EROUL DE CARTIER, RIDICAT CA INFRACTOR

„Justițiarul de Berceni”, pe numele lui real Alexandru Constandachi, vânător de pedofili și coșmarul prădătorilor sexuali, a ajuns el însuși la „vânat”: reținut, apoi arestat la domiciliu, ca în final să fie eliberat din arest, într-un dosar în care este acuzat că ar fi bătut și sechestrat un posibil prădător sexual. Adică omul a prins un individ suspect, l-a predat poliției – și, ce să vezi, el e cel care ajunge să dea explicații cu cătușe la pachet.

Conform relatărilor din publicația Lumea Justiției, întreaga poveste a început de la un posibil prădător sexual prins de Constandachi și predat organelor. Și, ca în orice scenariu absurd marca „justiție românească”, cel care se luptă cu pedofilii ajunge sub lupa procurorilor, iar „posibilul prădător” devine, aproape artistic, personaj secundar în dosar.

TELEFONUL JUSTIȚIARULUI, MAI INTERESANT DECÂT POSIBILUL PRĂDĂTOR

Între timp, mai aflăm un detaliu savuros: activistul civic a avut telefonul interceptat în această cauză. N-o spun „dușmanii poporului”, ci chiar procuroarea de caz – Iulia-Raluca Neagoe, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Aceasta i-a trimis lui Alexandru Constandachi o înștiințare oficială că i-au fost ascultate convorbirile telefonice. Lumea Justiției prezintă inclusiv facsimilul documentului. Bineînțeles, totul „în litera și spiritul legii”: mai întâi te ascultăm, apoi te anunțăm frumos, eventual după ce am tras cu urechea cât a trebuit.

CUM SUNĂ LEGEA CÂND DEVINE MANUAL DE ASCULTARE

Partea frumoasă – dacă mai poate fi numit „frumos” – e că această interceptare vine ambalată impecabil în hârtie de Cod de procedură penală, art. 145, intitulat poetic „Informarea persoanei supravegheate”.

Legea spune așa:

• În cel mult 10 zile de la încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul trebuie să informeze în scris fiecare persoană supravegheată cu privire la măsura dispusă asupra sa.
• Apoi, în termen de 20 de zile de la primirea acestei informări, persoana are dreptul să ceară procurorului să-i prezinte procesele-verbale și chiar să-i pună în față convorbirile, imaginile și toate minunile rezultate din supraveghere.

Teoretic, democrație și transparență. Practic, îți dai seama că ai fost ascultat abia după ce s-a terminat spectacolul. Ai dreptul să afli ce au înregistrat – dar abia după ce au înregistrat tot ce-au vrut.

CÂND JUSTIȚIA ÎȚI SPUNE „TE-AM ASCULTAT PENTRU BINELE TĂU”

Legea mai are și o parte „flexibilă”, foarte utilă pentru cei care apasă pe butonul de înregistrare. Art. 145 alin. (3) îi permite procurorului să amâne informarea sau prezentarea conținutului interceptărilor, dacă asta ar putea:

• „Perturba” desfășurarea urmăririi penale;
• Pune în pericol siguranța victimei, martorilor sau familiilor lor;
• Crea „dificultăți” în supravegherea tehnică a altor persoane implicate.

Cu alte cuvinte: te putem asculta liniștiți, iar să-ți spunem sau nu – asta decidem noi, în funcție de „interesul anchetei”. Iar tu, cetățean, stai cuminte și așteaptă hârtia. Sau nici măcar.

JUSTIȚIAR INTERCEPTAT, POSIBIL PRĂDĂTOR APROAPE DISPĂRUT DIN CADRU

Pamfletar vorbind, situația arată așa:

• Avem un om care se luptă cu pedofili, îl prinde pe unul și îl predă poliției.
• În loc să vedem o cruciadă contra prădătorilor sexuali, asistăm la o operațiune meticuloasă contra celui care îi vânează.
• Telefonul justițiarului devine obiect de studiu, iar instituțiile statului par mai preocupate să asculte activistul decât să urmărească până la capăt presupusul prădător.

Nu știm ce e mai grotesc: faptul că un vânător de pedofili ajunge să fie tratat ca un pericol public, sau că sistemul, în loc să-l protejeze, îi scotocește telefonul cu zel de laborator.

MORALA: ÎN ROMÂNIA, DACĂ VÂNEZI RĂUL, RIȘTI SĂ DEVII TU „PROBLEMA”

Cazul relatat de Lumea Justiției ridică o întrebare incomodă: în ce fel de justiție trăim, dacă un activist care prinde un posibil prădător sexual ajunge supravegheat tehnic, interceptat, reținut și arestat la domiciliu, în timp ce opinia publică nici măcar nu mai află detalii clare despre soarta celui suspectat de fapte abominabile?

În loc să vedem instituții care colaborează cu cei ce expun pericole reale pentru copii, avem un tablou în care statul pare mai deranjat de justițiar decât de prădător.

Concluzia pamfletului?
În România, când suni să anunți că ai prins un posibil pedofil, ai grijă ce vorbești la telefon. Nu de alta, dar s-ar putea ca, la final, singurul „dosar bine lucrat” să fie chiar al tău. (Irinel I.).

Pamflet inspirat din relatările publicației Lumea Justiției

Pe 27 noiembrie, Sala Dalles găzduiește un eveniment care aduce în prim-plan violența domestică și nevoia de sprijin pentru persoanele afectate. Participarea este gratuită, pe bază de rezervare.

Violența domestică nu lasă doar urme vizibile. Frica, izolarea și sentimentul că nu există o ieșire pot deveni parte din viața de zi cu zi a celor care trec prin astfel de situații. Evenimentul „Violența domestică, dincolo de frică” își propune să vorbească despre această realitate și despre pașii care pot duce către siguranță și o viață demnă.

Întâlnirea va avea loc vineri, 27 noiembrie 2026, de la ora 19:00, la Sala Dalles, pe Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 18, în București. Intrarea este gratuită, cu rezervarea locului în prealabil.

Un eveniment în cadrul celor 16 zile de activism

Evenimentul se desfășoară în cadrul campaniei internaționale 16 zile de activism împotriva violenței asupra femeilor, care începe pe 25 noiembrie, de Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor, și se încheie pe 10 decembrie, de Ziua Internațională a Drepturilor Omului.

Campania atrage atenția asupra violenței împotriva femeilor și susține eforturile de prevenire și combatere a acesteia. Mesajul central este că nimeni nu ar trebui să fie nevoit să trăiască în frică și că informarea și sprijinul pot fi pași importanți spre siguranță.

Reprezentant al Poliției Române, la întâlnire

Inspectoratul General al Poliției Române va fi reprezentat de comisarul-șef de poliție Alexandru Leuțu-Cotroceanu, director al Direcției de Ordine Publică.

Prezența reprezentantului Poliției Române subliniază importanța colaborării și a informării cu privire la protecția persoanelor afectate de violența domestică.

Există sprijin și o cale către siguranță

Violența domestică poate fi însoțită de tăcere și teamă, însă persoanele aflate în astfel de situații nu sunt singure. Există legi care oferă protecție, adăposturi sigure și servicii de sprijin. A cere ajutor poate fi un prim pas către ieșirea dintr-o situație de abuz.

Evenimentul „Violența domestică, dincolo de frică” invită publicul să acorde atenție acestei realități și să susțină mesajul că fiecare persoană are dreptul la o viață în siguranță, fără violență și fără teamă.

Participarea este gratuită, cu rezervare

Evenimentul va avea loc la Sala Dalles, Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 18, București, începând cu ora 19:00. Accesul este gratuit, pe baza rezervării locului. Informațiile despre eveniment și rezervări sunt disponibile pe site-ul Sălii Dalles.

Nimeni nu trebuie să trăiască în frică. Există sprijin, există protecție și există o cale către o viață demnă și liniștită. (Sava N.).

Când Justiția e varză, intră hip-hop-ul pe fir

În România în care dosarele penale se fac pe bandă rulantă, iar procurorii confundă uneori libertatea religioasă cu obiecte de inventar, un lucru totuși merge perfect: inspirația artistică.

Potrivit publicației Lumea Justiției, avocatul Mihai Rapcea a ajuns… personaj de cântec. Și nu orice cântec, ci unul semnat de Cedry2k (Stelian Crăciun), unul dintre cei mai cunoscuți rapperi care încă mai au curajul să spună lucrurilor pe nume, nu „pe procedură”.

Pe 4 noiembrie 2026, Cedry2k lansează piesa „Improgramabil” – un manifest pe beat, în care România reală, cea cu servicii secrete băgate până-n gât în viața publică, masonerii care decid din umbră și o justiție făcută praf, este pusă la zid cu rimă, nu cu rechizitoriu.

„Improgramabil”: tratat de anatomie al statului dublu, în 16 strofe

Piesa „Improgramabil” nu e doar muzică. E radiografie. Cedry2k ia la rând tot ce doare mai tare în societatea românească și o transformă în versuri care ard mai rău decât o citație de la parchet.

Despre serviciile secrete, rapperul lovește direct, fără ambalaj:

„i-am pus cocoț pe toți ai lui Coldea sau Pahonțu”

Traducere: rețeaua de băieți nevăzuți, dar extrem de eficienți când vine vorba să se cațere pe instituții, funcții și destine.

Despre masonerie, mesajul e și mai clar:

„decide Șorțul până la urmă mereu”

Simbolistica e la vedere: șorțul masonic decide, nu votul, nu legea, nu voința populară. Decor de „stat de drept”, scenariu de „stat paralel”.

Iar când ajunge la justiție, Cedry2k schimbă flow-ul în execuție:

„Justiția e viciată-n literă și-n spirit,
Și e o mare harababură, care n-are nici o legătură
Cu legile firii, sau ordinea de la Natură.
De fapt, care justiție? N-ai nicio frântură
Decât dacă faci parte de prin vreo sinecură.”

Versurile, citate de Lumea Justiției, sunt un diagnostic brutal: un sistem juridic rupt de realitate, reglat nu de lege, ci de pile, sinecuri și rețele. Nu mai e „stat de drept”, ci „stat de cine trebuie”.

„Intră Garcea peste tine, ca peste Rapcea”: când dosarul devine metaforă națională

Momentul de vârf al piesei, așa cum remarcă Lumea Justiției, este pasajul în care numele avocatului Mihai Rapcea devine simbol pentru abuzul de putere:

„intră Garcea peste tine, ca peste Rapcea, și te-ai nenorocit”

Într-o singură rimă, Cedry2k comprimă ani de practici discutabile: percheziții dubioase, dosare bizare, confuzia permanentă între „autoritate legală” și „forțare cu bocancul”.

„Garcea” – simbolul polițistului incapabil, ridicol, abuziv – intră „peste tine” la fel cum ar fi intrat, spune rapperul, „peste Rapcea”. Cu alte cuvinte: nu mai e vorba doar de un caz, ci de un tipar. De un mod de a face „ordine” prin haos judiciar.

Când procurorul se ia de icoane și sfinți: justiție cu lupa la altar

Lumea Justiției amintește și miezul scandalului legat de avocatul Mihai Rapcea: un dosar în care procuratura a ajuns până la a „inspecta” credința omului, nu doar presupusele fapte.

Procurorul Mircea-Bogdan Rocsin, de la Parchetul Curții de Apel București (PCAB), este prezentat drept exemplu de exces dus până în zona libertății religioase:
– s-a arătat deranjat de faptul că Rapcea avea acasă o icoană cu Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu;
– și o carte care conține un citat din Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici.

Nu conturi offshore, nu discuri criptate, nu servere cu bază de date furată. Icoană și citat de sfânt.

Dacă nu ar fi consemnat serios de Lumea Justiției, ai zice că e scenă dintr-un sketch absurd: procurorul inspectează biblioteca și iconostasul, căutând probe periculoase sub forma unui citat teologic.

În loc de „arma crimei”, avem „cartea cu citat creștin”. În loc de „obiecte folosite la săvârșirea faptei”, avem „icoană deranjantă la dosar”.

Rapperul, în loc de grefier: realitatea judiciară intră în vers

Faptul că un rapper precum Cedry2k preia în versuri cazul avocatului Rapcea nu este un simplu „omagiu”. Este act de acuzare socială în toată regula.

Când oamenii nu mai cred în comunicatele oficiale, se uită la artiști. Iar când artiștii iau un nume – Rapcea – și îl pun lângă „Garcea”, transformă un caz juridic într-un simbol de abuz.

„Intră Garcea peste tine, ca peste Rapcea” devine avertisment:
– Astăzi e Rapcea, mâine poți fi tu.
– Astăzi e icoana lui, mâine e cartea ta.
– Astăzi e un citat de sfânt, mâine e un status pe rețele sociale.

Și totul se derulează pe fundalul unei justiții pe care versurile o descriu ca „viciată-n literă și-n spirit” și ruptă de „legile firii” și de „ordinea de la Natură”.

Cu alte cuvinte: nici măcar bunul-simț nu mai are calitate procesuală activă.

Masoni, servicii, sinecuri: orchestra din spatele scenei

Cedry2k nu-l izolează pe Rapcea într-o poveste personală. Dimpotrivă: îl plasează într-un tablou mai larg, deja schițat și de multe anchete de presă, inclusiv de Lumea Justiției:

• serviciile secrete care se cațără peste tot în viața publică;
• masoneria care, potrivit versurilor, „decide” în ultimă instanță;
• rețeaua de sinecuri în care, dacă nu ești prins, „n-ai nicio frântură” de justiție.

Avocatul nu mai este doar „un caz”, ci șurub într-un mecanism al abuzului, într-un sistem în care libertatea religioasă, proprietatea privată și demnitatea profesională pot ajunge motive de suspiciune, nu drepturi garantate.

Epilog pe beat: România în care dosarele fac rime mai bune decât legile

În țara descrisă de Cedry2k, confirmată în multe detalii de relatările din Lumea Justiției, lucrurile stau așa:

• Justiția e harababură,
• serviciile au cocoț permanent,
• masoneria „decide”,
• procurorul se împiedică de icoane,
• iar avocatul Rapcea ajunge metaforă într-o rimă cu „Garcea”.

Când toată această distopie juridico-socială încape într-o piesă de rap numită „Improgramabil”, mesajul e limpede:
sistemul te vrea programabil, docil, aliniat. Iar dacă nu ești, în orice moment poate „intra Garcea peste tine, ca peste Rapcea”.

Singura veste bună? Atât timp cât mai există artiști care transformă abuzul în pamflet pe beat, cineva încă notează, undeva, că absurdul nu a devenit normalitate fără martori. (Irinel I.).