi contestate. Sistemele trebuie să arate dacă o concluzie vine dintr-o măsurătoare directă, dintr-un reper individual, dintr-o normă populațională sau dintr-o predicție. Procedurile trebuie să permită contestarea scorurilor, documentarea deciziilor care le ignoră, corectarea erorilor și prevenirea măsurilor nejustificate bazate pe date incomplete.
- Responsabilitatea să fie stabilită înainte de introducerea în operațiuni. Trebuie precizat cine aprobă tehnologiile, stabilește pragurile de performanță, soluționează evaluările contradictorii, revizuiește riscurile și investighează defecțiunile. Răspunderea trebuie să poată fi urmărită până la persoane concrete.
La aceste măsuri trebuie adăugat antrenamentul pentru situații în care datele lipsesc, sunt înșelătoare sau au fost manipulate. Exercițiile ar putea confrunta comandanții cu estimări de pregătire aparent credibile, dar contrazise de personalul medical, de subordonați sau de observațiile directe. Scenariile ar trebui să includă dispozitive personale care transmit în timpul unui exercițiu, înregistrări anonimizate insuficient care dezvăluie o unitate restrânsă sau concluzii compromise de un sistem de inteligență artificială.
Scopul este formarea discernământului: când poate fi folosită o evaluare, când trebuie pusă sub semnul întrebării și când unitatea trebuie să opereze fără ea.
Tehnologia trebuie însoțită de reguli și răspundere
Inteligența artificială și biotehnologia ar putea îmbunătăți îngrijirea medicală, pregătirea personalului și eficiența militară. Dar valorificarea acestor posibilități cere mai mult decât senzori și instrumente de analiză. Instituțiile trebuie să stabilească în ce condiții sunt create datele, pe unde circulă, cine le poate interpreta și câtă influență pot avea asupra deciziilor cu consecințe majore.
Protejarea militarilor și a forței ca întreg înseamnă atât protejarea informațiilor extrase din corp, cât și păstrarea controlului uman asupra felului în care sunt folosite. Securitatea biodatelor nu este doar o problemă de confidențialitate sau de tehnologie medicală. Este o condiție a protecției forței, a rezilienței operaționale și a conducerii responsabile.
Exclusiv
Sporul-fantomă din concediu: polițistul muncește în condiții grele, dar se odihnește pe gratis
„Demersuri inițiate” din 2025, rezultate zero în 2026
De un an și jumătate, Ministerul Afacerilor Interne scrie scrisori. Atât. Din iunie 2025, polițiștii sunt anunțați solemn că „au fost inițiate demersurile” pentru ca sporul de condiții grele de muncă să fie inclus în indemnizația de concediu.
Trece un an, mai trece jumătate. Pe 20 noiembrie 2026, aceeași instituție anunță, la fel de solemn, că deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție „nu reprezintă documente de sustenabilitate financiară” și că situația va fi „reevaluată” după adoptarea bugetului pe 2027. Cu alte cuvinte: dreptul există, dar nu și banii. Sau, mai corect spus, nu și voința.
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” dezvăluie că, în tot acest timp, nimeni nu răspunde pentru amânare, pentru neaplicarea legii și pentru abuzul de limbaj birocratic folosit pe post de paravan.
Cum se omoară o lege cu un ordin secret
Legea e clară, limpede, aproape banală. Art. 37 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 spune că polițiștii aflați în concediu de odihnă „primesc salariile de bază și celelalte drepturi bănești avute”. Sporul pentru condiții grele de muncă, luat lună de lună de polițistul care lucrează în locuri atestate prin buletine de determinare, este „un astfel de drept”.
În realitate, inspectoratele îl scot din calcul atunci când polițistul pleacă în concediu. Cum? Simplu: invocând normele de salarizare din Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/7/2018 – un ordin clasificat, pe care polițistul afectat nu îl poate citi, dar este obligat să îl suporte.
Legea spune una, ordinul secret face alta. Iar între cele două, polițistul își pierde sporul exact în singura perioadă în care nu poate fi suspectat că vrea să „fenteze sistemul”: în concediu.
Înalta Curte clarifică, ministerul clatină din cap
Înalta Curte de Casație și Justiție a epuizat demult discuția. Prin Decizia nr. 23/2021, pronunțată într-un recurs în interesul legii privind polițiștii de penitenciare, a stabilit că sporurile pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase trebuie incluse în drepturile cuvenite pe perioada concediului de odihnă.
A urmat Decizia nr. 73 din 3 martie 2025, în care aceeași instanță constată că s-a format „o singură opinie consolidată la nivel național”: indemnizația de concediu a polițiștilor trebuie să includă acest spor. Problema „nu mai suscită neclarități”, spune Înalta Curte.
Traducere: nu mai este nimic de discutat. Dar, la M.A.I., exact atunci se deschide „dezbaterea”: nu juridică, ci bugetar-retorică.
„Demersuri inițiate”, „aspecte în atenție”, „soluții în curs de definitivare”
La început, ministerul a părut că știe să citească deciziile Înaltei Curți.
- Pe 6 iunie 2025, Direcția Generală Financiară transmite, prin adresa nr. 453069, că „au fost inițiate demersurile necesare” pentru modificarea Ordinului nr. S/7/2018 „în considerarea celor reținute de instanță”.
- Pe 16 martie 2026, prin adresa nr. 694746, un secretar de stat revine cu formula clasică: „aspectele reținute de Înalta Curte se află în atenția structurilor” ministerului, „în vederea definitivării unor soluții”.
- Pe 23 iunie 2026, Direcția Generală Financiară repetă, cuvânt cu cuvânt, aceeași frază, prin adresa nr. 469406.
Aceleași vorbe, aceeași semnătură: chestorul principal de poliție Răzvan Grecu, director general. Timp de 17 luni, „demersurile inițiate” nu reușesc să nască nici măcar o modificare clară de ordin, dar reușesc să producă tone de hârtie și o colecție respectabilă de expresii sterile.
Sindicatul întreabă punctual. Ministerul răspunde global și vag
Pe 8 noiembrie 2026, Sindicatul „Diamantul” trimite petiția nr. 258/EP. Atașează cinci hotărâri judecătorești favorabile polițiștilor, pronunțate între 20 și 22 octombrie, patru dintre ele definitive.
Întrebările sunt simple, concrete, imposibil de „filozofat”:
- Ce demersuri concrete s-au făcut, cu dată, număr și structura responsabilă?
- În ce stadiu este proiectul de modificare și cine răspunde de finalizarea lui?
- Ordinul nr. S/138 din 7 septembrie 2026, care a modificat Ordinul nr. S/7/2018, a rezolvat problema sporului în concediu sau nu?
- Când estimează M.A.I. adoptarea modificării?
Răspunsul din 20 noiembrie 2026 – adresa nr. 1754961 a Direcției Informare și Relații Publice a M.A.I. – recită din nou formula cu „aspectele aflate în atenția structurilor”, nu indică niciun demers, nicio dată, niciun număr de înregistrare, deși în 2025 se lăuda că „demersurile” sunt deja „inițiate”. Despre Ordinul nr. S/138/2026 – tăcere. Despre stadiul proiectului – doar teoria: ordinele se pregătesc de financiar, resurse umane și juridic, se discută cu sindicatele reprezentative și se aprobă, cândva, de ministru.
Singurul element concret: totul se împinge, cu grație, „după bugetul de stat pe 2027”.
„Deciziile instanței nu sunt documente de sustenabilitate financiară”
Punctul culminant al răspunsului M.A.I. este o frază care ar merita vitrină la muzeul cinismului administrativ:
deciziile instanței supreme „nu reprezintă documente de sustenabilitate financiară” și aplicarea Deciziei nr. 73/2025 „generează un impact financiar suplimentar”.
Concluzia ministerului: soluția trebuie reanalizată „inclusiv după adoptarea bugetului de stat și a măsurilor fiscal bugetare pentru anul 2027”.
Nimeni nu a pretins vreodată că Înalta Curte ar emite documente de sustenabilitate financiară. Rolul ei e să spună ce prevede legea, nu dacă ministerul are bani sau chef să o aplice. Legea nu prevede nicio „condiție de buget” pentru ca polițistul să primească în concediu „drepturile bănești avute”.
În fapt, M.A.I. face o piruetă: întrebare despre aplicarea legii, răspuns despre bani. Legea rămâne în vigoare, dar este parcată „până după bugetul pe 2027”.
Competența e clară, răspunderea dispare
În răspunsul către sindicat, ministerul nu are nicio ezitare când explică cine face normele de salarizare:
- structurile financiară, de resurse umane și juridică le analizează și propun,
- ministrul Afacerilor Interne le aprobă.
Legea-cadru nr. 153/2017 confirmă: normele metodologice se aprobă „prin ordin al ordonatorului principal de credite”, adică al ministrului (art. 90 din anexa nr. VI).
Cu alte cuvinte, competența e limpede. Când se trece însă de la întrebarea „cine poate” la întrebarea „cine răspunde că nu o face de 17 luni”, răspunsul se evaporă. Sindicatul întreabă clar cine răspunde de finalizarea proiectului. Ministerul răspunde în cercuri largi și nu dă niciun nume, nicio structură concretă.
„Nu au fost identificate indicii” că ar răspunde cineva
Nu e prima dată când M.A.I. se spală pe mâini colectiv. La o sesizare anterioară a sindicatului, secretarul de stat a transmis, prin adresa din 16 martie 2026, că aspectele sesizate „au făcut obiectul unei analize la nivelul conducerii instituției din perspectiva incidenței dispozițiilor legale privind răspunderea disciplinară”.
Concluzia? Nu „au fost identificate indicii” pentru „angajarea răspunderii juridice”.
Adică: instanțele de judecată din toată țara constată că sporul trebuie plătit și îl includ în hotărâri. M.A.I. a promis că își va corecta practica. Nu o corectează. Analiza internă constată că nimeni nu răspunde pentru asta.
Legea există, Înalta Curte a vorbit, sindicatul insistă, ministerul analizează. Doar răspunderea lipsește.
În fața instanței: „Recunoaștem obligația de plată”
În timp ce la nivel central se filozofează despre „sustenabilitate”, instanțele dau pe bandă rulantă soluții favorabile polițiștilor.
Potrivit informațiilor făcute publice de Sindicatul „Diamantul”:
- între 20 și 22 octombrie au fost pronunțate cinci hotărâri favorabile,
- în ultimele două săptămâni au mai fost câștigate alte trei dosare, la tribunalele Covasna, Iași și Prahova, unul cu 23 de reclamanți.
Inspectoratele declară recursuri, iar curțile de apel le resping. O hotărâre definitivă nu mai lasă loc de „dezbatere bugetară”. Codul penal pedepsește „neexecutarea hotărârii judecătorești privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului” (art. 287 alin. 1 lit. e).
De aceea, când vine cererea de executare, tonul ministerului se schimbă radical.
- Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, prin adresa nr. 238.804/24.07.2026, scrie frumos că „recunoaște obligația de plată” și „înțelege să execute de bunăvoie” sentința privind includerea sporului în indemnizația de concediu, cu actualizare și dobândă legală penalizatoare.
- În alte dosare, I.G.P.R. și Inspectoratul General pentru Imigrări comunică, la fel de docil, cum pun în executare hotărârile definitive.
Așadar:
- când e vorba să aplice legea pentru toți polițiștii – se așteaptă bugetul 2027;
- când e vorba să execute o sentință definitivă – se plătește, pentru că altfel începe discuția penală.
Sporul de la fluturaș la citația de la tribunal
Rezultatul concret? Același drept, două regimuri:
- dacă polițistul nu dă în judecată ministerul, pierde sporul în concediu;
- dacă dă în judecată și câștigă, îl primește, dar cu întârziere, plus dobânzi și actualizare cu inflația.
Amânarea nu face să dispară dreptul. Doar îl mută de pe fluturașul de salariu pe hotărârea judecătorească, unde devine mai scump pentru stat.
În loc să aplice o regulă clară, generală, M.A.I. preferă să plătească mai mult, mai târziu și doar celor care au nervi, timp și bani să se ducă în instanță.
Consecința pentru polițist: legea se aplică doar cu timbru judiciar
De un an și jumătate, mesajul M.A.I. către polițiști, tradus din birocrată în română, e simplu:
- „Am inițiat demersuri”,
- „problema e în atenția structurilor”,
- „deciziile Înaltei Curți nu sunt documente de sustenabilitate financiară”,
- „mai vedem după bugetul pe 2027”.
În tot acest timp, art. 37 din Ordonanța nr. 38/2003 nu s-a schimbat. Instanțele îl aplică la fel, în toată țara. Doar ministerul refuză să-l aplice administrativ, deși are obligația și competența s-o facă.
Pentru polițist, concluzia este crudă și clară: legea nu se aplică din oficiu, ci doar la cerere, cu avocat, dosar și ștampilă de grefă.
Ce poate face polițistul acum
Până când M.A.I. va descoperi, eventual după bugetul pe 2027, că legile nu se votează „cu condiția să fie bani”, singura cale practică rămâne instanța.
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” anunță că:
- formulează acțiuni în instanță pentru membrii săi, individual sau în grup,
- îi invită pe membrii care primesc sporul de condiții grele, dar nu îl regăsesc în indemnizația de concediu, să trimită fluturașii de salariu pentru demararea procedurilor.
În timp ce ministerul amână dreptul până după 2027, instanțele îl acordă azi. Iar acest paradox spune totul despre felul în care înțelege M.A.I. să respecte legea: doar atunci când un judecător îl obligă. (Cerasela N.).
Featured
Scutul invizibil al viitorului: Armata României testează roboți de luptă și tehnologii anti-dronă, dar birocrația ține apărarea pe loc
Forțele armate române fac un pas decisiv spre războiul tehnologizat, evaluând pe teren sisteme robotizate și echipamente avansate de contracarare a dronelor. În cadrul unui amplu exercițiu militar organizat recent, Ministerul Apărării Naționale (MApN) a adus laolaltă 27 de companii din industria de profil pentru a-și demonstra capabilitățile tehnice, cu perspectiva ca cele mai performante soluții să intre, pe viitor, în dotarea armatei.
Amenințarea din aer, prioritatea zero a apărării
Vulnerabilitatea majoră a structurilor de apărare autohtone rămâne, în prezent, pericolul reprezentat de aparatele de zbor fără pilot. Din acest motiv, poligonul de testare a fost dominat de soluții de bruiaj electronic și sisteme specializate în neutralizarea dronelor. Echipamentele au fost supuse unor scenarii dificile, menite să reproducă fidel realitatea câmpului de luptă: vizibilitate redusă din cauza ceții dense și ținte care evoluează la altitudini foarte joase.
Inovație pe șenile: „Vânătorul” sud-coreean de drone
Una dintre piesele de rezistență ale demonstrației a venit din partea unui producător sud-coreean, care a prezentat un sistem defensiv integrat direct pe un vehicul terestru fără pilot. Această arhitectură mobilă răspunde unei nevoi tactice critice: protejarea rapidă a zonelor vulnerabile, complet descoperite în fața atacurilor aeriene. Capabile de o dislocare imediată în teren, aceste drone terestre pot detecta și urmări simultan multiple ținte aeriene, oferind o umbrelă de securitate acolo unde infrastructura clasică lipsește.
Entuziasm în poligon, blocaj în birouri
Potrivit unor surse din cadrul Ministerului Apărării Naționale (MApN), militarii prezenți la evaluări s-au declarat impresionați de eficiența mai multor tehnologii testate, apreciind atât inovațiile dezvoltate de companiile românești, cât și pe cele ale producătorilor străini.
Deși, pe hârtie, astfel de exerciții au rolul de a identifica rapid cele mai bune soluții defensive și de a urgenta cumpărarea lor, realitatea administrativă spune o altă poveste. Procedurile de achiziție derulate de minister rămân extrem de anevoioase. În practică, după încheierea demonstrațiilor din teren, dialogul se întrerupe brusc, iar furnizorii de tehnică militară așteaptă, de cele mai multe ori în zadar, un semn din partea autorităților pentru concretizarea contractelor.
Anchete
Mircea Geoană: România trebuie să atragă investiții și să-și extindă parteneriatele economice
Fostul secretar general adjunct al NATO consideră că România trebuie să-și păstreze ancorarea euroatlantică, dar să caute oportunități economice și în India, Orientul Mijlociu și statele din Golf.
Viitorul economic al României depinde de atragerea investițiilor, valorificarea poziției geografice și diversificarea parteneriatelor, susține Mircea Geoană. Într-un interviu acordat publicației Libertatea, în contextul conferinței Institutului Aspen România, acesta a avertizat că reducerea fondurilor europene va pune presiune pe gestionarea banilor publici și va obliga țara să caute noi surse de finanțare.
Parteneriate dincolo de spațiul euroatlantic
Geoană afirmă că România trebuie să-și mențină angajamentele față de partenerii occidentali, fără ca relațiile economice să se limiteze la spațiul euroatlantic.
„Pentru România nu există o altă variantă decât a rămâne extrem de ancorați în lumea euroatlantică, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie o relație exclusivă”, a spus el.
În opinia sa, România ar trebui să intensifice cooperarea economică cu India, țările din Orientul Mijlociu și statele din Golf, valorificând oportunitățile oferite de schimbările din economia globală.
Poziția geografică, un potențial avantaj economic
Fostul oficial NATO consideră că amplasarea României poate susține dezvoltarea unor conexiuni comerciale între mai multe regiuni. Pentru ca acest potențial să se concretizeze, sunt necesare investiții în infrastructură și în legăturile comerciale regionale.
Geoană descrie România drept o posibilă „placă turnantă multiregională” — un rol care, în viziunea sa, ar putea contribui la atragerea capitalului și la extinderea schimburilor economice.
Infrastructura tehnologică și energetică, provocări pentru investiții
Printre vulnerabilitățile semnalate de Geoană se numără lipsa unor centre de date de mari dimensiuni și capacitatea insuficientă a rețelelor energetice. Acestea sunt infrastructuri importante pentru dezvoltarea industriilor viitorului și pentru atragerea unor investiții strategice, a susținut el.
Geoană a mai subliniat necesitatea protejării resurselor de gaze naturale din Marea Neagră, inclusiv a celor din proiectul Neptun Deep. Exploatarea gazelor din perimetru este programată să înceapă în 2027, iar securizarea resurselor a fost prezentată drept o prioritate strategică pentru România.
-
Exclusivacum 3 zileAntrenamente cu tărie și scandal conjugal sub masca legii: Cum își pune în aplicare „tactica de la mascați” o agentă SAS turtă de beată, în timp ce șefii IPJ Prahova țin batista pe țambal și vânează polițiștii corecți!
-
Exclusivacum 3 zileFeuda cu buldoexcavator și compostor în moarte clinică: Cum își pavează „Nae Comisionaru’” curtea cu utilajele și șoferii TCE Ploiești, sub privirea oarbă a unei conduceri de mucava!
-
Exclusivacum 2 zileREPUBLICA BANANIERĂ TCE PLOIEȘTI: Cum conduce „Nae Comisionaru’” prin Note Interne ilegale, cum a îngropat „Organigrama cu chiloți” a „Slănicioaicei” o societate întreagă și de ce fug directorii financiari ca șobolanii de pe titanicul uns cu vaselină de 300.000 de lei!
-
Exclusivacum 2 zileCosmin Dorobanțu, vocea Poliției Penitenciare: reacția președintelui FSANP la numirea lui Lavrin Covaci la Ministerul Justiției
-
Exclusivacum 2 zileStele căzătoare și orgolii pe banii noștri: Cum au confundat boierii din ANP codul legii cu regulamentul de la scara blocului și s-au trezit cu Mircea Decu înapoi pe funcție!
-
Administratieacum 5 zile378 de milioane de lei pentru modernizarea drumului dintre Gura Vitioarei și Valea Doftanei
-
Administratieacum 5 zileBereasca, vizată de o nouă tentativă de abandonare a deșeurilor: amenzi de 4.500 de lei
-
Uncategorizedacum 5 zileLa schi fără bătăi de cap: soluția ideală pentru a-ți transporta echipamentul voluminos în siguranță și a ajunge primul pe pârtie





Notice: Undefined variable: user_ID in /home/incisivdeprahova/public_html/wp-content/themes/zox-news/comments.php on line 48
You must be logged in to post a comment Login