Connect with us

Exclusiv

COMITETUL FANTOMĂ AL POLIȚIEI ROMÂNE: SE ÎNTRUNEȘTE PE HÂRTIE, DOAR CA SĂ BIFEZE PROSTIA

Publicat

pe

Cum a reușit Ministerul Afacerilor Interne să inventeze comitetul de securitate și sănătate în muncă care nu apără pe nimeni, nu controlează nimic și există doar ca decor administrativ – după cum arată, negru pe alb, documentele strânse de Sindicatul Polițiștilor „Diamantul”

Comitetul de carton: instituția care există doar în Word

Dacă Dante ar fi coborât în infernul birocratic al Ministerului de Interne, ar fi scris un cânt special pentru comitetele de securitate și sănătate în muncă din poliție. Și probabil ar fi păstrat replica celebră: „Să nu vorbim de ei; privește-i și treci.”

Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, prin președintele Vitalie Josanu, a pornit în 2026 o serie de petiții oficiale, în baza Legii nr. 544/2001, către inspectoratele de poliție județene, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, inspectorate de jandarmi și Ministerul Afacerilor Interne. Scopul: să vadă, concret, cum funcționează comitetele de securitate și sănătate în muncă (C.S.S.M.) în aceste structuri.

Rezultatul nu este o listă de nereguli. Este radiografia unei minciuni instituționalizate: o structură care pe hârtie ar trebui să apere sănătatea polițiștilor, iar în realitate apără doar confortul șefilor.

România copiază cu succes: 25 de inspectorate, un singur creier

Petiția nr. 40/JV din 14 martie 2026 a fost trimisă către inspectoratele de poliție județene, întrebând simplu: cum vă organizați securitatea și sănătatea în muncă și cine face parte din comitet?

Au răspuns 30 de unități de poliție. Doar că, „surpriză”: răspunsurile nu seamănă între ele. Sunt identice.

Inspectorate aflate la sute de kilometri distanță – Sălaj, Suceava, Satu Mare, Ialomița, Mehedinți, Caraș-Severin, Tulcea, Timiș, Prahova, Hunedoara și altele – trimit același text, în aceeași ordine, cu aceleași citate legale, aceeași „consultare directă”, aceeași frază despre „la latitudinea angajatorului”, aceleași omisiuni.

Nu avem puncte de vedere. Avem un șablon. Un „copy-paste național” livrat, semnat, ștampilat.

Dovada?

– Inspectoratul de Poliție Județean Satu Mare, într-o adresă din altă campanie, scrie senin că „la nivelul Inspectoratului de Poliție Județean Suceava sunt îndeplinite obligațiile legale”.
Satu Mare vorbește în numele Sucevei, într-un act oficial.

– Inspectoratul de Poliție Județean Hunedoara trimite o adresă cu antet „Deva” și începe: „Activitatea de securitate și sănătate în muncă la nivelul Inspectoratului de Poliție Județean Iași…”. Hunedoara, în numele Iașului.

Deci nu mai vorbim de impresii. Vorbim de text-tip distribuit central, copiat mecanic, nici măcar recitit.

Comitetul, în viziunea legii: locul unde șefu’ trebuie să dea socoteală

Legea nr. 319/2006 și Normele aprobate prin H.G. nr. 1425/2006 au avut, culmea, o idee bună: comitetul de securitate și sănătate în muncă ar trebui să fie un fel de „parlament intern” al salariaților, în fața căruia șeful unității e obligat să dea explicații scrise când nu acceptă propunerile lor (art. 73).

Comitetul, în teorie:

  • analizează și face propuneri pentru politica de securitate și sănătate;
  • verifică aplicarea instrucțiunilor de lucru;
  • dezbate raportul anual privind securitatea și sănătatea în muncă;
  • se întrunește cel puțin o dată pe trimestru;
  • e format paritar: același număr de reprezentanți ai lucrătorilor și ai angajatorului;
  • reprezentanții lucrătorilor sunt aleși de către și dintre lucrători;
  • aceștia trebuie să facă un curs de minimum 40 de ore;
  • medicul de medicină a muncii face parte obligatoriu din comitet.

Pe hârtie, avem democrație internă. În realitate, avem o mascaradă perfect organizată.

„La latitudinea angajatorului”: cum a fost înlocuită legea cu șmecheria

Fraza magică, regăsită copy-paste în răspunsurile inspectoratelor, sună așa:

„Legislația aplicabilă stabilește principiul conform căruia reprezentanții lucrătorilor sunt aleși de către lucrători, fără a impune o procedură sub forma unei metodologii interne distincte, lăsând la latitudinea angajatorului și a colectivului de lucrători modalitatea concretă de organizare a procesului de desemnare.”

Traducere: „legea nu ne obligă să avem o procedură clară, facem cum vrem noi”.

Doar că acest lucru este pur și simplu fals. Normele aprobate prin H.G. nr. 1425/2006 sunt extrem de clare:

  • Art. 52: reprezentanții lucrătorilor „sunt aleși de către și dintre lucrătorii din întreprindere și/sau unitate, conform celor stabilite prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare și funcționare”.
  • Art. 60 alin. (1): „Modalitatea de desemnare a reprezentanților lucrătorilor […] va fi stabilită prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare și funcționare.”

Adică exact invers: nu e „la latitudinea angajatorului”. E la litera regulamentului. Scris. Cunoscibil. Opozabil.

Și acum lovitura: Ministerul Afacerilor Interne însuși, prin adresa nr. 705368 din 25 mai 2026, recunoaște negru pe alb exact ceea ce inspectoratele neagă. Ministerul citează articolele și admite că modalitatea de desemnare „este stabilită” prin contract colectiv, regulament intern sau regulament de organizare și funcționare.

Cu alte cuvinte:

  • la nivel central se recunoaște că trebuie procedură scrisă;
  • la nivelul inspectoratelor se semnează șablonul „nu trebuie procedură, e la latitudinea angajatorului”.

Aceeași instituție, două poziții opuse, la o lună și jumătate distanță.

„Consultarea directă”: alegeri fără urnă, fără reguli, fără nimic

În lipsa procedurii cerute de lege, inspectoratele au inventat o formulare comodă: reprezentanții lucrătorilor sunt desemnați „în urma unui proces de consultare directă desfășurat la nivelul unității”.

Nu există:

  • regulament clar privind cine votează, cum, când, cu ce cvorum;
  • mandat cu durată fixă gestionat corect (deși art. 59 alin. (1) vorbește de 2 ani);
  • două etape distincte, cum cere legea (mai întâi alegerea reprezentanților cu răspunderi specifice, apoi desemnarea celor din comitet).

Există doar o „consultare” organizată de exact oamenii în fața cărora acești „reprezentanți” ar trebui să stea și să pună întrebări.

Și, ca să fie batjocura completă, în unele inspectorate regulamentul de organizare și funcționare există (cum recunoaște I.P.J. Sălaj), dar ori nu conține procedura, ori este pur și simplu ignorat. În ambele variante, legea este călcată în picioare.

Cine îi reprezintă pe polițiști? Exact cei de care ar trebui să se apere

Singurul inspectorat care a avut curajul (sau neatenția) să spună pe față cine sunt reprezentanții lucrătorilor este I.P.J. Suceava.

Lista celor cinci „reprezentanți ai angajaților”:

  • șeful Biroului Control Intern;
  • șeful Serviciului Criminalistic;
  • un agent principal de la Serviciul Acțiuni Speciale;
  • un ofițer de la Structura de Securitate;
  • șeful Biroului Juridic.

Adică:

  • omul care anchetează plângerile polițiștilor, îi „reprezintă” în comitet;
  • omul care scrie apărările juridice ale angajatorului în instanță, îi „apără” în comitet.

În Sălaj e și mai grotesc:

  • reprezentanții angajatorului sunt șefi de servicii (Resurse Umane, Ordine Publică, Financiar, Pregătire Profesională, Secție Rurală);
  • reprezentanții „lucrătorilor” sunt angajați din exact aceleași structuri, în aceeași ordine.

Comitet paritar, varianta M.A.I.: de o parte șefii, de cealaltă parte subalternii direcți, fiecare angajat „reprezentându-l” pe șeful lui.

La Satu Mare, 7 unități din 10 refuză să spună nume, invocând art. 12 din Legea nr. 544/2001 și declară componența „date cu caracter personal”. Fix aceeași frază în 23 de unități, de la Arad la Vrancea.

În același timp, art. 63 din normele H.G. nr. 1425/2006 spune clar că membrii comitetului sunt nominalizați prin decizie scrisă, „iar componența comitetului va fi adusă la cunoștință tuturor lucrătorilor”.

Deci: polițistul simplu trebuie să știe cine îl reprezintă, dar sindicatului lui nu i se pot spune aceste nume, că-s „date personale”.

Un organism care trebuie să fie PUBLIC în interiorul unității devine BRUSC „confidențial” când este întrebat cine stă acolo.

Locurile în comitet, împărțite ca o pradă între organizații

La I.P.J. Tulcea, farsa e la vedere:

Reprezentanții lucrătorilor sunt descriși nu prin funcții, nu prin competențe, ci așa:

  • 2 membri S.N.P.P.C.;
  • 1 membru C.N.P.;
  • 1 membru C.S. DELTA POL.

Locurile în comitet sunt tratate ca „cote pe organizații”: două pentru un sindicat, una pentru altă structură, una pentru Corpul Național al Polițiștilor. Ceea ce legea nu prevede nicăieri.

La I.P.J. Vâlcea e și mai plastic:

  • reprezentanții lucrătorilor sunt „lucrători care dețin calitatea de reprezentanți ai organizațiilor sindicale (EUROPOL, SIDEPOL, S.N.P.P.C.)”, plus un lucrător din Biroul Control Intern.
    Adică exact aceeași structură care a apărut și la Suceava ca „reprezentant al salariaților”.

Legea vorbește de reprezentanți aleși de către lucrători. Practica M.A.I. vorbește de locuri împărțite „la pachet” pe organizații, puse la dispoziție de șefi.

Corpul Național al Polițiștilor: nu e sindicat, dar ia locul sindicatelor

La I.P.J. Ialomița, printre reprezentanții lucrătorilor apare textual: „președintele Biroului Teritorial Ialomița al Corpului Național al Polițiștilor”.

Și aici trebuie subliniat cu markerul roșu:

  • Corpul Național al Polițiștilor (CNP) NU este sindicat;
  • este „formă de organizare pe criteriu profesional, autonomă, apolitică și nonprofit”, persoană juridică de drept public, înființată prin lege (art. 49 din Legea nr. 360/2002);
  • se organizează pe principiul „ierarhiei structurilor de conducere”.

Deci nu avem reprezentant al salariaților, avem reprezentant al unei structuri ierarhizate, care îi cuprinde și pe șefi, și pe subordonați.

Mai mult:

  • art. 39 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 prevede că programul de lucru al polițiștilor se stabilește prin ordin al ministrului „după consultarea Corpului Național al Polițiștilor”;
  • aceeași structură care e consultată la stabilirea regulilor de program ajunge să „reprezinte” lucrătorii în comitetul care ar trebui să controleze aplicarea acelor reguli.

Sindicatele?

I.P.J. Ialomița spune clar: organizațiile sindicale nu au fost nici măcar consultate pentru desemnarea reprezentanților lucrătorilor, pentru că „normele nu instituie o obligație expresă în acest sens”.

Când legea nu spune expres „trebuie să întrebați sindicatele”, inspectoratul își spală mâinile: „nu putem fundamenta”.

În schimb, acolo unde legea spune clar „trebuie să faceți curs de 40 de ore” sau „trebuie să aveți medic de medicină a muncii”, brusc devine „recomandare, nu condiție”.

Cursul de 40 de ore: lux opțional pentru unii, obligație doar pe hârtie

Art. 55 din H.G. nr. 1425/2006 spune clar: reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice „trebuie să urmeze” un program de pregătire de minimum 40 de ore, iar absolvirea se atestă prin document.

Ce răspunde I.P.J. Ialomița?

  • că acest articol „reglementează formarea profesională” fără a condiționa „desemnarea sau exercitarea calității de reprezentant”;
  • și că, în prezent, doar 1 membru din 4 ai comitetului îndeplinește condiția de absolvire.

I.P.J. Suceava dă cifre similare: la circa 1.250 de lucrători, comitetul are 5 reprezentanți ai angajaților, dintre care 2 au făcut cursul de 40 de ore.

Total: din 9 reprezentanți despre care avem date, 6 nu au pregătirea cerută imperativ de lege.

Adică majoritatea celor care ar trebui să pună întrebări incomode n-au primit nici măcar manualul. Responsabilitatea pregătirii? Clar în lege:

  • timpul de formare se acordă în timpul programului,
  • pe cheltuiala unității (art. 61),
  • nu e hobby în concediu.

Deci, când reprezentanții nu sunt instruiți, nu sunt „vag leneși”, ci pur și simplu victimele refuzului angajatorului de a respecta legea.

Medicul de medicina muncii, înlocuit cu „doctorul de serviciu”

Legea spune negru pe alb (art. 58 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 1425/2006) că din comitet trebuie să facă parte medicul de medicina muncii.

În practică, din 29 de unități de poliție analizate:

  • 22 trec în componență „medicul de unitate”, nu medicul de medicina muncii;
  • doar 3 (Hunedoara, Prahova, Vaslui) respectă norma și includ medicul de medicina muncii.

I.P.J. Neamț are medic de medicina muncii… la Centrul Medical Județean Brașov, la 300 de kilometri distanță.

Iar Ialomița spune direct că participarea medicului de medicina muncii la ședințe ar fi „irealizabilă din cauza dificultăților administrative”, așa că îl înlocuiesc cu medicul de unitate.

Ministerul Afacerilor Interne recunoaște, prin aceeași adresă nr. 705368/25.05.2026, că doar anumite atribuții ale medicului de medicina muncii pot fi preluate de medicul de unitate, nu și stabilirea aptitudinii de muncă – și cu atât mai puțin locul din comitet.

Dar în sistemul M.A.I., lipsa de medici nu duce la angajări, ci la improvizații birocratice: „nu putem, deci schimbăm legea prin adresă internă”.

Comitetul trimestrial care se întrunește bianual

Legea: comitetul trebuie să se întrunească cel puțin o dată la 3 luni (art. 66).

Realitatea: I.P.J. Ialomița recunoaște că în perioada 2024–2025 au avut loc 4 ședințe. În doi ani. Adică la jumătate din frecvența minimă prevăzută de lege.

Un comitet care se întrunește o dată la 6 luni nu mai controlează nimic. El doar ia act, cu întârziere, de ce s-a decis fără el. E un fel de „cronicar întârziat al abuzului”.

Ca bonus de absurd:

  • ordinea de zi și procesele-verbale trebuie trimise la inspectoratul teritorial de muncă;
  • dar Inspecția Muncii NU are competență asupra structurilor M.A.I. (art. 47 și art. 50 din Legea nr. 319/2006).

Adică documentele se trimit, frumos, către o instituție care, legal, nu are voie să facă absolut nimic cu ele.

În schimb, controlul real este asigurat de „inspecția muncii internă”, amplasată – comod – în structurile de resurse umane ale M.A.I. Concluzia e simplă: se controlează singuri, între ei.

Când ceri explicații, răspund instantaneu. Când ceri documente, nu mai răspunde nimeni

Sindicatul „Diamantul” a făcut două tipuri de petiții:

  1. „Cum e organizat comitetul?” – descrieri frumoase, șabloane, texte identice.
  2. „Dați-ne documentele și instrucțiunile proprii” – liniște sau refuz în bloc.

Când s-au cerut descrieri (martie 2026), multe inspectorate au răspuns chiar în ziua petiției (Botoșani, Vaslui).
Când s-au cerut instrucțiunile proprii de securitate și sănătate în muncă (petiția nr. 268/VJ din 22 iulie 2026):

  • la 15 august 2026 au venit 10 răspunsuri din 43 de unități;
  • două treimi au tăcut;
  • toate cele 10 care au răspuns au REFUZAT să comunice instrucțiunile proprii, invocând că sunt „documente interne”.

Mai mult:

  • nimeni nu a indicat numărul și data actelor de aprobare pentru aceste instrucțiuni;
  • tuturor li s-a „scăpat” că în 2023, I.P.J. Galați a transmis aceleași instrucțiuni în fotocopie, cu număr și dată, către același sindicat.

În 2023: instrucțiunile se comunică.
În 2026: aceleași instrucțiuni devin „documente interne, protejate”.

Ce s-a schimbat? Nu legea. S-a schimbat doar cinismul.

Comitetul care trebuie să verifice instrucțiunile nu vede instrucțiunile

Normele spun că C.S.S.M. trebuie să efectueze verificări proprii privind aplicarea instrucțiunilor proprii (art. 67 lit. k) din H.G. nr. 1425/2006).

În paralel, inspectoratele refuză să comunice aceste instrucțiuni chiar și la cerere scrisă a sindicatului, în virtutea aceleiași legislații a transparenței.

Dacă sindicatului nu i se arată documentele, cât de realist crede cineva că „reprezentanții lucrătorilor” – șefi, subordonați ai șefilor sau membri CNP fără curs – primesc și verifică ei aceste instrucțiuni în profunzime?

Comitetul „avizează”, dar nu în cunoștință de cauză. Avizează în orb. Ceea ce în drept se traduce printr-un singur cuvânt: nulitate morală.

Concluzie amară: nu comitet slab, ci comitet construit să fie inutil

Punând toate piesele la un loc:

  • reprezentanții lucrătorilor sunt, în majoritate, șefi sau subordonați direcți ai șefilor;
  • desemnarea se face prin „consultare directă” organizată de comandă, fără procedură clară;
  • sindicatele sunt ocolite sistematic;
  • CNP, o structură ierarhizată, ia locul sindicatelor;
  • pregătirea de 40 de ore pentru reprezentanți e ignorată;
  • medicul de medicina muncii lipsește în 8 din 10 cazuri;
  • comitetul se întrunește la jumătatea frecvenței legale;
  • documentele i se trimit unei Inspecții a Muncii care nu are competență;
  • instrucțiunile proprii, pe care comitetul trebuie să le verifice, sunt ascunse chiar când sunt solicitate legal.

Nu e vorba de un comitet „slab”, „nefuncțional din greșeală”.
Este vorba de un comitet proiectat, prin practică administrativă, să nu funcționeze.

Când mecanismul singurului organism intern care ar putea apăra polițistul de abuzurile de program e golit conștient de conținut, rezultatul nu este o întâmplare. Este o decizie.

Târgu Neamț: când comitetul doarme, polițistul muncește 56 de ore în 4 zile

Toată această construcție de carton nu e doar teorie. Are carne și oase, are nume de oraș, are zile și ore.

La Poliția orașului Târgu Neamț, Sindicatul „Diamantul” a semnalat în 29 mai 2026 o situație halucinantă:

  • doi agenți țin în spate atribuțiile a șapte posturi;
  • servicii de 24 și 30 de ore la dispecerat;
  • aproximativ 300 de ore suplimentare necompensate pentru un singur polițist.

După 69 de zile și două eșaloane de „control”, Direcția Control Intern a I.G.P.R. recunoaște oficial, prin adresa nr. 915.935 din 10 august 2026, o singură situație „problematică”:

  • un polițist care a lucrat 20 de ore într-o zi, urmate de trei zile consecutive de câte 12 ore (1–4 iulie 2025);
  • total: 56 de ore de serviciu în patru zile.

Concluzia I.G.P.R.:

  • nicio răspundere disciplinară;
  • măsură: „informare și îmbunătățire”.

Art. 115 alin. (2) din Codul muncii, care spune clar că după 12 ore de muncă trebuie 24 de ore de repaus, nu pare să fi încăput în grila de verificare.

Legea privind combaterea hărțuirii morale la locul de muncă (Legea nr. 167/2020, care modifică O.G. nr. 137/2000) spune clar că:

  • epuizarea fizică și stresul sistematic pot constitui hărțuire morală;
  • intenția de a prejudicia nici măcar nu trebuie dovedită;
  • sarcina probei aparține angajatorului.

Dar pentru structurile de control ale M.A.I., 56 de ore în 4 zile, la doi oameni în loc de șapte, nu reprezintă nici abuz, nici hărțuire, nici încălcare gravă a normelor de securitate. Doar „informare și îmbunătățire”.

Final: comitetul care „privește și trece”

Sindicatul „Diamantul” a sesizat M.A.I., Instituția Prefectului, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Avocatul Poporului. A cerut:

  • corectarea Ordinului m.a.i. nr. 577/2008 în raport cu Codul muncii;
  • verificarea reală a timpului de muncă;
  • clarificarea modului în care se aleg reprezentanții lucrătorilor;
  • verificarea existenței cursului de 40 de ore;
  • analiza hărțuirii morale prin supraîncărcarea cu serviciu.

Până acum, componența comitetelor nu s-a schimbat. Cei care ar fi trebuit să tragă semnalul de alarmă în comitet au tăcut. Fie pentru că nu știu ce drepturi au, fie pentru că depind direct de șefii pe care ar trebui să-i întrebe, fie pentru că întreg mecanismul a fost gândit tocmai pentru a nu deranja.

Cele 56 de ore de serviciu în patru zile nu sunt un accident. Sunt produsul unui sistem în care singura structură creată să apere polițistul a fost transformată, metodic, în ficțiune birocratică.

Comitetul a privit.
Și a trecut. (Cerasela N.).

 

Sursa datelor, actelor și corespondenței oficiale: petițiile și documentele obținute de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, semnate și analizate de Vitalie Josanu, în baza Legii nr. 544/2001 și a legislației privind securitatea și sănătatea în muncă. 

Exclusiv

Stele căzătoare și orgolii pe banii noștri: Cum au confundat boierii din ANP codul legii cu regulamentul de la scara blocului și s-au trezit cu Mircea Decu înapoi pe funcție!

Publicat

pe

De

Pe plantația cu gratii a Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), acolo unde câțiva vătafi de carton cu epoleți grei trăiesc cu impresia că instituția le-a fost lăsată moștenire de vreo mătușă bogată, justiția tocmai a stins lumina și a stricat petrecerea. Într-un spectacol tragi-comic demn de cascadorii râsului administrativ, artizanii epurărilor de birou de la București au aflat pe pielea lor — dar, din păcate, pe banii noștri — că între dictatura pixului și lege e o distanță cam cât de la aroganță la penibil (aici).

Tot circul a început când mințile luminate de la centru au emis celebra Decizie nr. 1123/2024, o capodoperă de maculatură birocratică menită să-l execute profesional pe comisarul-șef Mircea Decu. Numai că socoteala din fotoliile de piele din Capitală nu s-a potrivit cu codul din sălile de judecată. După ce pe 28 mai 2026 magistrații Tribunalului Prahova (în Dosarul nr. 205/105/2025) au stabilit, practic, că hârțoaga ANP-ului nu are valoare nici cât un șervețel mototolit la cantină, povestea s-a încheiat acum apoteotic, printr-o decizie definitivă. În timp ce la Târgșor profesionistul își vedea de treabă, mizeria abuzurilor s-a întors fix acolo unde a fost gătită pe genunchi: în birourile parfumate ale conducerii centrale.

Napoléonii de birou și factura prostiei decontată de contribuabil

Visul erotic-administrativ al șefimii din ANP de a mătura din peisaj un om incomod, care a refuzat să cânte în corul obedienței, s-a transformat oficial într-un coșmar cu executare bugetară. Instanțele au validat punct cu punct ceea ce publicația de investigații Incisiv de Prahova a semnalat obsesiv încă de la începutul acestui bâlci instituțional: decapitarea lui Mircea Decu a fost o făcătură cusută cu odgonul alb al abuzului de putere.

Și cum orice moft de boier în uniformă costă, judecătorii nu doar că au anulat mazilirea, dar au lăsat și nota de plată pe masa instituției: toate salariile restante, dobânzile aferente și un bonus de 15.000 de lei daune morale, așa, ca să le treacă șefilor greața juridică. Ironia supremă a acestui vodevil grotesc? Orgoliul rănit al „strategilor” din București nu se plătește din solda lor grasă, ci tot din buzunarul contribuabilului român. Vătafii semnează tâmpenii cu aer marțial, judecătorii le dau peste degete, iar cetățeanul achită consumația la masa incompetenței!

Desantul cu lupa sub unghii sau cum să te împuști singur în epolet

Regia pusă în scenă împotriva lui Mircea Decu ar face invidios orice scenarist de filme cu mafioți de mâna a treia, turnate cu buget de avarie. Asupra Târgșorului s-au abătut controale peste controale, cu țintă fixă și laserul pus direct pe fruntea directorului adjunct, de parcă tot sistemul penitenciar din România atârna de ce avea Decu sub unghii. S-a săpat cu frenezie după un „vinovat de serviciu” care să acopere gunoiul îndesat sub preșurile groase de la București.

Ghinion teribil însă pentru inchizitorii de ocazie: chiar și Corpul de Control al Ministrului Justiției le-a suflat în ciorba cu acuzații fanteziste încă din fazele preliminare, demontând piesă cu piesă eșafodajul ridicol. Așa cum dezvăluiseră deja jurnaliștii de la Incisiv de Prahova, toată această vânătoare de vrăjitoare n-a fost decât o tentativă disperată de a scăpa de un om cu coloană vertebrală, alergic la combinațiile și managementul discreționar al unor directori care se cred veșnici pe scaun. Realitatea din teren și din instanță a demonstrat sec că mătura trebuia băgată urgent prin birourile ANP-ului, nu la Ploiești.

Stânga-mprejur cu coada între picioare: Comisarul-șef se întoarce, penibilul rămâne la centru!

Astăzi, cortina cade definitiv peste această farsă sinistră, lăsându-i pe marii strategi cu buza umflată și cu gradele șifonate. Printr-o hotărâre definitivă care a spulberat orice urmă de îndoială, Mircea Decu revine cu fruntea sus exact acolo unde îi este locul: în funcția de Director adjunct (siguranța deținerii și regim penitenciar) al Penitenciarului de Femei Ploiești – Târgșorul Nou.

Nu este vreo favoare căzută din cer, ci o palmă usturătoare dată peste obrazul gros al aroganței instituționale. După un parcurs minat cu șicane și obstacole meșteșugite în laboratoarele abuzului, verticalitatea, răbdarea și buna-credință au îngropat sub munți de probe ambițiile unor șefi cu stele de mucava. Dreptatea și-a croit drum cu buldozerul legii, demonstrând că hârțogăraia strâmbă nu poate ține piept adevărului.

Mircea Decu își reia biroul și atribuțiile prin puterea legii, în timp ce la București, pe holurile ANP-ului, se aude doar ecoul unui rușinos „stânga-mprejur!”. Rămâne o singură întrebare retorică, plutind în aerul greu de la centru: când vor învăța și „marii comandanți” că funcția publică nu e moșie părintească, iar prostia semnată oficial lasă urme adânci la buget? Până atunci, ciocul mic și joc de glezne în fața Justiției! (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

REPUBLICA BANANIERĂ TCE PLOIEȘTI: Cum conduce „Nae Comisionaru’” prin Note Interne ilegale, cum a îngropat „Organigrama cu chiloți” a „Slănicioaicei” o societate întreagă și de ce fug directorii financiari ca șobolanii de pe titanicul uns cu vaselină de 300.000 de lei!

Publicat

pe

De

Dacă ați crezut că după dezvăluirile explozive din Incisiv de Prahova („Feuda cu buldoexcavator și compostor în moarte clinică: Cum își pavează «Nae Comisionaru’» curtea cu utilajele și șoferii TCE Ploiești, sub privirea oarbă a unei conduceri de mucava!”) – (aici), la S.C. Transport Călători Express S.A. Ploiești s-a lăsat liniștea cătușelor sau măcar rușinea, vă înșelați amarnic! Într-o societate pe acțiuni în care acționarul majoritar sunt toți cetățenii Municipiului Ploiești – reprezentați, chipurile, de aleșii din Consiliul Local –, tupeul nu are marșarier, ci doar accelerație la podea și girofar de feudă personală.

A doua zi după ce presa l-a prins cu buldoexcavatorul în bătătură, cu șoferii Vali și Munteanu transformați în salahori de curte și cu liderul de sindicat State pe post de paznic al tăcerii, Nicolae Alexandri, zis „Nae Comisionaru’”, Directorul de Exploatare al TCE, s-a trezit cu spume la gură și cu pixul în mână. Nu ca să dea explicații ploieștenilor care îngheață în stații lângă compostoare și POS-uri aflate în moarte clinică, ci ca să facă ordine pe moșie și să ștergă urmele!

Actul I: Panica de joi dimineața, teleportarea lui Nae și mutarea pe un post-fantomă!

Să refacem cronologia absurdului din ograda păstorită decorativ de Directorul General Călin Daniel Zaharia și de Președintele Consiliului de Administrație, Cătălin Dobrescu:

Pe 18.11.2026, în timp ce în realitatea fizică lipsea de la serviciu ca să supravegheze tacticos lucrările private de construcții la propria reședință cu utilajele societății, Nae reușea miracolul bilocației administrative: aviza tacticos Nota Internă nr. STA 17907/18.11.2026 (întocmită și semnată de Oancea Gheorghe, privind planificarea șoferilor în weekenduri). Semna din sufragerie sau de pe cupa buldoexcavatorului? Rămâne ca organele să stabilească!

Cert este că, lovit în plex de ancheta Incisiv de Prahova, în dimineața zilei de 19.11.2026, Nae Comisionaru’ intră în fibrilații și emite de urgență o Notă Internă prin care dispune executarea sumară – pardon, transferul – impiegatei Găitănaru Claudia din cadrul Coloanei Autospeciale 8 (exact locul de unde pleacă utilajele spre șantierele patriei și ale directorilor!), aruncând-o la planificare foi de parcurs autobuze.

Aici comedia birocratică atinge paroxismul penal și administrativ din două motive monumentale:

  1. Uzurparea de pix la drumul mare: Conform tuturor regulamentelor interne și cadrului de guvernanță al TCE Ploiești, Directorul de Exploatare NU ARE COMPETENȚA DE A EMITE NOTE INTERNE la nivelul societății! Singurul care are competența legală să emită Note Interne la nivelul TCE este Directorul General (Călin Daniel Zaharia). Doar că, probabil amețit de aburii Deciziei CA nr. 18 din 23.06.2025 – acea capodoperă prin care Consiliul de Administrație a stabilit că directorii se înlocuiesc între ei ca la alba-neagra „fără limite de competență” (Directorul General de Adjunct, Adjunctul de Directorul de Exploatare) –, Nae nu se mai obosește nici măcar să aștepte concediul lui Zaharia! S-a proclamat direct vătaf suprem peste capul unui Director General redus la rolul de ficus în ghiveci!
  2. Transferul în neantul administrativ: Culmea prostiei manageriale în formă continuată este că, prin această Notă Internă ilegală semnată de Nae Comisionaru’, impiegata Găitănaru Claudia din Col. Autospeciale 8 este transferată pe un post de impiegat în cadrul Secției Transport Autobuze care… NU MAI EXISTĂ! Postul a fost desființat chiar prin Hotărârea Consiliului Local din 30.09.2026, cea care a aprobat celebra „Organigramă cu chiloți”! Cu alte cuvinte, în disperarea de a muta martorii incomozi de la Autospeciale, Nae a mutat un om viu pe o fantomă din ștatul de funcții!

Actul II: „Organigrama cu chiloți” și imperiul „Slănicioaicei” – de la dosare de cadre la mop, găleată și xeroxul dispărut!

Dar ce este această faimoasă „Organigramă cu chiloți”, trecută prin ședința Consiliului Local din 30.09.2026 sub privirea adormită a consilierilor locali și a Primarului? Este capodopera de inginerie socială și măcel profesional croită de  Nae Comisionaru’ și executată cu râvnă stahanovistă de maestrul păpușar al dosarelor, doamna Slăniceanu Claudia Mădălina, poreclită cu duioșie prin curtea instituției „Slănicioaica”, Șefa Serviciului Resurse Umane.

Înainte să aplaudăm această reformă epocală, Incisiv de Prahova deschide o paranteză legitimă și întreabă public: Ce studii are doamna Slăniceanu Claudia Mădălina și ce anume o recomandă profesional pentru ocuparea funcției de Șef Serviciu Resurse Umane într-o societate strategică a orașului? Pentru că oricine are un minimum – dar absolut un minimum! – de pregătire în domeniul Resurselor Umane se închină cu ambele mâini când vede struțo-cămila desenată de Slăniceanu la ordinele lui Nae!

Într-o sfidare totală a oricărei norme de control intern și separație a atribuțiilor (demnă cel mult de un SRL de apartament, nicidecum de o societate pe acțiuni cu capital public!), Serviciul care ar trebui să se ocupe strict de dosarele de personal și-a băgat în subordine, cu o larghețe de nabab, tot ce i-a poftit inima doamnei Slăniceanu:

  • Managementul documentelor (Registratura și Secretariatul);
  • Arhiva societății;
  • Igienizarea clădirilor și terenurilor administrative (botezată pompos „Administrativ”)!

Practic, cine controlează angajările și concedierile controlează acum și ce hârtii intră în firmă, ce hârtii se ascund în arhivă și cine dă cu mopul pe holuri! Iar anomalia este cu atât mai ridicolă cu cât personal de igienizare există împrăștiat și la Secția Transport Autobuze, și la Secția Tramvai, și la Secția Troleibuze – când orice manual elementar de organizare spune clar că tot personalul de curățenie trebuie grupat într-un serviciu administrativ distinct, nu lipit cu scuipat de Resursele Umane! Dar nu degeaba o laudă Nae prin instituție, pe surse, că „ea e șefa la CA” (și, privind cum votează CA-ul, cumva chiar are dreptate!). Slăniceanu a fost răsplătită regește pentru că a desenat ghilotina exact pe placul stăpânilor.

Actul III: Dezastrul operativ – electricieni kamikaze pe stâlpi, autobuze pe butuci și „Salam” salvat miraculos!

Ce a produs în teren „Organigrama cu chiloți” din 30.09.2026? O paralizie generalizată și pericole mortale, în timp ce șmecherii au căzut toți în picioare! Iată bilanțul dezastrului pe care Primarul și Consiliul Local ar face bine să-l citească cu lupa:

Sectorul lovit de „Organigrama cu chiloți” Efectul dezastruos în activitatea TCE Ploiești
Registratura și Transparența S-a desființat al doilea post din Registratură! Transparența este ZERO. Fizic și legal, un singur salariat este în imposibilitatea biologică de a merge la Poștă să ridice corespondența, de a o distribui prin toată societatea și de a asigura simultan programul permanent obligatoriu de minimum 8 ore la ghișeu! Acum, pe surse, se poartă dezbateri aprinse pe la colțuri cum să cârpească prostia aducând un alt salariat să suplinească postul ras chiar de ei!
Xeroxul Societății Din exces de zel reformist, „Slănicioaica” a desființat până și unicul post de la xerox! Acum umblă disperată după „soluții de avarie” ca posturile desființate pe hârtie să fie acoperite pe sub mână de alți salariați!
Tipografia TCE O structură care putea aduce venituri suplimentare societății a fost decapitată prin desființarea postului de inginer coordonator. Au rămas doi salariați fără studii superioare, puși în imposibilitatea tehnică și legală de a face calcule tehnologice și de a stabili minimumul necesar pentru desfășurarea activității!
Transportul Electric (Risc mortal de muncă!) S-au ras posturi de electricieni! Astăzi, în caz de avarie la rețea sau la un stâlp, pleacă autospeciala de intervenție, șoferul rămâne jos să dirijeze platforma, iar electricianul urcă SINGUR în nacelă la tensiune, deși normele legale de protecția muncii impun categoric minimum doi electricieni la o asemenea intervenție! Așteaptă Nae și Dobrescu o tragedie ca să înțeleagă ce au votat?!
Ateliere și Mecanici Desființarea posturilor de mecanici a umplut garajele de autobuze imobilizate pe butuci și a blocat reviziile tehnice obligatorii (RT1, RT2 etc.). Călătorii așteaptă în frig, dar organigrama e „suplă”!

Și acum, bomboana de pe coliva restructurării! Din cele 21 de posturi desființate pe criteriile lui Nae, avem și o veste extraordinară pentru folclorul instituției: „Salam” a rămas bine-mersi pe poziții, alături de absolut toți coordonatorii echipelor de control bilete, care au fost reîncadrați grijuliu în alte funcții!

În realitate, din 21 de „disponibilizați” pe hârtie, au plecat acasă doar 12-13 oameni – fix amărâții cu cele mai mici salarii din societate (o economie bugetară de râsul curcilor!) și profesioniști adevărați, cu 40 de ani de vechime în câmpul muncii, aruncați ca niște măsele stricate sau forțați să se pensioneze! În TCE domnește astăzi TEROAREA: oameni care au muncit o viață întreagă tremură de frică că mâine îi cheamă trio-ul Slăniceanu – Nae să le pună decizia în brațe. Ironia sorții? Urmează ca însăși „Slănicioaica” să împlinească 40 de ani vechime în câmpul muncii – doar că ea, cum șușotesc hâtrii prin curtea TCE, „a plecat de jos și tot jos a rămas”!

Actul IV: Fuga de pe Titanic a Monicăi Tănase, revolta Cristinei Chiagă și comedia erorilor „dinn” Consiliul de Administrație!

Dacă la bază e teroare, la vârf miroase a praf de pușcă și a dosare grele! După 9 ani în care, potrivit surselor din interior, binomul Nae – Monica Tănase a patronat o risipă și un jaf controlat după metoda „puțin și sistematic, ca să nu bată la ochi” – un mecanism uns ca la carte, în care oamenii incomozi din posturi-cheie au fost eliminați metodic pentru a face loc clientelei, presiuni care au dus în timp la îmbolnăvirea gravă și chiar la decesul unor salariați –, brusc, corabia a început să ia apă!

De ce și-ar da demisia subit, chiar înainte de iarnă și de închiderea anului fiscal, un Director Financiar care câștigase concursul și avea în buzunar un mandat beton pe 4 ani?! Nimeni nu dă concurs ca să fugă mâncând pământul! A forțat-o cineva să plece sau a văzut Monica Tănase că urmează nota de plată pentru „Organigrama cu chiloți” și pentru ingineriile ultimilor ani, preferând să sară din barcă înainte de impact? Doar Nae știe adevărul complet!

Cert este că documentele oficiale ale Consiliului de Administrație arată o brambureală instituțională fără precedent, o telenovelă cu date încâlcite și refuzuri în lanț:

  • Pe 16.10.2026, prin solicitarea nr. DF 16141/16.10.2026, Directorul Financiar Monica Tănase își depune renunțarea la mandat și cere disperată reducerea termenului de preaviz la jumătate – de la 60 la 30 de zile calendaristice! Atât de tare îi ardeau tălpile să nu mai semneze nimic!
  • Consiliul de Administrație se reunește în ședința din 12.11.2026 (trecută prin folclorul birocratic al instituției cu atâta haos încât prin hârtii și discuții interne datele sar de la 12.11 la 12.12 și de la 13.11 la 16.11!), emite Decizia CA nr. 18 din 12.11.2026, pe care o semnează electronic abia cinci zile mai târziu, pe 17.11.2026, deci DUPĂ ce mandatul Monicăi Tănase încetase deja la 16.11.2026!
  • Prin Art. 5 lit. a) din această decizie, CA-ul încearcă să-i arunce pisica moartă în brațe doamnei Cristina Chiagă (Șef Serviciu Financiar-Contabilitate), invocând mecanismul de înlocuire automată din art. 3 alin. (3) al Deciziei CA nr. 18/23.06.2025 (același document care aproba și Manualul de politici contabile nr. DF10128/20.06.2025).
  • ȘOC ȘI GROAZĂ LA CONTABILITATE: Păcăleala nu ține! Cristina Chiagă REFUZĂ să îndeplinească atribuțiile de Director Financiar lăsate baltă subit înainte de Crăciun! Femeia refuză pur și simplu să fie kamikaze cu semnătura pe oalele sparte lăsate în urmă!

Rezultatul? Astăzi, S.C. Transport Călători Express S.A. Ploiești NU ARE DIRECTOR FINANCIAR funcțional, în timp ce CA-ul votează tacticos la Art. 5 lit. b) și c) să angajeze cu bani publici un „expert independent” în resurse umane ca să le caute alt kamikaze! Păi de ce mai plătiți expert independent pe achiziții publice, dacă tot o aveți în curte pe marea specialistă Slăniceanu, stăpâna dosarelor, a registraturii și a găleților cu clor?!

Epilog cu vaselină de 300.000 de lei, Laguna casată și „Tramvaiul Moșului” tras pe linie moartă

Ca tabloul cinismului să fie complet, am privit „stupefiati” cu ce s-au ocupat pe 12.11.2026 (cu semnături electronice înșirate tacticos pe 17.11.2026: la ora 08:48:14, Țaboi Florin Mădălin la 09:22:18, Viorica Băcanu la 13:20:38, Pantazi Florentina la 13:31:59, Șchiopu Cristinel la 13:46:18 și secretarul CA Cristina Tătuc / Florentina-Cristina Tatuc la 14:25:01) mai-marii din Consiliul de Administrație, în documentul în al cărui subsol tronează pe fiecare pagină superba bâlbâială agramată „Decizia CA nr. 18 dinn 12.11.2026” (cu doi de „n”, că la Registratură și Secretariat a rămas jumătate de om!):

  • Au rectificat triumfător bugetul pentru „Uleiuri și unsori” la fabuloasa sumă de 300.000 de lei (fără TVA)! Că doar trebuie uns zdravăn mecanismul lui Nae ca să nu scârțâie cupa buldoexcavatorului în curtea privată!
  • Au bifat marele act de curaj anticorupție la Art. 4 (pe baza Referatului PP 16204/19.10.2026): au casat bătrânul Renault Laguna (nr. inventar 22884) și – țineți-vă bine! – i-au anulat eroic cota de combustibil prevăzută la art. 13 din Decizia CA nr. 7/27.05.2026! În curtea TCE se fură motorină cu cisterna, dar CA-ul a salvat bugetul tăind benzina unei rable trase pe dreapta!
  • Au „luat act” senini de Raportul API nr. 15145/30.09.2026 (despre orele suplimentare, concediile medicale și OUG 156/2024 și OUG 89/2025), de Raportul conducerii executive nr. DG 17217/06.11.2026 (conform OUG 109/2011), de situația contractelor nr. DG 17267/09.11.2026, de adresele ambelor sindicate (nr. 186/13.10.2026 înregistrată cu nr. 15880/13.10.2026 de la Sindicatul Transportatorilor Ploiești și nr. 16912/02.11.2026 de la Sindicatul Liber al Transportatorilor din Ploiești), de „Vinerea Verde” și, cireașa de pe tort, la Art. 10, de adresa Asociației TransPloiești (nr. 16536/23.10.2026) pentru proiectul „Tramvaiul Moșului”!

La TCE Ploiești, singurul Moș Crăciun este Nae Comisionaru’, care împarte Note Interne ilegale pe posturi desființate, își pavează curtea pe banii ploieștenilor, păstrează intact plutonul lui „Salam” și conduce prin teroare alături de „Slănicioaica”, în timp ce Călin Daniel Zaharia privește pe geam, iar finanțele societății au rămas fără semnătură!

Domnule Primar, stimați consilieri locali ai Municipiului Ploiești: voi chiar știți ce ați votat pe 30 septembrie 2026 când ați ridicat mâna pentru „Organigrama cu chiloți”, sau așteptați să vină Curtea de Conturi, ITM-ul și procurorii ca să vă traducă ce înseamnă „fără limite de competență” în feuda lui Nae?! Va urma! (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Când MAI taie pensii cu pixul, legea devine opțională

Publicat

pe

De

La încasări, revizuire „din oficiu”. La plăți, birocrație până la adânci bătrâneți

În universul administrativ al Ministerului Afacerilor Interne, legea pare să funcționeze după un principiu simplu: când statul trebuie să ia bani, găsește imediat o procedură; când trebuie să plătească drepturi, descoperă că mai este nevoie de o lege, de o ordonanță, de un aviz, de un grup de lucru și, eventual, de o minune legislativă.

Cazul pensiilor militare în care au fost valorificate stagii de cotizare cumpărate scoate la iveală această dublă măsură. Potrivit informațiilor publicate de Sindicatul „Diamantul”, Casa de Pensii Sectorială a MAI a susținut în instanță că revizuirea nu poate anula un drept de pensie deja stabilit, nu poate transforma pensia în „0 lei” și nu poate elimina stagiile valorificate inițial.

Ulterior, aceeași instituție a făcut exact aceste lucruri.

Dacă aceasta nu este o demonstrație administrativă de consecvență, atunci este cel puțin o demonstrație de memorie selectivă.

Dosarul îl întocmește unitatea, dar vina ajunge tot la pensionar

În procedura de pensionare, polițistul sau cadrul militar nu își scrie singur vechimea cu pixul pe colțul mesei. Dosarul este întocmit de unitate, prin structurile de resurse umane și financiar-contabile.

Fișa de pensie consemnează perioadele lucrate, funcțiile, gradele, veniturile și vechimea. Documentul este verificat și semnat de conducerea unității, de șeful structurii de resurse umane și de șeful financiarului. Semnatarii certifică faptul că datele înscrise sunt exacte și corespund documentelor din dosarul personal.

Legea nr. 223/2015 stabilește explicit că unitățile sunt responsabile pentru întocmirea dosarului și pentru exactitatea informațiilor transmise. Casa de Pensii primește dosarul, verifică îndeplinirea condițiilor și emite decizia.

În cazul analizat de Tribunalul Buzău, perioadele de stagiu cumpărate în baza OUG nr. 163/2020 apăreau atât în fișa de pensie, cât și în adeverința eliberată de casa județeană de pensii. Casa a avut documentele în față, le-a analizat, le-a acceptat și a acordat pensia.

Ani mai târziu, însă, administrația a descoperit că problema nu era la ea, ci la pensionar. O descoperire remarcabilă, dacă ținem cont că toate documentele fuseseră întocmite, verificate și validate de instituții.

2021: Casa spune că stagiile cumpărate contează

În mai 2021, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Banat” al județului Timiș a cerut Casei de Pensii Sectoriale a MAI un punct de vedere privind folosirea stagiilor cumpărate la stabilirea pensiilor anticipate și anticipate parțiale.

Inspectoratul a ridicat problema corect: OUG nr. 163/2020 făcea referire la obținerea pensiei pentru limită de vârstă. Prin urmare, unitatea a întrebat dacă perioadele cumpărate pot fi folosite și pentru celelalte tipuri de pensie militară.

Casa a răspuns după opt zile. Și nu a lăsat loc de prea multe interpretări. A susținut că perioadele pentru care s-au plătit contribuții trebuie luate în calcul la stabilirea pensiei de serviciu, indiferent dacă este vorba despre pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau pensie anticipată parțială.

Cu alte cuvinte, în 2021, Casa a transmis instituțiilor din subordine că stagiile cumpărate sunt valabile și pot fi valorificate.

Răspunsul nu a fost o discuție de coridor, o opinie spusă la cafea sau o șoaptă administrativă. A fost un document oficial, semnat de conducerea Casei și transmis unei unități a MAI pentru informarea personalului.

2024: Casa îi spune ministrului că pensiile au fost acordate legal

Trei ani mai târziu, problema a ajuns pe masa ministrului afacerilor interne.

Într-o notă comună din mai 2024, Casa de Pensii Sectorială, Direcția Generală Management Resurse Umane, Direcția Generală Juridică și Direcția Generală Financiară și-au exprimat opiniile despre folosirea stagiilor cumpărate la pensiile anticipate parțiale.

Direcțiile juridică și financiară au susținut că perioadele cumpărate pot fi folosite doar pentru pensia pentru limită de vârstă. Casa de Pensii a susținut contrariul. A arătat că pensiile anticipate parțiale fuseseră stabilite cu respectarea legii, deoarece Legea nr. 223/2015 recunoaște stagiile de cotizare din sistemul public și nu conține o interdicție expresă.

Aceeași interpretare a fost susținută și de Direcția Generală Management Resurse Umane. Concluzia acesteia a fost că stagiile dobândite prin plata contribuțiilor trebuie luate în calcul la stabilirea vechimii efective necesare pentru pensionare.

Așadar, în 2024, Casa și structura de resurse umane a ministerului au transmis ministrului că pensiile fuseseră acordate legal.

În acel moment, administrația avea mai multe opinii juridice pe masă, dar și un răspuns oficial mai vechi, dat în 2021, care mergea în aceeași direcție: stagiile cumpărate pot fi valorificate.

2025: apare raportul care schimbă trecutul

În martie 2025, Corpul de Control al ministrului a finalizat o notă-raport privind aceste pensii. Documentul a identificat 757 de pensii anticipate parțiale acordate unor persoane care folosis­eră stagii de cotizare cumpărate în baza OUG nr. 163/2020.

Potrivit raportului, 592 dintre aceste pensii fuseseră acordate în cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și al unităților subordonate.

Corpul de Control a criticat faptul că structurile ministerului nu avuseseră o interpretare unitară și a susținut că stagiile cumpărate ar trebui recunoscute doar pentru anumite categorii de pensii, precum pensia pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate și pensia de urmaș.

Raportul a recomandat analizarea eventualei existențe a unei neglijențe în serviciu și verificarea posibilității de anulare a deciziilor de pensie.

Aici începe partea cu adevărat spectaculoasă: documentele de la pensionare au rămas aceleași, contractele au rămas aceleași, contribuțiile au fost plătite, iar oamenii au rămas aceiași. S-a schimbat doar interpretarea instituției.

Trecutul administrativ a fost, practic, reeditat printr-o notă internă.

Casa își contestă propriile decizii

În vara anului 2025, Casa de Pensii a început să cheme pensionarii în instanță pentru anularea propriilor decizii.

Tribunalele din București, Covasna și alte județe au respins acțiunile ca inadmisibile. Raționamentul instanțelor a fost că, dacă instituția consideră că a greșit o decizie de pensie, are la dispoziție procedura revizuirii prevăzută de Legea nr. 223/2015.

Casa a făcut apel.

Pentru a susține că trebuie să meargă în instanță, Casa a argumentat că procedura revizuirii nu îi permite:

  • să anuleze sau să respingă un drept de pensie deja stabilit;
  • să transforme pensia în „0 lei”;
  • să elimine stagiile valorificate la acordarea pensiei;
  • să modifice datele înscrise de unitate în dosarul de pensionare;
  • să reanalizeze ulterior îndeplinirea condițiilor de pensionare.

În apelul depus la Tribunalul București, instituția a susținut chiar că nu are competența de a modifica fișa de pensie sau datele privind vechimea, gradele și funcțiile.

Mesajul era limpede: Casa spunea instanțelor că nu poate face prin revizuire ceea ce avea să facă, ulterior, prin revizuire.

Instanțele îi arată Casei ușa revizuirii

Curtea de Apel Ploiești a avut o altă opinie.

Prin Decizia nr. 374 din 5 martie 2026, instanța a reținut că, deși unitatea întocmește dosarul și răspunde pentru exactitatea datelor, Casa este cea care analizează documentele și decide dacă o anumită perioadă poate fi valorificată ca stagiu de cotizare.

Curtea a apreciat că, dacă stagiul fusese valorificat din eroare, Casa putea utiliza procedura revizuirii pentru îndreptarea acestei erori.

Prin Decizia nr. 1222 din 13 octombrie 2026, aceeași curte a menținut această abordare într-un alt dosar. Casa putea emite o decizie de revizuire și putea respinge cererea de pensionare dacă ajungea la concluzia că nu era îndeplinită condiția vechimii efective.

Curtea de Apel București și Curtea de Apel Brașov au menținut, la rândul lor, soluții prin care acțiunile Casei de anulare în instanță fuseseră respinse, tocmai pentru că exista procedura revizuirii.

Instanțele i-au transmis Casei, în esență: dacă vrei să îți corectezi propria decizie, folosește instrumentul prevăzut de lege.

Casa a primit indicația.

Și, după o perioadă rezonabilă de reflecție instituțională, a făcut exact ce spusese că nu poate face.

Covasna: cinci luni dispar, pensia ajunge la zero

La 14 iulie 2026, Casa de Pensii Sectorială a MAI a emis la Covasna o decizie de revizuire.

Prin această decizie au fost eliminate cinci luni de stagiu cumpărat. Vechimea efectivă a fost redusă la 19 ani, 7 luni și 26 de zile, sub pragul necesar pentru pensia anticipată parțială.

Cererea de pensionare a fost respinsă, deși persoana respectivă primea pensie încă din noiembrie 2021.

În decizie au fost invocate nota Corpului de Control și hotărârile instanțelor care arătaseră că revizuirea poate fi folosită. Nu apare însă, potrivit informațiilor publicate de Sindicatul „Diamantul”, o fișă de pensie refăcută de unitatea care întocmise inițial dosarul.

La 31 iulie 2026, Casa a emis și decizia de recuperare a sumelor plătite.

Debitul total a fost calculat la 305.295 de lei. Casa a cerut efectiv recuperarea sumei de 206.694 de lei, pentru perioada neprescrisă.

Astfel, în numai câteva săptămâni, pensionarul a trecut de la statutul de beneficiar al unei decizii oficiale la cel de debitor pentru sute de mii de lei.

A fost, administrativ vorbind, o transformare rapidă: pensia s-a evaporat, dar debitul a rămas foarte concret.

Contradicția perfectă: exact ce nu putea face, Casa a făcut

Decizia de la Covasna a pus în practică toate lucrurile pe care Casa le negase în apelurile sale:

  • a respins un drept de pensie stabilit anterior;
  • a eliminat stagii valorificate la acordarea dreptului;
  • a dus cuantumul pensiei la zero;
  • a cerut recuperarea unor sume plătite timp de mai mulți ani.

În același timp, apelul depus la Buzău nu fusese retras. Curtea de Apel Ploiești l-a judecat în septembrie 2026, după emiterea deciziei de la Covasna.

În hotărârea sa, instanța a consemnat chiar argumentul Casei potrivit căruia revizuirea nu poate anula dreptul de pensie, nu poate transforma pensia în „0 lei” și nu poate elimina stagiile valorificate anterior.

Prin urmare, Casa a susținut în instanță, până în toamna lui 2026, că revizuirea nu poate produce efectele pe care instituția le produsese deja în iulie.

Este greu de imaginat o demonstrație mai concentrată de contradicție administrativă. Eventual doar dacă aceeași instituție ar depune simultan două documente în care afirmă că un lucru este imposibil și că l-a făcut deja.

Stagiul cumpărat: legal pentru un tribunal, ilegal pentru altă interpretare

Tribunalul Buzău a respins acțiunea Casei prin Sentința nr. 253 din februarie 2026.

Instanța a apreciat că perioadele de cotizare cumpărate trebuiau luate în calcul la stabilirea vechimii necesare pensiei anticipate parțiale. Tribunalul a considerat că articolele invocate de Casa de Pensii nu exclud aceste perioade, ci, dimpotrivă, permit includerea lor în calcul.

Instanța a reținut și buna-credință a pensionarului. Acesta încheiase legal contractul, plătise contribuțiile, depusese documentele și se bazase pe decizia emisă de autoritatea competentă.

Potrivit motivării, eventuala eroare de interpretare aparținea autorității, nu beneficiarului. Revocarea după mai mulți ani a unei decizii favorabile ar afecta securitatea raporturilor juridice și încrederea legitimă a pensionarului.

Curtea de Apel Ploiești a menținut soluția în octombrie 2026, dar printr-un raționament legat de procedura revizuirii, fără a tranșa definitiv chestiunea includerii stagiului cumpărat în pensia anticipată parțială.

Practica instanțelor nu este unitară. Tribunalul Dâmbovița ar fi admis, la fond, o acțiune formulată de Casa de Pensii, în timp ce Tribunalul Vâlcea a considerat că o decizie definitivă de pensionare nu poate fi anulată decât în situații de fraudă.

Pe scurt, pensionarul nu știe doar dacă are dreptate. Trebuie să afle și în ce județ a ajuns dosarul.

Buna-credință, pusă să plătească factura

Tribunalul Vâlcea a oferit una dintre cele mai ferme motivări.

Instanța a arătat că, în lipsa unei fraude comise de beneficiar, o persoană care a încheiat legal contractul, a plătit contribuțiile și a depus documentele nu poate rămâne fără pensie și fără protecție socială din cauza schimbării ulterioare a interpretării legii.

Tribunalul a mai apreciat că o interpretare nouă nu poate produce efecte retroactive împotriva pensionarului și că statul nu poate transfera asupra acestuia consecințele propriei greșeli.

Este un principiu simplu, dar aparent exotic în administrație: dacă instituția a greșit, nu este obligatoriu ca nota de plată să fie trimisă celui care a avut încredere în ea.

Debitul de sute de mii de lei și scutirea prevăzută de lege

În apărarea pensionarilor mai există un argument: Legea nr. 125/2014, modificată prin Legea nr. 285/2024, prevede scutirea de la recuperare a anumitor debite provenite din pensii încasate necuvenit.

Curtea de Apel Brașov a aplicat această scutire și în cauze privind pensii militare, apreciind că textul legal se referă la debite reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, indiferent de categoria pensiei.

În unele dosare, instanța a anulat deciziile de debit și a obligat Casa la plata cheltuielilor de judecată. În alte cauze, a menținut decizia, dar a constatat că sumele nerecuperate până la intrarea în vigoare a legii nu mai pot fi recuperate.

Există însă și limite. Scutirea nu se aplică atunci când debitul provine din culpa pensionarului, de exemplu din folosirea unor documente nelegale sau declararea unor date nereale.

În cazul analizat de Tribunalul Buzău, contractul de asigurare fusese considerat legal, iar documentele proveneau de la casa județeană de pensii. Prin urmare, argumentul culpei pensionarului nu pare să se potrivească prea bine cu realitatea dosarului.

Mai mult, în titlul executoriu emis în noiembrie 2026, debitul de 206.694 de lei a fost încadrat de ANAF la categoria sumelor provenite din drepturi necuvenite aferente sistemului public de pensii. Statul pare să fi folosit, așadar, o clasificare care poate deveni incomodă atunci când este citită împreună cu legea privind scutirea de la plată.

Când pensia trebuie mărită, apare fantoma ordonanței

Partea cea mai grăitoare a situației este comparația cu majorările salariale care ar fi trebuit să se reflecte în pensii.

În cazul indemnizației pentru lucrări de excepție, cunoscută drept „majorarea de excelență”, autoritățile ar fi calculat drepturile între 2019 și 2023 la un nivel plafonat, fără să țină cont de evoluția salariului de funcție.

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, prin Decizia nr. 75/2024, că majorarea nu este supusă plafonării la nivelul lunii decembrie 2018.

În loc să aplice rapid efectele deciziei și să revizuiască pensiile din oficiu, structurile financiare ale MAI au transmis că este nevoie de un act normativ nou.

În răspunsurile comunicate pensionarilor, instituțiile au arătat că fusese inițiat un proiect de ordonanță de urgență, dar că acesta nu fusese adoptat. Prin urmare, recalcularea era amânată până la apariția unei noi intervenții legislative.

Așadar, pentru pensionarii cărora pensia ar fi trebuit să crească, o decizie obligatorie a Înaltei Curți nu a fost suficientă.

Pentru pensionarii cărora pensia trebuia redusă, a fost suficient un raport intern al Corpului de Control.

Două reguli, aceeași conducere

În perioada analizată, Direcția Generală Juridică, Direcția Generală Management Resurse Umane, Direcția Generală Financiară și Casa de Pensii Sectorială s-au aflat în coordonarea aparatului central al ministerului.

Aceleași structuri au avut în față, în 2024, două interpretări diferite privind stagiile cumpărate. Casa și Direcția de Resurse Umane au susținut legalitatea pensiilor. Direcțiile juridică și financiară au avut o opinie opusă.

Nota comună transmisă ministrului a primit avizul conducerii ministerului. Toată lumea știa, deci, că există o problemă de interpretare și că structurile interne nu sunt de acord.

În 2025, după raportul Corpului de Control, interpretarea favorabilă pensionarilor a fost abandonată. Au urmat acțiuni în instanță, revizuiri și decizii de debit.

În cazul majorării pensiilor, însă, instituțiile au continuat să invoce necesitatea unei legi noi, deși exista o decizie obligatorie a Înaltei Curți.

Formula administrativă devine astfel aproape poetică:

  • când pensia trebuie mărită, se așteaptă legea;
  • când pensia trebuie tăiată, este suficientă o notă;
  • când statul a greșit, pensionarul plătește;
  • când pensionarul are dreptate, trebuie să meargă în instanță.

Cine răspunde pentru schimbarea interpretării?

Casa de Pensii a valorificat stagiile, a acordat pensiile și a transmis în scris că procedura este legală.

Mai târziu, aceeași instituție a susținut că pensiile au fost acordate greșit și a cerut anularea lor sau a procedat la revizuirea acestora.

Întrebarea esențială rămâne fără răspuns: dacă a existat o eroare, a cui a fost?

Pensionarul nu a întocmit fișa de pensie. Nu a interpretat Legea nr. 223/2015 în numele ministerului. Nu a validat dosarul. Nu a emis decizia. Nu a redactat răspunsul oficial din 2021. Nu a semnat nota din 2024.

A făcut ceea ce i s-a cerut: a încheiat contractul, a plătit contribuțiile și a depus documentele.

Totuși, când instituția și-a schimbat opinia, omul a primit factura.

În loc de concluzie: pensia ca probă de rezistență administrativă

Povestea pensiilor cu stagii cumpărate nu mai este doar despre interpretarea unor articole de lege. Este despre felul în care administrația își poate schimba poziția fără să își asume costul schimbării.

În 2021, Casa a spus că stagiile pot fi valorificate. În 2024, a susținut că pensiile acordate pe această bază sunt legale. În 2025, o verificare internă a schimbat direcția. În 2026, Casa a folosit revizuirea pentru a retrage drepturi pe care anterior le recunoscuse.

În instanță, însă, a susținut că revizuirea nu poate face tocmai ceea ce instituția a făcut ulterior.

Pentru pensionarul de la Covasna, teoria s-a transformat în 206.694 de lei de recuperat.

Pentru cei care așteaptă majorarea pensiilor, răspunsul este diferit: mai trebuie o lege.

Aceasta pare să fie adevărata regulă nescrisă a sistemului: statul poate schimba interpretarea când trebuie să ia, dar nu și când trebuie să dea.

Iar dacă cineva întreabă de ce, administrația are probabil pregătit răspunsul standard: problema este în analiză, s-a constituit un grup de lucru și se așteaptă un act normativ. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv12 ore ago

Stele căzătoare și orgolii pe banii noștri: Cum au confundat boierii din ANP codul legii cu regulamentul de la scara blocului și s-au trezit cu Mircea Decu înapoi pe funcție!

Pe plantația cu gratii a Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), acolo unde câțiva vătafi de carton cu epoleți grei trăiesc...

Exclusiv13 ore ago

REPUBLICA BANANIERĂ TCE PLOIEȘTI: Cum conduce „Nae Comisionaru’” prin Note Interne ilegale, cum a îngropat „Organigrama cu chiloți” a „Slănicioaicei” o societate întreagă și de ce fug directorii financiari ca șobolanii de pe titanicul uns cu vaselină de 300.000 de lei!

Dacă ați crezut că după dezvăluirile explozive din Incisiv de Prahova („Feuda cu buldoexcavator și compostor în moarte clinică: Cum...

Exclusiv14 ore ago

Când MAI taie pensii cu pixul, legea devine opțională

La încasări, revizuire „din oficiu”. La plăți, birocrație până la adânci bătrâneți În universul administrativ al Ministerului Afacerilor Interne, legea...

Exclusiv14 ore ago

Cosmin Dorobanțu, vocea Poliției Penitenciare: reacția președintelui FSANP la numirea lui Lavrin Covaci la Ministerul Justiției

UN NOU SECRETAR DE STAT LA JUSTIȚIE ȘI O VOCE PUTERNICĂ DIN SISTEM Numirea avocatului Lavrin Covaci în funcția de...

Exclusiv2 zile ago

Antrenamente cu tărie și scandal conjugal sub masca legii: Cum își pune în aplicare „tactica de la mascați” o agentă SAS turtă de beată, în timp ce șefii IPJ Prahova țin batista pe țambal și vânează polițiștii corecți!

Dacă mai avea cineva iluzia că Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Prahova este un bastion al siguranței cetățeanului, e cazul...

Exclusiv2 zile ago

Până la 60.000 de euro de polițist: Statul, marele jefuitor din fluturașul de salariu

În România, cel mai eficient jefuitor de polițiști nu e infractorul, ci statul. Nu sparge seifuri, nu atacă bănci, nu...

Exclusiv2 zile ago

Feuda cu buldoexcavator și compostor în moarte clinică: Cum își pavează „Nae Comisionaru’” curtea cu utilajele și șoferii TCE Ploiești, sub privirea oarbă a unei conduceri de mucava!

Dacă aveați impresia că la Transport Călători Express (TCE) Ploiești s-a atins deja fundul prăpastiei administrative, pregătiți-vă să mai săpați...

Exclusiv2 zile ago

Împăratul „Copy-Paste” cu pistol de lemn și togă de catifea: Cum a vrut avocatul stagiar Alexandru Fulgeanu să tragă țeava din Tisău în Cătina, între 118 flotanți în sufragerie, operații estetice din buget și falimente „active” cu bolnavi la patru ore! (II)

Dacă administrația publică din România și barourile de avocați ar avea un muzeu al absurdului, Alexandru Fulgeanu, fostul primar de...

Exclusiv4 zile ago

Spiritism constituțional pe 197,33 lei: Cum au așteptat șapte polițiști șase ani jumate ca să afle că muncesc pe bază de voluntariat, iar CCR folosește Internet Explorer

Dacă mai avea cineva impresia că Justiția din România se mișcă încet, Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” vine cu dovada...

Exclusiv4 zile ago

Croitorii orbi din fruntea pușcăriilor: Cum vrea statul să reformeze penitenciarele înainte să afle câte paturi are în ele

Există în administrația românească o tradiție sacră, aproape mistică: întâi tai panglica, dărâmi zidul și desenezi organigrama din pix, iar...

Exclusiv4 zile ago

Poliția sub acoperire… de ridicol: Cum a ajuns șeful Poliției Municipiului Arad „secret de stat” apărat cu minciuni și GDPR

În Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Arad s-a descoperit recent o nouă formă de muncă operativă sub acoperire: concursul-fantomă pentru...

Exclusiv4 zile ago

„MAESTRUL BOROBOAȚELOR” LOVEȘTE DIN NOU! Cum s-a prăbușit în instanță încă o capodoperă „cusută cu ață albă” a procurorului Eduard Stasie și cum un judecător cu coloană vertebrală i-a predat o lecție usturătoare de Drept!

Dacă cineva mai avea vreo îndoială că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova „școala de croitorie penală” a fostului...

Exclusiv4 zile ago

IPJ Prahova și „Cartierul General Plopeni”: republica șpăgii cu poliție de decor și primărie de familie

Somn ușor, instituții! D.G.A. și D.G.I.P.I. Prahova, în comă profundă IPJ Prahova revine în „lumina reflectoarelor” ca un serial prost,...

Exclusiv4 zile ago

Avocatul din Cătina: pistol la brâu, toga pe umeri. Fabrica de bani și bolnavi «pe 4 ore» a lui Alexandru Fulgeanu, fost primar la Cătina (Buzău) – (I)

Avocatul din Cătina: de la pistolul din șanț la toga din barou. Fabrica de bani, flotanți și bolnavi „pe 4...

Exclusiv4 zile ago

MAI, ministerul „Mulgeți Armata Internă”: cum fură veteranii la diurnă după ce i-a trimis la moarte pe datorie

Veteranii, jefuiți la întoarcere: după front, urmează țeapa de la stat MAI nu se dezminte: după ce și-a trimis oamenii...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv