Cronica unui stat borfaș, în care uniforma nu mai apără cetățeanul, ci îl hărțuiește „cu acte în regulă”

Când articolele devin „probe” – și nervii sistemului cedează

Pe 26 octombrie, ziarul nostru a publicat două materiale care au zgâriat emailul de pe ușa „structurilor”:

• „I.P.J. Prahova – Cascadorii «girofarului» – sezonul III: BMW-ul zburat, Renaultul kamikaze și Dacia-cazan cu folie de bezmetic de la Poliția Băicoi”
• „Rambo de România la Filiala – «Structuri SRL»: cum se împart gradele, șpaga și curajul la pahar”

Ce nu puteam spune atunci, ca să nu stricăm „operațiunea”, vă spunem acum: în spatele acestor texte se derula, în timp real, încă o scenă de abuz cu epoleți, intimidare murdară și prostie antologică, made in Poliția Băicoi și girată, prin acțiune sau prin tăcere, de cei care ar trebui să apere legea, nu să o folosească pe post de bâtă.

Poliția Băicoi inventează „amprentarea de intimidare”

Când nu mai ai lege, îți faci „procedură” la telefon

Sâmbătă, 24 octombrie 2026, polițistul Alex Bucatoș de la Poliția Băicoi se trezește, dintr-un exces de zel sau de slugărnicie la „ordin”, să sune o femeie – să-i zicem doamna A.

Tonul: imperativ.
Obiectivul: să se prezinte, luni, 26 octombrie, la sediul Poliției Băicoi pentru a fi AMPRENTATĂ.

Nu vorbim de o invitație la o discuție, nu de o clarificare, nu de o citare procedurală. Vorbim de o manevră clasică de intimidare, cu miros clar de șantaj emoțional și psihologic asupra viitorului ei soț – bărbat care, după cum rezultă din datele deținute de redacție, este țintă constantă a unor astfel de presiuni.

În opinia noastră, această „chemare la amprentare” este în afara cadrului legal și are toate ingredientele:

• intimidare,
• presiune psihologică,
• folosirea abuzivă a poziției de polițist,
• și, mai ales, o prostie de manual în execuție.

Dacă DGA și DGIPI ar avea curiozitatea minimă să verifice cine era la comanda unității în acea perioadă, ar înțelege foarte rapid:

• cine a dat verde acestei operațiuni,
• cine a gândit „strategia”,
• și ce s-a urmărit, de fapt: nu aplicarea legii, ci disciplinarea prin frică a cuiva incomod.

Luni, 26 octombrie: când victima vine cu avocat, „eroii” se încurcă în scuze cu lacrimi de crocodil

Luni, 26 octombrie, doamna A. se prezintă la Poliția Băicoi.
Surpriza care a explodat ca o petardă sub biroul „strategilor” cu epoleți:

• doamna A nu vine singură, cum probabil se mizase,
• ci însoțită de avocat.

Acolo se descoperă aberația totală:
cea care trebuia amprentată nu era doamna A, ci fostul ei soț.

Nu e doar ilegal, nu e doar imoral.
E de o prostie memorabilă, specifică acelui tip de „structuri” care cred că pot face orice, oricând, oricui – și că lumea se va speria, va tăcea și va înghiți.

Scena de după constatare:

• scuze peste scuze,
• ton mieros,
• „a fost o neînțelegere”,
• „vai, ce regretăm”,
• „o simplă confuzie”…

Pe românește: „dreptul la umilință”, ambalat în hârtie de împachetat prostia.

Dar doamna A. nu a înghițit.
Nu a „înțeles”, nu a considerat „un mic derapaj”.

Le-a făcut plângere penală.
Acolo doare. Nu în discuții, nu în cafele, ci în dosar, cu număr de înregistrare.

Și, odată cu această plângere, cascadorii cu epoleți de la Băicoi au trecut oficial din zona „o dăm după gard” în zona „răspundere penală, nu doar morală”.

Escaladarea: de la amprente la gaz tăiat cu sigiliu fals

„Structuri SRL” își mută abuzul de la birou la contor

Cum se întâmplă de obicei în românismele de structură, când o intimidare dă rateu, nu se renunță la ea. Se escaladează.

Astfel, tot într-o sâmbătă, dar de data aceasta sâmbăta care tocmai a trecut, o altă persoană, apropiată de viitorul soț al doamnei A., devine ținta unei noi „operațiuni”.

Adresa: strada Verii nr. 1A.
Ținta: gazele.

Doamna în cauză povestește clar, într-un mesaj transmis ziarului nostru:

„Bună ziua. Așa era contorul de gaze sâmbătă după amiază. La prânz făcusem mâncare, între 15:00/15:30 erau gaze fără nici o problemă. Aceasta este locuința și mașina mea la poartă. Iar aici conversația cu proprietarul casei, încercând să vedem ce se întâmplă, de ce numai noi nu avem gaze.”

Seara, pe la ora 22:00, vin cei de la Distrigaz, de serviciu.
Constată următoarele:

• NU există niciun aviz de întrerupere;
• EI nu au venit, nici vineri seară, nici sâmbătă;
• sigiliul pus este vechi, NU se mai folosește de mulți ani;
• la verificări, gazele ies, deci nu era vorba de o simplă „eroare tehnică”;
• ei demontează și montează din nou legătura la contor.

Tradus din tehnic în română simplă:

• cineva a umblat ilegal la contor,
• folosind un sigiliu vechi, care imită Distrigaz,
• și a lăsat o locuință fără gaze, peste weekend,
• exact la o persoană conectată de aceeași rețea de presiuni efectuate doamnei A. și viitorul ei soț.

Nu mai vorbim de un simplu „abuz birocratic”.
Vorbim de o luare în vizor a unor oameni, cu metode de hărțuire fizică și psihologică, care pot duce ușor la tragedii:

• incendii,
• explozii,
• intoxicații,
• sau pur și simplu îmbolnăvire, dacă nu există încălzire.

Când „girofarul cascador” întâlnește „Rambo la pahar”

Nu mai sunt episoade izolate. E un sistem.

Dacă punem cap la cap:

• BMW-ul făcut praf,
• Renaultul lovit în curbă cu „eroul accidentat”,
• Dacia-cazan cu folie neagră „ca noaptea” de la Poliția Băicoi,
  așa cum au fost descrise în dezvăluirile de investigație,
  cu
• Rambo cu legitimație,
• șpaga „frățește” între unii polițiști și avocați,
• amenințările de bodegă cu epolet,
• și acum amprentarea abuzivă și tăierea gazelor cu sigiliu fals,

rezultă un tablou clar:

Nu avem de-a face cu „derapaje izolate”.
Avem de-a face cu un mod de operare.

• Când nu le convine ce spun jurnaliștii, IPJ Prahova și structurile afiliate trimit adrese abuzive, să afle sursele.
• Când cineva din civilie nu se supune „regulilor nescrise”, apar amprentări abuzive.
• Când nici asta nu merge, se trece la gaz tăiat, sigilii false și presiune materială.

Asta nu mai e poliție.
Asta e „Structuri SRL”, varianta locală – firmă de hărțuit oameni pe nervii și banii statului.

DGA și DGIPI: când nepasivitatea ucide

Dacă moare cineva, nu va fi „fatalitate”, va fi complicitate

Am ajuns într-un punct în care nu mai e loc de nuanțe:
„Deja credem că este mult prea mult” nu mai e figură de stil.
E constatare rece.

Dacă:

• DGA,
• DGIPI,
• și celelalte structuri care au atribuții de control intern și anticorupție

nu intervin ferm, cu:

• verificări reale,
• tragere la răspundere,
• dosare penale,

și rămân în logica „ne mai facem că nu vedem”, atunci:

dacă se ajunge la o tragedie, vina nu va fi doar morală.
Va fi o vină instituțională directă.

Nu mai poți spune:

• „N-am știut” – când ții pe birou plângeri penale și articole de presă documentate;
• „N-am bănuit” – când ți se arată negru pe alb abuzuri, intimidări, sigilii false;
• „N-a depins de noi” – când chiar tu ești instituția care trebuia să verifice.

IPJ Prahova: mașini praf, oameni storși de nervi, adevăr care nu mai încape sub covor

Ce vedem azi, în oglinda acestor cazuri:

• Autospecialele IPJ Prahova – fie ele BMW, Renault sau Dacia-cazan – sunt conduse ca la cascadorii pentru proști.
• Biroul Rutier Ploiești și alte structuri „anchetează” accidente în care colegii lor sunt șoferi, mimând imparțialitatea.
• IPJ Prahova preferă să tacă despre prejudicii și să atace presa, cerând ilegal dezvăluirea surselor, în loc să-și facă ordine în curte.
• Poliția Băicoi face amprentări abuzive, se încurcă în propriile prostii și apoi plânge cu lacrimi de crocodil.
• Metodele de intimidare se mută din birou în curțile oamenilor: contorul de gaz devine noua bâtă a „structurilor”.

Toate acestea confirmă ce investigatori ca Incisiv de Prahova scriu de ani de zile: nu avem doar „accidente nefericite” sau „confuzii administrative” – avem un sistem care a luat-o razna.

Mesaj pentru „Rambo de serviciu” și pentru „Structuri SRL”

Pentru toți „Rambo cu legitimație”, cu:

• curaj la pahar,
• amenințări la telefon,
• amprentări abuzive,
• sigilii false la gaze,

un mesaj simplu:

• Funcțiile sunt trecătoare. Dosarele, înregistrările și plângerile penale rămân.
• Legea nu e SRL-ul vostru personal, nici jucăria unui comandant local.
• Tăcerea de azi a victimelor nu e garanția tăcerii de mâine.

Cât timp există:

• presă liberă,
• oameni care își asumă plângeri,
• și instituții care încă mai pot fi obligate, prin probe, să se miște,

„Structuri SRL” nu va mai putea vinde la nesfârșit:

• amprentări la intimidare,
• scuze lacrimogene,
• și sigilii false pe contor.

Iar dacă, Doamne ferește, din aceste jocuri murdare se va naște o tragedie, atunci nu va mai fi vorba de:

• neglijență,
• „eroare”,
• sau „confuzie”.

Va fi un lanț de abuzuri anunțate public, ignorate de cei care trebuiau să intervină.

Noi ne facem partea: documentăm, publicăm, nominalizăm.
De acum înainte, mingea e în terenul DGA, DGIPI, Parchetului și al celor care mai au, în România anului 2026, curajul să aplice legea și când inculpatul poartă uniformă.

VA URMA. Și, din păcate pentru „Structuri SRL”, nu cu final fericit pentru abuzatori. (Cristina T.).

Statul face oferta vieții: plătești, te pensionezi, apoi dai totul înapoi

Aproximativ 700 de foști polițiști, jandarmi, pompieri și polițiști de penitenciare au făcut „greșeala” să creadă în legea românească. Și-au completat vechimea cu stagiu cumpărat, perfect legal, în baza OUG nr. 163/2020, au ajuns la vechimea necesară pentru pensia de serviciu anticipată parțială – și au primit decizia de pensie de la Casa de Pensii Sectorială a MAI.

Casa a verificat dosarele, a numărat anii, a încasat banii, a semnat deciziile și, în unele cazuri, a confirmat chiar în scris, înainte de pensionare, că stagiul cumpărat intră la socoteală.

După care, la ani distanță, aceeași Casă vine peste oameni cu pretenția halucinantă: „Dați tot înapoi. Pensia, plus banii plătiți pentru stagiu. Am citit noi altfel legea, mai târziu”.

Așa arată, în practică, „securitatea juridică” made in România.

Cum a inventat Guvernul „vechimea la kilogram”, apoi s-a făcut că n-a fost el

În 2020, Guvernul a dat OUG nr. 163/2020, prin care a permis oricărei persoane să-și „cumpere” până la 6 ani de contribuții la pensie, plătind retroactiv la casa teritorială de pensii. O măsură prezentată atunci ca o șansă de a nu ajunge la bătrânețe fără pensie decentă.

Mulți angajați din structurile MAI au folosit exact acest instrument pentru a ajunge la cei 20 de ani de vechime efectivă ceruți pentru pensia de serviciu anticipată parțială, prevăzută de art. 18 din Legea nr. 223/2015. Au semnat contracte de asigurare, au plătit până la ultimul leu, au închis socotelile cu statul și au mers la pensie.

Casa de Pensii Sectorială a MAI nu doar că a știut, dar a și valorificat acest stagiu cumpărat la calculul pensiei. Totul a fost „în regulă” până într-o zi.

În martie 2025, Corpul de control al ministrului MAI a descoperit brusc că textul legal ar trebui citit altfel: stagiul cumpărat se ia în considerare doar pentru pensia de limită de vârstă, nu pentru cea anticipată. Așadar, ce era „bun” ieri devine „interzis” azi, iar nota de plată se trimite, desigur, nu către cei care au greșit interpretarea, ci către pensionari.

Pe scurt: statul îți ia banii, îți aprobă pensionarea, te scoate din activitate, iar după câțiva ani bate la ușă și anunță că totul a fost „o eroare de interpretare” – și că trebuie să plătești tu pentru ea.

Runda I în instanță: Casa se prezintă cu tupeu, instanțele o trimit la plimbare

Din iulie 2025, Casa de Pensii Sectorială a MAI a început ofensiva: sute de acțiuni în instanță împotriva propriilor pensionari. Obiectivul: anularea deciziilor de pensie și obligarea oamenilor să restituie toate sumele încasate.

Instanțele au desființat, în majoritate covârșitoare, acest atac. Procesele au fost respinse ca inadmisibile. Judecătorii le-au explicat, negru pe alb, celor de la Casă ce ar fi trebuit să știe din prima zi: Legea nr. 223/2015, la art. 65, le dă chiar lor instrumentul numit „revizuire” pentru corectarea propriilor decizii. Nu Codul civil, nu procese pe bandă rulantă împotriva pensionarilor.

La Curtea de Apel București, de exemplu, apelurile Casei au fost respinse unul după altul, inclusiv prin decizia nr. 4646 din 6 octombrie 2026 (definitivă), potrivit datelor prezentate public de reprezentanți ai pensionarilor.

Și mai dureros pentru Casa MAI a fost cazul soluționat la Buzău. Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 253 din 25 februarie 2026, a respins acțiunea Casei ca nefondată, iar Curtea de Apel Ploiești a confirmat definitiv soluția, prin decizia nr. 1222 din 13 octombrie 2026.

Instanța a demolat exact argumentul pe care Casa își construise atacul: art. 192 din Legea nr. 263/2010. Acolo scrie clar că sistemele de pensii „își recunosc reciproc stagiile de cotizare”. Altfel spus, textul este un argument pentru includerea stagiului cumpărat, nu pentru excluderea lui. Tribunalul notează, citat în analiza făcută de S.P.R. „Diamantul”, că Casa „interpretează greşit articolul de lege folosindu-l ca argument de excludere”.

Pe românește: textul spune „da”, Casa citește „nu”.

Iar principiul elementar pe care îl subliniază instanța este acesta: omul care a plătit legal și a acționat cu bună-credință nu poate fi lovit financiar pentru că autoritatea a interpretat greșit legea.

Runda a II-a: pierd pe față, atacă prin spate – arma se numește „revizuire”

Că a pierdut în instanță nu a oprit Casa. Dimpotrivă. A făcut ce îi spuseseră clar judecătorii că poate face: a trecut la „revizuirea” propriilor decizii.

Scenariul descris, de exemplu, în cazul unui pensionar din Covasna, dezvăluit de S.P.R. „Diamantul”, arată un tipar cinic:

• 23 iunie 2026 – Casa pierde definitiv în instanță;
• 14 iulie 2026 – emite decizia de revizuire prin care respinge pensia de la data acordării;
• 31 iulie 2026 – emite decizia de recuperare, cu un debit de peste 305.000 lei, din care solicită să se restituie aproape 207.000 lei, adică sumele pe ultimii 3 ani, în temeiul art. 114 din Legea nr. 223/2015.

Într-un alt caz, din Vrancea, „factura” sub formă de decizie de recuperare a venit la doar 5 zile după revizuire.

Ce este mai abuziv decât suma în sine este mecanismul:

• decizia de revizuire oprește pensia imediat;
• singura cale de atac este contestația la Comisia de contestații a MAI;
• această contestație nu suspendă efectele deciziei.

Cu alte cuvinte, statul îți ta pensia acum și îți dă eventual dreptate peste ani, dacă mai reziști până la hotărârea definitivă.

Unii pensionari au încercat să țină piept avalanșei cerând suspendarea prin ordonanță președințială. Câteva tribunale – Dâmbovița, Covasna, Gorj – au admis provizoriu cererile, dar curțile de apel de la Ploiești și Brașov au desființat o parte din aceste ordonanțe, iar alte instanțe le-au respins din start ca inadmisibile.

Rezultatul practic: ordonanța președințială devine un colac de salvare cu gaură, care poate cumpăra câteva săptămâni doar celui care demonstrează că nu mai are niciun venit, e bolnav și are copii în întreținere. Pensia se câștigă pe fond, la tribunal, abia după procedura de contestație.

Legea spune clar: banii din pensie nu se recuperează, dacă nu e vina ta

În tot acest peisaj sumbru, există o lege despre care mulți nici nu au auzit. Și care, culmea, este de partea pensionarilor.

Legea nr. 125/2014, modificată prin Legea nr. 285/2024, spune negru pe alb că sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie „nu se recuperează”, cu excepția situațiilor în care există culpa pensionarului (de exemplu: acte false, declarații mincinoase, ascunderea unor venituri). Legea se aplică „indiferent de categoria de pensie”, iar normele de aplicare, modificate în 2025, precizează explicit că includ și pensiile de serviciu.

Pe baza acestei legi, Tribunalul București a scutit deja un pensionar MAI de plata debitului, prin sentința civilă nr. 725 din 10 februarie 2026, potrivit datelor prezentate de S.P.R. „Diamantul”.

Pentru cei aproximativ 700 de pensionari care au cumpărat stagiu în baza OUG nr. 163/2020, situația este limpede:

• contractele de asigurare au fost perfect legale;
• sumele au fost plătite integral;
• Casa a analizat dosarele și a emis singură deciziile de pensie;
• niciunul nu a prezentat documente false și nu a mințit asupra vechimii.

Dacă există o vină, ea aparține exclusiv autorității, nu pensionarului.

Această idee este susținută și la nivel european. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, în cauza Rusu și Hedeș împotriva României (hotărâre din iunie 2026), că atunci când statul revizuiește o pensie după ani de zile, pe exact aceleași acte și fără probe noi, și mai cere și restituirea banilor, pune asupra unei persoane de bună-credință o povară excesivă. Cu alte cuvinte, erorile autorității nu se repară din buzunarul omului.

Capcana Ordinului: cum au reușit două ministere să încline balanța împotriva pensionarilor

Aici intervine „șmecheria” birocratică.

Prin Ordinul comun nr. 427/612/2025, Ministerul Muncii și Ministerul Finanțelor au modificat normele de aplicare ale Legii nr. 125/2014 și au introdus două noi litere – n) și o) – în lista situațiilor în care debitul NU se mai scutește de la plată.

La litera n) au trecut: pensia obținută pe baza unui stagiu de cotizare „rectificat ulterior de către angajator”.

La litera o) au băgat la grămadă: orice sume încasate cu titlu de pensie sau pensie restantă „necuvenite, în raport cu drepturile stabilite prin decizia de pensionare”.

Dacă le citești cu atenție, în formularea redată de S.P.R. „Diamantul”:

• litera n) mută, pur și simplu, vina angajatorului (care rectifică ulterior un stagiu) în spatele pensionarului;
• litera o) descrie toate debitele posibile, golind practic de conținut regula legii – aceea că debitele NU se recuperează decât dacă e vina pensionarului.

Pe scurt: legea spune „nu se recuperează, decât dacă e vina ta”; ordinul zice „e vina ta oricum”.

Or, un ordin de ministru nu poate să calce în picioare legea. Art. 78 din Legea nr. 24/2000 spune clar: un ordin nu poate conține soluții care să contravină actului pe care îl pune în executare.

Și nu e tot. Potrivit informațiilor făcute publice de S.P.R. „Diamantul”, ordinul a fost:

• semnat de ministrul muncii pe 31 martie 2025;
• semnat de ministrul finanțelor pe 14 aprilie 2025;
• iar proiectul a fost pus în consultare publică abia pe 16 aprilie 2025.

Deci consultarea prevăzută de Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională a fost transformată într-o glumă amară: „vă cerem opinia după ce am semnat deja actul”.

Singurul lucru pe care nu-l poate face nimeni în locul pensionarului: să atace el însuși capcana

S.P.R. „Diamantul” a cerut deja oficial Ministerului Muncii și Ministerului Finanțelor eliminarea literelor n) și o) din norme. O asociație a cadrelor în rezervă a făcut același lucru. Este important, creează presiune, dar are o limită juridică.

În fața instanței, cel care are șansă reală să obțină anularea acestor prevederi este pensionarul direct vătămat – adică omul căruia i se cere debit și căruia i s-ar refuza scutirea exact pe baza acestor litere.

Dacă doar o organizație atacă ordinul, acțiunea riscă să fie respinsă pentru lipsă de interes.

De aceea, S.P.R. „Diamantul” recomandă fiecărui pensionar vizat să:

1. trimită o plângere prealabilă individuală către ambele ministere;
2. dacă în 30 de zile nu primește răspuns sau primește un refuz, să introducă acțiune în anulare la Curtea de Apel, în contencios administrativ, împotriva art. 13 lit. n) și o) din Norme.

Legea contenciosului administrativ (Legea nr. 554/2004, art. 7 alin. (11)) spune clar: plângerea împotriva unui act normativ se poate face oricând. Nu e prea târziu. Din contră, cu cât sunt mai mulți reclamanți, cu atât presiunea crește, iar practica instanțelor are șanse mai mari să se uniformizeze în favoarea pensionarilor.

Sindicatul a întocmit deja un model de plângere prealabilă individuală, pe care pensionarii o pot completa cu datele proprii și o pot trimite la adresele de e-mail oficiale ale ministerelor, menționate de S.P.R. „Diamantul”.

Ce trebuie să aibă fiecare la îndemână: dosarul de supraviețuire

Indiferent de etapa în care se află, pensionarii vizați trebuie să-și organizeze „dosarul de supraviețuire juridică”. În el ar trebui să existe, în copie:

• decizia de pensie și buletinul de calcul;
• contractul de asigurare încheiat în baza OUG nr. 163/2020 și dovada plății integrale;
• orice adresă scrisă a Casei prin care s-a confirmat că stagiul cumpărat se ia în calcul;
• hotărârile judecătorești relevante menționate public (cum sunt cele de la Buzău, Ploiești, București), pentru a fi invocate la rândul lor în procese;
• orice decizie de revizuire și orice decizie de recuperare primită.

Termenele sunt extrem de stricte:

• decizia de revizuire se contestă în 30 de zile, contestația depunându-se la Casa care a emis-o, pentru Comisia de contestații a MAI;
• decizia de debit (recuperare) se contestă separat, tot în 30 de zile.

Sunt două proceduri distincte, fiecare cu termenul ei. Un termen pierdut e, în principiu, pierdut definitiv.

De ce timpul curge, pentru o dată, în favoarea pensionarilor

Paradoxal, în acest caz, timpul nu lucrează doar împotriva oamenilor, ci și în favoarea lor.

Cât timp procesele deschise de Casa de Pensii împotriva pensionarilor sunt încă pe rol, revizuirea nu este emisă. Iar, potrivit art. 114 din Legea nr. 223/2015, Casa poate recupera cel mult ultimii 3 ani de la data revizuirii.

Cu cât revizuirea vine mai târziu, cu atât mai mulți bani devin prescriși și nu mai pot fi ceruți înapoi.

În același timp, fiecare lună în care literele n) și o) din Norme sunt contestate prin mai multe plângeri și acțiuni în instanță aduce mai aproape momentul în care aceste prevederi pot fi anulate. Iar odată anulate, scutirea de debit revine la forma corectă din lege: fără recuperare, atunci când nu e vina pensionarului.

Nu te joci singur cu pensia ta: avocatul nu e moft, e necesitate

Apărarea împotriva unei revizuiri și a unui debit de zeci sau sute de mii de lei nu este un joc. Miza este uriașă: pensia de acum înainte și sume care pot depăși 200.000–300.000 de lei per persoană, așa cum reiese din cazurile prezentate de S.P.R. „Diamantul”.

Un termen de 30 de zile ratat, o contestație depusă la adresă greșită, o formulare ambiguă într-o cerere – toate acestea pot fi fatale juridic și, de obicei, ireparabile.

De aceea, recomandarea fermă formulată public de S.P.R. „Diamantul” este aceasta: niciun pensionar vizat nu ar trebui să acționeze singur, fără consultarea unui avocat specializat în pensii militare și contencios administrativ.

Ce nu se poate publica integral: nu tot ce ține linia frontului se strigă în piață

Organizațiile care apără pensionarii – între care se numără și S.P.R. „Diamantul” – au făcut publică doar o parte din instrumentele juridice de apărare, inclusiv modelul de plângere prealabilă.

Dar, după cum recunoaște deschis sindicatul, nu toate strategiile pot fi făcute publice. O parte țin de documente, de practica instanțelor și de tactici procesuale care se aplică punctual în dosarele membrilor, împreună cu avocații.

Pe scurt:

• există o linie de apărare „publică”, pe care o poate folosi oricine;
• și există apărări suplimentare, detaliate, rezervate celor care sunt membri ai sindicatului și lucrează direct cu avocații acestuia.

Epilog: statul-șmenar a inventat „pensia cu retur inclus” – rămâne de văzut dacă instanțele o acceptă

Cazul celor aproximativ 700 de pensionari cu vechime cumpărată scoate la lumină un mecanism toxic:

• statul creează o facilitate prin lege (OUG nr. 163/2020);
• oamenii o folosesc, plătesc, se pensionează;
• aceeași putere publică decide, la ani distanță, că a interpretat greșit și își vânează propriii pensionari pentru a-și acoperi eroarea;
• pentru a-și ușura sarcina, două ministere croșetează un ordin care ciuntește, pe ascuns, protecția oferită de lege.

Singura barieră reală rămasă între statul-șmenar și pensia oamenilor de bună-credință este instanța de judecată – și faptul că fiecare pensionar în parte își asumă să lupte, documentat și asistat de un avocat.

Dacă cei vizați tac și plătesc, „pensia cu retur inclus” va deveni noua normalitate.
Dacă atacă deciziile, ordinul și refuzul de a aplica Legea nr. 125/2014, statul va fi nevoit să recunoască, oficial, că greșeala lui nu se acoperă din banii lor. (Cristina T.).

Burcu, directorul-general-în-rate: 18 luni de mandat, zero loialitate, maxim tupeu!

Sindicatele i-au ținut spatele, el a băgat cuțitul. Reforma Poliției Penitenciare, făcută sâmbăta, ca hoții, pe la spatele partenerilor de dialog social.

Cândva, prin birourile întunecoase ale Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), se spunea că directorul general Geo Bogdan Burcu e un om „de dialog”, „de echipă”, „de încredere”.
După 18 luni de mandat, bilanțul arată altfel: dialog pe mute, echipă varză, încredere la tomberon.

Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP) a ridicat cortina: Burcu a ales să joace murdar, ascunzând intențiile de „reformă” a Poliției Penitenciare de cei care i-au fost singurii aliați reali – sindicatele. Și, ca bonus, a făcut-o contrar voinței propriului ministru al Justiției.

Cum să nu fie „managerial”?

„Poate a fost vina noastră că am fost prea creduli”. Nu, a fost vina lor că v-au crezut oameni

Sindicatele au înghițit ani de zile toate mizeriile sistemului:
– deficit de personal;
– subfinanțare cronică;
– suprasolicitare;
– condiții de lucru care ar face de rușine și un grajd.

Birouri fără lumină naturală, fără apă, fără WC. Polițiști de penitenciare care își fac nevoile în pungi, ca în lagărele de pe documentarele alb-negru. Ploșnițe în pat, șobolani pe holuri, filmulețe cu „fauna penitenciară” care n-au ajuns niciodată în presă ca să nu se facă de râs ministerul și șefii.

Nici directori de penitenciare, nici directori generali, nici miniștri ai Justiției nu și-au văzut numele tăvălit prin instanțe din cauza acestor imagini. De ce? Pentru că sindicatele au înțeles să nu arunce totul în aer.

Poate că, într-adevăr, vina sindicatelor e că au fost prea oameni cu niște șefi care au confundat decența cu prostia.

Salariu baban, conștiință mică: 20.000 de lei pentru „a nu face nimic”

Geo Bogdan Burcu nu datorează respect doar unor „lideri sindicali gălăgioși”, ci miilor de polițiști de penitenciare care duc, efectiv, în cârcă sistemul.

Oamenii aceia care sunt înjurați, scuipați, agresați de deținuți, care intră în secții unde tu n-ai rezista 5 minute fără să ceri transfer la birou cu flori și aer condiționat. Oamenii ăia vă plătesc, domnule Burcu, confortul de a încasa un salariu de aproximativ 20.000 lei – cu tot cu majorări de 50%, sporuri de weekend și alte bonusuri de „supraviețuit la vârf”.

În schimb, ce primesc ei?
– lipsă de transparență,
– lipsă de loialitate,
– lipsă de coloană vertebrală la vârful ANP.

Poate loialitatea dumneavoastră a rămas blocată undeva prin anticamera deținuților „speciali”, ca turcul Ataș Abdullah, condamnat la vreo 23 de ani pentru uciderea unui polițist, dar răsfățat cu permisii peste permisii, până când n-a mai catadicsit să se întoarcă la Rahova.

Dar, desigur, problema reală sunt sindicatele, nu „favorizații” sistemului.

Șef birou de Jilava, general de carton la ANP

Geo Bogdan Burcu are, în realitate, o funcție de bază: șef de birou la Penitenciarul Jilava. Sună decent și cinstit.
Numai că, între timp, omul a fost cocoțat în funcții-cheie în Poliția Penitenciară doar prin împuterniciri succesive, ca o serie nesfârșită de abonamente la putere.

De atâta stat sus, a uitat unde îi este locul.
Modelul clasic de român parvenit:
– a uitat de unde a plecat;
– s-a rupt de cei care l-au sprijinit;
– și-a construit o „echipă” care nu-l mai suportă nici pe hol.

18 luni de mandat la vârful ANP și omul nu reușește să coaguleze nici măcar trei directori generali adjuncți. Trebuie calități speciale de „manager” să nu fii în stare să faci echipă cu trei oameni plătiți regeste să fie, teoretic, de partea ta.

Reforma sâmbăta, pe șest: Poliția Penitenciară, ediția „hoții cu spor de 75%”

„Reforma” Poliției Penitenciare a fost începută într-un mod absolut emblematic: sâmbăta, pe ascuns, pe la spatele sindicatelor.

Nu o explicație, nu un dialog prealabil, nu un minim respect față de partenerii de dialog social care i-au ținut, ani de zile, spatele. Doar mișcare de culise, ca hoții, eventual cu spor de 75% pentru munca prestată în zi de weekend, dacă s-a bifat și asta.

Când aveai nevoie de sprijin, domnule Burcu, aproape plângeați după sindicate să vă apere în momentele grele ale carierei de director general.
Acum, când ați prins gustul funcției, „partenerii” pot să afle din Monitorul Oficial sau din zvonuri ce reforme le croiți deasupra capului.

Trei crize mari, zero lecții învățate

Federația amintește că ministrul Justiției, Radu Marinescu, v-a salvat, în opinia lor, spatele de cel puțin trei ori în mandatul dumneavoastră vremelnic de director general.

– Două dintre episoade sunt deja publice, când Poliția Penitenciară a ajuns de râsul țării.
– Al treilea e cunoscut doar de Geo Bogdan Burcu (GBB, pentru inițiați) și de „echipa” lui de încredere – aceeași echipă pe care nu a reușit s-o unească în niciun fel.

Cu alte cuvinte, sistemul a plătit, imaginea a fost făcută praf, dar lecțiile tot nu s-au învățat. Ba dimpotrivă: după ce ai fost scos de trei ori din groapă, te apuci să-ți sabotezi singur puținii aliați care ți-au mai rămas.

Încrederea: 18 luni să o construiești, câteva zile să o faci praf

FSANP spune limpede: încrederea se câștigă greu și se pierde ușor.
Iar dumneavoastră, domnule Burcu, ați reușit performanța să pierdeți, în câteva zile, încrederea pe care sindicatele v-au acordat-o timp de 18 luni.

În 18 luni, sindicatele au fost:
– prea înțelegătoare;
– prea răbdătoare;
– prea dispuse să creadă că se poate construi ceva decent în Poliția Penitenciară.

În câteva zile, dumneavoastră ați demonstrat contrariul.

„Încă așteptăm niște scuze, domnule Burcu!”

Când greșești, primul pas e simplu: îți ceri scuze.
Nu e nici „slăbiciune”, nici capitulare. Este minimul necesar pentru a arăta că ai înțeles că ai stricat ceva și vrei să repari.

Deocamdată, după cum transmite Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor, Bogdan Burcu nici măcar nu se sinchisește să arate că a greșit.

Rămâne întrebarea, amară și foarte clară:
– Mai poate fi reparată relația dintre conducerea ANP și partenerii de dialog social?

FSANP încă așteaptă un gest minim:
– recunoașterea greșelii;
– asumarea lipsei de loialitate;
– niște scuze pe măsura disprețului afișat.

Până atunci, Geo Bogdan Burcu rămâne exact ceea ce descriu sindicatele:
un director general de împuternicire, cu mandat de supraviețuire și cu încrederea definitiv distrusă. (Cerasela N.).