Featured
Aviația navală americană încearcă să deblocheze „linia de producție” a piloților
Un sistem blocat între cerințele flotei și realitățile instruirii
Rear Adm. Max „Pepper” McCoy, șeful Comandamentului pentru Instruirea Aviației Navale a SUA, compară sistemul pe care îl conduce cu o bandă transportoare industrială. Un sistem funcționează corect atunci când fluxul este continuu, fără acumulări și blocaje pe traseu.
În prezent, însă, mai multe astfel de „bălți” s-au format simultan în procesul de pregătire a aviatorilor navali. Conducerea trebuie să gestioneze în același timp o criză de producție, presiuni operaționale tot mai mari și nevoia de modernizare a instruirii.
Într-o discuție despre viitorul Comandamentului pentru Instruirea Aviației Navale, McCoy a explicat că obiectivul nu este doar creșterea unui procent de producție, ci refacerea unui sistem sustenabil, repetabil și capabil să genereze aviatori pregătiți pentru luptă într-un interval previzibil.
Blocajul începe înainte ca studenții să ajungă la zbor
De aproape un deceniu, sistemul de instruire a produs mai puțini aviatori decât necesarul flotei. Una dintre principalele cauze a fost reprezentată de problemele asociate aeronavei T-45.
Studenții intrau în program mai repede decât putea sistemul să-i pregătească. În consecință, s-a format o rezervă tot mai mare de ofițeri proaspăt comisionați care așteptau să înceapă instruirea de zbor.
Această acumulare, cunoscută drept „pre-NIFE pool”, se formează înaintea programului NIFE — etapa de selecție și evaluare de opt săptămâni și jumătate desfășurată la Pensacola, prima fază a traseului de pregătire.
Sub conducerea predecesorului lui McCoy, Rear Adm. Richard T. Brophy Jr., producția a fost readusă la aproximativ 105% din necesar în toate categoriile de aeronave. Rezolvarea blocajului inițial a scos însă la iveală o problemă aflată mai departe pe traseu.
Escadroanele de conversie au devenit noul punct de strangulare
Escadroanele de înlocuire operațională — Fleet Replacement Squadrons — nu reușesc în prezent să pregătească suficienți aviatori. Aceste unități reprezintă ultima etapă majoră înainte ca un pilot să devină pe deplin util flotei.
Studenții ajung târziu la primul lor post operațional, în timp ce etapele carierei continuă să se desfășoare după calendarul obișnuit. Întârzierile din instruire nu sunt compensate prin decalarea celorlalte obligații profesionale.
Rezultatul este reducerea perioadei în care ofițerii juniori pot servi în primul tur de producție operațională înainte de a fi trimiși în misiuni maritime fără legătură directă cu zborul sau redistribuiți pentru a acoperi alte deficituri.
Astfel, tocmai ofițerii care ar trebui să revină în structurile de instruire și să pregătească următoarea generație sunt transferați în alte misiuni. Sistemul ajunge să se alimenteze singur, într-un ciclu al întârzierilor.
De la procentul de producție la timpul efectiv de pregătire
Pentru McCoy, indicatorul esențial nu este procentul de îndeplinire a unei ținte, ci durata necesară pentru ca un ofițer să treacă de la comisionare la sosirea în flotă.
Acest interval trebuie să respecte durata prevăzută în mod normal de traseul de instruire. Dacă timpul de pregătire este redus la nivelul planificat, aviatorii pot începe la timp primul tur operațional, îl pot finaliza integral și pot reveni ulterior în structurile de instruire înainte de a fi repartizați în alte misiuni.
În acest fel, ciclul de deficit poate fi inversat.
Trei probleme majore: aeronave, instructori și studenți
McCoy descrie sistemul de instruire printr-un „scaun cu trei picioare”: aeronavele, instructorii și studenții.
Niciunul dintre aceste elemente nu se află în prezent la nivelul necesar:
- nu există suficiente aeronave disponibile pentru instruire;
- numărul instructorilor este insuficient;
- există prea mulți studenți blocați simultan în diferite etape ale programului.
Ultimul aspect poate părea paradoxal. Comandamentul nu recrutează neapărat prea mulți studenți, însă durata excesivă a instruirii îi menține în sistem mai mult timp, transformându-i în grupuri de așteptare, nu într-un flux continuu.
McCoy este ofițerul responsabil, la nivelul întregii structuri de aviație navală, pentru traseul „de la stradă la flotă”. Autoritatea sa nu este însă uniformă pe întregul parcurs. Școlile de instruire sunt subordonate Comandamentului pentru Educație și Instruire Navală, iar după sosirea unui aviator brevetat la escadronul de conversie, responsabilitatea trece la comandanții categoriilor de aviație.
Rolul său este să analizeze ansamblul sistemului și să decidă ce pârghii trebuie acționate, în ce ordine, pentru a readuce timpul de instruire la nivelul prevăzut.
Aeronavele disponibile, prima condiție pentru reluarea fluxului
În ceea ce privește flota de instruire, comandamentul operează integral cu sprijin logistic contractat. O mare parte din efortul conducerii este concentrată asupra atingerii obiectivului intern numit „North Star”.
Acesta reprezintă numărul de aeronave pregătite pentru instruire, necesar pentru executarea programului zilnic și pentru creșterea temporară a producției atunci când situația o impune, fără a compromite durata de serviciu a aparatelor.
Fără o flotă disponibilă suficientă, instructorii și studenții nu pot fi utilizați eficient, indiferent de planificarea administrativă.
Instructorii, deficitul cel mai sever
Lipsa instructorilor este cea mai acută problemă a sistemului. Corpul activ este format în principal din aviatori aflați la primul tur maritim, completat de instructori permanenți, rezerviști, pușcași marini și, în anumite situații, personal al Gărzii de Coastă.
O soluție utilizată tot mai intens este reprezentată de „SERGRADs” — aviatori care au absolvit etapele de pregătire, dar sunt menținuți temporar în roluri de instructori până la eliberarea unui loc într-un escadron de conversie.
În prezent, 15 instructori pușcași marini din această categorie participă la instruirea aviatorilor pe avioane cu reacție la bazele Kingsville și Meridian. Măsura permite păstrarea instructorilor mai experimentați pentru etapele avansate ale pregătirii.
Comandamentul extinde, de asemenea, utilizarea instructorilor contractuali. Aceștia sunt foști aviatori ai Marinei și ai Infanteriei Marine, mulți cu experiență pe T-45, care sunt introduși în etapa primară de instruire.
Scopul este folosirea resurselor controlate direct de comandament pentru a elibera personal și a prioritiza încadrarea escadroanelor de conversie, unde instructorii calificați aflați la primul tur sunt mai greu de găsit.
Instruirea virtuală trebuie integrată, nu adăugată artificial
McCoy acordă o atenție deosebită instruirii Live Virtual Constructive, care combină simularea live cu medii virtuale și constructive.
În viziunea sa, aceste tehnologii nu trebuie să înlocuiască orele de zbor. Ele trebuie să le completeze, pregătind studenții la sol și formând deprinderile necesare înainte ca aceștia să urce în aer.
Obiectivul este ca fiecare ieșire la zbor să pornească de la un nivel de pregătire adecvat și să producă rezultate din prima încercare, în loc ca evenimentele să fie repetate din cauza pregătirii insuficiente.
Pentru a avea valoare reală, instruirea virtuală trebuie integrată în programa existentă. Ea nu poate fi tratată ca un modul separat, adăugat peste un sistem neschimbat.
„Era urgenței” schimbă regulile instruirii
Sistemul funcționează într-un mediu de securitate în care diferența dintre criză și timp de pace devine tot mai greu de definit. În acest context, o structură de instruire construită pe ideea că va exista întotdeauna timp pentru recuperarea întârzierilor nu mai este viabilă.
Flota are nevoie de un sistem dinamic, capabil să răspundă rapid la modificarea amenințărilor, nu de unul care doar administrează fluxul existent.
McCoy avertizează însă că modernizarea nu poate avea succes cât timp sistemul de bază nu produce suficienți aviatori. Recuperarea deficitului actual este o condiție preliminară pentru construirea unei arhitecturi de instruire flexibile și adaptate amenințărilor.
Standarde mai stricte la începutul traseului
Una dintre cele mai importante schimbări urmărite de McCoy vizează standardele de la începutul instruirii.
Comandamentul intenționează să identifice mai rapid cazurile în care studenții nu ating nivelul necesar, în special în etapa NIFE și în pregătirea primară. Eliminarea timpurie poate crește presiunea inițială, dar ar trebui să reducă pierderile în etapele avansate.
Studenții care ajung la pregătirea avansată ar trebui să fi trecut deja de un prag mai ridicat de performanță. În acest fel, rata de eliminare ulterioară poate scădea, iar resursele de instruire pot fi folosite mai eficient.
McCoy își descrie abordarea prin trei principii: fermitate, corectitudine și consecvență. Studenților li se datorează cel mai bun mediu de pregătire posibil și o definire clară a așteptărilor. În schimb, ceea ce li se cere este efort total și constant, nu perfecțiune.
Motivația este simplă: în momentul în care ajung în flotă, responsabilitățile unui aviator brevetat cresc brusc. Pregătirea trebuie să-i condiționeze pentru această schimbare înainte ca ea să se producă.
Instructorii lucrează șapte zile pe săptămână
În condițiile în care nu există suficiente aeronave și instructori pentru a atinge 105% din necesar, explicația este efortul excepțional al cadrelor existente.
Instructorii zboară șapte zile pe săptămână, într-unul dintre cele mai solicitante roluri din aviația navală. Nu există un sezon mai puțin intens și nici un punct clar în care misiunea să se încheie.
Această soluție poate susține temporar producția, dar nu poate înlocui reformele structurale necesare pentru refacerea sistemului.
Pregătirea trebuie proiectată pornind de la misiunea din flotă
Metoda lui McCoy este bazată pe inginerie inversă. Procesul începe cu întrebarea: ce trebuie să poată face un ofițer aflat la primul său tur operațional?
De aici, cerințele sunt urmărite înapoi prin escadronul de conversie, instruirea avansată și pregătirea primară. Fiecare etapă trebuie să construiască deprinderile necesare pentru următoarea.
În acest model, programa nu este o succesiune de activități independente, ci un traseu coerent orientat spre misiunea reală.
Cultura navală nu poate fi externalizată complet
McCoy respinge ideea externalizării pe scară largă a instruirii. Aviația navală nu este o forță aeriană generică, iar operarea de pe portavioane impune cerințe pe care un model exclusiv contractual nu le poate reproduce în totalitate.
Programul de pregătire primară pentru elicoptere, operat prin contract, este prezentat drept un compromis funcțional. Studenții sunt supravegheați de un ofițer al Marinei cu grad de colonel, iar comandamentul trimite periodic personal propriu, astfel încât studenții să interacționeze cu ofițeri care poartă uniformele Marinei și ale Infanteriei Marine.
Aceștia pot transmite elemente de cultură profesională pe care programa tehnică, singură, nu le poate acoperi.
Instructorii contractuali introduși în etapa primară provin, la rândul lor, din rândul foștilor piloți ai Marinei și Infanteriei Marine. Diferența este că nu mai poartă grade militare.
Experiența recentă de luptă ajunge în sălile de instruire
Un alt element care urmează să consolideze sistemul este integrarea aviatorilor reveniți din misiuni recente. Aceștia au experiență reală de luptă și sunt așteptați să intre în corpul instructorilor în perioada următoare.
Pentru McCoy, nimic nu poate înlocui impactul unui student care stă la aceeași masă de briefing cu un aviator care a utilizat efectiv armamentul în luptă.
Această experiență poate transforma instruirea dintr-un proces bazat exclusiv pe scenarii și proceduri într-unul conectat direct la realitățile operaționale.
Obiectivul final: o linie de producție stabilă
Imaginea de ansamblu nu este aceea a unei modernizări line și confortabile, ci a unei intervenții de urgență realizate cu gândul la etapa următoare.
Sistemul se află sub presiune, iar cea mai mare parte a timpului și energiei este consumată pentru menținerea funcționării sale de zi cu zi. În paralel, Comandamentul pentru Instruirea Aviației Navale continuă să lucreze la eficientizarea producției, menținerea standardelor și creșterea calității pregătirii.
Obiectivul lui McCoy este ca succesorul să primească un sistem cu numărul potrivit de aeronave, instructori suficienți și un timp de pregătire apropiat de cel planificat.
Abia atunci următorul șef al instruirii navale va putea accelera modernizarea pe o linie de producție stabilă, nu pe una blocată de acumulări și improvizații.
Exclusiv
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
De la strategie națională la șmecherie organizată
Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a fost vândut românilor drept „motor de strategie națională”. În realitate, reorganizarea instituției, orchestrată de ministrul Ambrozie-Irineu Darău, secretarul general Adriana-Laura Miron și șefa de cabinet Daniela Vișoianu, arată ca un manual de capturare a statului, prin abuz constituțional, omisiuni penale și ignorarea securității naționale cu nonșalanța cu care îți parchezi mașina pe trecerea de pietoni.
Analiza documentelor oficiale, a dosarelor penale, a influențelor politice și a regulilor de securitate de stat nu lasă loc de interpretări: nu avem de-a face cu o simplă „reorganizare”, ci cu o operațiune sistematică de eludare a legii, pe mai multe niveluri.
Bolojan, „păpușarul tehnocrat” – Cum se plantează un secretar general cu dosar la butoanele MEDAT
Promovarea Adrianei-Laura Miron în funcția-cheie de secretar general al MEDAT n-a fost o întâmplare birocratică, ci o mutare politică gândită cu sânge rece, pe filiera Ilie Bolojan.
• Control prin „tehnocratul de serviciu”
Filiera Bolojan nu a livrat un simplu funcționar, ci un „tehnocrat cu bocanci”. Miza: să pună în fruntea ministerului pe cineva dispus să aplice restructurări brute, fără dialog social, fără sindicate, fără perdea și – foarte important – fără să clipească în fața legii. Un executant dur, nu un administrator responsabil.
• Uzura politică, subcontractată la oameni cu probleme penale
Adriana Miron venea deja cu „CV completat” în zona penală, din perioada Brașov: dosare DNA, suspiciuni de abuz, delegări de atribuții dubioase. Exact ce trebuie pentru o operațiune de tip: „Noi decidem, ei încasează”. Bolojan și cei din spate mută piesele, iar uzura publică, scandalul și riscurile juridice sunt plasate în cârca trio-ului operativ de la MEDAT: Darău – Vișoianu – Miron.
• Resurse strategice, luate la pachet
Miza reală a numirii nu se oprește la organigrame și posturi inventate. Ținta: controlul asupra guvernanței corporative, licitațiilor publice, patrimoniului de stat și – bonus – companiilor din Industria de Apărare. Totul prin „tehnocrați” docili, cu ordine executate la semn, ocolind transparența și regulile clasice. Statul, redus la butoane care se apasă din umbră.
Ministerul Justiției dă cu proiectul de HG de pământ: „fetiș juridic”, nul de la un capăt la altul
Proiectul de modificare a HG nr. 189/2025, prin care se încerca rescrierea din temelii a MEDAT, a ajuns pe masa Ministerului Justiției. Răspunsul MJ – prin adresa oficială nr. 53056/25.08.2026 – a fost un fel de verdict: „Așa nu”. Fără nuanțe.
• Guvern demis, dar cu apucături de Guvern instaurat pe viață
MJ a amintit negru pe alb: un Guvern demis prin moțiune de cenzură (art. 110 din Constituție) nu are voie să lanseze noi politici publice. Are voie doar să „administreze treburile publice”. În loc de administrare, MEDAT și-a propus reconfigurarea agresivă a ministerului. Precedentul e recent: pe 3 august 2026, Curtea de Apel București a suspendat o HG similară (HG nr. 501/2026) exact din acest motiv. Darău & co. au insistat pe aceeași rețetă, de parcă hotărârile judecătorești sunt broșuri opționale.
• Puterea luată cu Ordinul de Ministru – Constituția, trecută la „observatori”
Planul era simplu și grosolan: se scot din HG atribuțiile clare (art. 4), pentru ca mai apoi acestea să fie „stabilite” prin Ordin de Ministru. Cu alte cuvinte, ce ar trebui decis prin act al Guvernului se mută în pixul unui singur om: ministrul. MJ a spus clar: așa ceva încalcă frontal Constituția (art. 108) și art. 62 din Codul Administrativ. Cu alte cuvinte, nu doar e ilegal, e și de-a dreptul sfidător.
• Avizele obligatorii, tratate ca niște hârtii „nice to have”
Ministerul Justiției a constatat lipsa unor avize esențiale. A recomandat expres obținerea avizului CSAT pentru preluarea Industriei de Apărare și al AMEPIP pentru desființarea Direcției Administrarea Participațiilor Statului (DAPS). Adică exact zonele în care se lucrează cu bani grei și putere reală. MEDAT a încercat să treacă totul pe fast-forward, fără acordul instituțiilor care chiar contează.
• „Urgența”, paravan pentru fentarea dezbaterii publice
Legea 52/2003 privind transparența decizională nu a fost nici ea pe placul trioului de la MEDAT. S-a invocat „urgența” pentru a evita dezbaterea publică și consultarea Comisiei Paritare. Ministerul Justiției a demontat acest pretext: nu există urgență care să justifice mutilarea procedurilor legale. Cu alte cuvinte, „ne grăbim” nu ține loc de „respectăm legea”.
Rețeta Brașov: de la blocuri și delegări abuzive, la capturarea unui minister
Adriana-Laura Miron nu a inventat mecanismele de capturare instituțională la MEDAT. Le-a perfecționat. Rețeta fusese testată la Brașov, în perioada în care era city manager alături de primarul Allen Coliban.
• Dosarul DNA redeschis – trecutul revine în forță
Tribunalul Brașov, prin decizia din 11 aprilie 2023 (Dosar nr. 981/62/2023), a confirmat redeschiderea urmăririi penale de către DNA împotriva lui Allen Coliban și Adrianei Miron. Obiectul: delegări abuzive de atribuții și intervenții pe piața imobiliară. Exact genul de „antrenament” care te califică, în România, pentru funcții de vârf în ministerele de strategie.
• Mafia imobiliară din Brașov, pomenită chiar în denunțurile lui Coldea
Numele lui Coliban și al Adrianei Miron apar și în denunțurile fostului prim-adjunct SRI, Florian Coldea, depuse la DNA, privind blocajele și combinațiile din urbanismul brașovean. Presa (inclusiv NewsBV și alte surse citate de ziare precum România TV, PSnews, Ziare.com) a documentat pe larg aceste legături și suspiciuni de „mafia imobiliară” locală.
Surse deschise, precum:
– RomaniaTV.net: denunțurile lui Coldea la DNA privind primarul Allen Coliban;
– pagini publice precum ASUM (facebook.com/www.asum.ro) care au prezentat detalii despre dosarele penale;
– PSNews.ro, despre „penalii din jurul lui Coliban”;
– NewsBV și alte publicații locale care au arătat felul în care a funcționat combinația politico-imobiliară din Brașov.
• Schema copiată la centru: aceeași piesă, scenă mai mare
Mecanismul de la Brașov – delegare nelegală de putere, decizii luate peste capul instituțiilor de control – este copiat la MEDAT. Direcțiile strategice ale ministerului sunt trase în subordinea directă prin decizii interne, ocolind avizatorii naturali: Ministerul Muncii, MDLPA și altele. Dacă la Brașov miza era urbanismul și terenurile, aici miza sunt companiile strategice și industria de apărare.
ORNISS-ul exploziv: informații secrete, chestionar penal și o întrebare letală
Punctul maxim al sfidării legii la MEDAT nu ține nici de organigramă, nici de HG-uri. Ține de ceva mult mai grav: accesul la informații clasificate, reglementat de Legea 182/2002 și HG 585/2002.
• 2 iulie 2026: „trezirea tardivă” a Adrianei Miron
Abia la data de 02.07.2026, Adriana Miron inițiază oficial demersurile pentru obținerea certificatului de acces la informații clasificate, documente transmise către autoritățile de verificare. Până atunci, atribuțiile legate de domenii strategice – Industria de Apărare, rol de Punct Focal – erau deja exercitate. Adică, o persoană fără drept de acces la informații secrete opera într-o zonă unde securitatea națională nu e opțională. Orice serviciu de informații normal ar traduce asta așa: vulnerabilitate majoră.
• Chestionarul ORNISS, între fals în declarații și aviz imposibil
Pentru obținerea certificatului de securitate, candidatul trebuie să completeze Anexa 15 din HG 585/2002, pe propria răspundere, sub sancțiunea art. 326 Cod Penal – fals în declarații. Problema: ce a scris Adriana Miron la capitolul „antecedente și cercetări penale”?
– Dacă a declarat că există urmărire penală redeschisă la DNA (Dosar 981/62/2023): verificările SRI/DGIA ar trebui să evalueze riscul de securitate. O urmărire penală pentru abuz în serviciu nu e simplu „detaliu biografic”, ci motiv serios pentru refuzarea avizului ORNISS.
– Dacă NU a menționat dosarul: avem fals în declarații în formă directă. Atunci nu mai vorbim doar de moralitate, vorbim de o nouă faptă penală.
În ambele scenarii, rezultatul logic ar fi același: aviz negativ și o alarmă roșie în sistemul de securitate.
• Nulitatea actelor și „neglijența în păstrarea tainelor”
Atunci când o persoană fără certificat ORNISS efectiv emis accesează documente secrete de stat sau semnează decizii bazate pe asemenea informații, ne aflăm în plină zonă penală. Art. 303 Cod Penal privind neglijența în păstrarea informațiilor secrete de stat nu e literatură. Orice decizie, notă, acces la documente clasificate efectuate înainte de obținerea certificatului sunt, în esență:
– nule absolut;
– pot încadra faptele în sfera răspunderii penale.
Concluzia: MEDAT, caz-școală de cum se face praf statul – cu HG-uri ilegale, oameni cu dosare și ORNISS la ruletă
În acest tablou:
– Ministerul Justiției pulverizează proiectul de HG și arată negru pe alb încălcările Constituției și ale Codului Administrativ;
– istoricul judiciar al Adrianei Miron, cu dosar DNA redeschis (Dosar 981/62/2023), stă ca o bombă sub certificarea ORNISS și sub orice pretenție de integritate;
– filiera politică Bolojan împinge în funcții-cheie un om vulnerabil penal, perfect pentru a încasa loviturile în locul adevăraților decidenți;
– Industria de Apărare și companiile strategice sunt țintite printr-un proiect de reorganizare născut dintr-un Guvern demis, fără avize, fără transparență;
– regimul informațiilor clasificate este tratat ca o formalitate de bifat la sfârșit, nu ca o condiție prealabilă.
Reorganizarea MEDAT devine astfel un caz-școală de abuz în serviciu, de vulnerabilizare a statului și de sfidare a securității naționale. Nu mai vorbim doar de „controversă administrativă”, ci de un manual complet despre cum NU se guvernează.
Izolată instituțional, criticată frontal de Ministerul Justiției și cu un nor gros de suspiciuni penale deasupra capului, conducerea MEDAT nu mai are nici acoperire juridică, nici morală.
În logica legii și a bunului-simț, singura măsură care mai stă în picioare este:
– retragerea imediată și definitivă a proiectului de HG;
– clarificarea situației ORNISS și a accesului la informații clasificate;
– asumarea răspunderii în fața organelor de anchetă.
Până atunci, „Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului” nu arată ca un minister de strategie națională, ci ca un experiment periculos de colonizare politică a statului, făcut pe scheletul Constituției și cu Legea securității naționale pusă pe modul „ignoră”. (Cerasela N.).
Featured
Digitalizare pe genunchi la Direcția Rutieră: pix, hârtie și Excel bat orice aplicație „smart”
În 2026, România a inventat „robotul uman”: polițistul care muncește în locul calculatorului, dezvăluit de Sindicatul Europol
„Era digitală” la Direcția Rutieră: calculatorul există, dar muncește polițistul
În România anului 2026, povestea digitalizării în Poliția Română arată cam așa: există bază de date, există aplicații, există tablete, există chiar și specialiști. Singurul care lipsește din ecuația asta este… calculatorul care să muncească.
În locul lui, sunt puși să pedaleze polițiștii rutieri, transformați – după cum arată Sindicatul Europol – în simpli operatori de căutare manuală, rupți de la activitatea lor de zi cu zi pentru a face ceea ce un sistem informatic ar trebui să rezolve în câteva secunde.
Pe hârtie, Poliția Română vorbește despre digitalizare, debirocratizare și aplicații moderne. În realitate, pixul, hârtia și tabelele Excel au rămas marele sistem informatic național.
Tablete de decor: lege avem, tehnologie avem, aplicația… nu știe legea
Sindicatul Europol a atras în mod repetat atenția asupra felului în care este „gestionată” digitalizarea activității polițiștilor rutieri. De peste doi ani, una dintre problemele semnalate este de un absurd perfect românesc:
- tabletele din dotare nu permit finalizarea procedurii contravenționale pentru toate actele normative pentru care polițiștii au competență.
Tradus:
- tehnologia există,
- tabletele există,
- legislația există,
dar aplicațiile nu sunt configurate astfel încât polițistul să își poată face întreaga muncă în format digital.
Cu alte cuvinte, statul le-a dat polițiștilor tablete ca să dea bine în prezentări PowerPoint, dar munca reală tot cu pixul și hârtia se face. Digitalizarea, varianta „poză pentru Facebook”.
Avem aplicație, avem bază de date, avem și oameni desemnați. Soluția? Să caute polițistul cu mâna
Dacă cineva ar fi crezut că aici se termină absurdul, 2026 a venit cu un nou nivel de „inovație managerială”.
În timp ce există aplicația Abateri, care are în spate o bază de date, și în timp ce, la nivelul Direcției Rutiere, există persoane desemnate care au acces la instrumentele necesare pentru interogarea acesteia și pot seta criterii de căutare, polițiștii rutieri din toată țara au fost puși… să facă ei munca aplicației.
Adică, în loc să apese cineva câteva butoane, Direcția Rutieră a hotărât să împartă munca unui sistem informatic la mii de polițiști rutieri, fiecare cu propriile evidențe, propriile dosare, propriile tabele. România digitală funcționează, dar doar dacă o ia fiecare la mână, local.
Cum a început haosul: două adrese, câteva ore termen și cinci ani de căutări manuale
Situația a explodat în contextul unor solicitări transmise de Direcția Rutieră către unitățile teritoriale. Scopul – nobil pe hârtie:
- evaluarea cadrului normativ privind siguranța rutieră,
- realizarea unor statistici privind situații grave legate de persoane cărora li s-a anulat permisul de conducere.
Prin adresa nr. 2075711 din 25.02.2026, cu termen de câteva ore, structurile teritoriale au fost puse să identifice, pentru ultimii cinci ani, printre altele:
- cazurile în care persoane cărora le-a fost anulat permisul pentru infracțiuni prevăzute de art. 336 Cod penal (conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe stupefiante)
- au obținut ulterior un nou permis
- și au fost din nou implicate în fapte relevante pentru siguranța rutieră.
În aceeași zi, prin adresa nr. 2075853, s-a venit cu un „update”:
- s-au cerut informații detaliate, inclusiv identitatea persoanelor,
- data condamnării definitive,
- data obținerii noului permis,
- data eventualelor fapte ulterioare legate de siguranța rutieră.
Necesitatea unei analize reale privind siguranța rutieră? Perfect justificată.
Modul în care s-a făcut analiza? De muzeu: mii de polițiști, căutând cu ochii prin teancuri de hârtii ce puteau fi găsite prin câteva comenzi într-o bază de date existentă.
Direcția Rutieră are cheile sistemului. În loc să le folosească, trimite polițiștii în arhivă
În loc ca informația existentă în sistemele informatice să fie valorificată centralizat de Direcția Rutieră – care are acces la instrumentele necesare aferente aplicației Abateri – polițiștii rutieri din țară au fost obligați să:
- caute manual cazurile,
- le identifice în evidențele locale,
- le transcrie în tabele,
- centralizeze ce ar fi putut face un server în câteva secunde.
Explicația pentru publicul larg, așa cum o evidențiază Sindicatul Europol:
- Pe de o parte, avem o instituție (Direcția Rutieră) care deține baza de date și accesul la ea, cu posibilitatea de a folosi criterii de căutare.
- Pe de altă parte, avem polițiști rutieri din toată țara, scoși din activitățile obișnuite, trimiși să caute cu mâna aceleași informații în arhivele proprii, pentru a le băga în… tabele Excel.
În aceste condiții, nu mai putem vorbi despre digitalizare, ci despre externalizarea muncii unui sistem informatic către polițiști. Și încă gratuit.
„Digitalizare” made in Romania: sistemul nu caută, sistemul te pune pe tine să cauți
La nivel de logică minimă, digitalizarea înseamnă ca un calculator să-ți facă munca repetitivă, nu să te transforme pe tine în calculator.
Dar la Direcția Rutieră, potrivit situațiilor semnalate de Sindicatul Europol, povestea sună invers:
- în loc ca un specialist să apese câteva butoane la sediul central,
- mii de polițiști sunt puși să citească, să caute, să bifeze și să completeze manual date care există deja într-o bază de date.
De aici întrebare decentă, dar devastatoare:
Care mai este rostul digitalizării dacă, atunci când avem nevoie de informații, sistemul ne trimite înapoi la dosare, evidențe locale și căutări manuale?
Tablete în stradă, pix în mână: marele paradox al Poliției Române
Acesta este marele paradox semnalat constant de Sindicatul Europol:
- polițistul din stradă constată că tableta NU îi permite să aplice sancțiuni în baza tuturor actelor normative pentru care are competență;
- în același timp, Poliția Română vorbește cu seriozitate despre eficientizare, debirocratizare, tablete, aplicații și baze de date interconectate.
Realitatea din teren:
- tableta și aplicația sunt în dotare,
- dar pixul, hârtia și „plombagina” sunt la putere.
Dacă aplicația nu poate fi configurată cu toate actele normative aflate în competența polițiștilor rutieri,
dacă bazele de date nu sunt folosite pentru a automatiza căutările și generarea statisticilor,
atunci întrebarea sinceră este:
Ce anume s-a digitalizat, de fapt? Designul paginii de login?
Polițistul nu cere minuni: doar o aplicație care să facă ce scrie în fișa postului ei, nu a lui
Colegii din teren nu cer tehnologie SF:
- nu cer roboți,
- nu cer inteligență artificială,
- nu cer mașini zburătoare.
Cer doar lucruri elementare care să le ușureze activitatea și să reducă timpul de așteptare al cetățenilor atunci când interacționează cu Poliția Rutieră.
Polițiștii rutieri se întreabă, pe bună dreptate, cât mai trebuie să aștepte pentru ca aplicația Abateri să poată fi folosită normal, astfel încât să ofere:
- o bază de date care să poată fi interogată eficient;
- criterii de căutare configurate corespunzător;
- configurare cu toate actele normative pentru care au competență și posibilitatea de a finaliza electronic procedura contravențională;
- eliminarea raportărilor și căutărilor manuale atunci când informația există deja în sistemele Poliției Române.
Nu e vorba de mofturi, ci exact de scopul pentru care aceste sisteme au fost create și plătite. În „epoca digitalizării” e greu de explicat cum, după ani de discuții despre aplicații și sisteme informatice, tot nu pot aplica de pe tabletă toate sancțiunile aferente actelor normative din competența lor.
Dacă există tot, de ce nu funcționează nimic?
Întrebarea care arde, formulată limpede dinspre Sindicatul Europol, este următoarea:
Dacă:
- există o bază de date,
- există aplicația Abateri,
- există specialiști în cadrul Direcției Rutiere care au acces la aceste sisteme,
- informația poate fi identificată prin criterii de căutare,
atunci de ce este nevoie ca polițiștii rutieri din întreaga țară să caute manual mii de situații?
Răspunsul nu ține de tehnologie, ci de un management care refuză să folosească instrumentele pe care spune că le are.
Digitalizarea de fațadă: becul e modern, dar tot cineva trebuie să-l învârtă
Situația este, în mod deschis, stânjenitoare:
- după atâția ani de promisiuni privind digitalizarea,
- după atâția bani băgați în aplicații și echipamente,
suntem încă în punctul în care pixul și hârtia reprezintă soluția de bază pentru o instituție care pretinde că se modernizează.
Din punct de vedere managerial, instituția încă plutește în zona clasică a bancurilor cu polițiști. Iar dacă vă întrebați:
„Câți polițiști sunt necesari să învârtă un bec?”
Răspunsul ironic, sugerat de realitatea de la Direcția Rutieră, ar fi:
- unul singur, ca în banc,
dar în spatele lui mai e o armată întreagă pusă să completeze tabele, să caute manual și să compenseze ce nu face sistemul informatic.
Iar, potrivit situațiilor semnalate de Sindicatul Europol, cel mai „bun răspuns” la întrebarea cu becul nu-l găsiți nici în manuale, nici în lege, ci în practica Direcției Rutiere, unde digitalizarea înseamnă:
- calculatorul afișează interfața,
- polițistul face restul. (Cristina T.).
Exclusiv
Harta dragostei penale din Brașov: cum se fură cu sentiment și se delapidează cu sufletul la gură
În județul Brașov, după toate aparențele și după cum susțin sursele și reclamațiile, nu mai vorbim doar de afaceri dubioase, ci de un adevărat grup organizat de „specialiști în faliment”, oameni care – spun cei care îi acuză – te învață, te ghidează și, la nevoie, îți bagă și mâna în conturi, doar-doar să ajungi cu firma în gard. Evident, nu gratis. „Consultanța” costă.
În prezent, potrivit celor care reclamă situația, este investigată o delapidare de peste 4 milioane de lei dintr-o companie care pare mai degrabă decor de film prost decât business serios.
Utilajul-fantomă, girul perfect pentru milioane dispărute
Compania în cauză este, se spune, condusă sau „sfătuită din spate” de băieți deștepți, suficient încât să vină cu un „gaj” de colecție: un utilaj defect, care n-a funcționat niciodată, cumpărat la preț de fier vechi prin ANAF.
Așa intră în scenă un anumit „domn N.”, despre care acuzatorii susțin că știa foarte bine că utilajul este bun doar de poză și totuși a acceptat să fie pus gaj pentru datoriile acumulate din neplata taxelor la stat. Un fel de „garantăm cu ceea ce nu există, pentru ce n-am plătit niciodată”.
„Sfântul Petru” și autorizarea pe utilaje invizibile
Nici la capitolul autorizații nu stăm mai bine. În poveste apare un alt personaj, poreclit plastic „Sfântul Petru”, care – conform acuzațiilor – ar fi emis o autorizație de funcționare pe niște utilaje… inexistente:
- unul deja vândut,
- altul nefuncțional.
Dar hârtia există, ștampila există, semnătura există. Doar utilajele lipsesc de la apel. Un detaliu, nu?
Controale de formă, prietenii de fond
Când vine vorba de controale, intră în scenă „Iulia” și „Mircea”, prezentați ca oameni care „știu exact ce se întâmplă”, dar – spun cei care îi acuză – nu pentru un „mulțumesc” se fac că nu văd partea reală a poveștii. În traducere: controalele ar fi mai mult de decor, iar adevăratele probleme sunt lăsate la dospit.
În culise, rețeaua este descrisă ca un lanț de prietenii, iubiri, „amicitii de sezon” și relații încurcate, unde se învârt nume precum Ionuț, Mircea, Mioara, Denisa, B., M., S., B., C., N., S., P., G. și alții, pe o „hartă a dragostei pentru bani” care încă se desenează.
Autorul acuzațiilor promite că acest „cerc restrâns al iubirii nemărginite” va fi documentat cap-coadă.
Trei firme, două delapidate și una care „spală emoțional” contractele
Potrivit reclamațiilor, trei firme ies în evidență în schema de început:
- una ar vinde,
- una ar cumpăra,
- iar una ar „curăța” pe la spate contractele.
În plus, este invocat și un anumit „Vasile”, pentru „contribuția” sa, și o firmă de contabilitate care, conform acuzațiilor, ar ajuta la editarea declarațiilor false și acoperirea infracțiunilor. Pe românește: se scrie ce trebuie să iasă, nu ce este.
Milioane dispărute și țepe la foc mic
Sustragerea milioanelor de lei și țepele date altor companii nu mai sunt, în această narațiune, simple „afaceri mai puțin fericite”, ci infracțiuni în toată regula. Chiar dacă vremurile sunt tulburi și grele, nu există criză destul de mare care să transforme delapidarea în politică publică sau furtul în strategie de business.
Ce urmează: harta completă a „amorului penal”
Autorul acestor acuzații promite că, în curând, va prezenta „harta dragostei pentru amor și bani” – cine cu cine, ce firmă cu ce firmă, cine vinde, cine cumpără și cine spală urmele. Deocamdată, piesele principale sunt:
- contracte aranjate,
- delapidări,
- declarații contabile „cosmetizate”,
- companii folosite ca pompe de bani.
Se anunță și dezvăluiri despre cum se iau contractele în zonă, cum se pregătesc șantajele și cum, în viziunea celui care denunță, „neoamenii” din grupare distrug alți oameni, în timp ce statul rămâne păcălit, cu bugetul ciuruit și cu instituțiile puse în decor.
Apel la instituții: să răspundă, nu să se ascundă
În final, mesajul este clar: se așteaptă ca instituțiile statului din Brașov să răspundă prompt și sincer la cererile făcute în baza Legii 544 privind accesul la informațiile de interes public, și să nu se mai ascundă:
- nici în spatele GDPR-ului,
- nici în spatele minciunilor „cu picioare scurte”.
Pentru că, oricât s-ar pasa hârtii, oricâte utilaje fantomă s-ar declara funcționale și oricât s-ar juca rolul de „nu știm, nu vedem, nu auzim”, adevărul are prostul obicei să iasă la suprafață. Iar când o face, nu mai e loc de „dragoste” – doar de dosare. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zileFamiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 55: Pinochio de Băicoi își taie singur nasul… la pensie
-
Exclusivacum 3 zileTCE Ploiești – „Organigrama cu chiloți” trece, oamenii cu 40 de ani vechime pleacă. AGA, cu ștampila pe teroare
-
Exclusivacum 24 de oreMinistrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
-
Exclusivacum 2 zileTriada care vrea să-și facă minister la purtător: Darău, Vișoianu, Miron și operațiunea „Jaf la MEDAT”
-
Exclusivacum 24 de ore„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
-
Exclusivacum 24 de oreTCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)




Notice: Undefined variable: user_ID in /home/incisivdeprahova/public_html/wp-content/themes/zox-news/comments.php on line 48
You must be logged in to post a comment Login