Exclusiv
Statul radioactiveșuat: cum a aruncat Guvernul 1.060 de tone de deșeuri nucleare în curtea românilor și a plecat acasă
Statul eșuat? Nu, statul radioactiv. România, țara în care guvernanții lasă uraniul la soare
România nu mai este doar „stat eșuat”. E nivelul următor: stat radioactiveșuat. Potrivit unui articol din Cotidianul Național, sub semnătura jurnalistei Claudia Marcu, țara se află în fața unui pericol radioactiv iminent nu din cauza rușilor, ucrainenilor sau a vreunui reactor scăpat de sub control, ci din cauza trădării și incompetenței ucigașe a propriilor guvernanți.
Curtea de Conturi – instituție de obicei plictisită de cifre și tabele – a făcut un gest fără precedent: a dat publicității o documentare care arată un dezastru cu potențial mortal, produs de autoritățile statului la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale şi Resurse Radioactive (ICPMRR). Institut pe care statul l-a închis forțat, într-un mod dubios, apoi a lăsat în urmă, ca un borcan cu murături uitat în beci:
- deșeuri radioactive,
- documente clasificate,
- aparatură ultraperformantă, unicat în România.
Curtea de Conturi avertizează negru pe alb: riscurile sunt atât radiologice, cât și de siguranță națională. Pe românește: nu doar că putem fi iradiați, dar putem deveni și furnizori de „material” pentru traficul nuclear internațional.
1.060 de tone de deșeuri radioactive, nepăzite. Statul le-a lăsat la „self service”
Raportul Curții de Conturi privind acțiunea de documentare la ICPMRR arată adevărata față a „statului paralel”: un stat care și-a abandonat cetățenii în fața unui pericol radioactiv mortal, în timp ce oficialii își pasează vina ca pe o minge murdară.
Deșeurile radioactive rămase de la institut au fost abandonate și lăsate fără pază, în timp ce autoritățile se joacă de-a „nu e treaba mea”. Curtea de Conturi a constatat că amplasamentele ICPMRR din Măgurele și Merișani sunt nesecurizate și nepăzite, iar autorizațiile CNCAN au expirat.
Cifrele din raport sunt de film de groază:
Aproximativ 1.060 de tone de deşeuri radioactive pot fi sustrase sau utilizate în trafic ilicit de materiale nucleare, cu impact direct asupra obligaţiilor internaţionale asumate de România faţă de AIEA (Agenția Internațională pentru Energie Atomică).
Lipsa protecţiei fizice la standardele CNCAN a fost semnalată explicit de către CNCAN încă din 2023, subliniază Curtea de Conturi.
Pe scurt: materiale radioactive de interes internațional, lăsate ca fierul vechi în curte, fără pază, fără protecție, fără responsabil.
Pământ, apă, oameni: totul la ruleta nucleară
Nu e vorba doar de traficul cu materiale radioactive. Este vorba și de sănătatea publică, mediul înconjurător și obligațiile internaționale ale României.
Curtea de Conturi avertizează că depozitele de deşeuri radioactive nedezafectate de la Staţia Pilot Merişani pot duce la:
- contaminarea solului,
- contaminarea apelor subterane,
- distrugerea ecosistemelor adiacente.
Prezența echipamentelor contaminate în incinte nesupravegheate înseamnă expunere necontrolată a persoanelor la radiaţii ionizante. Consecințele:
- posibile obligaţii de remediere în sarcina statului român, cu costuri uriașe,
- distrugerea sau sustragerea echipamentelor unicat,
- risc de încălcare a acordurilor internaţionale privind neproliferarea nucleară și controlul materialelor radioactive (AIEA, EURATOM).
Ca bonus de iresponsabilitate, Curtea de Conturi arată și:
- inventariere incompletă a documentelor clasificate,
- lipsa pazei între 30.11–19.12.2024,
– încălcări ale Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, cu potenţiale consecinţe juridice şi diplomatice.
Statul nu doar că a lăsat radiul, uraniul și toriul să „aereze”, dar a lăsat și documente clasificate de izbeliște.
Burduja, reacreditarea și „magia” notelor schimbate: din 72 de puncte în 67, până la moarte clinică
Institutul ICPMRR București avea ca obiect de activitate:
- cercetare fundamentală și aplicativă în domeniul metalelor și resurselor radioactive,
- inginerie, dezvoltare tehnologică,
- strategii și consultanță pentru ciclul combustibilului nuclear,
- elaborare de normative, standarde tehnice și economice pentru resurse de materii prime radioactive.
Cu alte cuvinte, era una dintre puținele structuri care știau ce fac în domeniul resurselor radioactive. Asta până a intrat în scenă politica.
În septembrie 2022, Ministerul Cercetării, condus atunci de Sebastian Burduja, a declanșat procedura de evaluare a institutului în vederea reacreditării. Rezultatul oficial:
- ICPMRR a obținut 67 de puncte,
- sub pragul minim de 70 de puncte cerut de art. 13 alin. (3) din Anexa la HG nr. 477/2019.
Institutul a contestat rezultatul, susținând că, potrivit raportului de evaluare întocmit la finalul prezentărilor din 09.11.2022, obținuse inițial 72 de puncte, ulterior micșorate la 67, fără justificare.
Prin adresa nr. 2385/25.11.2025, reprezentantul foştilor salariaţi a acuzat direct: pierderea acreditării a fost rezultatul manipulării procesului de evaluare de către Ministerul Cercetării.
Consecințele pierderii acreditării:
- institutul nu a mai putut accesa fonduri prin Programul Nucleu, destinat institutelor naţionale acreditate,
- au fost tăiate sursele de finanțare,
- a devenit imposibilă continuarea activităţilor de cercetare,
- într-un timp scurt, s-a ajuns la pierdera întregului personal de specialitate.
Adică: mai întâi li se ia acreditarea, apoi li se taie finanțarea, după care se constată „cu regret” că nu se mai poate continua activitatea. Iar în urma lor rămân deșeurile radioactive și haosul juridic.
ANAF, executorul nuclear: când Fiscul vinde ce nu are voie să vândă
Curtea de Conturi nu se oprește la bombă nucleară de mediu. Intră direct și în bomba juridică.
În 2018, ANAF a inițiat executarea silită pentru imobilul institutului din Bulevardul Carol I nr. 68–70, sectorul 2, București. Imobilul a fost vândut. Problema? Imobilul aparținea domeniului public al statului și nu putea fi înstrăinat.
Deci ANAF a vândut ce nu avea voie să vândă, încălcând în plin legislația referitoare la proprietatea publică.
Bunurile mobile și imobile rămase sunt:
- sechestrate,
- dar nu pot fi valorificate, deoarece, potrivit Legii nr. 111/1996, orice procedură care schimbă proprietarul (inclusiv licitație) poate produce prejudicii majore siguranţei naţionale, mai ales dacă ajung în mâna unor persoane fizice sau juridice în afara ariei de control a statului.
Pe românește: statul a băgat în proceduri de executare și vânzare bunuri radioactive și infrastructură strategică, de parcă ar fi fost garsoniere ANL, nu elemente cu risc nuclear.
Proprietatea statului făcută praf: ipoteci, exproprieri și schizofrenie juridică
La Măgurele, imobilul institutului din Șoseaua de Centură nr. 48, compus din:
- teren intravilan de 14.366 mp,
- ansamblu de construcţii pentru cercetare, depozitare și administrare,
este încadrat oficial în categoria proprietăţii private a statului.
Și totuși, în cartea funciară apar:
- ipoteci și sarcini specifice circuitului civil și bancar,
- inclusiv în favoarea unor instituţii de credit,
- ipoteci legale instituite de organele fiscale.
Curtea de Conturi spune clar: acest tratament încalcă art. 27 din OG nr. 57/2002, care:
- instituie inalienabilitatea bunurilor proprietate publică și privată a statului,
- limitează urmărirea silită doar la bunurile proprii ale institutului, nu la infrastructura strategică.
Mai mult, extrasul de carte funciară arată că imobilul se suprapune cu IE72822, alocat proiectului de lărgire a Centurii Rutiere Bucureşti Sud (km 54+700 – DN 5 km 40+000), în baza deciziei de expropriere nr. 941/17.07.2023 emisă de CNAIR.
Analiza Curții de Conturi relevă o neconcordanță juridică gravă:
- potrivit Anexei nr. 3 pct. 21 la HG nr. 399/2023, imobilul apare ca bun al domeniului public al statului,
- dar, conform HG nr. 537/2003, același imobil e încadrat ca bun al proprietăţii private a statului.
Statul nu mai știe nici măcar ce deține: azi public, mâine privat, poimâine gaj la bancă.
Expropriere cu surse radioactive în zid: „lărgim centura, vedem noi cu radiațiile”
Procedura de expropriere de la Măgurele vizează demolarea parțială a clădirii. Problema: în interiorul acelei clădiri se află surse radioactive aflate sub incidența:
- reglementărilor CNCAN,
- acordurilor AIEA.
Orice demolare ar trebui precedată de dezafectare nucleară. În realitate:
- auditorii publici externi ai Curții de Conturi au găsit o stare avansată de degradare a imobilelor;
- accesul la clădirea principală nu a mai fost posibil, pentru că gardul perimetral și cabina de pază au fost demolate odată cu avansarea lucrărilor rutiere;
- celelalte clădiri nu au putut fi inspectate integral, fiind acoperite de vegetaţie, arbori şi arbuşti, semn clar de neutilizare îndelungată.
Rezultatul: problema nu este rezolvată, iar lucrările de lărgire a Centurii Rutiere Bucureşti Sud sunt blocate. Adică statul a dat cu buldozerul în gard, s-a împiedicat de sursele radioactive și acum se uită în jur, mirat, de ce nu mai merge treaba.
Merișani: 1.060 tone de uraniu, toriu și radiu, în aer liber. „Lasă, că nu explodează… repede”
Pe amplasamentul din comuna Merişani, judeţul Argeş, deținut de ICPMRR, se află:
- instalaţii rezultate din activităţi de minerit şi preparare a minereurilor de uraniu şi toriu,
- aproximativ 1.060 tone de deşeuri radioactive cu conţinut de:
- uraniu-238,
- toriu-232,
- radu-226.
Toate acestea necesită:
- dezafectare specializată,
- depozitare definitivă în siguranță.
La data încheierii misiunii de documentare, Curtea de Conturi a constatat:
- nu fusese stabilit niciun operator responsabil cu dezafectarea,
- nu fusese identificată nicio sursă de finanţare,
- nu fusese desemnat niciun amplasament pentru depozitarea definitivă.
Cu alte cuvinte, statul român a lăsat un munte de uraniu, toriu și radiu în voia sorții, exact ca pe o haldă de moloz.
Jaf organizat sau prostie criminală? Echipamente unicat, pierdute între bălării și dispariții
Printre bunurile identificate în inventarele cerute de Curtea de Conturi se află echipamente ultraperformante, unicat în România, precum:
- separator magnetic cu rolă din pământuri rare,
- moară ultra-centrifugală ZM 200,
- masă de concentrare Wilfley B 07-772,
- concasor cu fălci BB200 Retsch,
- divizor de probe Retsch,
- granulometru laser Ankeesmidt,
- moară cu cuţite SM200 Retsch,
- separator gravitaţional MGS Mozley 200,
- cuvă ultrasonică Retsch,
- uscător rapid TG 100 Retsch,
- moară cu discuri tip Fritsch,
- moară cu discuri oscilante Retsch 100,
- analizor granulometric Retsch,
- peletizor MARS DP-14 Aglo Mixer.
Curtea de Conturi trage semnalul de alarmă:
- nu există o inventariere conformă,
- nu există evidență clară a transferurilor,
- nu sunt asigurate condiții adecvate de depozitare.
Deci nu se poate confirma nici măcar existenţa și localizarea tuturor bunurilor.
Există un risc major de pierdere, sustragere sau degradare a echipamentelor, inclusiv a celor unicat.
Având în vedere specificul activităţii institutului, nu poate fi exclus nici riscul contaminării unor echipamente cu materiale radioactive, cu consecinţe grave asupra mediului, sănătăţii şi securităţii populaţiei, avertizează Curtea de Conturi.
Așadar, statul a reușit performanța de a transforma un institut strategic de cercetare nucleară într-un amestec de:
- depozit ilegal de deșeuri radioactive,
- fier vechi de mare valoare, perfect pentru dispariții „misterioase”,
- bombă ecologică și sanitară cu efect întârziat.
Concluzie: statul radioactiveșuat și cetățeanul cobai
Din tot tabloul zugrăvit de Curtea de Conturi și prezentat de Cotidianul Național reiese un singur lucru: nu avem doar un stat eșuat, avem un stat care își iradiază propriii cetățeni prin neglijență, corupție și incompetență.
- Institut strategic distrus prin joc politic și manipulare de evaluare;
- deșeuri nucleare lăsate fără pază și fără plan de dezafectare;
- imobile vândute ilegal, ipotecate, expropriate confuz;
- acorduri internaționale călcate în picioare;
- echipamente unicat și documente clasificate abandonate sau vulnerabile la jaf.
Statul și-a făcut datoria într-un singur punct:
i-a transformat pe cetățeni în cobai, iar teritoriul național într-un laborator radioactiv deschis.
Dacă tot am avut Ziua Marinei, la malul mării nu mai adia briza, adia… regulamentul, dar doar pe la „amărâți”, nu și pe la generali.
În prim-plan, cine altcineva decât eternul nostru personaj principal: Bogdan Despescu, chestor, secretar de stat, specialist în portul uniformei… „după ureche”. După cum îl taie briza, nu după cum scrie în OMAI.
De data asta, omul nu s-a mai obosit să inventeze povești cu „uniformă adusă de Armată” sau „personalizări” trase de păr. A trecut direct la nivelul următor: demonstrație practică de „AȘA NU” în portul uniformei de poliție, chiar de Ziua Marinei. Un fel de lecție video pentru școlile de poliție: „Uitați-vă bine. Așa să NU vă îmbrăcați NICIODATĂ.”
Compoziția artistică a ținutei:
- jos: pantaloni cu vipușcă, de reprezentare, ceremonie, solemnități, din categoria „să trăiți, sărumâna, să n-aveți nevoie de noi”;
- sus: cămașă-bluză albă, tot de reprezentare, să știe poporul că are în față rang mare și lustruit;
- pe cap: șepcuța de soare de serviciu, plimbată de la „munca de jos”, direct în poza de protocol.
Adică o combinație pe care regulamentul nu doar că nu o prevede, dar o urlă din toți rărunchii: NU AȘA.
Niciodată, dar NICIODATĂ, nu combini uniforma de reprezentare/ceremonial cu șapca de soare de la uniforma de serviciu. E ca și cum te-ai duce la nuntă cu smoking, dar în papuci de gumă. Numai că aici nu vorbim de modă, vorbim de Regulamentul pentru compunerea și portul uniformelor de poliție.
Și, ca ironia să fie completă, art. 2 alin. (2) din OMAI nr. 183/2021 spune negru pe alb că:
- tocmai ȘEFII trebuie să respecte regulamentul,
- să urmărească respectarea lui de către subordonați,
- și să ia măsuri când constată încălcări.
Ei bine, regulamentul zice una, iar „el general” înțelege alta: „Regulamentul e pentru executanți. Eu sunt general, nu executant. Eu doar… dau exemplu. Prost.”
Rămâne întrebarea pe care o evită toată lumea, dar o vede toată lumea:
CINE IA MĂSURI CÂND CHESTORII SUNT CEI CARE ÎNCALCĂ REGULAMENTUL?
În toată țara, au fost sancționați sute de polițiști pentru:
- pantofi nepotriviți,
- lipsă chipiu,
- cămașă băgată pe jumătate în pantaloni,
- ținută „neconformă”.
Pe aceștia îi prind imediat: sunt executanți. În consecință, trebuie „executați”. E simplu, e la îndemână și dă bine la statistici: „Am asigurat disciplina portului uniformei”.
Dar când ajungem la eșalonul „cu vipușcă + stele + funcție + cameră de luat vederi”, brusc regulile devin… „orientative”. Pe uscat se dau sancțiuni, pe mare se dau lecții de ipocrizie. Aparent, pe mare chestorii combină uniforma după cum îi taie briza, nu după cum prevede Regulamentul.
Și, ca să fie tabloul complet, în spatele lui Despescu, în aceeași imagine, stă cuminte, perfect regulamentar, un „amărât” de polițist de frontieră:
- uniformă de serviciu corectă,
- capul acoperit cum trebuie,
- nimic „personalizat”,
- nimic „combinat” după inspirația de moment.
Fără vipușcă de chestor, fără stele de general, dar cu regulamentul știut și respectat.
Omul ăsta dă mai multă lecție de onoare și disciplină decât tot discursul oficial de Ziua Marinei.
Se pare că, uneori:
- cu cât ai mai multe stele pe umăr, cu atât îți permiți să ignori regulamentul;
- cu cât ai mai puține stele, cu atât îl cunoști și îl respecți mai bine.
Ce vedem noi, de fapt, în poza de Ziua Marinei?
- În față: „el general”, simbol al sistemului care predică regulamentul, dar îl poartă… experimental.
- În spate: un polițist de frontieră care, fără să spună un cuvânt, le dă rușine tuturor „șefilor” din cadru doar prin felul în care-și poartă uniforma.
Și atunci, iarăși:
Cine îl sancționează pe Despescu pentru port necorespunzător al uniformei?
Cine îi explică art. 2 alin. (2) din OMAI 183/2021?
Cine îi arată poza cu polițistul din spatele lui și îi zice: „Așa se face, domnule general”?
Răspuns scurt: nimeni.
Pentru că în România, regulamentul e obligatoriu pentru cei fără stele. Pentru cei cu stele, regulamentul e… opțional. „Orientativ”. Un fel de recomandare meteo: „azi e bine să îl respecți, dar dacă e Ziua Marinei și sunt camere, lasă, merge și așa.”
Felicitări sincere tuturor marinarilor și personalului contractual din Armata României cu ocazia Zilei Marinei. Oamenii care chiar știu ce înseamnă uniformă, onoare și regulament, fără să le confunde cu decorul pentru poze oficiale.
Felicitări și politistului de frontieră din spatele lui Despescu. Fără vipușcă, fără stele, dar cu coloană vertebrală și regulamentul la zi. Uneori, adevărații „generali” nu au grad pe umăr, ci bun-simț și respect față de meserie – exact cum dezvăluie Sindicatul Europol în această nouă lecție publică despre dublul standard din MAI. (Cristina T.).
Cum a reinventat Inspectoratul de Poliție Județean Călărași transparența: dacă ceri un document pe e-mail, ești excesiv. Dezvăluie Sindicatul Diamantul.
„Prea multă transparență strică” – noua doctrină de la IPJ Călărași
La IPJ Călărași, tehnologia nu e un instrument, ci aproape o amenințare la ordinea publică. Dintr-un răspuns oficial prezentat de Sindicatul Diamantul aflăm, cu uimire amestecată cu râs amar, că solicitarea de comunicare pe cale electronică a unui document deja diseminat intern poate constitui, atenție, „un demers excesiv și abuz de drept procedural”.
Cu alte cuvinte, dacă documentul există, a fost deja răspândit în interior și tu îndrăznești să-l ceri și pe e-mail, riști să fii etichetat drept abuzator de procedură. Transparența, da, dar să nu fie… comodă și modernă.
Legea 544/2001, reinterpretată: „nu pentru voi am muncit noi”
În același răspuns, IPJ Călărași invocă, cu o creativitate demnă de un manual de satiră juridică, Legea nr. 544/2001. Aceasta, spun ei, ar avea ca scop „asigurarea transparenței față de cetățeni și nu dublarea sau ocolirea mecanismelor de dialog social”.
Traducere liberă în limbaj de pamflet:
– Legea 544 e pentru transparență, dar nu vă folosiți prea mult de ea, că ne deranjați „mecanismele”.
– Dialog social înseamnă, probabil, să vii frumos, cu capul plecat, la ghișeu, să aștepți, să insiști, să revii, iar dacă îndrăznești să ceri documentul pe e-mail… e exces.
Sindicatul Diamantul expune astfel un tip de gândire birocratică în care legea e invocată nu pentru a ușura accesul la informații, ci pentru a justifica refuzul de a apăsa pe „Trimite”.
„Consum nejustificat de resurse”: apăsarea tastei Enter, pericol bugetar
Răspunsul IPJ Călărași merge mai departe, într-o demonstrație de „sclipire administrativă”:
activitatea de transmitere electronică a unor acte interne, deja accesibile angajaților, ar genera „consum nejustificat de resurse administrative”.
Într-o eră în care firme private, ONG-uri și instituții publice serioase trimit mii de documente prin e-mail zilnic, la Călărași apăsarea tastei Enter se transformă într-o amenințare la adresa bugetului și a ordinii instituționale.
Probabil că, în logica asta, cel mai sigur este să tipărești hârtiile, să le cari din birou în birou și să le pui sub ștampilă – că asta nu consumă resurse, doar timp și nervi.
Comisia salvatoare: „reclamația nu e întemeiată, polițistul e curat ca lacrima”
Ca să fie tacâmul complet, răspunsul citat de Sindicatul Diamantul ne anunță că, în urma analizei efectuate de comisia desemnată, s-a concluzionat solemn că reclamația administrativă adresată IPJ Călărași nu este întemeiată, iar polițistul responsabil cu gestionarea informațiilor de interes public este fără „rea-credință”.
Deci sistemul a anchetat sistemul și a decis că sistemul are dreptate. Cine ar fi crezut?
Comisia internă a validat ideea că solicitarea prin e-mail poate fi excesivă, că Legea 544 nu e pentru „ocolirea mecanismelor”, și că orice insistență pe transparență ridică suspiciuni de abuz.
IPJ Călărași, laborator de inovație birocratică
Pamfletul de față pornește de la un simplu document oficial, scos la lumină de Sindicatul Diamantul, dar portretizează o mentalitate periculoasă:
– modernizarea e doar la nivel de slogan;
– transparența există doar când nu incomodează;
– tehnologia e bună, dar nu când simplifică viața celui care cere socoteală instituției.
„Sclipirile de geniu” de la IPJ Călărași arată cum poate fi răsturnat sensul unei legi menite să protejeze cetățeanul. Din instrument de acces la informație, Legea 544/2001 devine scut pentru refuz politicos: nu sunteți abuzați de opacitatea noastră, sunteți dumneavoastră abuzivi că cereți prea mult.
Concluzie: apăsați cu grijă pe „Trimite”
Dezvăluirile Sindicatului Diamantul despre IPJ Călărași ne livrează o lecție amară, dar perfectă pentru un pamflet:
În unele instituții, e-mailul nu e un instrument de comunicare, ci o linie roșie. Când ceri un document electronic, nu uita: nu doar că „generezi consum de resurse”, dar riști să fii acuzat că forțezi legea să funcționeze.
În România în care digitalele se taie anual în speech-uri pompoase, există încă insule de „geniu administrativ” în care cel mai mare abuz procedural este simpla pretenție ca statul să-ți trimită un document… cu un click. (Cerasela N.).
Exclusiv
„Stat de drept, dar să nu supărăm derbedeii” – pamflet despre România în care polițistul plătește din buzunar pentru că aplică legea
Polițistul român, dușmanul public nr. 1: a îndrăznit să aplice legea
În România anului 2026, dacă ai nenorocul să fii polițist la Poliția Orașului Buhuși, județul Bacău, și comiți „crima” supremă de a aplica legea, trebuie să fii pregătit ca mașina ta personală să arate, la final de tură, ca după un antrenament de baseball pe capota și parbrizul ei.
Pe 12.08.2026, în jurul orei 20:00, niște polițiști au făcut gestul revoltător de normal de a conduce la sediul poliției un bărbat care încălcase legea. Ei nu știau, săracii, că în România există o specie nouă de „apărători ai libertății” care confundă statul de drept cu „statul la scandal”: în fața sediului au apărut imediat mai multe persoane ce solicitau eliberarea „eroului” încătușat și contestau, cu maximă tupeu, măsurile dispuse de oamenii legii.
Mașina polițistului – sac de box pentru vitejia de turmă
Cum argumentul rațional nu mai are nicio trecere, spiritele s-au încins rapid, în stilul clasic „hai cu toții pe unul”. În loc de dezbatere, s-a trecut direct la pedagogie cu pumnul și piciorul aplicată asupra autoturismului personal al unuia dintre polițiști. Mașina a fost devastată, într-o tentativă evidentă de intimidare a celor care, culmea nesimțirii, și-au permis să-și facă datoria.
Nu mai contează că omul ăla e polițist, că are familie, că mașina respectivă nu e proprietatea statului, ci rezultatul unor rate la bancă și al unor nopți de serviciu. Important e mesajul „educativ” transmis: dacă atingi infractorul, îți facem praf bunurile. Stat de drept în varianta autohtonă: „legea e bună, dar să nu deranjeze pe nimeni”.
Segmentul de societate care urlă la poliție, dar tace la hoți
Din păcate, există în România un segment bine antrenat să reacționeze prompt când legea începe să funcționeze împotriva „băieților noștri”. Pentru unii, polițistul nu e reprezentantul statului, ci sac de box, țap ispășitor și, la nevoie, decor urban pentru scuipat și înjurături.
În momentul în care un polițist aplică legea, o parte din societate vede în el dușmanul perfect: e vizibil, are uniformă, nu ripostează ca interlopul și, în plus, este ținut în frâu de aceiași politicieni care, la televizor, ne povestesc cum „România e un stat modern, european, orientat spre valorile occidentale”.
ONG-uri evaporate, bani cheltuiți, rezultate: zero barat
Pe hârtie, România e plină de ONG-uri preocupate de „educare” și „integrare socială” a categoriilor vulnerabile. În practică, când se întâmplă asemenea incidente – cum a fost cel de la Buhuși – aceste organizații dispar ca prin magie. Nu vezi nici formatori, nici mediatori, nici psihologi prinși între polițist și grupurile nervoase care îl înconjoară.
ONG-urile care au mânuit ani de zile fonduri generoase pentru „incluziune”, „educație civică” și „mediere comunitară” sunt, brusc, plecate în vacanță. Fără raport public, fără responsabilitate, fără explicații. Tac, iar statul tace și el, complice, prin acordul său tacit.
Acest tip de acțiune/inacțiune, după cum atrage atenția Sindicatul Europol, devine unul dintre factorii pentru care polițiștii ajung să se teamă că, după ce ies din tură, își pot găsi mașinile și bunurile personale făcute zob, doar pentru că au făcut ceea ce legea le cere: să intervină.
Realitatea din stradă vs. basmul politicienilor de la televizor
Ceea ce s-a întâmplat la Buhuși nu este vreo excepție exotică, ci doar unul dintre riscurile reale ale profesiei de polițist în România. Riscuri care nu apar nici în pliantele de recrutare, nici în declarațiile siropoase ale politicienilor.
În discursul oficial, polițistul „cel mult stă de vorbă cu cetățenii pe stradă”, zâmbind, eventual cu un pliant în mână și un copil pe umăr, imagine perfectă pentru Facebook. În realitate, același polițist își parchează mașina uitându-se de două ori în jur, se uită de trei ori în oglindă când pleacă acasă, și se întreabă dacă nu cumva următoarea „educație civică” i se va aplica direct pe caroserie sau pe geamurile apartamentului.
Când lovești polițistul pentru că își face treaba, lovești statul – dar cui îi pasă?
Sindicatul Europol dezvăluie limpede: când ataci polițistul pentru că aplică legea, ataci însăși autoritatea statului. Problema e că, în România, autoritatea statului a fost atât de mult terfelită, relativizată și vândută pe bucăți, încât unii au ajuns să creadă că e normal să te strângi cu gașca în fața secției și să faci presiuni ca „băiatul nostru” să fie eliberat.
Un stat care se autoproclamă „pro-european” de cel puțin două ori pe zi, în orice discurs public, dar permite ca polițiștii să fie intimidați, amenințați și atacați pentru că îndrăznesc să aplice legea, nu mai e un stat de drept, ci o caricatură de autoritate, o improvizație cu pretenții de civilizație.
Concluzie amar-comică: cine apără pe cei care ne apără?
Pamfletul acesta pornește de la un fapt concret – incidentul de la Poliția Orașului Buhuși din 12.08.2026 – semnalat public de Sindicatul Europol. Dincolo de tonul usturător, întrebarea rămâne una cât se poate de serioasă:
Într-un stat care își lasă polițiștii singuri în fața presiunii de stradă, ONG-urilor fantomă și politicianismului ipocrit, cine mai apără, în realitate, pe cei care ar trebui să ne apere pe toți?
Până răspunde cineva serios la întrebarea asta, polițistul român va continua să fie, în ochii unora, nu simbolul legii, ci vinovatul de serviciu. Iar mașina lui personală – locul unde frustrarea socială își dă cu pumnul, cu piciorul și cu piatra, în numele unei „libertăți” care confundă drepturile cu derbedeala. (Cerasela N.).
Io no soi Marinero, soi… „el general” Despescu
Dacă tot am avut Ziua Marinei, la malul mării nu mai adia briza, adia… regulamentul, dar doar pe la „amărâți”,...
Sclipiri de geniu la IPJ Călărași: e-mailul, acest abuz de drept procedural
Cum a reinventat Inspectoratul de Poliție Județean Călărași transparența: dacă ceri un document pe e-mail, ești excesiv. Dezvăluie Sindicatul Diamantul....
„Stat de drept, dar să nu supărăm derbedeii” – pamflet despre România în care polițistul plătește din buzunar pentru că aplică legea
Polițistul român, dușmanul public nr. 1: a îndrăznit să aplice legea În România anului 2026, dacă ai nenorocul să fii...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi
În episodul 42 al telenovelei „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, după cazurile CAR-ului „Academiei de Cămătărie” (Matei Tatiana, Neacșu...
România secretelor de serviciu: statul cu două legislații – una oficială și una pentru fraieri
Barbaria legislativă la nivel de minister: norme secrete, salarii pe ghicite În anul 2026, România reușește performanța rușinoasă de a...
IPJ PRAHOVA – GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XLI (41): „MAI 62487 – CĂRUȚA CU GIROFAR ȘI CREIER PE AVARII” (POZE SI VIDEO)
În episodul 41 al telenovelei „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, producătorii de prostie instituțională ne oferă un nou moment...
O nouă operațiune la Poliția de Frontieră: „Un frigider pentru domnul chestor cu 20.000 de lei pe lună”
O nouă misiune la granița bunului-simț: salvarea cărnii domnului chestor Poliția de Frontieră Română pare să fi primit, pe lângă...
Republica rachetei vs. republica cerului liber: Incisiv de Prahova dă șah mat Ministerului Mediului. Când pamfletul ajunge probă oficială, iar precauția lipsește din fișa postului
O nouă investigație Incisiv de Prahova, confirmată oficial: din „pamfletari sub presiune” în acuzatori legitimi ai statului român Incisiv de...
Triatlonul lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”: Dopaj la trap, jaf la TCE și amenințări la poartă. Hărțuirea în direct la TCE. DEMISIA!
„Nae Comisionaru’” și seringa pe patru roți: de la cai „intact dopați” la autobuze îngropate și controlori hărțuiți Ținutul Vinului,...
Magazia de nesimțire a MAI: Îți vând vechime la promoție, apoi îți iau pensia cu executorul
Statul-petardă: „Plătește, tataie, că-ți dăm vechime beton!” Bun venit în România profundă, ediția MAI – unde statul te unge cu...
Minunea de la IGPR: după ani de blocaj, polițiștii descoperă că se poate și PROMOVA, nu doar munci pe gratis
Promovările, scoase de la naftalină: IGPR își amintește brusc că are polițiști, nu voluntari Într-o străfulgerare administrativă demnă de o...
Alexandri Nicolae – Nae Comisionarul care a încercat să rescrie legea trapului. ANZ îl contrazice: decizie ilegală, cal descalificat, scandal cu tentă penală (DOCUMENTE)
Hipodromul rușinii: ANZ îi face KO pe „Nae Comisionaru’” și pe „Stimatu’ cu caii dopabili”. De la dopaj protejat la...
I.P.J Prahova – „GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XL (40)” – SIPI PRAHOVA SAU „VOLGA NEAGRĂ” CU OCHI AZURII: CÂND PASAGERUL BEAT VREA SĂ DEA ORDINE LA BODICAM
„Volga neagră” de Păulești și SIPI-stul cu capul în SMURD Ziarul de investigații Incisiv de Prahova revine, cu și mai...
Polițiști-hamali la IPJ Sibiu: „Voluntariat” la cărat mobilă, verificat cu ștampilă, nu cu bun-simț
Polițistul român, noul brigadier la mobilă Doi polițiști care, potrivit relatărilor Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul”, se plictiseau acasă, s-au...
Cum a inventat IGPR sclavia de lux în uniformă
Un an de „foarte bine, tovarăși, dar pe gratis!” – La muncă dar retrogradați la leafă Promovarea polițiștilor pe funcții...
-
Exclusivacum 5 zile
I.P.J Prahova – „GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XL (40)” – SIPI PRAHOVA SAU „VOLGA NEAGRĂ” CU OCHI AZURII: CÂND PASAGERUL BEAT VREA SĂ DEA ORDINE LA BODICAM
-
Exclusivacum 2 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi
-
Exclusivacum 3 zile
IPJ PRAHOVA – GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XLI (41): „MAI 62487 – CĂRUȚA CU GIROFAR ȘI CREIER PE AVARII” (POZE SI VIDEO)
-
Exclusivacum 4 zile
Triatlonul lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”: Dopaj la trap, jaf la TCE și amenințări la poartă. Hărțuirea în direct la TCE. DEMISIA!
-
Exclusivacum 4 zile
Alexandri Nicolae – Nae Comisionarul care a încercat să rescrie legea trapului. ANZ îl contrazice: decizie ilegală, cal descalificat, scandal cu tentă penală (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 4 zile
Republica rachetei vs. republica cerului liber: Incisiv de Prahova dă șah mat Ministerului Mediului. Când pamfletul ajunge probă oficială, iar precauția lipsește din fișa postului
-
Exclusivacum 5 zile
Cum a inventat IGPR sclavia de lux în uniformă
-
Featuredacum 5 zile”Reforma cu capul în nori”. Vicepremierul Gheorghiu le explică bugetarilor că protestează… de prea bine